M de Miez

nedrept.

noreply@blogger.com (Miezu`) — Sun, 12 Feb 2012 19:38:00 +0000

Pur si simplu asa e. Cuvantul asta imi vine in cap de fiecare data cand ma simt neputincioasa.

Stii ca in jurul tau se intampla lucruri pe care, oricat te-ai stradui, nu ai cum sa le impiedici sa se intample si pe care stii ca le vei regreta, chiar daca nu esti responsabil pentru ceea ce se intampla.

De cele mai multe ori cand am sentimentul asta, se intampla ca in jurul meu se intampla lucruri pe care mintea mea naiva crede ca ar fi avut cum sa le schimbe. De fiecare data cand aud "s-a facut tot ce era omeneste posibil", imi vine sa crap de ciuda ca sunt doar atat de putin om si ca n-am putut sa fac mai mult, astfel incat "tot ce era omeneste posibil" sa insemne ceva cu adevarat important. Ceva care are un sens pozitiv, despre care oamenii sa stie ca e ceva bun si nu doar un premiu de o stranie consolare, ceva ce aduce semne de tristete, inca de la rostirea primului cuvant.

De ce oamenii aleg sa faca ceva ce duce la distrugerea propriei vieti, nu voi avea niciodata capacitatea de a intelege. O sa refuz si-o sa ma incapatanez cat am sa pot eu de tare, astfel incat sa nu ajung sa inteleg de ce un om alege un lucru care ii face rau, in detrimentul a ceva pozitiv. Astept un om capabil sa-mi explice cat vrea el de mult, despre cum uneori nu ai de unde alege, ca uneori totul se imparte doar intre gri si negru si ca albul nu se intrezareste printre bucatile de durere. Il astept eu pe ala care stie sa-mi spuna de ce.

Mi s-a spus sa scriu ca sa nu-mi pierd indemanarea. Problema e ca de cele mai multe ori am scris cand am fost la cate o extrema sau alta sau cand pur si simplu nu aveam altceva de facut. Am ajuns sa scriu si sa sterg, pentru ca cel mai probabil, pana la sfarsitul frazei, deja ma simt mai bine. Dar pentru ca nu prea am momente la extreme, iar timpul, oricum insuficient pentru cate ar fi de facut, mi-e pretios, nu scriu. Nu mai scriu. Mi-e dor de scris, dar mi-e somn, mi-e foame si uneori mi-e prea lene. Sunt la baza piramidei si de acolo mi-e sila sa ma ridic pentru a scrie.

Anotimpurile Alexandrinei

noreply@blogger.com (Miezu`) — Tue, 25 Oct 2011 14:39:00 +0000

Anotimpurile mele trec de multe ori diferit. Uneori vara imi dureaza ani de zile, alteori iarna, neagra si friguroasa, tot apare si nu mai dispare.

De cateva luni traiesc intr-o primavara, caci nu ma simt mereu in comfort zone-ul meu, dar imaginea pe care o am in fata ochilor ma infatiseaza imbracata intr-un tricou colorat, cu o hainuta subtire pe deasupra. Mustacesc un buchet de flori colorate si de cele mai multe ori ma simt ca si cum ar ziua de nume a mamei. Fiecare Constantin si Elena pe care il traiesc ma face sa o vad pe mama cu bratele pline de flori, motiv pentru care zambesc cand recunosc ca mi-ar fi placut sa fiu nascuta primavara.

Dar si cand mi se face toamna...ma duc acasa si ma bag la un film. Acum suntem doi tomnatici, asa ca iarna nu mai are cum sa invadeze cotloanele micului nostru locsor, cand impreuna ne concentram zambetele si fabricam primavara dupa primavara. : )

Nu pot promite, Radu, ca incep din nou sa scriu, desi asta mereu a fost una din bucuriile libertatii mele colorate, dar voi promite ca incerc sa scriu din nou. E greu cand timpul meu se imparte mereu la doi, dar e bine ca voi sa stiti ca daca nu scriu ... sunt bine. :)

