Lupta cu cancerul

Am obosit!

2017-05-04T10:58:00.001+03:00

Am găsit întâmplător pe Facebook o poezie cu acest nume, care parcă este scrisă special pentru mine.

Cum e posibil ca un stat democratic să aprobe preferenţial gratuitatea unui medicament vital pentru un bolnav de cancer? Un medicament care are un preţ exorbitant pentru un om de rând care a avut neşansa să se îmbolnăvească de cancer. Acest medicament se numeşte Tyverb (Lapatinibum). Cei cărora li se adresează au cancer de sân metastazat cu HER2 pozitiv. Dar este gratuit doar pentru o parte dintre ei. Pentru ceilalţi nu. „Norocoşii” au în plus faţă de acel HER2 şi nişte receptori hormonali, ceilalţi nu. Deşi acest lucru nu este menţionat ca fiind o condiţie specială pentru indicaţie în prospectul medicamentului:

„Tyverb este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar, ale căror tumori exprimă HER2 (ErbB2) în exces:

- în asociere cu capecitabina, la pacienţii cu neoplasm mamar avansat sau metastatic, progresiv în urma unor terapii anterioare, care trebuie să fi inclus antracicline şi taxani şi terapie cu trastuzumab, în context metastatic.

- în asociere cu trastuzumab, la pacienţii cu boală metastatică cu receptori hormonali absenţi, progresivă în urma unor terapii anterioare cu trastuzumab în combinaţie cu chimioterapie.

- în asociere cu un inhibitor de aromatază la femeile cu boală metastatică cu receptori hormonali prezenţi, aflate în postmenopauză, pentru care chimioterapia nu este indicată în prezent. Pacienţii incluşi în studiul pentru înregistrare nu au fost trataţi anterior cu trastuzumab sau cu un inhibitor de aromatază. Pentru aceşti pacienţi, nu sunt disponibile date privind eficacitatea acestei combinaţii în comparaţie cu trastuzumab în combinaţie cu un inhibitor de aromatază.” (https://ec.europa.eu/health/documents/community-register/2016/20160629135381/anx_135381_ro.pdf)

Mie mi se pare foarte clar din ce scrie aici că indicaţia este pentru HER2 pozitiv (cu sau fără receptori de hormoni). Si atunci de ce statul român pune condiţii preferenţiale? Nu este acelaşi diagnostic? Nu toţi au cancer de sân metastazat cu HER2 pozitiv cum scrie in prospect? De ce criteriul de acordare a aprobării pentru gratuitate/compensare nu este toleranţa la medicament sau rezultatele obţinute în urma tratamentului? Pentru că nu toţi îl suportă şi nu toţi cei care l-au luat au obţinut rezultate pozitive. Eu, de exemplu, sunt una dintre puţinii care au suportat toate efectele secundare neplăcute ale acestui medicament şi una pentru care, acest medicament chiar a avut rezultate extraordinare. In 2009 mi s-a stabilit diagnosticul de cancer de sân metastazat, apoi, după ce boala a recidivat de două ori la alte organe, am început tratamentul cu Tyverb şi, din 2013 până acum, boala mea este ţinută sub control. Asta nu înseamnă ca tratamentul cu Tyverb îmi este util şi că mi-a prelungit viaţa? Chiar nu contează? Asta nu înseamnă că mi se îngrădeşte dreptul la viaţă? Să ştii că viaţa cuiva depinde doar de un medicament şi să îi blochezi acelei persoane accesul la el. Dar viaţa mea nu are nici o importanţă? Si nu cred că sunt singura în aceasta situaţie.

"Daca un medicament trece de toate fazele experimentale noi suntem datori sa-l oferim pacientilor care au nevoie de el, dar fondurile fiind limitate pentru un asemenea tratament vom apela la fonduri suplimentare sau la coplata", a spus la un moment dat dl. prof. dr. Irinel Popescu, presedintele CNAS (http://www.eva.ro/sanatate/oncologie/o-terapie-inovatoare-pentru-cancerul-mamar-avansat-sau-metastatic-articol-24484.html) .

In raportul de evaluare depus de producător la ANM, Departamentul de Evaluare a Tehnologiilor Medicale (publicat pe site-ul ANM) există două cazuri:

1. Dosarul 3109 / 13.08.2014 cu Indicaţia terapeutică - Tyverb este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar, ale căror tumori exprimă HER2 (ErbB2) în exces în asociere cu un inhibitor de aromatază la femeile cu boală metastatică cu receptori hormonali prezenţi, aflate în postmenopauză, pentru care chimioterapia nu este indicată în prezent - in care se arată că „Costurile terapiei - generează mai mult de 5% economii față de comparator. Pentru realizarea analizei comparative a costurilor terapiior, au fost selectate din Canamed (ediția octombrie 2014) medicamentele corespunzătoare DCI-urilor Lapatinibum şi Trastuzumabum. Din comparația costurilor anuale ale celor două tratamente cu Lapatinibum şi Trastuzumabum se constată că prețul tratamentului anual cu Lapatinibum este mai mic de aproximativ 11.28 % faţă de preţul tratamentului anual cu Trastuzumabum, iar conform OMS 861/2014 medicamentul Lapatinibum are un impact bugetar negativ fata de comparator la bugetul anului la care se face raportarea.)” pentru care se acorda 30 de puncte.

http://www.anm.ro/anmdm/_/EVALUARE%20TEHNOLOGII%20MEDICALE/3109%20%20Lapatinib__linia%201__Tyverb.pdf

2. Dosarul 3106 / 13.08.2014 cu Indicaţia terapeutică: Tyverb este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar, ale căror tumori exprimă HER2 (ErbB2) în exces: în asociere cu capecitabina, la pacienţii cu neoplasm mamar avansat sau metastatic, progresiv în urma unor terapii anterioare, care trebuie să fi inclus antracicline şi taxani şi terapie cu trastuzumab, în context metastatic - in care se arata la Costurile terapiei – „COMPARATORUL NU ESTE BINE ALES. Desi este menţionat în lista medicamentelor compensate, Trastuzumabum (HERCEPTIN) nu poate fi considerat medicamentul comparator pentru Lapatinibum, întrucât nu respectă definiţia comparatorului menţionată în OMS 861/2014” si pentru acest lucru nu se acorda nici un punct.

http://www.anm.ro/anmdm/_/EVALUARE%20TEHNOLOGII%20MEDICALE/3106%20%20%20Lapatinib__linia%202__Tyverb.pdf

Pentru a treia indicatie din prospect şi anume: „în asociere cu trastuzumab, la pacienţii cu boală metastatică cu receptori hormonali absenţi, progresivă în urma unor terapii anterioare cu trastuzumab în combinaţie cu chimioterapie” – nici măcar nu s-a mai întocmit un dosar pentru evaluare care să fie depus de producător la ANM. Varianta aceasta nici măcar nu s-a mai luat în calcul.

Definiţia comparatorului din OMS 861/2014, Anexa 1, art.1, lit. c) este: comparator - DCI care se află pe lista cu DCI corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, care are aceeaşi indicaţie aprobată, se adresează aceluiaşi segment populaţional şi are aceleaşi proprietăţi farmacodinamice cu DCI evaluate.

Poate nu am eu suficientă putere de înţelegere să analizez aceste două documente, dar mie mi se pare ridicol să spui că în primul caz se poate compara Lapatinibum cu Trastuzumabum şi pe baza asta primeşti punctaj favorabil iar în al doilea caz nu se poate compara exact acelaşi lucru Lapatinibum cu Trastuzumabum si nu primeşte punctaj deloc. Impreună, nici măcar nu se pune problema să se administreze aceste două medicamente, pentru că, indicand doar unul singur pentru tratament „costurile terapiei - generează mai mult de 5% economii față de comparator” asa cum am văzut mai sus, deci împreună ar fi un efort financiar prea mare pentru un singur bolnav. Sau, pur şi simplu un cetăţean român care plăteşte încă asigurări de sănătate nu poate beneficia de două medicamente oncologice gratuite/compensate în acelaşi timp? Dar cine a spus că bolnavul care are nevoie de el îl vrea neapărat gratuit? Poate fi şi în sistem de coplată atât timp cât preţul plătit de bolnav ar fi unul decent si în concordanţă cu veniturile sale. Până anul trecut producătorul oferea un asemenea program de coplată în care bolnavul mai plătea 1300 lei pentru un flacon la fiecare 23-28 zile. Acum însă preţul în farmacie este de 8200 lei. Ceea ce pentru un om normal este imposibil de achiziționat.

Am obosit de atâta luptă, am obosit de atâta boală, am obosit de atâtea piedici şi greutăţi, am obosit de atâta rău ce mi se întamplă, am obosit de atâta indiferenţă şi răutate care mă înconjoară şi am obosit sa mă mai lupt pentru fiecare drept infim al meu. Nu sunt chiar atât de puternică. Si nu ştiu cine ar ar avea atâta forţă să se lupte cu toate aşa cum fac eu, la fel ca şi ceilalţi bolnavi de cancer de altfel. Pentru că noi nu luptăm pentru cine ştie ce privilegii, noi ne luptăm doar pentru a supravieţui. Măcar încă o zi alături de cei dragi. La un moment dat chiar nu mai poţi, la un moment dat te copleşesc, mai ales că nu mai ai timp şi să te odihnesti. Pe de o parte boala cu agresivitatea ei, pe de alta RESTUL. Si nu ştiu care luptă este mai grea: cu boala sau cu piedicile care mi se pun din toate părţile. Am învins cancerul de trei ori iar acum trebuie să mă resemnez şi să îmi accept înfrângerea din cauza faptului că nu mai am acces la medicamentul care mă ţinea în viaţă.

Am obosit!

De ziua femeii anul asta primesc in dar o condamnare

2016-03-07T15:07:00.000+02:00

Din 2009 ma lupt cu cancerul si nu e deloc usor. Am invins prima oara, apoi boala a revenit de inca doua ori in ultimii 4 ani si iar am invins, de fiecare data. Chimioterapie de 3 ori in 4 ani, radioterapie, Cyber Knife, mastectomie radicala modificata, pe langa tratamentul continuu de la IOB. Pe toate le-am indurat cu stoicism, strangand din dinti si cu eforturi financiare uriase. Si in sfarsit cand situatia mea s-a stabilizat pentru moment, aflu ca singurul medicament care ma tine acum in viata si pentru care nu exista inlocuitor imi devine inaccesibil. Se numeste TYVERB (lapatinib). Un medicament pentru cancer care nu este pe lista celor compensate si pentru care plateam 15% din valoarea lui, adica aproximativ 1300 lei la fiecare 23 de zile, de la 01 aprilie nu mai are reducerea data de producator, adica va costa 8200 lei flaconul. Reducere data de producator, da, pentru ca statul roman nu are timp de asemenea fleacuri. Un bolnav de cancer mai putin pe lista, nu? Motiv de bucurie pentru statul roman – se face o ditamai economia la buget. Asa e, domnilor care reprezentati statul?

