Lumea văzută de un om un pic prea destul de înalt

Covid-19 Data

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 13 Mar 2020 20:51:00 +0000

Played a bit with coronavirus data. Check it out

Despre CCR la rece

noreply@blogger.com (Dani) — Thu, 31 May 2018 12:26:00 +0000

Inainte de toate vrea sa spun ca orice decizie a Curtii Contitutionale trebuie respectata,
asta daca nu vrem sa devenim vreun stat tribal sau daca nu vrem sa ne transformam in anarhie.
Decizia de ieri, insa, mie imi naste niste semne de intrebare din punct de vedere principial:
1. Daca din constitutie reiese ca Presedintele nu are drept de veto si ca trebuie sa demita,
in cazul de fata, procurorul sef DNA, de ce 3 judecatori din 9 au votat altfel? Fie cei 3 care
sunt ticalosi fie legea e neclara. Putem deduce de aici ca daca ar fi fost alti 9 judecatori
decizia putea sa fie alta? 8-1, 4-5 sau 0-9?
2. Mi se pare cel putin ciudat ca judecatorii Curtii Constitutionale sa fie numiti de catre Senat (3),
Camera Deputatilor (3) si Presedentie (3). Nu este aceasta o amestecare a politicului in Justitie?
Nu ar fi mai normal ca magistratii sa isi aleaga elitele? Magistratii sa aleaga atat judecatorii la CCR, cat si seful la DNA, DIICOT?
3. Aparent exista hotarari ale CCR ce nu au fost puse in practica de catre legiutor.
4. Bucuria PSD-istilor ca scapa de Kovesi cred ar trebui sa dea putin de gandit. Replici ca cea a domnului Iordache: "Codruta go home" sau zambetul tamp pe care Serban Nicolae si Razvan Savaniuc il aveau aseara la TV cand discutau despre acest subiect sunt cel putin ciudate. Doar Argaseala si Meme se bucurau asa dupa celebrul caz bricheta.

Cusute cu ata alba

noreply@blogger.com (Dani) — Wed, 21 Feb 2018 13:44:00 +0000

In urma "dezvaluirilor" de aseara imi e clar ca fiecare tabara isi vede doar propria versiune. Psd, Alde si cele 2 televiziuni vad in aceste dezvaluiri dovada clara ca DNA face politie politica. Retorica este simpla: "daca in acest caz au fost plantate dovezi, in cate alte cazuri s-a facut la fel?". Opozitia, #rezist vede in acest demers un atac asupra justitie orchestrat de Ghita, Voiculescu si altii. Fiecare e liber sa judece cum ii dicteaza constiinta, mie imi trec insa niste idei prin cap:

- Inregistraile sunt reale, poate ici colo taiate, trunchiate dar personajele sunt reale.
- Lui Sebi inca ii este frica de Kovesi.
- De ce ar avea nevoie procurorii sa il puna pe Cozma sa trimita un plic cu documentele incriminatorii? In Romania sunt oameni care isi doneaza rinichii pentru 1500$. Cred ca puteau gasi un "anonim" pentru trimiterea prin fax sau posta a documentelor. Chiar nu aveau nevoie de Cozma.
- Inregistrarile DNA ce vin ca raspuns la dezvaluiri sunt puerile si folosesc neglijent si superficial numele Ghita si Voiculescu in ele.
- Psd-ului ii e frica sa i-a decizia demiterii lui Kovesi si o paseaza la Tudorel.
- Urmariti declaratiile de ieri a lui Onea. Dumnezeule, el este procuror sef Dna in Ploiesti?
- Mult mai interesante, veridice si grave mi s-au parut declaratiile doamnei Iorga.
- Inregistrarile prezentate de Cozma nu o incriminesta in niciun fel pe Kovesi. Momentan!
- Negulescu are limbajul unui membru in galeria Chiajnei.
- Urmeaza si alte dezvaluiri, scenariul folosit e ca cel al schimbarii lui Coldea. Buna ziua domn Profesor!

Concluziile mele: ambele tabere manipuleaza grosolan si ne sfideaza inteligenta. Pentru o vedere de ansamblu trebuie sa ai stomacul tare. Zilele lui Kovesi sunt scrise. Dna a facut multe lucruri bune dar si magarii. Tudorel a luat deja decizia de schimbare, acum doar se creeaza vibe-ul necesar schimbarii. Iohanis e de acord cu aceasta schimbare. Mi-e teama ca strada inca nu.

Cald Mon Cher

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 17 Nov 2017 10:30:00 +0000

In Romania avem o foarte mare problema cu acomodarea corpului uman la temperaturile scazute. Postarile strainilor legate de reticenta oamenilor in pornirea aerului conditionat cand sunt 40 de grade afara sau pomenirea termenului "curent" sunt deja celebre. Tot celebra ar trebui sa fie si o poza, pe care eu nu o am decat in minte, in care eu sunt in tricou si vecinul de langa mine cu caciula in cap.

Faptul ca temperatura optima pentru somn este sub 21 de grade este un lucru universal acceptat. Bineinteles ca nu toti oamenii suntem la fel, fiecare isi are propria sensibilitate la frig sau caldura dar cred ca totusi aceasta irezidenta la frig vine cumva si din educatie/obisnuinta.