Muz[ic]a: Concert Alexandrina @ Guerilla

true story

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 20 Jul 2011 14:48:00 +0000

Ciudate si intortocheate mai sunt caile ... negocierii. : )

Desi e neplacut ca ideile mele sa fie puse pe tapet de altcineva, totusi nu ma pot abtine sa nu am o oarecare satisfactie de Gollum atunci cand vad ca aceste idei sunt apreciate. : )

Totusi, aceasta atitudine nu va persista, caci coloanele vertebrale din plastilina nu-s tocmai preferatele mele.

reclama cu cat e halatu`

noreply@blogger.com (Miezu`) — Sat, 16 Jul 2011 11:44:00 +0000

Ingrate mi se mai par discutiile despre bani. Lucrez in vanzari de atatia ani, deci am tot avut discutii despre bani. Sa nu mai pun la socoteala ca aproape jumatate din experienta mea profesionala s-a desfasurat intr-o banca, deci asta face subiectul acestui post si mai ciudat.

Dar pe cat de usor imi este sa ii spun unui client ca asta e pretul pentru ca bla-bla, si ca putem face asta, si ca pe langa asta se poate face si altceva, cand vine vorba sa discut despre bani in particular, mi-e suficient de sila cat sa nu-mi mai doresc sa deschid vreodata subiectul.

o saptamana buna sau ce-am mai vazut eu zilele astea

noreply@blogger.com (Miezu`) — Fri, 15 Jul 2011 18:11:00 +0000

Toata saptamana a fost coada la agentia de asigurari de la parterul cladirii in care lucrez. Oamenii din front office si-au dublat numarul ieri si azi, ca sa faca fata numarului mare de solicitanti de polite obligatorii pt locuinta, pentru care termenul limita de contractare este astazi.

Si tot vanturandu-ma eu pe usile alea, cu treaba, evident, gen dupa cafea la Mc si sandwich-uri cu pastrama haiduceasca de peste drum sau vorbitul la telefon chestii personale [precum si mersul la cele 8 intalniri avute la foc continuu zilele astea :)], iata ca am reusit sa extrag datele pentru o mini-analiza. Asta pentru ca tot imi place mie sa stau sa observ orice, in ciuda aerului de aeriana [Sâc!] pe care las impresia ca l-as lasa sa ma guverneze macar cateodata. :)

Media de varsta: 50 ani.

Oameni simpli, amarati si in varsta, pentru ca teama de amenzi si ideea de corectitudine tot la amaratul simplu se va gasi mereu.

Ieri, un nene italian care locuieste in Romania de 6 ani, ii povestea colegului meu/prietenului sau italian, venit in vizita in Romania cu afaceri, pt 3 zile, ca la noi in tara, ca si la ei, politicienii sunt de cacao [italienii vorbesc tare colorat :))] si ca in loc sa construiasca un sistem care sa functioneze, aleg sa taie pensiile si salariile bugetarilor. Omul in cauza nu este un mega om de afaceri, si-a deschis un magazin/restaurant cu produse italienesti in Bucuresti si traieste din acest biznis. Discutia a debutat dupa momentul in care o batrana a intrat in magazin spunand ca ii este foame, iar tipul s-a indreptat imediat spre bucatarie si a revenit cu o punga cu mancare.

Tot el a tinut sa mentioneze ca iti trebuie un skill aparte sa deosebesti cersetorii profesionisti de oamenii amarati si ca in niciun caz nu da bani/mancare acolo unde miroase ceva, dar ca atunci cand vede un om aflat in situatia batrenei de ieri, nu se gandeste decat ca omul respectiv poate a fost profesor la viata lui, iar acum, din cauza unui sistem gandit de mafioti si hoti, este nevoit sa isi tarasca batranetea prin cea mai trista forma de respingere.