De fapt, cancerul a devenit de acum o boala obisnuita , comuna precum gripa. Deci, nemaifiind o boala rara, de ce sa se mai oboseasca statul sa plateasca pentru tratamentul lui. Bine, am inteles, nu e obligatia statului sa imi plateasca mie tratamentul, desi eu mi-am platit la zi contributia pentru sanatate. Dar e obligatia lui sa controleze preturile medicamentelor, sa le faca accesibile si proportionale cu veniturile mele si ale majoritatii bolnavilor din tara asta. Sa-mi dea si mie o sansa sa pot beneficia de tratament.

Oare e pacaleala de 01 aprilie? Categoric nu. Cineva se joaca cu viata mea. Cineva a considerat ca viata mea este insignifianta si chiar nu intereseaza pe nimeni daca se termina. Poate ca da pentru acel cineva care tine pixul in mana si taie de pe lista orice avantaj pentru un biet chinuit de soarta. Dar pentru mine, pentru familia mea, pentru copilul meu, viata mea este extrem de importanta, si am sa lupt pentru ea. Am sa lupt pana in panzele albe chiar daca sunt sigura ca ma lupt cu morile de vant. Nu accept sa fiu condamnata la moarte. Parca pedeapsa cu moartea nu exista in Romania. Atunci eu de ce o primesc.? Poate cineva sa-mi raspunda? Cu ce am gresit atat de rau? Doar pentru ca am avut nesansa sa ma imbolnavesc de cancer sau pentru ca am avut nesansa sa fiu una dintre aceia care nu isi permit sa plateasca tratamente exorbitante pentru viata lor? De ce nu pot sa traiesc si eu linistita atatea zile cate mi-au mai ramas? De ce trebuie sa mai trec si prin asta? Nu am suferit destul?

Remisie completa !

2014-01-27T21:33:00.000+02:00

Oare soarta joaca ping-pong cu viata mea? Este a treia oara in patru ani si jumatate cand mi se spune ca este remisie completa. Nici nu indraznesc sa ma mai bucur. Mi-e teama sa si impartasesc vestea asta minunata cuiva ca sa nu se destrame. Ultima oara, cand mi s-a spus ca e remisie completa, bucuria a tinut numai 7 luni.

Dar sa o iau de unde am ramas ultima data (asta toamna). Am facut 4 cure de Navelbine (+ Herceptinul pe care nu l-am intrerupt din 2009). Si parca nu era suficient ca a trebuit sa-l cumpar de fiecare data. Pentru ca nu aveam camera subcutanata montata pe o vena mare, asa cum se recomanda in prospectul medicamentului, mi s-a administrat pe o vena superficiala la mana stanga. Si bineinteles ca vena s-a spart in mai multe locuri si tesutul din jur s-a necrozat si am avut de suportat dureri cumplite care nu treceau nici cu morfina. Mi s-a spus ca am avut noroc ca nu mi-am pierdut bratul. Asa ca mi s-a schimbat tratamentul. Am inceput sa iau zilnic Tyverb tablete si Xeloda tablete, impreuna cu Herceptin administrat intravenos la 3 saptamani.

Am reusit sa fac si 8 sedinte de Cyber Knife pentru cele doua formatiuni, desi cam cu inima stransa pentru ca medicul radioterapeut mi-a spus ca s-ar putea sa mai fie si alte puncte cu activitate, dar foarte mici si nedetectate de PET-CT. O intreaga poveste si cu acest Cyber Knife. Un robotel tare simpatic, de altfel, care se invartea in jurul meu si scotea sunete ciudate. Ma simteam ca in filmul de desene animate Wall-E. Fiecare sedinta dura cel putin o ora, in functie de cat de bine puteam sa stau nemiscata tot acel timp. La fiecare mica miscare a mea aparatul se oprea. Pentru ca plamanul este un organ miscator a trebuit sa mi se faca niste implanturi metalice (fiduciale) in plaman ca martori pentru aparat. Operatia pentru introducerea acelor implanturi s-a efectuat fara anestezie in computerul tomograf ca sa poata lua imagini de cate ori se mai inainta cu acul in plamanul meu. M-am simtit ca un fluture prins cu acul pe panoplie. Nu aveam voie sa ma misc si nu puteam respira aproape deloc cu acel ac infipt in plaman. Ma sufocam. La fiecare respiratie simteam cum aluneca plamanul (parca il si auzeam cum scartaie) de-a lungul acului. Acul era ca cel pentru biopsie, foarte lung si suficient de gros ca sa incapa prin el acele tubusoare metalice. O durere cumplita si continua plus senzatia de sufocare... Nu am stat mai mult de o ora acolo dar mi s-a parut o vesnicie.

Si dupa tot acest chin, markerul meu tumoral crestea continuu. Deja imi pierdusem speranta. Atatia bani cheltuiti si atata suferinta indurata degeaba. Asta era in mintea mea. Deznadejde si disperare.

Dupa trei luni am facut PET-CT-ul pentru evaluare si mi-au spus ca e remisie completa. A scazut si markerul destul de mult. Trebuie sa mai continui cu acelasi tratament inca patru luni dupa care trebuie sa fac o noua evaluare. Oare de data aceasta cum va mai fi?

Am castigat si de data asta. Si asta a fost posibil numai datorita doamnei Anda Ciupe si a colegilor mei, a prietenilor mei dragi de la Mediclim, care nu m-au lasat sa abandonez lupta cand nu mai aveam nici o speranta. Au facut un efort urias si au platit factura pentru tratamentul meu. Nu am cum sa le multumesc. Nu exista cuvinte care sa exprime ceea ce as vrea eu acum sa le transmit. Recunostinta, dragoste, stima, indatorare. Lor le datorez acum viata.

Boala a aparut din nou!!

2013-08-13T16:31:00.001+03:00

Am plecat plina de speranta la clinica. Am asteptat cuminte sa treaca cele trei luni de la ultima sedinta de chimioterapie ca sa pot face o noua evaluare.

Asteptam o veste buna, desi in mintea mea incoltise indoiala in momentul in care pe o radiografie banala facuta la plamani s-a vazut o formatiune ascunsa bine pe sub arcul aortic. Am crezut ca este unul dintre nodulii mai vechi si fara importanta. Spun asta pentru ca, in ianuarie, dupa trei luni in care am facut patru sedinte de citostatice, toate zonele afectate abia daca se mai vedeau la PET CT. Dupa acest PET CT am mai facut inca patru sedinte de citostatice. Dupa fiecare mi-a fost atat de rau incat credeam ca nu mai apuc ziua urmatoare. Si dupa ce am indurat tot acest chin cumplit am primit vestea ca boala a reaparut. Ca doua dintre formatiunile care fusesera initial si a caror activitate disparuse in ianuarie aparusera din nou.

Inca nu-mi vine sa cred ca este adevarat. Am facut atata chimioterapie ca sa ajung asa de curand de unde am plecat. Si macar daca as fi suportat mai usor , pentru ca eu nu am trait acele sase luni ci doar m-am straduit sa supravietuiesc. Am numarat fiecare secunda, apoi minutele, apoi orele, apoi zilele care treceau cu speranta ca urmatoarea va fi mai usor de suportat.

Acum as lua-o fara sa ma mai gandesc de la capat ca sa mai castig macar cateva luni. Numai ca nu mai este chiar atat de "SIMPLU". Unul dintre noduli este lipit de trahee iar altul este putin mai sus in plaman. Mi s-a spus ca trebuie facut CyberKnife de catre cineva cu experienta pentru ca este periculos pentru zonele din jur care se pot fibroza. Dupa care alta chimioterapie, iar impreuna cu Herceptin mi-au dat Tyverb si Xeloda.

CyberKnife-ul plus un PET CT costa cam 12000 de euro, iar Tyverbul este din aceeasi clasa cu Herceptinul si numai Herceptinul este compensat, Tyverbul trebuie cumparat si costa cam 8500 RON cutia (mie imi trebuie o cutie pe luna!). Si in afara de astea, trebuie sa-mi cumpar si citostaticul, pentru ca spitalul nu-l are si nu se gaseste nici macar in farmacii.

Deci, vazand asemenea sume aberante, si tinand cont ca inca nu am returnat nici toti banii pe care i-am imprumutat pentru tratamentul de acum patru ani, am ales sa ma las in voia sortii si sa fac doar tratamentul decontat de Casa de asigurari.

SE PARE CA, TOTUSI, VIATA ESTE UN LUX PE CARE NU SI-L POATE PERMITE ORICINE!

Captiva intr-un corp macinat de cancer!

2013-05-30T15:35:00.000+03:00

Ma trezesc dimineata bine dispusa gandindu-ma ca as avea atatea de facut... Poate sa fac curatenie prin casa, sau sa ma duc in parc cu copilul meu, sau sa ma mai duc sa colind prin oras sa ma uit la vitrine, sa vad un film... Atatea lucruri care par atat de banale si care mie mi se par acum irealizabile. Stau tintuita in pat, legata de niste perfuzii prin care picura incet otrava in venele mele. Si dupa ore intregi de privit acea picatura chinezeasca abia astepti sa auzi acel: "Gata pentru astazi!". Te simti liber in sfarsit. Poti pleca din spital. Poti pleca acasa! Ma impleticesc pana in statie si stau rezemata de un gard pana apare un autobuz care este deja plin. Calatori stresati, obositi, care habar nu au ce se petrece cu tine sau de unde vii si carora nici prin gand nu le-ar trece ca tu ai da orice acum pentru un loc pe scaun.Picioarele mi se inmoaie incet. Incerc sa tin cu dintii de ultima picatura de energie pe care o mai am. Cobor in sfarsit si caut cu disperare un loc pe care as putea sa ma asez. Dumnezeu imi scoate in cale o banca pe care ma prabusesc multumita si ma gandesc ca ar fi fost buna chiar si o bordura. As putea chiar sa adorm putin pe acea banca. Sunt atat de obosita.... Nu mai conteaza unde sunt. Nu mai vreau decat sa ma odihnesc. Imi este greu sa ma mai ridic de acolo. Chiar si respiratul mi se pare un efort prea mare acum. Inchid ochii. Ce sa ma fac eu cu acest corp care nu ma mai asculta. Ma gandesc in sinea mea : sunt tot eu dar intr-un ambalaj deteriorat. Mintea mea este aceeasi, dar corpul a imbatranit cu 50 de ani. Nu mai am putere sa mai plang. Fac un efort si ma ridic cu greu ca sa ma tarasc incet pana acasa, in patul meu de care nu ma voi mai desparti timp de trei saptamani cand trebuie sa ma duc din nou la spital. Mi-e deja groaza de aceste trei saptamani care vor urma. Trei saptamani de cosmar in care chiar iti doresti sa mori ca sa se termine odata raul care ti se intampla. Dar nu poti. Si agonizezi asteptand sa treaca. Uneori incep sa ma intreb daca asta chiar se intampla sau dorm si am un cosmar cumplit din care nu pot sa ma trezesc. Am incetat sa ma mai intreb de ce. De ce mi se intampla toate astea. Si visez in putinele momente in care pot sa dorm, visez ca pot sa alerg, ca pot sa-mi iau copilul in brate si, cel mai frumos vis al meu - ca nu mai simt nici durere, nici rau si sunt fericita, visez ca sunt iar un om normal.

