Mă simt, deci exişti!

Cotidian

2012-04-23T13:36:00.000-07:00

Mda...din nou, pentru a infinita oara, am ajuns acasa uda din cap pana in picioare, cu mainile inghetate, cu nasul rosu si foarte obosita. Si asta nu pentru ca mi-am spetit spatele azi la munca sau pentru ca as trai undeva la Polul Nord si mersul prin zapada de un metru imi seaca toata energia. Ci doar pentru ca s-a mai incheiat o zi banala din viata mea, fara sa simt ca am realizat ceva. Nu ca as mai fi realizat ceva in ultimul timp. Dar eu tot sper ca maine o sa fie altfel, ca atunci cand o sa ma dau jos din pat o sa stiu ca ceva o sa se schimbe. Sa nu ma intelegeti gresit, am o viata destul de activa, daca activ inseamna munca, mers mult pe jos, sala...si ploaie. Pentru ca stiti cum e treaba cu ploaia asta? Este incredibil de obositoare! Eviti balti, tremuri, ai picioarele ude, astepti autobuzul si vantul bate, iti curge machiajul, parul nu iti mai sta in niciun fel ( doar in felul ala in care nu ai vrea sa-ti stea). Si oamenii care se plang de vremea de afara sunt si mai obositori...de parca nu s-ar fi nascut in tara asta unde vremea e tot timpul asa... Get over it! Ca si eu incerc!
Si apoi ajungi acasa. Unde intra in actiune latura spirituala a ploii. Deprimare, tristete si melancolie. Pentru ca nu e cazul de facut copii sau numarat bani. Nu, nu nu... Ar fi frumos daca acestea ar fi singurele activitati pe care le-ai putea face intr-o zi ploioasa. Din pacate, traim cu ce avem. Si aici avem ploaie. Prea multa pana si pentru iubitorii de ploaie.
Ok...deci am lamurit treaba cu ploaia. Aici, este cat se poate de firesc sa te trezesti dimineata cu dorinta de a te baga inapoi in pat, atunci cat vezi pe geam ce lume te asteapta afara. Adica nu e ca si cum sari din pat tot voios, te duci la geam, il deschizi...tragi aer in piept si iti spui: "Doamne, ce imi place sa ma trezesc cu apa de ploaie care imi izbeste obrajii cu o viteza surprinzatoare, este semn ca urmeaza o zi magnifica". Adica, hai sa fim seriosi....
Cum procedez eu... Aud alarma telefonului sunand... O aud... si imi indrept mana spre Snooze. Si repet asta de vreo cinci ori... Apoi, o voce in capul meu imi spune: "Trezeste-te, iar o sa fii pe fuga, nu o sa ai timp sa mananci, nu o sa poti sa te imbraci cu rochita aia, pentru ca iti trebuie dresuri si dureaza prea mult timp ca sa le tragi pe tine, o sa intarzii la munca, o te certe seful, nu o sa ai timp sa iti termini treburile de dimineata la timp... Si nu stiu de ce nu o ascult niciodata. Pentru ca are dreptate, de FIECARE data! Si, bineinteles, nu mananc acasa, nu pot sa stau sa imi beau cafeaua in liniste, pierd autobuzul, ma enervez, mai injur putin... Si ajung la munca in intarziere.
Dar eu cred ca merita! Pentru ca acele 10 minute in plus de somn m-au ajutat si ma ajuta enorm. Eu, care cred ca, pe langa ciocolata, cele mai frumoase lucruri in viata sunt cafeaua si somnul.
Asa... ajung la munca. Acolo, noua ore trec in vreo 15 ore, asta daca nu intalnesc vreun ciudat, care poate sa prelungeasca leger timpul de munca la o eternitate sau la vreun"Kill me now!!".
Dupa ce supravietuiesc conversatiilor fara niciun sens, statului in picioare si...conversatiilor fara sens... Se termina, cu greu, ziua de munca!
Trag aer in piept, imi spun un "Ieeei" mare si ma indrept usurata spre iesire. Toata starea mea de relaxare dureaza pana cand deschid usa.
Si atunci...ploaie!
Cercul vicios se completeaza...