Discutia cu cersetorii este lunga. As putea scrie pagini intregi, dar nu despre asta este vorba. Mie omul asta mi-a placut. Nici macar nu-mi povestea mie, ii spunea celui venit in vizita, in timp ce eu ma zgaiam la borcanele lui cu de toate. :)

Intr-o conversatie separata --> stiam ca francezii, englezii, italienii sunt nationalisti, dar n-am stiut ca sunt atatia italieni care sa fie dezamagiti de tara lor, asa cum multi dintre noi gandim despre a noastra. Tara lor, in care romanii nostri se duc sa munceasca in cautarea unei vieti mai bune, ii face pe cei mai buni dintre ai lor ... sa isi caute speranta unei vieti mai bune, in alte tari - asa cum am tot auzit povesti cu exemple concrete.

De un an de zile ma tot gandesc sa plec, caci pana atunci am tot zis ca se poate si ca o sa fie bine si ca nu o sa mai am un sentiment de razvratire impotriva mizeriei umane care ma inconjoara, la diverse nivele.

Dar in ultimul an mi-am dat seama si mi-am impatantenit in cap ideea ca, fara niciun soi de emfaza, sunt prea bine crescuta si am invatat prea mult, ca sa primesc atat de putin. Curaj nu am indeajuns, dar nici nu o sa plec in alta tara, ca s-o iau de la zero. Caini cu covrigi in coada am auzit ca ar exista, dar de vazut eu n-am vazut niciodata, asa ca o sa stam cuminti pana se iveste ceva concret si purtator de banet suficient cat sa-mi mentina minimul de confort cu care m-am obisnuit in ultimii ani ... si pe urma o sa mai vedem. : )

leapsa

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 29 Jun 2011 16:46:00 +0000

Chestia asta, cum ii zice ... sa iei oamenii asa cum sunt ei, are fix 2 taisuri.

Esti simpatic si de treaba ca faci asta cu si pentru ei, pana ajung ei sa se complaca in ceea ce sunt si acolo te-ai taiat la degete.

rata de schimb[ari]

noreply@blogger.com (Miezu`) — Fri, 10 Jun 2011 17:10:00 +0000

Pai, sa incepem. Impachetam ciorapii, elasticele pt par, lacurile pt unghii, camasutele, sandalutele ... asternuturile pt pat, niste farfurii, furculite, un polonic ... iesim la cumparaturi de aparate de aer conditionat ... caci acolo n-avem chiar tot ce ne trebuie,

si ne mutam.

M-am facut mare. Eu ... si el odata cu mine. :) Nu ne stim de mult timp, dar suntem fericiti. E bine. :) Am emotii/abia astept! :)

Cu sinceritate maxima va marturisesc ca, desi discutam de asta de cateva luni bune, abia azi de dimineata m-am convins ca fac ceea ce trebuie. Caci pe langa faptul ca-s muiere [da, stiu, n-am nicio scuza pt asta! :))], ma mai guverneaza si-o anumita zodie pe care o mai si impart cu el si evident ca m-au macinat sute de ganduri. Dar dimineata l-am intrebat daca ne mutam, referindu-ma la ceva si el mi-a raspuns cu un "DA!" foarte hotarat, crezand ca de fapt ma refer la apartament. Mai, iubitule. : )

total pe dinafara

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 08 Jun 2011 16:45:00 +0000

Trecutul imi mananca urechile si in general ce se afla intre ele. Inside joke, haha. Chiar ca despre dinauntruri a fost asta.

Si pe urma respiram adanc si ne ducem sa dansam, iar in drum spre, ne spunem in suflet si in gandurile care stau intre urechi:

O sa fie bine

Cineva tot trebuie sa priceapa si ideea asta.

cuvinte rare

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 25 May 2011 16:45:00 +0000

Sunt zile, cum e cea de azi, cand ma simt legata de maini si de picioare.

Si pt ca nu utilizez cuvantul "ura" si derivatele-i decat atunci cand este strict necesar, azi o sa-l folosesc:

Urasc neputinta.

Sa fiu nevoita sa stau si sa vad cum se intampla ceva, fara sa pot sa ii deviez traseul intr-un fel, ca sa fie bine.