Boala a reaparut!

2012-09-12T18:10:00.002+03:00

“Boala a reaparut. Este acum in mai multe locuri din organism. La plaman, la ficat, la osul sacru si la multi ganglioni limfatici.” Asta a spus doctorul cand a vazut rezultatul de la PET CT-ul pe care l-am facut la inceputul lunii septembrie 2012

“Trebuie sa incepem din nou tratamentul. O sa pastram aceeasi schema de tratament pentru ca data trecuta ati reactionat foarte bine la el dar de data asta cu o cantitate putin mai mare decat prima data.” (cam dubla de fapt!!!)

Nu mai stiu acum ce sa scriu. Creierul meu parca este scurtcircuitat. Stiam ca exista posibilitatea sa reapara, dar nu m-am gandit ca atat de repede. Si, de fapt, am sperat in adancul sufletului meu ca nu va fi asa. Dar se pare ca boala a invins de data asta. Urmeaza a doua lupta. Poate voi castiga si de data asta. Sau poate nu.

Moralul meu este la un nivel foarte scazut acum. Simt ca nu mai am putere sa lupt. Nu mai am puterea sa o iau de la capat. Citostatice inca o data!!!!

Ironia sortii!

2012-01-24T18:11:00.005+02:00

Tatal meu a fost diagnosticat in noiembrie 2011 cu neoplasm gastric cu metastaze hepatice, adenopatii celio-mezenterice si lombo-aortice confluate, cu invazia tumorala a axului venos spleno-portal, tromb tumoral in vena renala stanga.

Oare cat de cruda poate fi soarta asta uneori? Dintr-un om care nu fusese in viata lui niciodata la doctor, care nu luase niciodata medicamente si care nu facuse nicio injectie, dintr-o data s-a trezit ca trebuie sa ia cate un pumn de medicamente si sa faca zilnic perfuzii. Si in afara de asta in interval de doua luni a fost internat in diferite spitale de 6 ori. Cam cat de ingrozit trebuie sa fi fost el de ceea ce se intampla asa dintr-o data. Nu ne-a spus niciodata.

Vestea asta a picat ca un traznet. Eu eram cea bolnava in familie. Si deja trecuseram o data cu totii prin acest chin. Cosmarul incepea din nou. Acum insa nu mai eram eu in cauza, eram de partea cealalta. Insa stiam deja cu ce avem de a face. Era insa foarte complicat in cazul lui. Cancerul gastric nu iti da nicio sansa. Iar tata era deja in faza foarte avansata. Asa au spus toti medicii la care am fost si pe care nu i-am crezut si am tot cautat altii si altii, dar nici unul nu ne-a dat alt raspuns.

Starea tatalui meu s-a inrautatit rapid si pe 18 ianuarie 2012 s-a stins dupa ce a suferit enorm. Si a lasat in urma un gol imens si parerea de rau ca nu am putut sa facem nimic pentru el. El nu a vrut niciodata sa creada ce diagnostic are si nu a incetat niciodata sa spere ca se va face bine. Iar noi ne uitam disperati cum se stinge rapid sub ochii nostri neputinciosi.

Pe 25 decembrie implinise 75 de ani. Am cantat, a suflat in lumanari, si-a pus dorinta, am glumit. Si dupa doua saptamani deja nu se mai putea da jos din pat.

Nu s-a plans niciodata si nici nu ne-a spus cat il doare. Probabil ca sa nu ne sperie. A suferit in tacere si a indurat chinuri de nedescris fara un sunet numai ca sa nu-si supere familia. Ajunsese sa aiba greutatea unui copil.

A plecat de langa noi cu ochii in lacrimi. Si-a dorit cu disperare sa traiasca. S-a luptat cu boala pana in ultima zi cand a intrat in coma. Si chiar si asa a plecat plangand.

Si imi este atat de dor de el, de tatal meu!!!!!!!!!!

Povestea mea pe scurt in imagini

2010-11-04T10:25:00.014+02:00

Ii multumesc domnului Marin Dinescu pentru sansa pe care mi-a dat-o prin realizarea acestui film.

Filmul a participat la festivalul Kinofest 2010.

S-A IMPLINIT UN AN!

2010-06-15T01:47:00.004+03:00

Pot sa spun ca am implinit un an de cand m-am nascut pentru a doua oara. Intamplarea a facut ca aceasta “aniversare” (daca pot sa o numesc asa!) sa coincida cu ziua mea reala de nastere. A trecut un an de durere si chin, de disperare si lupta. Un an intreg.
Anul trecut pe vremea aceasta primeam de la IOB teribila veste ca am cancer in stadiul final fara sanse de supravietuire. Si iata ca a trecut un an.
Pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca a fost langa mine in toata aceasta perioada si mi-a dat putere sa lupt.
Apoi trebuie sa multumesc colectivului de medici de la clinica ANADOLU din Istanbul. Datorita lor si bineinteles cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns acum aici. Sunt convinsa ca numai Dumnezeu mi-a indrumat pasii catre acei oameni minunati. Ei mi-au redat speranta pe care o pierdusem deja in momentul in care am ajuns acolo. Ei mi-au redat VIATA. Datorita lor am petrecut inca un an alaturi de baietelul meu si poate, daca ma mai ajuta Dumnezeu, o sa-i fiu alaturi si la toamna cand o sa mearga in clasa intai. Nu am cuvinte suficiente sa le pot multumi. Profesionalismul si blandetea cu care trateaza ei bolnavii sunt remarcabile. Ceea ce fac ei acolo este mai presus de medicina care se practica in spitalele noastre. Acolo conteaza foarte mult si calitatea vietii bolnavului. Este uimitor sa vezi cum se mobilizeaza o intreaga echipa de specialisti pentru salvarea fiecarei vieti. Si de obicei la ei ajung bolnavii in ultimele faze ale bolii.
Viata este un miracol si fiecare viata este unica pe acest pamant. Iar cei de la Anadolu au inteles foarte bine acest lucru realizand un tratament complet care se adreseaza tuturor problemelor pacientului, tratament care incepe cu ameliorarea simptomelor si continua cu terapia standard si cu sustinerea emotionala.

Multumesc ANADOLU MEDICAL CENTER!

Anadolu Medical Center din Turcia este un spital afiliat la John Hopkins Medicine din Statele Unite, si recunoscut regional pentru rezultatele exceptionale in lupta cu Cancerul.
www.anadolusaglik.org

Brocoli te scapa de cancer?

2010-05-09T22:30:00.001+03:00

Brocoli ar putea opri evolutia cancerului la san, au descoperit cercetatorii americani, gratie unei substante continute, sulforafanul.
Acesta actioneaza direct asupra celulelor afectate de cancer, exterminandu-le, prevenind totodata nasterea altor tumori, relateaza Daily Mail.
Si pana acum se stia ca aceasta substanta are un efect benefic in caz de cancer, insa abia acum s-a descoperit in ce fel actioneaza, a explicat profesoul Duxin Sun, de la Universitatea Michigan.
Chimioterapia folosita in prezent nu actioneaza asupra celulelor stem canceroase, acesta fiind si motivul pentru care exista recidive. Specialistii cred ca doar eliminand aceste celule boala poate fi intr-adevar controlata.
In cadrul studiului de fata, oamenii de stiinta au injectat diferite concentratii de sulforafan obtinut din brocoli cobailor cu cancer mamar, observand ca efectul este vizibil asupra celulelor stem canceroase, in timp ce cel la nivelul celulelor sanatoase este minim.
In plus, in urma tratamentului, nu au mai aparut alte tumori. Aceleasi rezultate au fost obtinute in laborator, lucrandu-se cu tesut uman.
Concentratia de sulforafan cu care au lucrat cercetatorii este mai mare decat se poate obtine prin alimentatie, din brocoli. Chiar daca suplimente de sulforafan se gasesc pe piata, pacientii nu sunt incurajati sa le ia, pentru ca inca nu se cunosc foarte bine efectele secundare.
(Sursa: Ziare.com, 04.05.2010)

Ministerul Sănătății subvenționează diagnosticarea cancerului prin examinarea PET/CT