Toate mamele si bunicile isi tin odraslele mega infofolite, daca temperatura scade sub 16 grade jap caciula. Iremediabil corpul se adapteaza si e obisnuit cu temperaturi de 25-26 si nu mai depune niciun efort sa se acomodeze la mici variatii.

Deci dragi parinti dati-le o sansa la aer proaspat macar viitoarelor generatii de corporatisti!

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 30 Jun 2017 09:13:00 +0000

Chiar daca lumea, in momentul de fata, este extrem de ocupata cu discutarea pseudo masurilor economice din mult iubitul program de guvernare as avea nici mici precizari de facut referitor la fostul premier Grindeanu.
Daca tot si-a asumat rolul de opozitie in PSD trebuia sa isi joace cartea pana la capat. Incepuse foarte bine: cu niste schimbari de secretar de stat, cu Ponta langa el apoi o vizita in Banat unde a aratat ca are sprijin si nu e de capul lui. Pozele cu el, Ponta si Jianu in guvern sunt insa absolut penibile. Este clar faptul ca multi ar fi vrut sa vina in barca lui dar nu au crezut in el si au preferat sa joace, cu un nod in gat, cartea Dragnea. Vina este 100% a lui Grindeanu, nu a spus ce stie cu adevarat si acum e istorie. Nu a iesit deloc la atac, asa cum ar fi trebuit sa faca un "eretic", nu a vorbit deloc de ordononta 13, nimic de motivele demisilor. Discursul dat acuma la final de mandat si apropo-ul facut la viitoare dezvaluiri legate de OUG 13 nu fac decat sa intareasca cele de mai sus.
Cariera lui politica se va rezuma de acum incolo, in cel mai bun caz, la posturi caldute in Timis.

P.S: Grindeanu, mi-a dat tot timpul impresia unui om cu mai multe fete. Cum nu si-a dat Dragnea seama de asta?

Grindeanu zambitor

Cautam premier

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 30 Jun 2017 09:10:00 +0000

Cateva comentarii legate de proaspata nominalizare pentru postul de premier, cu liniuta ca la scoala:
- Domnul Tudose a fost a 6-a varianta propusa, primele 5 persoane refuzand functia. Asta e ca si cum ai refuza postura de capitan al nationalei de fotbal a braziliei. Cum Dumnezeu sa refuzi asa ceva? Doar daca:
a) stii ca esti doar de sacrificiu si ca peste 6 luni vei avea soarta lui Sorin Grindeanu
b) stii ca ti se vor cere sa faci niste lucruri in urma carora cariera politica se sfarseste.

- In privinta domnului Tudose exista suspiciunea ca ar avea dubla comanda iar Olguta spune ca in urmatoarea perioada va fi obligatia acestuia sa demonstreze ca nu e asa. Deci asta e un experiment? Daca peste 2 luni "isi dau seama" ca are dubla comanda, fac motiune de cenzura din nou si numesc alt premier de test?
- tot din universul cenusiu al doamnei Olguta, ea spune ca Tudose trebuie sa fie in slujba partidului. Ups, pai premierul nu trebuie sa fie in slujba cetatenilor?
- Imi place foarte mult cum lupta domnul Dragnea cu sistemul, punand in pozitia de premier un domn a carui lucrare de doctorat a fost coordonata de insusi fostul sef al sistemului.

Cugetare

noreply@blogger.com (Dani) — Mon, 05 Jan 2015 21:28:00 +0000

O shaorma la timpul ei face cat o cina gatita de 10 master chef-ei!

Titluri inspirationale

noreply@blogger.com (Dani) — Tue, 04 Mar 2014 13:17:00 +0000

Daca as lucra la TNR, astea ar fi niste titluri care mi-ar trece prin minte zilele astea:

UDMR a conditionat sustinerea guvernului Ponta de castigarea fazei locale Eurovision de catre Vizi Imre.
In urma respingerii de catre B.E.C a numelui USD, Victor Ponta si Kelemen Hunor s-au hotarat sa cheme noua alianta politica: USDMR.
Condamnatii din dosarul transferurilor au o ultima dorinta: sa intre la puscarie de joi, sa il poata vedea pe Messi live pe arena Nationala.
Crin Antonescu a dorit, dupa emisiunea de Luni seara, sa isi faca un selfie cu angajatii Antena 3 dar a fost lasat singur, de frica sa nu isi faca sepuku. (un selfie cu Crin si Badea, Gadea, Ursu, Ciuvica fugind in fundal)
Mihai Gadea il apara pe Lucian Bute in urma infrangerii de la Nottingham din fata lui Froch: "Luciane, se putea si mai rau. Daca il intalneai pe Crin, te facea knockout in fiecare runda."

P.S: Mai o chestie care nu e titlu de TNR dar e tot o chestie de impuls. Reactia lui Tanti Mita, MM Stoica la aflarea condamnarii sale a fost:

"Ce contează dacă procurorii nu cer pedeapsa, contează ce ordine se primesc

Mulţumesc, România... "

In calitate de roman ma simt nevoit sa raspund: Cu mare placere!