Rezumat

2012-04-23T07:48:00.001-07:00

Some things I've learned in almost two years of Belgium: 1. On the streets, you never say "Hi" back; 2. Apparently, it's way more depressing to be born in Belgium than in any other country; 3. Ignorance comes from Turkey; 4. Legally, you can have a driving licence without knowing how to drive; 5. With ten euros, you can either buy three cheap beers or three grams of weed; 6. "Manele" is Romania's folkloric music; 7. The sun will never shine on your street or if it does, it would only be for two hours per year; 8. Every bad reputation has a bit too many true stories behind it; 9. Spanish, Italian and Dutch; 10. I look more Polish than Romanian; 11. Chinese food is the best; 12. How to walk with high heels; 13. If you are smart you will get over it; 14. People seem more inteligent just by speaking in a foreign language; 15. "Be yourself" is past tense;

Child's play...

2011-01-09T15:12:00.000-08:00

Ma joc... cu cuvintele, cu umorul, cu viata, cu puterea de atractie... cu puterea de a schimba...
Imi place sa ma joc...imi distrage atentia de la incapacitatea noastra de a relationa, de a accepta ca suntem facuti unii pentru altii... acesta este si motivul pentru care divinitatea ne-a creat...pentru a fi noi insine si a ne raspandi...cum stim noi mai bine;
Dar...(bineinteles ca exista un "dar")...cum sa ne mai raspandim, cand nici noi nu mai avem curajul sa vedem realitatea? Chiar trebuie sa ne damnam urmasii nostri sa treaca prin aceiasi evolutie falsa si lipsita de substrat? Chiar putem fi atat de egoisti incat sa mai aducem copii pe lumea aceasta bacoviana?
Si ma intreb in fiecare zi cum de am ajuns sa am ideile acestea in cap? Eu, eterna copila inocenta...care visa la un alt copil al ei...cu ochii albastri si pe care sa o numeasca Sophia, dupa fascinatia ei pentru limba franceza... Era prima oara cand aceasta fetita se multumea cu o viata monotona... sa aiba o casuta pe malul marii, luminata si colorata, cu un leagan in gradina...unde sa isi priveasca fetita traind anii de copilarie...sa aiba o jumatate care sa o completeze cand ea dadea gres, sa o consoleze cand totul era prea mult... apoi sa ii aminteasca de ce a ales acea cale...
Dar, ca o fotografie veche, acest tablou se indeparteaza in timp pana cand devine o copilarie... o greseala pe care nu trebuia sa ti-o imaginezi... pentru ca nu face decat sa doara mai tare...si sa accepti mai greu ca viata nu e facuta din vise.
Ma joc... cu visele... ca o dependenta... pentru ca nu pot trai fara o frantura de speranta... pentru ca trebuie sa cred in ceva...
Minte-ma!! Spune-mi ca visele nu sunt decat un mijloc de a atinge scopul... prefa-te ca treci prin aceiasi lupta...ca sa nu mai mai simt atat de singura.
Joaca-te cu mine, ca sa nu o faca viata! Zambeste-mi, ca sa pot face si eu acelasi lucru...glumeste...pentru ca ador sa rad.
Construieste lumea din fanteziile mele, pentru ca nu o pot face singura... Fa-ma sa cred in viitor si in oameni... convinge-ma sa imi doresc eternitatea.
Ajuta-ma sa inteleg...mesajul pe care viata incearca sa ni-l transmita...sau nici tu nu il stii?

Time travel

2011-01-07T04:47:00.000-08:00

How much time do we have?? Miscata de filmul “The Jacket”, mi-am pus si eu intrebarea…desi instant mi-am dat seama ca era o intrebare retorica…

We have all the time in the world…spunea o melodie…dar este asa? Mai are rost sa ne amagim cu niste versuri mult prea optimiste?Am vazut ca timpul trece mult prea repede, secolul vitezei nu iarta nici pe cei mai visatori dintre noi … tii capul la suprafata … sau te duce valul…

Nu mai avem timp… sa spunem un « multumesc » sincer, sa privim dansul fulgilor de zapada…sa radem din toata inima…sa cercetam…sa ne impotrivim…sa visam…Cand vezi ce repede se misca totul, mai ai curajul sa te opresti si sa analizezi ? Eu una, nu…credeam, pana curand, ca timpul nu isi are rostul in iubire, in prietenie…ca sentimentele nu imbatranesc si nu se demodeaza…ca iubirea poate dura secole… Dar pe zi ce trece…totul paleste…in fata acestui gigant, TIMPUL.

Masuram totul… mancarea in grame, bauturile in litri, prietenia in ani, fericirea in secunde…de ce nu meritam mai mult? Totul are un numar…cati ani ai, de cat timp esti casatorit, cati copii ai, ce nota ai luat la licenta, cate limbi stii…si lista poate continua…dar doar mie mi se pare dubios ? Doar eu simt ca stau in loc ? Ca totul zboara, cand eu ma plimb ?