2010-04-24T18:29:00.002+03:00

După mai mulţi ani de pregătiri şi după mai mult de o mie de examinări PET/CT efectuate la Centrul de diagnostic al cancerului, Pozitron Diagnosztika din Oradea, Ministerul Sănătăţii îşi asumă să finanţeze, în cadrul Programului naţional de oncologie, examinarea PET/CT, care reprezintă tehnologia de vârf în imagistica modernă. În cadrul Programului, la Centrul Pozitron Diagnosztika PET/CT din Oradea, vor putea fi examinaţi în acest an, 1700 de pacienţi oncologici.
"Fiind inclus în subprogramul de monitorizare activă a terapiilor specifice oncologice, Ministerul Sănătăţii face posibil ca examinarea PET/CT, cea mai modernă metodă imagistică să fie accesibilă pacienţilor oncologici. Ministerul Sănătăţii finanţează 2500 de examinări PET/CT, din care 1700 la centrul din Oradea, destinate pacienţilor cu justificare oncologică", se arată într-un comunicat al Cemtrului de Diagnostic PET CT Oradea. Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila şi directorul general al Centrului Pozitron-Diagnosztika din Oradea, Bálint Tombor lansează programul sâmbătă, la Oradea.
Examinarea PET/CT va putea fi efectuată doar la solicitarea medicului specialist şi doar pacienţilor care prezintă justificare oncologică. "Decontarea investigaţiei pentru numărul menţionat de pacienţi prin Casa de Asigurări de Sănătate are o importanţă extraordinară deoarece, în România, numărul noilor cazuri de cancer este de aproximativ 120 000 şi 60% dintre aceşti pacienţi necesită examinarea PET/CT. Până acum, această metodă de diagnostic a fost posibilă exclusiv prin finanţare proprie. O dată cu introducerea examinării PET/CT în Programul naţional, Ministerul Sănătăţii, deschide noi perspective în asistenţa medicală oncologică românească", se mai arată în comunicat.
Examinarea PET/CT este cea mai modernă dintre metodele imagistice de diagnostic actuale. Rolul acesteia în diagnosticul oncologic este deosebit de important pentru că, cu ajutorul acesteia, se poate depista cu mare precizie dacă în organism există modificări maligne. Metoda se poate aplica atât pentru depistarea tumorii primare, cât şi pentru urmărirea eficacităţii tratamentului administrat pacienţilor deja diagnosticaţi. Există numeroase cazuri în care, în urma rezultatelor obţinute la PET/CT, medicul specialist a modificat schema de tratament administrată până atunci.
(Sursa: Adevarul.ro, 15.04.2010)

Despre bunatate sufleteasca

2010-04-12T10:38:00.000+03:00

"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, istetimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca in profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu), daca suntem rai, haini, mojici si vulgari, prosti si nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sambetei si inteligenta, si eruditia, si supradoctoratele, si toate congresele internationale la care luam parte, si toate bursele pentru studii pe care le castigam prin concursuri severe.
Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca, nitica bunavointa, toleranta, intelegere. Nitica sustinuta buna-cuviinta.
Bunatatea sufletesca nu-i o virtute subtila si rafinata, e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii. Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala. Fara bunatate nu putem convietui decat in conditii de groaza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !
Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti. Berediaev spunea: painea pentru mine este o problema materiala (subinteles egoista, vulgara), dar painea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituala. Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplini intru totul bunatatea .
Stim ca de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamantului si de-am fi capabili sa clasificam conform cu clasificarea zecimala toate volumele tiparite in toate limbile pamantului, de la Gutenberg si pana astazi si de am fi toba de carte si de eruditie, si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiintelor si tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culti daca sintem niste pizmareti, niste badarani si niste rai la suflet.
Ca ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunostiinte, ci o subtirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.
Sa nu savarsim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli facatori de carti si drept oameni de cultura pe simplii memorizatori de informatii"

Nicolae Steinhardt,
Primejdia Marturisirii, p. 56
Edit. Humanitas

Intrebari despre chimioterapie

2010-04-10T15:40:00.002+03:00

Parte importanta in tratarea cancerului, chimioterapia este unul dintre cele mai complexe tratamente. De cele mai multe ori, da sperante bolnavilor, uneori poate opri evolutia bolii, alteori, nu.
Totalitatea medicamentelor pentru tratarea cancerului, numite citostatice, au ca scop oprirea dezvoltarii si multiplicarii celulelor maligne. Astfel, prin administrarea lor, se poate obtine stoparea extinderii cancerului, incetinirea evolutiei tumorale si, nu in ultimul rand, vindecarea.
Tratamentul este individualizat in functie de tipul de cancer si de stadiul acestuia. Astfel, chimioterapia poate fi singura modalitate de terapie, alteori ea poate fi combinata cu interventia chirurgicala sau cu radioterapia.

1. Cum se administreaza?

In functie de medicamentele recomandate de medicul oncolog, citostaticele se pot administra fie oral, fie intravenos (medicamentul ajunge in organism pe cale venoasa, cu ajutorul unui ac fin sau printr-un cateter). De asemenea, citostaticele pot fi injectate sau chiar aplicate pe piele. Tot cu ajutorul unui cateter, medicamentele anticancer pot fi administrate direct la nivelul organelor afectate de boala, precum ficatul.

2. Ce efecte adverse poate da?

Din nefericire, pe langa celulele maligne, citostaticele afecteaza si unele celule normale care au un ritm mai rapid de crestere. Astfel, pot fi lezate celulele sanguine care iau nastere in maduva spinarii, cele de pe tractul digestiv, dar si cele de la nivelul inimii, rinichilor sau plamanilor. Ca urmare, pot aparea efecte care produc disconfort, precum pierderea parului, senzatie de greata, oboseala accentuata, sangerari, anemie si diverse infectii. Este posibil, de asemenea, sa apara si insuficienta unui organ.

3. Dupa cat timp dispar reactiile secundare?

Dupa incetarea administrarii citostaticelor, celulele normale se refac, iar efectele adverse dispar treptat. Adesea, reactiile secundare dispar dupa cateva saptamani, alteori dupa luni sau chiar dupa ani. Din nefericire, in unele situatii, chimioterapia afecteaza ireversibil unele functii ale inimii, ale rinichilor sau ale organelor reproductive, existand riscul producerii unui cancer secundar. In prezent, cercetatorii studiaza posibilitatea crearii unor noi tipuri de citostatice, care sa reduca lezarea celulelor normale.

4. Cat dureaza tratamentul?

Protocolul de administrare a terapiei anticancer este stabilit de medicul oncolog in functie de mai multi factori, printre care tipul tumorii, stadiul in care afectiunea a fost diagnosticata si bolile asociate ale pacientului. In general, citostaticele se administreaza in cicluri de tratament, care au o durata de una, doua, trei sau de cinci zile. De asemenea, medicul poate recomanda si tratamente cu serii complexe. Dupa acestea, este nevoie de o perioada de refacere a organismului de circa o luna, timp in care se monitorizeaza efectele tratamentului cu citostatice.

5. Poate cauza infertilitate?

Da, chimioterapia poate duce la sterilitate in cazul ambelor sexe. La femei sunt afectate ovarele, determinand scaderea cantitatii de hormoni produsi de acestea. Implicit, scade posibilitatea obtinerii unei sarcini. La barbati, citostaticele pot scadea numarul de spermatozoizi sau mobilitatea acestora, ceea ce duce la infertilitate temporara sau chiar permanenta. Desigur, nu in toate situatiile medicamentele anticancer sunt asociate sterilitatii. Mai mult, exista posibilitatea instalarii unei sarcini chiar in timpul administrarii chimioterapiei. Medicii recomanda folosirea contraceptiei in astfel de cazuri, deoarece citostaticele sunt asociate cu unele malformatii la fat.

Chimioterapia are ca scop prevenirea multiplicarii celulelor canceroase, invaziei si metastazarii acestora. Este indicata ca: tratament initial, indiferent de stadiu, uneori aducand vindecarea, tratament neoadjuvant (precede tratamentul local si cu rol in reconvertirea tumorilor avansate) sau de consolidare (dupa tratamentul local chirurgical sau radioterapic).

Poate fi si tratament paliativ, pentru cresterea calitatii vietii sau uneori pentru prelungirea vietii in formele avansate de boala. Efectele secundare pot fi imediate (la 12-14 zile dupa administrare, fiind reversibile) sau tardive, rar reversibile (sterilitate, pneumonite sau insuficiente de organ). Pot aparea toxicitate hematologica, digestiva, pulmonara, urinara, dermatologica, neurologica, cardiaca, renala, asupra sistemului imun si neoplazii induse de chimioterapie.

Risc

Citostaticele pot cauza aparitia unui cancer secundar.
(Sursa: Adevarul.ro, 09.04.2010)

Aspirina creste supravietuirea in cancerul de san

2010-04-09T07:43:00.002+03:00

Un nou studiu care a inclus peste 4000 femei diagnosticate cu cancer mamar a aratat ca administrarea aspirinei creste semnificativ supravietuirea si reduce riscul aparitiei unei recurente. Femeile, incluse si in Nurses Health Study, fusesera diagnosticate cu cancer mamar intre 1976 si 2002.
Pe durata perioadei de urmarire (fie pana la decesul pacientei, fie pana in iunie 2006), pacientele care au luat aspirina au avut un risc cu 50% mai mic de deces prin cancer mamar, comparativ cu cele care nu au luat binecunoscutul medicament. Reducerea riscului a fost mai mare in cazul femeilor care au luat aspirina mai multe zile pe saptamana. Din cele 4000 paciente, 341 au decedat datorita bolii canceroase iar 400 au dezvoltat recurente sau metastaze. Mecanismul presupus de cercetatori este ca boala canceroasa este una inflamatorie si ca beneficiile aspirinei ar putea fi explicate prin efectul antiinflamator. Alta ipoteza discutata este efectul aspirinei de scadere a concentratiei de estrogeni din sange. Cercetatorii avertizeaza ca asprina nu poate inlocui in niciun fel schemele de tratament oncologic.
Studiul a aparut in editia din 16 februarie a Journal of Clinical Oncology.
Aspirina a fost intens studiata in ultimele decenii, fiind considerata un adevarat panaceu universal Dincolo de efectul analgezic si antipiretic, aspirina este larg folosita pentru prevenirea evenimentelor ischemice aterotrombotice de tipul infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral (datorita efectului sau antiagregant plachetar) si recent s-a dovedit ca scade riscul multor tipuri de cancer (colorectal, mamar, prostatic, pulmonar). Una dintre formele de cancer in care acidul acetilsalicilic si alte antiinflamatoare nesteroidiene nu au niciun efect este cancerul de piele.
(Sursa: mymed.ro blog)

A fost descoperita gena care impiedica tratarea cancerului

2010-04-07T12:06:00.002+03:00

O echipa de cercetatori britanici a detectat o gena care impiedica radioterapia sa omoare celulele canceroase.

Medicii au descoperit ca, daca blocheaza gene POLQ, care are rolul de a repara AND-ul, radioterapia este mult mai eficienta, arata BBC.

Ei spera acum ca aceasta descoperire, ce a venit dupa ce au fost testati peste 200 de pacienti, va putea duce la crearea unui nou medicament care va lupta mai eficient cu cancerul.

Cercetatorii de la Universitatea Oxford spun ca tumorile reactioneaza diferit la radioterapie, insa motivele pentru aceste diferente nu erau cunoscute.