Laie bucalaie

noreply@blogger.com (Dani) — Tue, 10 Dec 2013 12:25:00 +0000

Cred ca am înțeles unde bate Vodafone cu omniprezenta lor campanie cu Ghita ciobanul. Trebuie sa aibă o legătura cu marele gol format, în media, odată cu întemnițarea distinsului și mult prea iubitului domn Gigi Becali.
Știu, balada noastră "națională" este Miortita deci în conștiința noastră românească exista brânză de cioban, asa ca nu se poate un audiovizual fără un cioban în prim plan. Pam pam. Dacă se poate cu aceeași inițială și mai bine.
Din perspectiva mea, tot ceea ce reușesc sa facă cei de la Vodafone cu aceasta campanie este sa atragă asupra lor imensul respect pe care îl port și domnului Becali.

Sunt la mare deci exist

noreply@blogger.com (Dani) — Thu, 05 Sep 2013 12:23:00 +0000

Nu stiu daca am mai spus-o sau nu pe blog, dar imi este mila de conationalii nostri care traiesc aproape de mare. Si o spun la modul cel mai serios. Aceasta apropiere de mare ii face pe acestia sa ia in considerare ca principala destinatie de concediu marea nostra, vecina Dobrogei. Cum universul cunoasterii lor este limitat la multimea senzatilor si gusturilor experimentate acolo, se nasc cu usurinta fraze ca cele de mai jos:

Si eu cand am fost in clasa a VI-a in Franta, i-am dus la taicameu un vin de Bordeaux, deci na ceva mai special asa. Mama stii ce naspa era? Pai un vin din asta romanesc demidulce, dulce e mult mai bun ca ala! Doar ca ala e de Bordeaux

Peter Mayle, poftim cultura!

Inceputul

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 26 Jul 2013 09:54:00 +0000

Era o vara extrem de calduroasa intr-un an greu, poate chiar determinant. La etajul 3 al unui apartament incins de soarele, aflat in luna lui cuptor, rasarit deja de 10 ore, pe un fotoliu, un tanar se relaxa uitandu-se la televizor. In camera alaturata, un altul stia ca mai are 3 zile de tras. Pe acesta din urma, il relaxa sa alerge seara. Era un pic mai racoare iar alergatul chiar daca era printre betoane, il deconecta. Terra nu era departe, in 15-20 de minute picioarele sale de cocostarc il duceau acolo.
De cateva zile, pe alergator il atragea ceva, era o voce care venea dupamasa din televizorul tanarului de pe fotoliu. Era o voce barbateasca. Ba nu doua voci. Calde si putin raraite, vorbeau romana. Ba nu franceza... oricum o combinatie intre cele doua. Era Turul Frantei, anul era 2003 iar eu eram in ultimele zile dinaintea examenului de admitere la AC, imi placea sa alerg sa scap de tensiunea admiterii si imi placea sa ii aud pe cei doi Radu dupamasa. Ma relaxa. Ca pe sugar sanul mamei sale. A fost primul meu contact cu Turul Frantei, Nenumitul American castiga al 5-lea sau Tour cu 1 minut in fata Ursului german iar eu deveneam fan al ciclismului.

O ionesciana

noreply@blogger.com (Dani) — Tue, 23 Jul 2013 10:27:00 +0000

Il stiti pe fiul regelui de Viscri al Romaniei, sotul lui Kate, fratele lu alalalt print care se imbata si ulterior apar poze cu el dezbracat, proaspatul tatic? William, cheliosul numarul 3 al Angliei. O sa fac o exceptie si nu am sa vorbesc despre fiusu' asa cum s-ar astepta lumea, ci chiar despre el.
Deci William asta, inima de rac sau cum ii zice, daca s-ar fi nascut cu o zi mai repede ar fi fost perfect!