E frumos sa incerci ...

noreply@blogger.com (Miezu`) — Mon, 09 May 2011 16:35:00 +0000

... si sa experimentezi, dar la sfarsit o sa-ti dai seama cat timp ai pierdut incercand ... sa-ti dai seama :)) ... ca nu e deloc rau sa fii natural. :)

Incearca-ti asta mai intai, s-ar putea chiar sa-ti si placa de tine. Iar dupa ce punctezi asta, ai sa vezi ca poate o sa ai timp de mai multe bucati din tine, pe care sa ti le supui experimentelor, culorilor si oamenilor. De care vrei tu, ca doar ai de unde alege de toate, pentru toti si pentru toate. :)

Niste chill, ca merge. Nu e natural ca gugustiucii care-mi dorm sub streasina din octombrie incoace, dar e lejer, de vara care nu mai vine. :)

ai li ai li ai lo

noreply@blogger.com (Miezu`) — Tue, 19 Apr 2011 20:16:00 +0000

Pai si cand o iei razna, realizand ca zilele tale au tot 24h, asa cum sunt si zilele celorlalti muritori, despre care n-ai fi acceptat pana acum ca s-ar fi putut compara cu unicitatea dumitale, uite, faci un excel si aranjezi totul pe ore si pe zile si pe urma poate reusesti sa te organizezi. Poti sa si colorezi, bold, italic, ce vrei tu.

natural born happier

noreply@blogger.com (Miezu`) — Mon, 04 Apr 2011 19:17:00 +0000

Avem parte de frumos in tot ce ne inconjoara. Asa cum uneori se intampla sa ne acoperim ochii si urechile si sa simtim numai partea grea a leului, uite ca atunci cand suntem cu sufletul putin mai linistit putem sa vedem si partea frumoasa a paharului. Care este mereu acolo. Pur si simplu sta. Si asteapta. Sa deschizi. Ochii. Sufletul. : )

Trag adanc aer in piept, jos mainile de pe ochi si urechi. Avem o treaba de facut, mult frumos de vazut. Pentru ca[-l] merit. Si eu. Si voi. : )

fa-te maiou

noreply@blogger.com (Miezu`) — Sun, 03 Apr 2011 18:25:00 +0000

Orasul asta e plin de pungi. Pungi pe strazi, pe trotuare, in Centrul Vechi si in cluburi. Pungi din plastic, pungi sub ochi, pungi pe tocuri. Si cand bate bantul, le agita pe toate si se pungesc.

Mi-e groaza de ce-mi vad ochii.

exersam, exersam

noreply@blogger.com (Miezu`) — Thu, 31 Mar 2011 10:39:00 +0000

Spuneam mai demult ca daca noi nu ne ajutam, pe noi insine, atunci cine ar trebui sa faca acest gest pentru noi?

Lasand la o parte gandurile de independenta egoista pe care mi le asum, iata ca nu mereu ne aflam in pozitia in care ne putem descurca fara ajutorul celor din jur, fie ca stim sa il cerem, fie ca avem oameni care ni-l ofera fara sa ceara nimic in schimb.

In dictionare cred ca ii zice omenie la chestia asta.

Bunul si bravul meu amic, zugravu, isi doreste sa ajute un pui de om.

Alaturi de el, suntem noi, cei care il cunoastem, dar ca ajutorul nostru sa fie consistent, ne-am propus sa incepem ducand vorba mai departe si punand mana de la mana, pana la indeplinirea cu succes a misiunii pe care impreuna ne-o asumam.

Cu permisiunea lui si prin intermediul cuvintelor sale, faceti si voi un exercitiu de omenie:

"In cartea sa “Jurnal 2003 -2009”, Oana Pellea propune un exercitiu. Exercitiu de umanizare si de conectare cu realitatea, i-as spune eu. Cred ca aceasta a fost si intentia autoarei.
Exercitiul propune cititorului sa faca una dintre activitatile zilnice cu mana stanga la spate. Ca si cum mana stanga nu ar fi. Cati dintre voi veti incerca sa faceti asta?
Sa deschideti usa in timp ce aveti si bagaje, doar cu dreapta. Sa inchideti usa si sa o incuiati doar cu dreapta.Sa va legati sireturile de la pantofi doar cu dreapta.
Sa va imbracati doar cu dreapta.
Sa faceti o cafea sau sa mancati doar cu dreapta.
Cati dintre voi pot duce exercitiul mai departe de atat si isi pot imagina o viata in care ar avea doar o mana? Cea dreapta.
Este o perspectiva care nu suna prea bine. Asa e? O perspectiva care sperie? Care sufoca, intr-un fel? Care nelinisteste?