In incercarea de a afla ce sta in spatele ineficientei radioterapiei, ei s-au concentrat in special pe genele care au ca rol repararea ADN-ului.

Dupa ce au izolat gena POLQ, au observat ca pentru mai multe tipuri de cancer, printre care cel laringian si cel pancreatic, celulele afectate de tumori sunt la vulnerabile si receptive la radiatii.
Aceasta gena nu este activa in cazul tesuturilor sanatoase. Dupa ce au facut acelasi experiment si pe celule sanatoase, cercetatorii au observat ca nu exista nicio diferenta in modul in care tesuturile raspund la radiatii.
(Sursa: Ziare.com, 02.04.2010)

Blocking gene boosts cancer killing radiotherapy

2010-04-06T09:25:00.003+03:00

A gene which hinders the ability of radiotherapy to kill cancer cells has been detected by UK researchers.

The team found that if they blocked the POLQ gene - which has a role in repairing damaged DNA - radiotherapy was more effective.

It is hoped that the discovery, which came about after a trawl through 200 candidate genes, could lead to new drugs to boost radiotherapy.

The findings are published in the journal Cancer Research.

Many thousands of cancer patients will have some form of radiotherapy as part of their treatment, and it is estimated to contribute to 40% of cases where cancer is eliminated.

The researchers from the University of Oxford said tumours can differ widely in the way they respond to radiotherapy - but the reasons for these differences are largely unknown.

In order to find a potential target for increasing the chances that radiotherapy would work, they looked specifically at genes involved in repairing DNA damage.

After pinpointing the POLQ gene, they found that blocking it in several different types of cancer cell in the laboratory, including laryngeal and pancreatic tumours, rendered the cells more vulnerable to the effects of radiation.

Selective

Previous research had shown that the POLQ gene is not particularly active in normal healthy tissue.

Doing the same experiment in healthy cells, the team found that blocking the gene did not have any effect on the sensitivity of normal tissue to radiation.

The researchers said the fact that the POLQ seemed to more abundant in cancer cells than normal cells made it a good target for boosting the effects of radiotherapy.

Study leader Dr Geoff Higgins, a Cancer Research UK scientist at the Gray Institute for Radiation Oncology and Biology, said: "We've sieved through a vast pool of promising genetic information and identified a gene that could potentially be targeted by drugs to improve the effectiveness of radiotherapy.

"Blocking the activity of this gene resulted in a greater number of tumour cells dying after radiotherapy and provides new avenues for research."

Professor Gillies McKenna, director of the institute, added: "The next stage is to translate this discovery into a treatment that will benefit patients."

(Sursa: news.bbc.co.uk, 02.04.2010)

Cancerul la san poate fi depistat la timp prin analize de sange

2010-04-05T11:05:00.002+03:00

Cercetatorii norvegieni au pus la punct o analiza simpla si eficienta a sangelui ce poate detecta cancerul la san inainte chiar de aparitia primelor simptome ale acestuia.

Noile analize de sange pot depista un cancer la san de marimea unui bob de orez, inainte ca acesta sa devina vizibil prin metodele clasice de detectie sau sa-si faca simtita prezenta prin simptomele sale clasice, scrie The Telegraph.

Pana acum, medicii puteau depsita cancerul la san doar cand tumoarea ajungea de trei sau patru ori mai mare si cancerul incepea sa se raspandeasca.
Prin noul set de analize dezvoltat de compania norvegiana Diagenic, doctorii pot afla daca pacientul are sau nu cancer masurand nivelul unor anumite chimicale din sange.

Pana acum, analizele si-au dovedit eficacitatea in 75% din cazuri, iar medicii spera ca vor reusi astfel sa depisteze in timp util aparitia cancerului, combinand noua metoda cu vechile mamografii.
(Sursa: Ziare.com, 04.04.2010)

Afectiuni benigne ale sanului

2010-04-02T18:07:00.001+03:00

Ai descoperit un nodul la unul dintre sani? Nu te panica! Poate fi vorba de o afectiune benigna, acestea fiind, din fericire, mult mai raspandite decat cancerul.

Adenofibrom, lipom, mastodinie, abces, chist: descoperirea si diagnosticarea lor le poate baga in sperieti pe multe femei, insa chiar nu e loc de anxietati: aceste afectiuni nu maresc in niciun fel riscul de cancer mamar.

Adenofibroamele, cele mai frecvente

Cele mai frecvente tumori benigne ale sanului sunt fibroadenoamele sau adenofibroamele. Aceste formatiuni glandulare se observa in special la femeile tinere si au, in general, 2-3 cm in diametru. Ele sunt rotunde, mobile, se simt sub piele si sunt ferme la palpare. Pe mamografie si ecografie, conturul lor este foarte regulat.

Medicul poate cere efectuarea unei punctii, o procedura medicala realizata cu acul, fara anestezie locala, mai mult dezagreabila decat dureroasa. Celulele recoltate prin punctie vor confirma diagnosticul de adenofibrom in cateva zile. In majoritatea cazurilor, aceste tumori nu maresc deloc riscul de cancer al sanului.

Daca esti tanara, va trebui sa tii tumora sub observatie (daca se mareste va trebui actionat), iar daca esti mai in varsta, ti se va propune probabil chirurgia. Interventia, realizata sub anestezie generala, este usoara si necesita repaus de cateva zile.

Lipom, mastodinie si abces al sanului

Pot fi intalnite si alte tumori benigne:

lipoame, mici bule de grasime situate sub piele;

papiloame intracanalare, adica mici formatiuni tumorale dezvoltate datorita astuparii canalelor galactofore la nivelul mamelonului. Aceste papiloame sunt excizate de catre chirurg.

Unele femei se plang in fiecare luna de tensiuni mamare si de dureri de sani sau mastodinii in saptamana care precede ciclul menstrual. Sanii se umfla si devin extrem de sensibili. Acest fenomen, care se integreaza in ceea ce numim sindrom premenstrual, se datoreaza modificarilor hormonale ale ciclului feminin.

Mastodiniile nu trebuie sa te ingrijoreze absolut deloc, ele nu reprezinta un simptom al cancerului mamar. Ele sunt tratate cu antiinflamatoare si venotonice. Uneori, medicul prescrie si terapie hormonala, in special progestative, sau modifica tratamentul hormonal existent (pilula) in scopul atenuarii durerilor.

Infectiile sau abcesele sanilor apar mai ales dupa perioadele de alaptare, cand microbii pot penetra in interiorul glandelor sanilor prin crevasele mameloanelor. Aceste afectiuni se manifesta prin febra, prin inflamarea ganglionilor de la subrat, inrosirea zonei, durere locala. Infectiile sunt tratate cu antibiotice, insa abcesele trebuie drenate.

Chisturile, afectiuni foarte curente

Chistul, o alta patologie benigna a sanului, este foarte frecvent, in special la femeile de varsta 40-50 ani. Chisturile pot fi silentioase (fara semne clinice), insa pot provoca uneori dureri. Ele pot aparea brutal, dupa un stres, in cazul femeilor anxioase.

Aceste chisturi pot fi unice sau multiple si sunt, in general, bine vizualizate la ecograf, caci acest examen pune in evidenta prezenta lichidului aflat la interiorul chistului. Punctia chistului serveste la diagnosticarea acestuia, dar si la analizarea lichidului, si contribuie la disparitia chistului.

(Sursa: sanatate.ele.ro, 01.04.2010)

Radioterapie de ultimă oră - hadronoterapia

2010-03-30T09:55:00.004+03:00

Anumite tumori răspund mai bine la radioterapia cu protoni şi ioni de carbon decât la cea clasică.

Hadronoterapia este un tip de tratament experimental al cancerului care distruge într-o mare măsură celulele tumorale. Acest tip de terapie presupune utilizarea protonilor şi ionilor de carbon pentru eliminarea rapidă a ţesuturilor maligne fără afectarea considerabilă a celor sănătoase.

Radioterapia disponibilă în acest moment la scară largă, pe bază de fotoni, permite distrugerea într-o şedinţă de tratament a doar aproximativ 10% din celulele tumorale iradiate, existând un risc crescut ca restul să se refacă, atrag atenţia specialiştii.
Spre deosebire de aceasta, un nou tip de radioterapie, care există deja în Japonia, în Rusia, în Statele Unite ale Americii şi în unele ţări din Europa (de curând în Italia), are capacitatea de a distruge pe loc aproape toate celulele tumorale iradiate.

Cruţă celulele sănătoase Hadronoterapia constă în utilizarea hadronilor (cu precădere protoni şi ioni de carbon) pentru eliminarea ţintită a tumorilor canceroase. Unul dintre principalele avantaje ale acestui tip de terapie revoluţionară în domeniul oncologic este eficienţa sa în cazul tumorilor care nu răspund la tratamentul radioterapeutic convenţional. În plus, protonii şi ionii de carbon au o precizie superioară celei specifice fotonilor utilizaţi în radioterapia clasică, ceea ce face ca hadronoterapia să distrugă ţesuturile maligne, cruţându-le în cea mai mare măsură pe cele sănătoase.

O altă calitate a hadronoterapiei este faptul că nu există riscul apariţiei radiorezistenţei, ceea ce înseamnă că celulele canceroase nu vor căpăta rezistenţă la tratamentul cu protoni şi ioni de carbon. Utilă în tumorile craniene Principala aplicaţie a hadronoterapiei o reprezintă tumorile maligne inoperabile, mai ales cele localizate la nivelul craniului, glandelor salivare, sinusurilor, prostatei şi ochiului.

De testarea şi de implementarea noului tip de radioterapie în România se ocupă medicul radioterapeut oncolog Nicolae Verga de la Centrul Clinic HIFU Terramed din Bucureşti. Acelaşi medic aplică o altă metodă nouă de tratament al cancerului la noi în ţară, procedeul HIFU-HCU, adică utilizarea ultrasunetelor de înaltă intensitate pentru distrugerea tumorilor.
(Sursa: Adevarul.ro, 29.03.2010)

Up to a third of breast cancers could be avoided

2010-03-26T06:53:00.001+02:00

BARCELONA, Spain – Up to a third of breast cancer cases in Western countries could be avoided if women ate less and exercised more, researchers at a conference said Thursday, renewing a sensitive debate about how lifestyle factors affect the disease.

Better treatments, early diagnosis and mammogram screenings have dramatically slowed breast cancer, but experts said the focus should now shift to changing behaviors like diet and physical activity.

"What can be achieved with screening has been achieved. We can't do much more," Carlo La Vecchia, head of epidemiology at the University of Milan, said in an interview. "It's time to move on to other things."