Ganduri de un ineuan la New York

noreply@blogger.com (Dani) — Thu, 06 Jun 2013 20:29:00 +0000

Daca cineva m-ar fi intrebat in urma cu 2-3 ani daca vreau sa merg in Statele Unite ca si turist, as fi raspuns: nu! ce, sa merg sa vad o societate cu istorie de 300 de ani?
A fost insa suficient sa deschid intr-o zi google maps si sa ajung pe strazile din Manhattan. Am simtit brusc un fior si fluturi in stomac, indragostit iremediabil. Toate perceptiile mele despre americani au disparut dintr-o data si din "nu vreau in state" am devenit "trebuie sa mergem in New York". I-am dat mail celei mai faine colege de vacanta si in ciuda unor mici discutii legate de perioada, durata si buget totul a mers ca pe roate.
Pe mine New York-ul m-a dat gata, se prea poate ca cinematografia americana sa aiba un mare rol aici (vezi Seindfeld, Friends sa dau doar 2 exemple) si creierul meu sa aiba implantat un cip "New York-ul este fabulos". Poate e Sinatra de vina sau US Open sau Broadway sau Madison Square Garden sau Statuia aia de care generatii de imigranti ajunsi cu vaporul acolo isi legau sperantele. Poate sunt toate la un loc.
New york-ul e o alta lume, e fascinant sa vezi atata lume, atat de pestrita si de diversificata. Atatea nuante de culoare de la piele la tatuaje la imbracaminte la par la stil de imbracaminte. Cred ca New York-ul este locul unde un fotograf profesionist poate sa surprinda cel mai bine oamenii si relationarea lor. Plus mai sunt cladirile. Chiar daca nu au coloseumuri si acropole chiar si zgarie norii au farmecul lor (ca si niste femei grase. Ce ele nu au suflet?) si sunt multe momentele in care gatul isi arata functionalitatea si pentru un om inalt, asa ca mine. Mi-a placut in downtow-ul cu al sau Financial district si Midtown-ul cu zgarie norii sai si multimea de turisti grabiti la un suvenir si un bilet la o piesa de teatru si am adorat Chelsea, Greenwich, upper west side (bine cine nu ar adora sa fie vecin cu Beyonce si Cameron Diaz). Parca fiecare cartier are vibe-ul sau si simteam ca ma regasesc cate putin in fiecare.
Fetele sigur sunt familiarizate cu expresia "All the good ones are either married or gay". Oh well this is so fucking true! Barbatii care aratau cel mai bine in NY erau cei gay sau cei care se plimbau cu o fata de mana. Si da atingem si subiectul gay-lor, sunt destul de multi dar nu sunt deloc deranjanti. Sunt cam ca niste italieni in Italia, ca la noi sunt multi libidinosi. Gay-i au un cartier "al lor", exista si o strada "Gay", iar aceasta comunitate e parte componenta din acel spectacol al strazii de care ziceam mai sus.
Mi-a placut ca oamenii au o politete imediata foarte bine dezvoltata, sunt toata ziua cu "sorry", "thanks", "how you doing man", "sure I can help you" in gura. Evident ca asta nu inseamna mare lucru, e ca atunci cand pui o poza faina pe facebook, primesti 50 de like-uri dar acasa tot singur dormi. Si asta e un dezavantaj al oraselor mari, al oricarui oras mare, intr-o masura mai mica sau mai mare o jungla. Fugi sa prinzi metroul, dormi in el pana la servici ca face 28 de minute, te dai jos te urci in urmatorul mai dormi 17 minute, lucrezi, mananci, lucrezi faci drumul inapoi cu metroul si la finalul lunii ai suficienti bani sa iti platesti chiria, facturile mancarea si chilotii. Tu esti insa complet neglijat.
New York-ul este departe de Europa si in distanta si in mentalitate si poate si in timp. Si chiar daca nu are istoria si cultura din europa si nici femeile asa de frumoase, parca e in viitor, si nu stiu cum sunteti voi dar eu tot timpul mi-am dorit sa merg in viitor. Si o sa mai merg!

Ourovision

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 17 May 2013 07:25:00 +0000

Nu sunt un urmaritor al concursului Eurovision, pentru simplul fapt ca mi se pare o prostie. Un concurs inter tari bazat pe cantat, cu un sistem de vot cel putin ciudat, usor de masluit si care favorizeaza tarile "infratite" (tarile din fosta URSS, tarile scandinave, etc). Deci un concurs subiectiv de subiectiv.
In tarisoara noastra, bineinteles ca se dau batali peste batalii, legat de cine participa la acest grandios eveniment. Doar nu s-ar pune problema: de ce exista caini pe autostrada? sau ca sa reformulez: "de ce singurii 300 km de autostrada pe care ii avem sunt plini de caini?"

Sa revenim, despre Cezar Ouatu pot sa spun cu siguranta ca e sustinut din spate de Nastase (vezi si sprijinul Antena3). Numele lui e un mesaj inconstient care ne este injectat in creier, cand auzi ouatu e clar ca Nastase e primul lucru care iti vine in minte. Ce ba, ati crezut ca nu ma prind?

In urma evolutiei de aseara a lu' Nastase (nu ma mai complic sa ii zic ouatu) am ramas cu paragraful urmator:

La finalul reprezentatiei lui Cezar Ouatu prezentatoarea a spus glumind: “Every successful man has a woman under his skirt”

Adica in traducere libera: pe langa faptul ca nu ai ~~oua~~ coaie, ai mai si venit imbracat intr-o fusta! Vestimantatia e Dracula style, normal. Foarte original din partea Romaniei, ma gandesc de unde le-a venit idea?
Ar mai fi de amintit ca Cristian Faur, compozitorul melodiei, este originar din... ati ghicit: INEU. Nu sunt insa sigur daca asta este un motiv de mandrie, vezi primarul Timisoarei.

Ca o incheiere vedeti si modul in care Cristian Tudor Popescu l-a imitat pe Cezar acuma ceva timp la o interventie de la Europa FM
Mie mi-a placut mai mult melodia lu Turcescu. Stati, stati stiu ce vreti sa spuneti: sunt basist!

Branding error

noreply@blogger.com (Dani) — Thu, 18 Apr 2013 18:58:00 +0000

Uite ca am ajuns si la ziua "Cand o zbura porcul".

Urmeaza pastele cailor!

Alb vs Negru

noreply@blogger.com (Dani) — Wed, 06 Feb 2013 10:02:00 +0000

Update: rectific, sunt doar 14.300 de preoti, deci rationamentul de mai jos nu mai este valabil!