Nu vreau sa-mi pierd si ultima speranta… aceea care ma face sa ma trezesc dimineata si care imi da starea necesara penttru a ma ridica din pat…ca timpul are rabdare cu cei mai lenti, cu cei care inca mai indraznesc sa viseze la o viata mai frumoasa…cu cei care isi zic in fiecare zi ca timpul le vindeca pe toate sau ca toate o sa vina la timpul lor…de ce, cand noi ne bazam pe el ca va fi rezolvarea problemelor noastre, el este atat de indiferent si rece ? De unde antiteza aceasta ? Ca sa delimiteze oamenii in doua categorii- indiferenti sau naivi ?

Nu am timp…este scuza cea mai folosita dintre toate…dar inainte de a o spune, te-ai gandit ca poate iti poti face timp pentru lucrurile adevarat importante ? Nu, pentru ca nici timp pentru asta nu mai avem …o fac altii pentru noi si in numele nostru, noi doar trebuie sa facem copy-paste. Si uite asa am taiat de pe lista una dintre deosebirile oamenilor fata de animale…gandirea.

Timpul nu iarta pe nimeni…un alt concept care s-a dovedit a fi adevarat…nici pe cei bogati, nici pe cei fericiti, nici pe cei frumosi…doar pe cei care nu cred in el ! Cand nu trebuie sa masori totul, te poti bucura cu adevarat de ceea ce iti ofera viata …pentru ca are atat de multe de oferit, daca stiu unde sa cautam…momentan, eu nu am gasit inca sensul adevarat al vietii, dar nici nu cred ca vreau sa il descopar…de ce totul trebuie sa aiba un sens ? De ce nu ne putem sa ne lasam purtati de vant sa vedem unde ne duce ? De ce ratiunea trebuie sa intristeze totul ? Cand totul e atat de gri, noi de ce mai adaugam o tenta de negru ?

Mult prea multe intrebari, dar niciodata un raspuns sincer…Cert e ca noi controlam timpul…si il putem manipula dupa bunul plac, pentru ca avem puterea…dar nu toti stiu cum sa o foloseasca…nu toti au ambititia de a indrazni sau curajul de a schimba…ne-am intepenit in starea asta vegetativa, care ne ofera o viziune eronata despre viata in esenta ei…dar pe care noi o acceptam fara sa ridicam semnul intrebarii nici macar o data.

Back in time...

2010-10-14T05:20:00.000-07:00

De la o buna bucata de vreme...ma urmaresc amintirile... dar amintirile frumoase...si e dureros cand iti aduci aminte cum erai cand erai fericit! Imi lipsesc anii de "tinerete", acea tinerete inocenta, infantila si reala...imi lipsesc prietenii de atunci, cu care radeam din orice prostie...imi lipsesc ideile de atunci si felul meu de a fi...de ce a trebuit sa ne maturizam? De ce am implicat ratiunea intr-un joc de copii? De ce a trebuit sa ne schimbam...sa renuntam la noi? Sunt invadata de amintiri pe care le blocasem intr-un coltisor... de ce tocmai acum? Acum cand nu mai am puterea sa accept ca am gresit, cand e deja prea tarziu pentru iertare... acum, cand suntem formati ca indivizi...si ce e mai trist e ca ne-am format separat...!
Mi-e dor de discutiile care mereu duceau, pana la urma, la sex...
de cafeaua din Bacardi...
de biletelele scrise in timpul orelor...
de fight club-urile organizate, care ne epuizau dupa o ora...
de pacturile noastre, care nici pana acum nu s-au indeplinit...
de tigara de pe "dunga"...
de tot ce ne-am spus si am uitat sa spunem...
de voi si de noi!
Mi-e dor de blonda naiva de atunci, care avea mereu zambetul pe buze, care vedea mereu partea plina a paharului...care stia sa aprecieze viata ca atare...oare s-a schimbat in bine? Oare am ales varianta cea buna? Oare o sa invat din nou sa fiu ca ea?
A plus!

United in diversity

2010-10-13T09:45:00.000-07:00

I chose English as the language of this post, because it is an international language, is a language of diversity, a language that unites us... and this is just the main idea of the project.
For three months I studied Brussels and the people in it ... people from everywhere, gathered in the green city. The keyword is diversity and the uniqueness of everyone ... ... I tried to capture unknown faces, different expressions ... but came to the same conclusion .... that we are united in diversity. Enjoy!