Richard este nepotelul unei bune prietene. S-a nascut doar cu o manuta. In timpul sarcinii parte din manuta stanga i-a fost amputata intr-un proces cu o denumire medicala de neinteles pentru multi.

O proteza care sa il ajute sa fie un copil ca toti ceilalti si sa aiba astfel o copilarie fericita, costa evident mai mult decat parintii sai, romani in aceasta Romanie plina de griji si probleme, isi pot permite: intre 15.000 si 20.000 de euro.
Credeti ca din putinul, multul sau prea multul vostru ati putea dona pentru Richard?Daca raspunsul pe care vi-l veti da sincer la aceasta intrebare este unul afirmativ atunci puteti dona in conturile asociatiei “Mana de la mana”, asociatie pe care parintii au infiintat-o cu speranta ca vor strange banii necesari protezei.

Cu speranta ca veti accepta mesajul acesta de astazi ca unul care cere ajutorul si nu ca un spam emotional care rapeste din timpul atat de usor catalogat de multi ca fiind “pretios”, va doresc sa aveti ganduri bune. Ganduri bune, fara sa mai pun intrebarea "pentru ce e pretios timpul daca intorci spatele de fiecare data cand poti ajuta un om"?

ASOCIATIA MANA DE LA MANA

TG MURES, STR. PODENI NR. 56 AP2
CIF 27859533
CONT IBAN: RO57 RNCB 0193 1197 7650 0001 (BCR)"

Si daca tot auzim sau simtim pe propria piele ce inseamna expresia "dinte pentru dinte, ochi pentru ochi", hai sa vedem ce inseamna mana de la mana pt Richard!

suci-mi-as gatu` la cha-cha

noreply@blogger.com (Miezu`) — Mon, 28 Mar 2011 18:51:00 +0000

Sau cum sa te frangi in cateva zile. Pai dupa ce ca le aveam pe alea interioare, pe care, nu-i panica, le trecem, dar dureaza, acum uite cum in cateva zile am atacat si exteriorul. Un birou care nu s-a dat la o parte din calea mijlocului meu, o conserva care si-a cerut partea, un alt birou care nu s-a ridicat in acelasi moment cu capul meu si uite cum s-au produs coliziunile si extorsiunile si s-a lasat cu dureri de cap.

Bine ca azi m-am dus la dansuri si nu m-am incalzit, fix cat sa-mi sucesc nitel gatul si sa raman cu el oarecum intr-o parte.

Dar e ok.

Toate bune, toate inainte. :)

A nu se intelege din postarea asta ca sunt ametita, imprastiata, aeriana sau alte derivate din astea de zodie. Nu-i asta, poate-s doar indragostita. :)

Dar nici asta nu cred ca e, doar e cunoscut faptul ca ma impiedic si de rosturile de la gresie, deci e ok.

Probabil ca pur si simplu asa sunt eu, eu si cu vanataile mele, suntem fericite impreuna. :) Ele sunt colorate, mie imi plac culorile, ele ma dor, eu le pacalesc sa treaca. Hai ca merge si-asa. :)

Ma duc sa caut niste Lasonil [ca-n copilarie :X] sau macar o lingura rece sa-mi pun pe cucuiul din crestet. : ))

goosfraba

noreply@blogger.com (Miezu`) — Tue, 22 Mar 2011 15:42:00 +0000

Daca ai ceva bun de spus, spune-l, da-l afara, scoate-l din tine. Poate faci oamenii sa zambeasca. E pacat sa nu faci oamenii sa zambeasca daca tot ai cu ce.
Daca ai ceva pe suflet, spune-l, da-l afara, scoate-l din tine. Adevarul may set you free. Si e pacat de tine sa-ti incaruntesti sufletul. Asa mi-a zis un om mare azi :)

pentru a fixa pentru a repara

noreply@blogger.com (Miezu`) — Sun, 20 Mar 2011 22:13:00 +0000

Ascult muzica de o gramada de vreme.