In Romania exista 45.000 medici (in spitale) si 56.000 de preoti si peste 200.000 de profesori, iar imaginea de mai jos este mai mult decat graitoare.

Nu stiu daca raportul asta intre numarul de medici/preoti/profesori e bun sau rau. Sunt subiectiv deci nu pot trage niste concluzii impartiale. O dezbatere ar fi insa interesanta, si un punct de inceput poate fi asta. Privind aceste cifre 45.000 vs 56.000 din punct de vedere matematic, eu trag concluzia ca un roman are mai multa nevoie de preoti decat de medici. Deci merg mai des la preoti decat la medici. Deci un roman in viata lui are parte de mai multe botezuri/nunti si inmormantari decat cazuri de boala. Ok, pai sa o luam punctual:

un roman este botezat la cateva luni dupa nastere, deci in medie 1 botez/om (sunt foarte rare cazurile in care cineva se boteaza o a doua oara)
un roman face 1, 2, 3 nunti. Hai sa zicem, de la nasu mare, o medie de 2 nunti/om (ne ajuta Bahmuteanca sa ajungem la aceasta medie)
un roman moare o singura data.(Asta daca nu e Isus sau Lord Blackwood din Sherlock Holmes) Deci 1 inmormantare/om (desi la nea Sergiu Nicolaescu au zis nu)

Tragem linie adunam si rezulta 4 evenimente la care un roman are imperios nevoie de un preot. Asta inseamna ca un cetatean al Romaniei ajunge in medie la un medic intr-un numar de ori intre 1 si 4 in intreaga lui viata lui. Deci in urma uneia din cele 1-4 dati, viata lui se sfarseste. Gata, das Ende, Fine, The End, Vege. Pai atunci am putea trage concluzia ca medicii sunt prosti daca un om merge la ei de 4 ori in viata si in una din acele dati ajunga sa moara. Adica sansele ca sa fiu salvat odata ce m-am imbolnavit sunt de sub 25%?!!
Deci daca medicii sunt prosti de ce sa ii mai platim. Am putea sa avem mai putini medici si mai multi preoti, cum ar fi un raport de 1 medic la 10 preoti? Nici nu ar fi foarte greu, trebuie ca 35.000 de medici sa se faca preoti.

P.S: In aceasta exhaustiva analiza am luat in calcul doar evenimentele majore din viata unui om in relatia cu medicii si preotii. Cazurile de boala usoara sunt tratate, in mod normal, de medicii de familie. Aceste cazuri le-am simplificat din calculul facut de mine cu sfintirea anuala a casei facuta de preot, spovedaniile si exorcizarile.

Bolnavi in siguranta

noreply@blogger.com (Dani) — Tue, 22 Jan 2013 09:32:00 +0000

Am sa fiu destul de scurt, si am sa prezint o imagine extrasa din bugetul Romaniei pe anul 2013. Imagine care ar trebui sa faca cat 1001 de cuvinte, si apoi am sa detaliez ce semnifica aceste cifre reci:

Romania este tara care cheltuieste pentru plata salariilor angajatilor din MAI (politie, jandarmerie, politia de frontiera etc) de 12 ori mai mult decat pentru salariile angajatilor din sanatate (medici, asistente, personal auxiliar). Eee lasa ca astia din ultima categorie sunt spagari... wait a second, defapt si cei din...

O comparatie asemanatoare se poate face si intre cheltuielile salariale din Educatie vs Aparare. Ceea ce este si mai tragic este ca aceste cheltuieli de personal cresc in 2013 la MAPN cu 12.3 % iar la educatie doar cu 10,5 %, tendinta fiind deci ca acest decalaj sa creasca.
In aceste cheltuieli nu sunt cuprinse doar salariile ci si norme de hrana, uniforme sau alte drepturi salariale.

P.S Titlul are bineinteles un sens dublu ("Bolnavi dar in siguranta" si "Bolnavi cu siguranta tarii" adica noi ca si popor avem aceasta boala a sigurantei tarii. Nu pot sa imi explic altfel acest IMENS decalaj).

Velodrama

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 18 Jan 2013 14:21:00 +0000

Ce ma distreaza cum mare parte a lumii sportive, in special lumea americana, se mira ca Lance se dopa:

Serena Williams: Wow. Watching @Oprah interview. Just WOW

Andy Roddick: Wow..... Oprah comes out very strong!

Triatlonistul Lance, ca ciclist nu i se va mai putea spune fiindu-i retras cam tot ce a castigat, zice ca in anul 2009 si 2010 nu s-a mai dopat. Pai bai texanule in 2010 te placam la Cires daca aveai vreo sansa sa castigi turul. Cu riscul de a face puscarie. Imi puneam curul la bataie pentru curatenia ciclismului, ba! Asa ca mai bine pentru amandoi ca nu te-ai dopat si atunci.
Tuturor virginilor in ale dopajului (atleti, fotbalisti, tenismeni, ciclisti etc) le dedic urmatoarele versuri:

Dragi sportivi din lumea-n treaga
Va blestem si va acuz
Daca nu veniti cu mine
La confesiuni de drog abuz.