For starters, Belgium...

Poland

Bangladesh

China

France

Ukraine

Togo

Croatia

Zimbabwe

Spain- Catalonia

Turkey

Bulgaria

Kuwait

Armenia

And finally...Romania!

Cochetand cu fotografia...

2010-10-08T05:44:00.000-07:00

Azi am iesit in jungla gradinii mele...din doua motive: in primul rand, este soare!!!, ceea ce pe meleagurile astea, rar vezi...si in al doilea rand, sa-mi incerc talentul fotografic...ca subiecti, ii avem pe Lucky, bracul unguresc si broasca testoasa, pe nume Albert sau Joseph sau amandoua impreuna.
Dar aseara, am surprins ceva destul de interesant...

Si acum, in the jungle, the mighty jungle!!

El a fost Lucky...acum intra in scena Albert sau Joseph, nimeni nu stie exact ;)

Revederea...

Si in final...putina natura si verdeata, ca nu stica niciodata

Cam asta e tot, pentru moment. Fiti indulgenti cu mine, sunt doar la inceput de drum, in ceea ce priveste fotografia... dar am vointa.
A plus!!

Desire...

2010-10-07T09:04:00.000-07:00

Let's talk dirty...pentru ca suntem cu totii oameni maturi, si nu mai este cazul sa ne ascundem dupa deget... cred ca stim ceea ce este atractia fizica, sex appeal-ul, placerea si dorinta carnala... si toate au acelasi numitor comun-sexul. Acea senzatie care iti cucereste tot corpul, fiecare particica de piele...acel sentiment de implinire, acea stare de caldura, acompaniata de o respiratie sacadata...fiecare cuvant soptit la ureche, fiecare atingere delicata... tot acest ritual poate fi interpretat diferit de la o persoana la alta, dar, la origine, are mereu aceeasi semnificatie...dorinta, ca instinct animalic. Acea dorinta ordinara, primitiva, dar necesara...si care are ca finalitate, aproape in toate cazurile, relaxarea fizica si mintala. Nu exista termen de comparatie pentru acest happy end care, atunci cand se iveste, iti da un refresh intregului sistem. Desi senzatia in sine e asemanatoare aproape de fiecare data, toate trairile interioare sunt virgine-timide dar curioase, placute dar ciudate, tremurande dar pofticioase.
Aceasta daruire, unirea in intimitare a doua persoane este cel mai frumos si mai simplu lucru creat de divinitate...este cel mai frumos cadou, daca este daruit cu sinceritate si altruism...este inceputul omenirii.
L-am visat intr-o noapte pe zeul sexului, asa cum l-a creat imaginatia mea...si era perfect! Emana dorinta si placere numai din priviri, se juca cu senzualitatea... Avea parul saten si putin ondulat, barba nerasa, ochii verzi si un ten bronzat... era tot ceea ce inseamna masculinitate si nu numai. Corpul frumos sculptat era dureros la privire, ca si cum ochii mei nu puteau suporta peisajul... Era prea mult pentru o simpla muritoare... dar am rezistat, pana cand alarma telefonului mi-e distrus visul... si de atunci, il caut... in fiecare chip necunoscut, in fiecare trecator, in fiecare vis...el si Luceafarul...eu si Catalina.
Tu cum vezi perfectiunea?
Si o melodie in ton
http://www.youtube.com/watch?v=apWY15FP_Ks&feature=player_embedded#!

Vive la Belgique...?