Uneori obsedez pe o melodie zile in sir, apoi o las balta. In alte dati mi se pune pata pe o melodie dar pe care o ascult mai rar, fix atunci cand trebuie.

Uneori ascult versurile, alteori le observ abia dupa ceva ascultari.

Uneori caut versurile pe net, alteori le prind atunci cand se canta langa mine.

Uneori ascult o melodie si fredonez versurile aiurea, asa cum le-am inteles sau asa cum mi-ar fi placut sa fie.

Un fel de:

Tonight I~~'m alone to go high~~ belong to you

Tonight I~~'m alone to go~~ belong to you

In state of confusion you made an illusion

un fel de multumesc pentru liniste. Am visat urat, m-am trezit nervoasa, m-am linistit, acum nu mai vreau sa adorm. : )

cernem prin sita fina

noreply@blogger.com (Miezu`) — Fri, 18 Mar 2011 19:05:00 +0000

"Through the sorrow all through our splendor

Don't take offence at my innuendo."

Serios, n-o luati asa personal. E vorba doar despre setul meu de filtre aici. Nimic mai mult. Se intampla cate ceva si nu stiu de unde sa apuc drumul asta. E ok. Ne calmam.

of.

planul de bataie din celula organizata

noreply@blogger.com (Miezu`) — Thu, 17 Mar 2011 19:19:00 +0000

Am condus aseara de una singura prin Bucuresti incercand sa-mi pun gandurile in ordine si sa gasesc solutii la ceea ce se intampla nu neaparat mie, cat fix in jurul meu, dar care ma afecteaza si imi da alte planuri peste cap.

Singura problema e ca am condus frumos sau uneori cu viteza, insa cu mintea absolut blank, ceea ce rareori mi se intampla, sa nu mi se plimbe un gand pe acolo, uneori chiar si in momentele in care mi-as dori sa fie doar liniste si pace.

Atunci, daca pe ganduri nu merge, hai sa pun pe hartie, m-ar sfatui bunul meu mentor, GB.

Stau acum sa ma gandesc daca e corect, normal si moral, sa-mi planific viata pe un termen mediu intr-un fisier excel. De ce n-ar merge, doar e defect profesional, lucrez in Office, hai sa scoatem ceva bun din orice rahat, corect?

Fac rapoarte. Si sunt satula de ele.

Atunci la dracu, mie de ce nu mi-e usor sa-mi fac o vanzare buna? Sau un raport? Sau o prezentare in powerpoint, cu slide-uri colorate, amuzante, motivante si "catchy" despre cum va fi ce va urma?

Paint, stie cineva sa lucreze in Paint?

despre nedreptate, neputinta si alte realitati

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 16 Mar 2011 12:41:00 +0000

E ciudat cum unele lucruri despre care stii ca ar putea sa se intample, totusi atunci cand se intampla te iau prin surprindere. Astazi realizez ce mi-a spus un om de curand, despre luatul prin surprindere. Nu l-am inteles atunci si n-am putut sa accept aceasta idee, cum se poate sa fii surprins de lucruri la care te astepti.
Sunt chestii despre care stii, dar refuzi sa le vezi. Discutam despre acele lucruri despre care stii ca se vor intampla, dar pur si simplu creierul, sufletul si toata fiinta ta iti transmit sa refuzi sa accepti ca ar putea fi asa. Iar cand se intampla, te lovesc fix in moalele capului si nu stii incotro s-o apuci.

Incerc sa-mi dau seama de unde ar trebui sa primesc niste raspunsuri ca sa pot sa fac lucrurile sa iasa bine pana la urma. Creierul meu inca refuza sa inghita niste intamplari, iar sufletul meu se izbeste de toti peretii cu mainile pe urechi, urland din toti rarunchii ca asa ceva nu va accepta in veci.