Aaaa si am uitat sa zic: mizez All in pe Rafa!

Ai supravietuit deci ma citesti

noreply@blogger.com (Dani) — Sat, 22 Dec 2012 13:59:00 +0000

De ieri incepand, acest blog a devenit cel mai citit blog din lume cu peste 7 miliarde de cititori in viata. Cifrele o confirma, asta daca mai era nevoie.

Va multumesc, ma faceti sa ma simt cu adevarat special!

Mesaj

noreply@blogger.com (Dani) — Thu, 20 Dec 2012 22:58:00 +0000

Am fost asigurat ca: "Toti cititorii acestui blog, si doar ei, vor supravietui apocalipsei"!

Tara sarbatoritilor

noreply@blogger.com (Dani) — Fri, 30 Nov 2012 06:13:00 +0000

Imi pare rau ca trebuie sa contrazic o campanie buna, dar din postura mea de client al motorinariilor Petrom si de sursa de inspiratie din punct de vedere onomastic al tarii, imi permit sa o fac putin si sa spun ca: o tara conceputa de Andrei, de acest Andrei, este, va fi intotdeauna si fara echivoc PERFECTA!

Cum a fost la Transylvania Open Squash

noreply@blogger.com (Dani) — Tue, 20 Nov 2012 09:50:00 +0000

In weekend-ul ce tocmai a trecut, am participat la Campionatul Transilvănean de squash. 172 de jucători înscriși în 8 centre din Transilvania, câte 4 oameni calificați din fiecare centru și o finala ce se va desfășura la Cluj în 24-25 noiembrie pe un teren de sticla.
Sortii m-au distribuit într o grupa cu Marius Cretu (favoritul grupei, câștigătorul ultimului turneu local de squash), Daniel Sima (fost jucător de tenis) și Calin Maier (un obișnuit al turneelor locale, însă fără rezultate notabile).
Foarte mult mi-a plăcut meciul cu Sima, foarte strâns și foarte disputat, m-a condus 1-0 și 2-1 la seturi, am reușit sa revin și sa câștig pe final, dar meciul m-a solicitat extrem de mult. Meciul al doilea, cu Maier, a fost destul de lejer și urma meciul 3 cu Marius Cretu, amândoi aveam 2 victorii, cine câștiga mergea la Cluj la faza națională.
In primul set el a început mai prost, mi-a făcut niște cadouri și am ajuns la 10-6 pentru mine. Am ratat stupid o minge de set, apoi o greșeală semi-forțată de a mea, un punct câștigat de el si s-a făcut 10-9. Tensiune, multa tensiune. Începe punctul, el da o minge foarte buna in cross, hotărăsc sa plonjez după ea, o agat cu racheta, mingea merge în perete dar el încheie punctul ușor eu nereușind sa ma ridic in timp util. Simt dureri destul de mari în umărul pe care am căzut: umărul stâng. Cretu câștigă setul 12-10, mare șansă ratata de mine, ulterior el câștigă și seturile 2 și 3 și este meritosul câștigător și calificat la faza națională de la Cluj.
Cred ca dacă as fi câștigat primul set, altfel ar fi fost restul meciului, el și ar fi pierdut din luciditate, eu as fi câștigat încredere, probabil altfel ar fi fost soarta meciului.
Duminica am și fost sa vad ce am la umăr: Disjuncție de gradul 1 la umărul stâng. Recomandarea medicului: 7 zile repaos, 3 săptămâni fără sport. Chit ca umărul m-a deranjat putin în meci, nu cred ca asta e motivul înfrângerii, sâmbătă Cretu a fost mai bun decât de mine.
Una peste alta, in ciuda disjuncției de la umăr și a repaosului pe care trebuie sa îl fac, cred ca sunt pe un drum bun, și meciuri de genul celui cu Sima și cu Cretu cred ca îmi pot ridica și mai mult nivelul jocului, deci repetam experiența!

Legea compensatiei

noreply@blogger.com (Dani) — Thu, 13 Sep 2012 09:36:00 +0000

Anul asta, aniversarea zilei mele de nastere nu poate fi numita o zi foarte buna. Nu din punctul meu de vedere, ci din cel al universului romanesc ba as putea spune chiar politienesc. Nu vreau sa spun ca Romania este un stat politienesc, oricum auziti asta toata ziua la Antena 3 dar intamplarile pe care le voi povesti au legatura cu politia.
Toata lumea stie, poate o parte dintre voi au uitat insa data, asa ca va reamintesc, ca anul acesta pe 20 iunie cel mai dulce (bombonel), cel mai norocos (mostenirea de la Tamara) si cu cele mai multe oua (ferma de la Cornu) prim ministru (fost) al Romaniei a fost arestat. Stiti si toata povestea cu incercarea de sinucidere cu politistul salvator, cu anchete peste anchete. Caragiale style.
Pentru ca toate astea nu au fost de ajuns, universul in maretia lui a mai dat o lovitura:
Poliţia a rămas din 20 iunie fără baza de date, întrucât cele două programe folosite pentru recunoaşterea facială şi identificarea amprentelor suspecţilor nu mai funcţionează din cauza unor probleme tehnice,
Error, cum s-ar spune in limbaj academic, siii continui sa citez din aceasi sursa: verificările fiind astfel îngreunate întrucât amprentele suspecţilor sunt comparate manual.