La Vecchia spoke Thursday at a European breast cancer conference in Barcelona. He cited figures from the International Agency for Research on Cancer, which estimates that 25 to 30 percent of breast cancer cases could be avoided if women were thinner and exercised more. The agency is part of the World Health Organization.

His comments are in line with recent health advice that lifestyle changes in areas such as smoking, diet, exercise and sun exposure can play a significant role in risk for several cancers.

Dr. Michelle Holmes of Harvard University, who has studied cancer and lifestyle factors, said people might wrongly think their chances of getting cancer depend more on their genes than their lifestyle.

"The genes have been there for thousands of years, but if cancer rates are changing in a lifetime, that doesn't have much to do with genes," she told The Associated Press in a phone interview from Cambridge, Massachusetts.

Breast cancer is the most common cancer in women. In Europe, there were about 421,000 new cases and nearly 90,000 deaths in 2008, the latest available figures. The United States last year saw more than 190,000 new cases and 40,000 deaths.

A woman's lifetime chance of getting breast cancer is about one in eight. Obese women are up to 60 percent more likely to develop any cancer than normal-weight women, according to a 2006 study by British researchers.

Many breast cancers are fueled by estrogen, a hormone produced in fat tissue. So experts suspect that the fatter a woman is, the more estrogen she's likely to produce, which could in turn fuel breast cancer. Even in slim women, experts believe exercise can help reduce the cancer risk by converting more fat into muscle.

Yet any discussion of weight and breast cancer is considered sensitive because some may misconstrue that as the medical establishment blaming women for their disease.

Tara Beaumont, a clinical nurse specialist at Breast Cancer Care, a British charity, said her agency has always been careful about giving lifestyle advice. She noted that three of the major risk factors for breast cancer — gender, age and family history — are clearly beyond anyone's control.

"It is incredibly difficult to isolate specific factors. Therefore women should in no way feel that they are responsible for developing breast cancer," she said.

Yet Karen Benn, a spokeswoman for Europa Donna, a patient-focused breast cancer group, said it was impossible to ignore the increasingly stronger links between lifestyle and breast cancer.

"If we know there are healthier choices, we can't not recommend them just because people might misinterpret the advice and feel guilty," she said. "If we are going to prevent breast cancer, then this message needs to get out, particularly to younger women."

That means avoiding becoming overweight as an adult. Robert Baan, a cancer expert with the international cancer research agency, said it isn't clear if women who lose weight can lower their risk to the level of a woman who was never fat.

The American Cancer Society Web site says the connection between weight and cancer risk is complex. It says risk appears to increase for women who gain weight as adults, but not for women who have been overweight since childhood. The cancer society recommends 45 to 60 minutes of physical activity five or more days a week to reduce the risk of breast cancer.

Drinking less alcohol might also help. Experts estimate that having more than a couple of drinks a day can boost the risk of breast cancer by 4 to 10 percent.

After studies several years ago linked hormone-replacement therapy to cancer, millions of women abandoned the treatment, leading to a sharp drop in breast cancer rates. Experts said a similar reduction might be seen if women ate healthier and exercised more.

Holmes, the Harvard expert, said changing diet and nutrition is arguably easier than tackling other breast cancer risk factors.

In the 1980s and 1990s, breast cancer rates steadily increased, paralleling a rise in obesity and the use of estrogen-containing hormones after menopause.

La Vecchia said countries like Italy and France — where obesity rates have been stable for the past two decades — show that weight can be controlled at a population level.

"It's hard to lose weight, but it's not impossible," he said. "The potential benefit of preventing cancer is worth it."

___

International Agency for Research on Cancer: http://www.iarc.fr/

(Sursa: The Seattle Times, 25.03.2010)

Cancerul mamar, intepat cu ace de gheata

2010-03-24T17:33:00.002+02:00

In urma cu cativa ani a aparut o noua metoda pentru tratarea cancerului de prostata, metoda vizand introducerea in tumorile canceroase a unor tuburi extrem de subtiri, similare unor ace de seringa, prin care era introdus in zona afectata de tumora un gaz racit la temperaturi extreme. „Globurile” de gheata formate ucideau celulele canceroase, avand efecte reduse asupra celor sanatoase din jur si eliminand astfel necesitatea unor proceduri mai invazive. Recent, cercetatorii au descoperit ca metoda da rezultate si in cazul cancerului de san si spera ca peste nu multa vreme masectomiile sa inceteze.

Tehnica se numeste crioterapie iar utilizarea ei de catre femeile cu cancer la san ar putea avea efecte spectaculoase, nu doar in plan fizic, impiedicand reaparitia tumorilor, ci si in plan psihic. In fiecare an, sute de mii de femei din intreaga lume mor din cauza cancerului la san si numarul celor diagnosticate cu aceasta maladie creste neincetat. La ora actuala, tratamentul standard pentru cancerul mamar este cel chirurgical, care ofera cele mai mari sanse pentru o vindecare deplina.

O metoda minim invaziva

Indepartarea unui san sau a ambilor poate avea insa profunde efecte psihologice negative asupra pacientelor. Pe de alta parte, chimioterapia si radioterapia prezinta riscul unor complicatii si al aparitiei de efecte adverse. Nu e de mirare ca unele femei cu cancer la san refuza atat operatia cat si aceste tratamente, in ciuda riscurilor ce decurg de aici.

Bolnavele ar putea beneficia – dar nu mai curand de doi-trei ani, de efectele crioterapiei, dupa ce mai multe studii au demonstrat eficacitatea acesteia. In cel mai recent studiu, dat publicitatii in Statele Unite, 13 femei cu cancer mamar carora li s-a administrat noul tratament nu s-au mai imbolvanit de cancer nici la cinci ani dupa aceea si nici nu au avut alte complicatii. „Crioterapia este o metoda minim invaziva, ce ofera posibilitatea unor noi tratamente pentru cancerul mamar dar necesita si studii mai amanuntite. Folosita ca tratament potential pentru aceasta forma de cancer, ea s-a dovedit benefica pentru femeile care au refuzat chirurgia invaziva”, spune dr. Peter Littrup, de la Institutul pentru Cancer Barbara Ann Karmanos din Detroit, sub egida caruia s-a desfasurat studiul.

Interventia crioterapeutica se realizeaza cu ajutorul unor ecografe sau tomografe, care-l ghideaza pe chirurg, astfel incat acesta sa poata actiona cu maximum de precizie. Studii anterioare privind crioterapia utilizasera un singur „tub” iar cei ce le-au realizat sugerasera ca tumorile mamare cu diametru mai mare de 1,5 cm nu pot fi tratate in mod adecvat. Asta in conditiile in care, in cazul tumorilor de prostata, erau folosite mai mult de sase tuburi, pentru a ingheta intreaga glanda.
„Miniaturizarea tuburilor prin care se administreaza gazul la nivelul tumorii ne-a permis sa introducem mai multe asemenea tuburi in san si sa obtinem astfel temperaturi critice si dincolo de marginile aparente ale tumorii. Rezultatele au fost astfel mult mai bune decat ale studiilor precedente si in conditiile in care metoda pare la fel de eficienta ca si interventia chirurgicala si este mult mai putin invaziva, nu ne ramane decat sa speram ca ea va fi principala cale de abordare a tumorilor canceroase, in viitor”, apreciaza dr. Littrup.
(Sursa: Revistamagazin.ro, 24.03.2010)

Cancerul pulmonar ataca si nefumatorii

2010-03-23T09:55:00.003+02:00

Mutaţiile genetice pot contribui la creşterea semnificativă a riscului de declanşare a cancerului pulmonar la persoanele care nu au fumat niciodată, potrivit unui studiu publicat, luni, de ediţia online a revistei The Lancet Oncology şi citat de Mediafax.

Fumatul rămâne prima cauză de declanşare a cancerului pulmonar, fumătorii confruntându-se cu un risc de 20 de ori mai mare de a dezvolta acest tip de cancer comparativ cu nefumătorii.

Totuşi, 15% dintre bărbaţii şi 53% dintre femeile care au cancer pulmonar nu au fumat niciodată (sau mai puţin de 100 de ţigarete de-a lungul întregii vieţi). Un sfert din totalul cazurilor de cancer pulmonar înregistrate pe mapamond apar la pacienţi nefumători.

Unul dintre factorii de risc cunoscuţi, pentru nefumători, este fumatul pasiv.

Recent, mai multe studii genomice au identificat însă variaţiile genetice care pot avea un anumit efect moderat asupra riscului de apariţie a cancerului pulmonar. Însă până în prezent, niciunul dintre aceste studii nu a fost realizat doar pe voluntari nefumători.

Ping Yang de la Mayo Clinic of Medicine din oraşul american Rochester şi o echipă internaţională de oameni de ştiinţă au efectuat un studiu în patru etape pentru a încerca să identifice variaţiile genetice responsabile cu creşterea riscului de cancer pulmonar la nefumători.

Cercetătorii au identificat două variaţii la nivelul cromozomului 13, care conduc la o creştere cu 60% a riscului de declanşare a cancerului pulmonar la nefumători.

În opinia oamenilor de ştiinţă, aceste variaţii genetice alterează funcţionarea genei GPC5, contribuind la declanşarea bolii.
(Sursa: Romania Libera)

Inghetarea tumorilor - o noua metoda de tratare a cancerului la san

2010-03-23T00:31:00.006+02:00

Persoanele care sufera de cancer la san ar putea evita operatia, dupa ce medicii au descoperit ca tumorile pot fi anihilate prin inghet.

Oamenii de stiinta de la Institutul de Cancer Barbara Ann Karmanos din Detroit, Michigan, au adaptat o tehnica folosita initial in cazul cancerului de prostata, reusind sa distruga complet tumorile in cazul a 13 pacienti, relateaza The Telegraph.

Temperatura ceruta in cazul acestei tehnici este de minus 30 de grade Celsius, procedura realizandu-se cu ajutorul unor ace, sub anestezic local. Practic, tumoarea este inghetata pana cand moare, evitandu-se astfel operatia.

Incercarile precedente de a aplica aceasta tehnica, cunoscuta sub numele de crioterapie, nu s-au soldat cu reusite, temperaturile nefiind indeajuns de joase si nici regiunea supusa inghetului indeajuns de cuprinzatoare.