Stiu, am foarte bine intiparita in minte conceptia aia foarte sanatoasa cum ca daca vrei ceva trebuie sa ceri, altfel nu poti avea pretentia sa primesti, dar daca vreau ca niste lucruri sa fie si ele nu pot fi, este ca astea se transforma pe parcurs in dezamagiri si/sau tristeti?

Si daca aveam nevoie de vreo motivatie mai puternica sa ma las definitiv de fumat, acum o am. Asa cum ziceam zilele trecute, de ce ajungem sa facem niste lucruri abia cand primim palme, nu pot sa inteleg. Iar daca eu, Miezu, Ioana, omul, are vreo pretentie de la oamenii din jur, ca acestia sa se schimbe sau sa imbunatateasca ceva, atunci va trebui sa incep de la radacina. Eu.

zodie de apa

noreply@blogger.com (Miezu`) — Mon, 14 Mar 2011 20:26:00 +0000

M-am uitat la filmuletul asta si m-am infrigurat de-a dreptul.

Nu pot decat sa ma gandesc la ce-o fi in sufletul oamenilor de acolo si la Ana noastra, la care ne-am gandit atatia zilele astea. Dar sa stiti ca ea e bine, la ei nu e atat de rau si ne multumeste tuturor pentru gandurile bune.

Si ma mai gandesc la cat de bine ar trebui sa luam in considerare faptul ca asa cum suntem, e bine, e foarte bine, pentru ca uite cum e acolo, uite cat de mici suntem, de fapt. Si noi totusi suntem bine. Nu sfatuiesc niciodata pe cineva sa se compare cu ceva mai rau, mai jos si astfel sa se multumeasca sa aiba mai putin decat ar putea, dar uite ce se poate intampla, brusc ... ca un atac cerebral despre care nu stii cand vine. Suntem sanatosi sau cel putin incercam sa fim, avem un acoperis deasupra capului si pe oamenii nostri pe langa noi. Mai mult decat atat, putem sa dam din coate sa avem de toate, dar sa nu niciodata ca asa cum suntem, asa ne avem.

E trist ca inca nu invatam sa apreciem lucrurile decat atunci cand primim palme, dar eu tot sper ca intr-o zi o sa fim si altfel.

I'm the only sound you'll ever need to hear

noreply@blogger.com (Miezu`) — Sun, 13 Mar 2011 21:06:00 +0000

Sunt o vicioasa. Sunt pofticioasa si curioasa, si rasfatata si capricioasa. Si pisica si egoista, apoi dau totul si. Si.

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are in minte un moment pe care si-ar fi dorit sa nu fi fost nevoie sa-l fi incheiat vreodata. O discutie, un dans, o cafea, un concert, o zi de primavara, un proiect, o idee, o imbratisare, o pereche de cuvinte. Daca le adunati pe toate ... probabil ca va rezulta un weekend perfect.

Intr-o zi o sa gasesc solutia opririi timpului in loc. O sa-mi multumiti atunci.

Sunt o idealista.

you might as well be walking on the sun

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 09 Mar 2011 23:33:00 +0000

Am o memorie fantastica. Fantastic de selectiva si de sugubeatza, cateodata.

Retin toate cacaturile, iar la lucrurile mari sunt cu dinte-pauza-lipsa-gaura.

Stiu cine mi-a dat sa ascult o formatie pt prima oara.

Stiu ce am remarcat la el in ziua in care ni s-a facut cunostinta.

Stiu ca un alt el era foarte suparat pe ea, a lui de atunci, iar eu n-aveam nicio treaba cu niciunul.

Stiu unde eram cand am mancat inghetata din aia impreuna, pt prima oara.

Stiu ca am ras cand mi s-a raspuns frumos la o intrebare stupida.

Intrebarea n-o mai stiu.

Stiu ce gust avea porcaria aia albastra cu multa gheata, din care am baut amandoi cu 2 paie, pt ca nu mai aveam bani decat pentru o singura porcarie albastra.

Nu mai tin minte de ce nu mai aveam bani.