Pai nu e tare, mi-i si imaginez pe mai marii politiei romane in seara zilei facand un raport: pai l-am arestat pe domn prim ministru, am mai aparut si noi la televizor si cu altceva nu numa cu radare si cu masuri de reducere a vitezei. Aaa bine s-a stricat softul de recunoastere a amprentelor, dar oricum stim cum arata Nastase il recunoastem, ce naiba! da-l in colo de soft, facem de acuma incolo verificarile manual.
Invatamintea pe care eu, ionesta, o trag din aceasta cavalcada de intamplari mai putin norocoase din 20 iunie, este ca in univers exista tot timpul o lege a compensatiei:
De ziua lui ionesta altundeva trebuie sa mearga prost.

P.S In ce data a intrat in insolventa Hidroelectrica? Da, da fix pe 20 iunie

Cum a fost la Banat Mountain Bike Maraton

noreply@blogger.com (Dani) — Wed, 08 Aug 2012 09:11:00 +0000

Cu idea de participare insuflata de Marius, sambata dimineata am plecat la Valiug si ulterior la Garana cu gandul la soare si plaja si duminica la o prima competitie de mountain bike. Obiectivul era sa ne gasim un loc de campare al cortului in care sa ne putem odihni si duminica sa terminam cursa de 30 de km si daca se poate sa nu ne facem de ras.
A fost primul meu concurs de ciclism, deci nu ma gandeam in nici un caz la primele locuri, mai ales ca din cei 169 de competitori de la cursa de 30 de km, cam 40 erau inscrisi la cluburi sportive de ciclism si doar restul amatori. Iata mai jos cum arata traseul:

Traseul incepea in Poiana Lupului urca in Garana pe sosea, la rascruce se mergea in dreapta si se continua pana in varful dealului. Desi mi-am propus sa stau cat mai mult in sa, aproape de varful primei catarari, inspre varf, a fost o zona in care am preferat sa ma dau jos. Aveam senzatia ca ma fortez fara rost, si oricum pe bicicleta nu mergeam cu mult mai repede decat cei care deja mergeau pe jos. Pe prima coborare nu am fortat, nu eram inca stapan pe bicicleta si pe frane, si oricum mai era inca mult din cursa.
A doua catarare mi-a placut la nebunie, trecusem deja pe cealalta parte a drumului judetean, traseul era prin padure deci scapasem de caldura, i-am luat roata unui tip al carui ritm imi convenea si am urcat cu el toata catararea, cred ca am depasit in acest timp cel putin 20 de oameni. In varful catararii era primul punct de alimentare, am mancat o banana, o gramada de glucoza si am baut multa apa. Au urmat 7 km de coborare pe un drum forestier, multe zone cu pietre dar si zone nisipoase. Aici m-am simtit ca pestele in apa, am tras foarte tare, mi-am asumat riscuri, ma simteam deja confortabil cu bicicleta si franele, i-am dat sa puta!
La cel de al doilea punct de alimentare, aflat la finalul coborarii, am prins din urma un grup de 4 rideri de la DHS Tibiscus care plecasera de la primul punct de alimentare cu cel putin 3-4 minute inaintea mea. Moralul imi era bun, coborasem foarte bine, parcursesem pana aici 18-19 km in 1h si 30, stateam bine si nu ma simteam deloc obosit. Mai urma conform graficului primit de la organizatori: o portiune de plat apoi o urcare de cca 5 km, e drept si cu panta de 24,8 % (!!!), si apoi coborare pana la final.
Am mers mai departe pe barajul de la Trei Ape si apoi s-a urcat inspre Brebu Nou, o buna bucata de pavate si apoi camp deschis, ora 1, soare puternic si catarare. In aceasta zona picioarele au inceput sa imi cedeze, crampele si-au facut aparitia prima data la piciorul stang apoi la ambele.
Niciodata, niciodata, nici macar o data nu am avut asa crampe, desi am facut ceva sport la viata mea (e drept eram intr-o forma fizica mai buna ca acuma). Intr-o zona in care m-am dat jos de pe bicicleta ambele picioare mi-au ramas blocate din coapse, nu puteam sa indoi genunchi deloc. Noroc cu niste concurenti care mi-au impins varfurile picioarelor astfel incat sa pot usor usor sa imi indoi genunghi. Statul pup era singura pozitia in care puteam sa stau fara sa am dureri groaznice. Imi era tare frica sa nu fac vreo ruptura musculara. Mai aveam din catarare cel putin 3 km pe care nu am avut incotro i-am facut pe jos, cu pauze de stat pup la fiecare cateva sute de metri. Multi concurenti m-au depasit in aceasta zona, moralul meu ajunsese la nivelul marii.
Nici zonele de plat/fals plat nu ma mai ajutau, pentru ca in momentul in care vreunul dintre picioare ramanea intins pe pedala, apareau crampele. Pana in varful catararii totul a fost groaznic, fiecare delulet pe care trebuia sa il urc ma termina. Unde este odata coborarea aia?
Pe Coborarea de final au fost multe zone in care se mergea pe iarba, deci nu se vedeau denivelarile sau gropile, am mers putin mai prudent, o tranta acuma la final cu picioarele "inghetate" nu era tocmai ceea ce imi doream.
In ultimul kilometru, pe sosea, am tras cat am putut de mine si am terminat proba in 2 h si 39 de minute, al 45-lea la categoria mea de varsta si al 100 -lea la general.