In plus, durerile sunt minime, iar vindecarea este completa. Biopsiile realizate imediat dupa tratament au aratat ca nicio celula canceroasa nu a ramas, nemaiexistand niciun semn de boala in 5 ani.
(Sursa: Ziare.com, 17.03.2010)

CANCERUL NU VINE PE FURIS

2010-03-15T20:56:00.004+02:00

În general, femeile sunt mai preocupate de sănătatea lor decât bărbaţii, ele percepând în mod corect această stare ca pe o faţetă a frumuseţii şi a feminităţii. Fiind mai protectoare şi mai responsabile faţă de cei apropiaţi - copii, părinţi, soţ -, prezentându-se obligatoriu la medic în timpul sarcinilor, ele îşi dau seama de importanţa consultării medicului şi stabilesc o relaţie mai bună cu acesta.

Femeile sunt mai receptive la indicaţiile doctorului şi se prezintă mai des la controale şi screeninguri, în ciuda pudorii sau a lipsei cronice de timp. Există uneori dificultăţi şi în cazul lor, legate probabil, în primul rând, de comunicare. De exemplu, uneori, pacientele sunt mult mai interesate de anumite simptome - cum ar fi durerea sau depresia -, tinzând să le ignore pe altele, în timp ce medicul e interesat frecvent de manifestări aparent banale, ca tusea persistentă, tulburările de tranzit intestinal, scăderea în greutate.

Pe de altă parte, multe femei tinere consideră că maladiile canceroase sunt doar un nefericit apanaj al vârstei înaintate, deşi evoluţia morbidităţii pe plan mondial infirmă acest lucru. Nu în ultimul rând, multe femei sunt prea ocupate cu activităţile istovitoare, zilnice, la serviciu şi acasă, neglijându-şi sănătatea sau negând evidenţa unor simptome. Ei bine, toate aceste comportamente împiedică depistarea precoce a cancerului, ceea ce limitează drastic opţiunile terapeutice şi întunecă prognosticul bolii.

SPECIFICE ŞI NESPECIFICE
Ceea ce trebuie remarcat de la început este că, din păcate, nu există semne clare, specifice, infailibile ale unui anumit tip de cancer. De multe ori, simptomele sunt vagi, imprecise, fără nici o legătură cu localizarea bolii. Totuşi, deşi nespecifice, ele sunt destul de intense şi persistente, astfel încât să impună prezentarea la medic. Pe de altă parte, aceste simptome nu sunt caracteristice cancerului, ci şi altor maladii, astfel încât prezentarea la medic şi investigaţiile medicale ar putea descoperi o altă patologie, benignă, dar care trebuie oricum tratată.

DIGESTIVE
Simptomele digestive pot fi şi ele importante. Balonarea este un fenomen frecvent şi banal. Totuşi, dacă este importantă, zilnică şi persistentă timp de mai multe săptămâni, balonarea este unul dintre semnele principale ale cancerului ovarian. În acest caz, mai pot apărea: durere abdominală sau pelvină, instalarea rapidă a senzaţiei de saţietate chiar după mese mici, tulburări de urinare (de exemplu, senzaţia de urinare urgentă). Indigestia constantă, fără motive aparente, poate semnala un cancer gastric, iar disfagia (dificultăţi la înghiţire), un cancer esofagian.

DURERE, INFLAMAŢII, HEMORAGIE
Durerea severă, persistentă şi inexplicabilă, indiferent de localizare, fie că este o cefalee, fie că este o durere abdominală, toracică, pelvină, osoasă etc., poate fi semnul unui cancer, dar şi al altor maladii, care ar trebui, de asemenea, investigate şi tratate.

Adenopatia (mărirea volumului ganglionilor) poate fi semnul unei infecţii, dar atunci când creşterea este constantă, observându-se o modificare vizibilă după 1-2 luni, sugerează un cancer. Ganglionul incriminat poate fi localizat în axilă, în zona gâtului, inghinal, dar şi în alte zone ale corpului.

Prezenţa de sânge în urină poate indica o infecţie a tractului urinar sau calcul, dar alteori poate semnala un cancer renal sau vezical. De asemenea, sângele în scaun este semnul esenţial în cancerul colorectal. Deşi pot exista şi alte cauze, totuşi, pentru precizarea diagnosticului în această situaţie este importantă prezentarea la medic şi efectuarea unor investigaţii, de exemplu, a unei colonoscopii.

Trebuie remarcat că, uneori, femeile detectează sânge în urină, scaun, pe lenjerie, dar îl atribuie hemoragiilor menstruale. Totuşi, dacă aceste sângerări sunt persistente, chiar dacă nu sunt neapărat în cantităţi mari, orientează spre o patologie neoplazică la nivelul colonului, uterului sau a tractului urinar.

TUSEA
În fine, tusea ce persistă peste o lună, în absenţa unei infecţii sau alergii, poate ridica suspiciuni asupra unui cancer pulmonar şi impune un consult medical. Dacă se asociază şi hemoptizia (tuse cu eliminare de sânge), contextul patologic este mai sever.

Această enumerare nu intenţionează să sperie pe nimeni. Nivelul morbidităţii, tabloul sumbru al simptomelor şi al complicaţiilor, dramele pe care aceste boli le generează sunt însă cu adevărat înfricoşătoare. Şi la fel de înspăimântătoate este superficialitatea cu care ignorăm deseori semnalele pe care ni le trimite propriul organism, semne care interpretate corect şi la timp ar creşte evident şansele de vindecare. Prezentaţi-vă deci la medic dacă aveţi cea mai mică îndoială, la cea mai insignifiantă manifestare de boală. Azi, cancerul nu mai trebuie considerat o fatalitate şi nici tratat cu fatalism.

TEMPERATURA CORPULUI
Febra persistentă, care nu poate fi legată de o infecţie sau de o inflamaţie, este cel mai frecvent de etiologie malignă. Ea apare în leucemii sau limfoame în faze incipiente, dar este întâlnită practic în simptomatologia tuturor formelor de cancer. Starea de oboseală persistentă, inexplicabilă, ce nu cedează după perioade adecvate de odihnă, poate fi asociată, de asemenea, cu neoplaziile, fiind un semn ce se instalează devreme în cancerele de colon, stomac şi în leucemii.

DERMATOLOG
Aluniţele care îşi modifică aspectul - se măresc, capătă o suprafaţă, marginile sunt neregulate, se închid la culoare, devenind brune sau negre, cu zone hemoragice - sugerează demararea unui proces de malignizare şi impun un consult dermatologic.
SLĂBITUL
Scăderea în greutate este o aspiraţie pentru toate femeile şi, cu atât mai mult, e percepută ca o victorie dacă se produce fără un efort aparent. Totuşi, scăderea în greutate, peste 4,5-5 kilograme într-o lună, fără un regim alimentar restrictiv sau efort fizic susţinut devine un real motiv despre îngrijorare. Poate fi vorba de o afecţiune ca hipertiroidism sau diabet zaharat, dar poate fi şi un cancer.

AUTOEXAMINAREA SĂNILOR
Autoexaminarea periodică a sânilor poate evidenţia semne care sugerează o potenţială maladie malignă locală, cum ar fi: apariţia de noduli, îngroşarea unei porţiuni a tegumentului, retracţia pielii sau a mamelonului, prezenţa unei secreţii. Hemoragiile, în afara menstruaţiei, reprezintă o altă sursă de îngrijorare, mai ales dacă ele apar la o femeie care nu a mai prezentat astfel de manifestări. Aceste hemoragii pot sugera o paletă largă de afecţiuni (anomalii hormonale, existenţa unor polipi sau fibroame uterine, inflamaţii locale etc.), dar sunt şi un semn precoce în cancerul uterin. Sângerările sunt cu atât mai semnificative, mai grave dacă apar după instalarea menopauzei.

STOMATOLOG
Modificările mucoasei bucale, de exemplu ulceraţii persistente sau zone albe pe mucoasă sau pe limbă pot indica o leziune precanceroasă sau canceroasă, diagnosticul fiind făcut de medicul stomatolog......Sursa: JURNALUL NATIONAL, 23.02.2010)

POVESTEA MEA

2010-03-08T16:21:00.000+02:00

Numele meu este Enache Felicia. Am 43 de ani si anul trecut, exact de ziua mea, am fost diagnosticata cu neoplasm mamar drept stadiul IV cu metastaza osoasa si axilara.

Nu stiu cand au trecut cele 9 luni de cand am aflat teribila veste si pana acum. Toate se amesteca in mintea mea acum. Numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga ce este in sufletul unui om care afla ca are asemenea boala. Eu ma simteam condamnata la moarte. Simteam ca toata lumea s-a prabusit in jurul meu si ramasesera numai cioburi. Toate visele mele, toate aspiratiile erau distruse. Parca nici nu mai aveam putere sa mai traiesc. Ma uitam la baietelul meu de 6 ani si ma apuca plansul gandindu-ma ca e atat de mic si eu nu o sa mai fiu langa el sa-l protejez. Si la fel erau toti membrii familiei mele. Nu-i mai recunosteam. Nu stiam incotro sa o luam. Nu stiam nimic despre cancer. Eu eram parca in transa, iar ei cautau zi si noapte non stop informatii pe internet, informatii cu care de altfel, nu prea stiam ce sa facem. Si in plus incercau sa nu para afectati in fata mea desi se citea groaza pe fetele lor. Parca era un cosmar din care voiam sa ma trezesc. Imi voiam viata inapoi. Si cautam vinovatul pentru ce mi se intamplase. Plangeam pe ascuns ca sa par tare in fata celor dragi si uneori le aruncam chiar vorbe urate si grele tocmai lor, celor care ma copleseau cu dragostea lor si care ar fi vrut sa faca mai mult pentru mine dar nu aveau cum. Primeam din toate partile incurajari de genul :”Si cutare a fost bolnav de cancer, dar s-a tratat, s-a operat si uite au trecut X ani si traieste!”. Si iar ma apuca plansul. Incercam sa ma feresc de lume. Eram suparata pe ea, invidioasa chiar, de-a dreptul furioasa.

Povestea mea a inceput anul trecut in mai, cand, dupa o raceala mai serioasa, am ramas cu o durere in piept (durere ca de coaste rupte). Durerea asta in loc sa treaca parca crestea din ce in ce. Am inceput sa caut de unde vine. Am fost la doctori si nu gaseau nimic, pana am ajuns sa fac o mamografie. Acolo am gasit o doctorita foarte draguta care mi-a facut o poza, pe urma mi-a mai facut una, pe urma m-a dus si la ecograf si nu zicea nimic. La sfarsit mi-a zis ca ce vede ea acolo nu e bine deloc si ca trebuie sa ma duc la un chirurg. Asta se intampla in 26 mai 2009. Am iesit de acolo buimaca.