2010-10-02T05:33:00.000-07:00

Va salut dintr-o mica tara din vestul Europei... o tara puternica, dar fara identitate. Daca prin identitate se intelege tara ciocolatei sau tara celor peste 500 de sortimente de bere, tara cu cel mai mic oras din lume ( Durbuy ) sau, pur si simplu, tara sediului Uniunii Europene sau a NATO, atunci poate ni se improspateaza memoria.
Belgienii in Belgia sunt o rasa pe cale de disparitie... intr-o discutie pe acest subiect, am auzit o expresie foarte trista, dar adevarata - Suntem straini in tara noastra- si ca sa va argumentez aceasta afirmatie, va spun doar ca una dintre comunele Bruxelles-ului, Saint Gilles, este comuna cu numarul cel mai mare de nationalitati diferite din Europa ( aproximativ 140 ). Atunci este si normal sa te simti strain in tara ta, cand nu auzi pe strada sa se vorbeasca limba franceza sau neerlandeza... si uite cum se naste rasismul si nationalismul; Dar frica de a nu fi acuzat de discriminare e la tot coltul, asa ca majoritatea belgienilor si nu numai, se abtine de la comentarii care ar putea fi interpretate ca rasiste.
Pentru mine, totul e nou...si diferit. Dar imi place diversitatea, desi trebuie sa ma obisnuiesc cu ea... Definitia diversitatii am vazut-o intr-o dimineata, cand un grup de copii se jucau in parc, insotiti bineinteles de profesorii lor. Mai tineti minte cand eram mici si faceam iesiri cu toata clasa, eram grupati cate doi, in sir indian si trebuia sa ne tinem de mana? Ei bine, exact acelasi lucru se intampla si aici, numai ca in "culori" diferite: o mica negresa cu o blondina cu ochi albastri, un baietel chinez cu un altul marocan, o fetita roscata cu un baiatel indian, etc. Mi s-a parut fascinant modul in care se distrau si cum nu gaseau nimic incomod in partenerul de joaca...imaginati-va acum un scenariu identic intr-o tara din Europa de Est, ex-comunista! Da, aceeasi senzatie am avut-o si eu... am crescut indoctrinati si fara sa ne dam seama, ne comportam dubios cand vine vorba de scenarii de acest gen;
Si atunci cum sa existe o identitate proprie, cand toti sunt diferiti? Si eu sunt diferita, sunt o pata de culoare in Bruxelles-ul "intunecat" ( referire la "invazia" arabilor ), sunt anonima si singulara, unica si neinteleasa.
Aceasta diversitate m-a inspirat sa fac un proiect care se intituleaza "Unitate in diversitate", un proiect fotografic, cu fete necunoscute; Dar inca nu e finalizat, deci pe mai tarziu;

Nelămurită...

2010-05-13T06:04:00.000-07:00

Am ajuns în acea perioadă a vieţii mele când ar trebui să ştiu exact ce am de făcut şi ce am de gând să fac pe viitor. Însă... sunt în plop!
1. Am licenţa într-o lună şi deja am atacuri de panică... de obicei nu am emoţii când vine vorba de examene, dar de data aceasta sunt panicată.
2. De vreo lună, lucrez intens on-line, dar se pare că nu suficient. Deşi zona jurnalismului on-line e destul de interesantă, domeniu care mi-a fost impus de proful H.B., eu nu văd niciun rezultat. Şi m-am străduit. Dar, în ultima vreme, cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât rezultatele sunt mai dezamăgitoare( ex. fotojurnalism ). Vreau să cred că toate aceste încercări mă vor face mai ambiţioasă şi mai bună... aşa o fi?
3. De facultate, pe care teoretic am terminat-o de două săptămâni, sunt cea mai dezamăgită. Nimic nu e cum ar trebui să fie, nimic nu e corect şi lipseşte cu desăvârşire sentimentul acela de împăcare, de uşurare, sentiment pe care ar trebui să-l am când spun "nu mai sunt studentă, gata cu facultatea". Oare de ce? Pentru că mi-am dat seama că am greşit facultatea, că toate cărţile de specialitate au fost inutile, că eu tot şomeră o sa fiu, cu diplomă de studii superioare? Mi-am promis că nu o să deschid subiectul acesta, dar nu mă pot abţine. Mi-ar plăcea sa lucrez în domeniu, dacă munca ar fi corectă şi în conformitate cu principiile mele. Însă, pe zi ce trece, descopăr din ce în ce mai multe defecte ale profesiei, defecte care mă deprimă.
4. De aceea, m-am hotărât să plec, pentru doi ani, într-o ţară civilizată, pentru a face un master, care, sper, să-mi ofere mai multe şanşe de reuşită în domeniul media. Însă, şi aici există mici-mari probleme: încep o viaţă nouă, într-o lume nouă. Când de abia mă obişnuisem cu viaţa de Bucureşti, cu oamenii şi ritmul de aici; o nouă limbă, după ce, timp de trei ani, m-am chinuit să descifrez dialectul bucureştenilor; iar nu în ultimul rând, las în urmă singurii oameni care contează cu adevărat pentru mine...
5. Acestea sunt o parte din nelămuririle mele. Desigur, doar o parte, fiindcă eu sunt şi voi rămâne o persoană nemulţumită.

Primul meu fotoreportaj...