Concluzii:

Am fost putin trist la final, cred ca as fi putut termina cu cel putin 15-20 de minute mai repede daca nu apareau crampele, nu se punea problema sa ma bat nici macar la primele 30 de locuri dar ar fi fost mult mai bine pentru moralul meu. Putin antrenament ar fi fost mai mult decat binevenit, nu-i nimic pregatim terenul pentru alte concursuri.
Diferentele, e clar, se fac pe catarari, dar adrenalina concursului vine de pe coborari.
Am invatat multe lucruri, despre cum si cand trebui sa schimbi vitezele, ce zone de traseu ma avantajeaza si care nu, e bine sa te dai totusi jos de pe bicicleta in anumite zone, nu e o rusine.
Zonele chiar si putin nisipoase sunt de evitat, mult mai putin solicitant este mersul pe bolovani.
O catarare pe drum forestier este inzecit mai grea decat o catarare cu aceasi panta si lungime ca pe asfalt.
Organizarea a fost foarte buna, desi am auzit si voci carcotase. Nu sunt neaparat un etalon, fiind la primul meu concurs de acest fel dar m-am simtit bine si in siguranta, mi-a placut si traseul, mai vreau!
Ba mai mult, la anul si Anda se vrea competitoare!
Rezultatele pot fi vazute aici. Pentru cei curiosi, in video-ul acesta primele 5 minute si ultimele 5 din video sunt pe traseul de 30 de km. Puteti sa va faceti o idee despre cum a fost.

O tu Bagners de Luchon!

noreply@blogger.com (Dani) — Wed, 18 Jul 2012 08:54:00 +0000

Acu 2 ani, impinsi din spate de pasiune (Fagged si eu) si unii de nebunie (Hartzu si Pitiu), 4 tineri plecau in Spania pentru a urmarii 2 etape in Turul Frantei, desfasurate in Pirinei. Am scris ceva despre asta la vremea respectiva. Etapa de astazi din Turul Frantei, are peste 80 de km pe drumuri familiare acestor 4 tineri.
Etapa va trece peste Col de Tourmalet, in acelasi sens ca si in etapa a 17-a din 2010, trece prin La Mongie (catun in care ne-am "cazat" pentru etapa din 2010) urmeaza Col d'Aspin si Col de Peyresourde pentru ca etapa sa se termine la Bagneres de Luchon.

Traseul asta, noi l-am facut cu masina, in drum spre etapa a 17-a (final in catarare pe Col de Tourmalet). Paul s-ar putea sa tina bine minte serpentile de acolo, asta pentru ca nu prea i-au priit la stomac. Ploaia, ceata extrem de deasa, iesirea la bauta cu traditionala noastra tuica, si dormitul in masina pentru ca era prea intuneric sa ne putem cortul, lemnele carate din La Mongie pana pe Col de Tourmalet pentru a pregati un gratar, sunt doar unele din amintirile ce sunt inca proaspete in minte.

Bagneres de Luchon localitatea de final de astazi este o localitate care pentru mine va ramane vesnic speciala, pentru ca acolo am luat prima data contact cu Turul (in etapa a 15 -a din 2010, era tot localitate terminus ca si astazi), barierele din ultimii 3 kilometrii, multimea de oameni veniti sa vada ciclistii temerari, imensul parc rezervat televiziunilor, centrul de inchiriere al bicicletelor, francezul extrem de simpatic care ne-a inchiriat chiar si bicicleta lui, catararea spre Bourg D'Oueil facuta mai mult pe jos decat pe bicicleta, poposirea noastra in satul Cires, Timisoreanca si a ei casa vizavi de popasul nostru, elicopterele cu vip-uri parcate la 100 m de noi, imensitatea caravanei publicitare, plasele de produse promotionale, cuplul de americani si vinul lor, mesajul scris pe asfalt cu creta impartita de masina LiveStrong, si bineinteles coborarea.
In etapa a 15-a din 2010 se cobora de pe alt varf (Bourg D'Oueil), dar ultimii 10 km din etapa de astazi sunt comuni cu ai etapei de atunci, distanta pe care noi am parcurs-o in 2010 pe bicicleta. Coborarea in acesti ultimi 10 km nu mai este atat de abrupta dar ajungeam lejer la viteze de 50-55 km/h in conditiile in care mergeam pentru prima data cu o bicicleta de sosea si nu aveam nici un fel de echipament. Sper ca astazi Nibali sa ne faca o mostra de cum se coboara in maxima viteza.

Toata aceasta postare m-a facut un pic nostalgic, mi-ar trebui cateva ore bune sa povestesc toate amintirile si povestile pe care le am de acolo, fara doar si poate sa participi ca spectator la Turul Frantei este o super experienta pe care orice amator de ciclism, cred ca, ar trebui sa o faca.