Cu mamografia in mana m-am dus la Institutul Oncologic din Bucuresti. M-am plimbat de la un doctor la altul, m-au trimis la Sanador si la Euromedic sa fac o multime de analize destul de costisitoare (CT torace si abdomen, scintigrafie osoasa, RMN). Din rezultatele acestor analize reiesea ca este cancer inoperabil avansat cu metastaze. Dupa aproape o luna de plimbari aproape zilnice la IOB sau Fundeni, timp in care sanul meu se umflase si se simtea la palpare o tumoare ca o minge de golf, eu inca nu aveam un diagnostic clar, nu incepusem nici un tratament iar durerea din piept era deja insuportabila. Toti aveau niste fete speriate si ziceau ca este foarte grav si ca nu este operabil, dar atata vreme cat rezultatul examenului anatomo-patologic a fost neconcludent fiind efectuat fara ghidaj ecografic, nu se putea stabili o schema de tratament. In aceasta situatie, am intrebat ce este de facut si mi s-a spus ca voi fi operata pentru a se putea preleva tesut, se va da la analiza si, peste 21 de zile cand vom avea rezultatul vom vedea ce schema de tratament este potrivita.
In acel moment, speriata de evolutia galopanta a bolii si de faptul ca starea sanatatii mele era grav deteriorata, m-am hotarat sa merg in Turcia la clinica Anadolu. De asemenea, un argument hotarator pentru alegerea urmarii tratamentului necesar in clinica din Turcia, a fost faptul ca, in vreme de medicii din Romania carora le-am cerut parerea mi-au prezentat niste prognoze foarte sumbre (speranta mea de viata fiind atunci de 3 saptamani, adica aproximativ perioada dupa care as fi aflat rezultatul analizei anatomo-patologice) fiind o lupta deja pierduta dupa parerea lor, medicii din Turcia mi-au spus ca trebuie sa inteleg ca va fi o lupta extrem de grea, dar vor incerca sa faca tot ce le sta in putinta ca sa ma ajute sa inving.

Trimisesem rezultatele analizelor de pana atunci la mai multe clinici din lume (clinici renumite din

Austria

, Italia sau Germania) cerindu-le parerea, dar cei de la Anadolu au fost cei mai promti (si cei mai accesibili ca pret!!!). Raspundeau imediat la mailuri si incercau sa ma faca sa inteleg ca nu mai am timp de pierdut, ca este deja foarte tarziu.

Eu nu prea am plecat din tara. Nici nu-mi place sa calatoresc si nici nu ma descurc intr-o tara straina. Asta era una dintre cauzele pentru care nici nu voiam sa plec si ma agatam cu disperare de doctorii romani.
Mai era insa o problema mare. Nu aveam bani deloc si in plus aveam si un credit. Si aici a intervenit puterea divina. Neasteptat am primit de la niste prieteni un imprumut pe care sa-l dau inapoi cand o sa am de unde. Colegii mei de la serviciu m-au ajutat si ei cu bani. Deci problema financiara era rezolvata deocamdata.

Am ajuns la Anadolu. Mi-au facut un PET-CT (mi-au spus ca nu era necesar sa fac nici o alta analiza in afara de aceasta, deci cheltuisem o multime de bani in tara inutil) unde se vede clar locul afectat. Am aflat ca erau 3 tumori de fapt la san si deja se intinsese si la ganglionii axilari si era si o tumoare litica in osul sternal (cauza durerii mele din piept).
Diagnostic preliminar: CANCER DE SAN STADIUL IV. Nu-mi venea sa cred. Pana atunci nu realizasem cat de grava era situatia mea. Eram deja in ultima faza a bolii. Cum ajunsesem oare acolo? De ce nu am stiut mai din timp? Si ce mai era de facut?
Mi-au facut o punctie cu anestezie locala si cu ghidare ecografica prelevandu-se tesut din tumoarea de la san si din ganglionii limfatici. Rezultatul imunohistochimic a fost (dupa doar cateva zile!): CARCINOM DUCTAL INFILTRATIV grad 3, ER(-), PR(-), cerbB2:+++, grad de proliferare ridicat Ki67: 50%, testul FISH +. Mi-au stabilit schema de tratament si in aceeasi zi am facut si prima serie de citostatice: Taxoter, Carboplatin si Herceptin perfuzie la 21 de zile si Zometa perfuzie la 28 de zile pentru leziunea osoasa. Aceasta prima sedinta a durat 9 ore. Am perceput-o ca pe o pedeapsa. Mi se explicase cat de toxice erau toate acele substante si cate efecte secundare urate aveau sa produca. Ma uitam cu groaza la firul perfuziei prin care curgea incet otrava in venele mele si ma intrebam oare cu ce am gresit. Ma simteam precum condamnatul la moarte care primeste injectia letala si asteptam cu resemnare sa vad ce se mai intampla.
Dupa prima serie de citostatice deja sanul se dezumflase si durerea din piept disparuse. Efectele secundare ale acelor substante insa le-am resimtit din plin.
Tratamentul l-am continuat apoi in tara. La a treia sedinta de tratament mi s-a aprobat dosarul pe care-l depusesem la CASMB si am obtinut medicamentele gratuite. Nu pot sa inteleg de ce aceste medicamente fara de care un bolnav de cancer nu poate supravietui sunt atat de scumpe (mai multe mii de euro pentru fiecare sedinta!) si de ce aprobarea pentru gratuitatea lor se obtine atat de greu.

Dupa a treia sedinta de chimioterapie m-am dus la control in Turcia si doctorii au fost uimiti sa vada la PET-CT ca tumorile de micsorasera considerabil fata de imaginile de la PET-CT-ul anterior, iar la axila nu mai era nimic. Pe baza acestor rezultate, in data de 01.09.2009 oncologul impreuna cu chirurgul au decis ca este momentul optim sa facem operatia. Cand mi-au zis ca operatia trebuie facuta cat mai curand nici prin cap nu mi-a trecut ca ei ma vor programa a doua zi dimineata la ora 8. M-au luat prin surprindere. Nu eram pregatita pentru operatie. Eu venisem la un simplu control. Dar asta era scopul tratamentului cu citostatice de pana atunci – sa se poata face aceasta operatie. Am stat doua zile si jumatate in spital, a treia am plecat la hotel pentru ca ziua de spitalizare acolo este cam scumpa. Desi stiam in ce consta operatia – mastectomie radicala modificata dreapta adica in afara de san au scos si muschiul pectoral si o bucata de tesut adipos de la axila dreapta de 12 x 9 x 2 cm care includea 16 ganglioni limfatici - si stiam ca este absolut necesara, cand m-am trezit si m-am vazut mutilata a fost socant; multa vreme nu am putut sa-mi dau jos pansamentul, desi nu aveam nevoie de el. Nu puteam sa ma uit la mine fara sa ma apuce plansul. Acelasi lucru patisem si cand a inceput sa-mi cada parul in urma tratamentului cu citostatice. Oglinda era dusmanul meu.

Am continuat acasa tratamentul si dupa inca 3 sedinte de chimioterapie m-am dus din nou la control. La PET-CT nu a mai iesit NIMIC. Nu se mai evidentia activitate a celulelor tumorale nicaieri in corpul meu. Pentru prima oara am simtit ca poate am o sansa. Eram in al noualea cer. Dar nu se terminase inca. Trebuia sa fac si radioterapie ca sa consolidez rezultatele tratamentului pe care il facusem pana atunci. Radioterapia, desi a durat 6 saptamani, nu a fost nici dureroasa si nu a avut nici efecte secundare asa rele ca citostaticele.

Acum am ramas cu doua medicamente din cele patru: Herceptin si Zometa, perfuzii pe care am inteles ca trebuie sa le fac o perioada mare de timp, nu stiu cat, se pare ca toata viata.

Este foarte greu sa treci printr-o asemenea experienta. Mai ales psihic. Apoi tratamentul cu citostatice este de-a dreptul inuman. Efectele secundare ale acestora iti adancesc si mai mult teama. Starea de rau permanent, de oboseala crunta, pierderea parului, durerile de oase, operatia, privirile compatimitoare ale oamenilor sunt foarte greu de suportat. Viata mea nu va mai fi niciodata aceeasi, asta e clar. Experienta teribila pe care inca o traiesc a lasat urme adanci in sufletul meu.

Dupa ce treci prin asa ceva iti dai seama ca viata e atat de scurta si merita sa fie traita din plin nu irosita cum o facem noi de obicei fara sa ne dam seama. Ne-o irosim cu ambitii inutile si uitam sa ne mai bucuram de zilele senine care nu se mai intorc niciodata.

Eu nu voi mai fi niciodata la fel ca ceilalti. Teama ca pot primi oricand vestea cea proasta va exista permanent. Am invatat insa sa pretuiesc "banalul cotidian", sa ma bucur, ajutandu-i pe cat pot pe cei din jur, multumind pentru fiecare zi ce trece si pentru sansa uneia noi.

Nu stiu cand au trecut ultimele 9 luni. Parca ieri am facut acea mamografie care mi-a schimbat tot cursul vietii. Am avut norocul sa am langa mine oameni care ma iubesc si care m-au sustinut. Oameni adevarati carora le multumesc din suflet.

In aceasta perioada de timp, costurile aferente investigatiilor medicale, tratamentului si interventiei chirurgicale au fost in valoare de 60.000 euro, suma pe care am constituit-o din rezervele familiei, credite bancare, imprumuturi si ajutor financiar de la prieteni apropiati. In prezent am epuizat toate posibilitatile financiare necesare continuarii tratamentului, a evaluarilor medicale periodice si a consultatiilor pe care trebuie sa le efectuez de acum inainte la fiecare 2 luni.

“Exista viata dincolo de boala. Nu te lasa invinsa!”, este mesajul „postat” cu litere extrem de mari, colorate, pe holurile Institutului Oncologic, in care zilnic intra sute de femei aflate in lupta cu o maladie crunta. Iar eu nu am de gand sa capitulez in aceasta lupta. Pentru aceasta fac un apel catre cei care pot si care vor sa ma ajute. Putinul meu cu putinul vostru se poate face mult.

Acceptand cu umilinta ca exista pe lume suferinte mult mai mari decat a mea si pornind de la premisa ca suntem dotati de divinitate cu multe posibilitati de a lupta pentru viata, va multumesc si va doresc sincer, multa sanatate!