Stiu ce cadou a primit de ziua ei acum 6 ani si mai stiu ca nu i-a placut.

Inca am oroare sa fiu trimisa dupa cadouri pentru ea. :D

Stiu cum arata palaria aia de paie pe care am purtat-o juma de vara, desi imi era mare si aratam caraghios.

Stiu ce-am mai zambit cand am gasit un smiley desenat cu apa pe jos, intr-un parc.

Nu mai stiu despre ce lucruri foarte importante am vorbit cu el in ziua in care am gasit acel smiley.

Mi-aduc aminte cand am decorat locul si-am asteptat cuminte s-o vad zambind.

Nu mai stiu de ce in dimineata aia am intarziat, taman de ziua ei.

Stiu cum arata piatra pe care am stat cocotata o noapte intreaga si m-am uitat la ploaia de stele.

Nu stiu de ce de atunci n-am mai ajuns niciodata la mare in perioada in care sunt ploile de meteoriti.

Stiu un bustean, un baiat si o chitara care nu era a noastra, doua izoprene si multe stele cazatoare, totul totusi fara un romantism exagerat, dar plin de caldura.

Stiu o discutie lunga cu un om pe care il dispretuiesc si astazi.

Nu mai stiu ce culoare au ochii lui.

Stiu un set de poze facute in graba, pentru ca ne pleca autocarul.

Nu mai stiu de ce am asteptat atat pana sa facem pozele alea.

Stiu niste oameni si niste lucruri, stiu niste sunete si niste mirosuri, niste zambete si alte zambete. Si mai stiu ca orice mi s-ar intampla, toate lucrurile frumoase pe care le-am adunat in mine de atatia ani si la care continuu sa tot adun si adun, ma vor colora mereu, indiferent de griurile care-mi tot apar si apar.

Mi-a zis o fata ieri, cum ca optimismul e bun pana cand nu mai ai nici macar puterea sa zambesti. Sterge gri-ul, om frumos, aici nu e loc de interpretare, avem alb sau negru. Hai cu albul. : )

sursa foto

melc, melc, codobelc

noreply@blogger.com (Miezu`) — Wed, 02 Mar 2011 00:06:00 +0000

Cam de cate ori in viata pe care o avem de trait ne este disponibila varianta alegerii gresite, fara consecintele aferente? Intreb ca sa stiu cate mai am la indemana. Sa stiu daca sunt pe cale sa fac o alegere ca apoi sa-mi rod unghiile cu tot cu degete de atata oftica sau daca le-am epuizat si this is it, de data asta chiar imi iese.

Niciodata nu mi-a placut sa joc ceva unde sa nu pot calcula miscarea urmatoare. Zaruri, carti, oameni. Cine dracu stie cat noroc o sa am? Cata ruleta ruseasca se ascunde in spatele lor? Si de ce? Si pana unde? Si de fapt, de ce dracu e asa, de ce nu ne obisnuim sa spunem lucrurilor pe nume? Daca am fi toti asa, s-ar scuti foarte mult timp pierdut cu lucrurile facute pe sub mana, scarpinate cu mana stanga pe partea dreapta a capului, facute in ceata, o fi, n-o fi, pica, nu pica. Am castiga un timp pe care l-am putea petrece cu cei dragi, la o inghetata, la un campionat de bowling. Am castiga un timp in care am putea face bani, bani multi, daca tot ii iubim atat de mult.

Ca orice chestie lasata pe planeta asta de cine vreti voi, cel mai probabil ca si incertitudinea are farmecul ei aparte. Zilele astea nu i-l vad, dar cand imi voi reveni, probabil ca o sa vad curcubeu si-n incertitudine. Pana atunci, sa moara gri-ul. Sa fie alb sau negru.

Sa fie primavara, c-am uitat sa va zic. :)

scurt si la obiect

noreply@blogger.com (Miezu`) — Sat, 26 Feb 2011 17:46:00 +0000

Note to self, little one: do not watch dramas while already sick like hell and feeling like crap.

The Black Swan has nothing to do with you.