2010-05-08T05:34:00.002-07:00

Răzvan este un băiat ambiţios, din provincie. El ştie că viaţa i-a rezervat lucruri măreţe, de aceea a venit să studieze în Bucureşti, în speranţa că în capitală idealurile lui se vor împlini. Dar odată cu trecerea timpului, mai exact trei ani, el a realizat că, pentru a deveni un bărbat de succes, trebuie să facă sacrificii...mai exact, să fugă din "ţară" pentru a face un master în tările civilizate. Astfel, în ciuda faptului că are examenul de licenţă anul acesta, el îşi pierde timpul cu diferite activităţi.

1. Ţigara de dimineaţă - exact cum trebuie servită; pe stomacul gol, imediat după ce ai deschis ochii; Răzvan este un fumător desăvârşit; el zice că nu se poate lăsa de ţigări, dar adevărul este că nu doreşte acest lucru;

2. El este Răzvan. Nu aude niciodată alarma telefonului, deşi doarme cu el la capul patului; nu răspunde aproape niciodată la telefon, găsind mereu pretexte care sună suficient de verosimile pentru a convinge apelanţii;

3. Rutina dimineţilor – Este dependent de Coca-Cola, pe care o serveşte cu o felie de pâine unsă cu Nutella şi o cafea cu 3 linguriţe de zahăr; tot ritualul are loc în faţa laptopului, unde îşi îndeplineşte sarcinile după o noapte de absenţă din lumea virtuală;

4. Acesta este lăcaşul de linişte al lui Răzvan; are tot ce îi trebuie: scrumiera, cana cu suc si laptopul cu internet;

5. Din când în când, el mai scoate capul pentru a conversa cu cei din jur, dar un ochi este mereu îndreptat către calculatorul său;

6. Nevoile fiziologice îşi spun cuvântul – şi cum mâncarea nu se face singură, el este nevoit să cureţe cartofii, activitate pe care a învăţat-o de curând;

7. După ce a sărit uleiul pe el şi s-a ars cu tigaia, mâncarea e delicioasă;

8. Un mic joc de rummy, pentru a evada din lumea virtuală;

9. Răzvan se pregăteşte de ieşit în oraş, însă îşi bărbiereşte doar mustaţa, deoarece barba îl face să arate mai în vârsta;

10. O glumă-două cu băieţii, aşteptând tramvaiul;

11. La mall, examinând terenul, el fiind o fire foarte curioasă;

12. Somnul mult meritat după o zi atât de agitată, o zi obişnuită din programul unui student;

Common sense is not so common

2010-03-05T08:19:00.000-08:00

Aceasta expresie, folosita pentru prima oara prin 1764, de catre Voltaire, este una din expresiile mele preferate. Desigur, ea poate fi interpretata in mai multe feluri, dar explicatia cea mai corecta din punct de vedere etimologic este urmatoarea: daca in limba romana, "common sense" este tradus ca "bunul simt", atunci se pierde frumusetea expresiei. Dar cunoscatorii de limba engleza vor percepe jocul de cuvinte in adevaratul sau sens. Acela ca, desi toti oamenii sunt dotati cu bun simt, fiecare si-l manifesta diferit sau deloc. Astfel, desi bunul simt ar trebui sa fie comun tuturor, el nu este, fiind diferit de la o persoana la alta. Fiecare poate interpreta in felul lui bunul simt, dar, de cele mai multe ori, el este interpretat gresit si se formeaza o discrepanta intre oamenii buni si cei rai.
Tine de bun simt sa-ti oferi locul in tramvai unei persoane mai in varsta, sa lasi o femeie sa intre prima intr-o cladire, sa raspunzi la salut. Tot de bun simt tine si respectul fata de parinti, de profesori, ajutatul unei babute cu bagaje sa traverseze strada, etc. Insa, aceste reguli unanim acceptate sunt de multe ori incalcate, pentru ca este mai usor sa fii nesimtit decat civilizat, este mai usor sa faci rau decat bine. Si tocmai aceste reguli fac diferenta intre oameni de ne-oameni, reguli care ar trebui sa ne separe de regnul animal. Dar, in societatea de astazi, acest bun simt veritabil este pe cale de disparitie, lucru care impiedica evolutia umanitatii intr-o specie demna de a ocupa o intreaga planeta.

Promisiuni

2010-02-26T06:27:00.002-08:00

Mi-am promis ca o sa incerc sa fiu mai optimista....dar de fiecare data ma lovesc de zidurile realitatii, de acele ziduri care te impiedica sa fii din nou copil.
Mi-am promis ca o sa-mi incui frustrarile intr-un sertaras in subconstientul meu si o sa arunc cheia. Dar nu mai am putere.
Mi-am promis ca o sa fiu mai rece, mai indiferenta... dar in fiecare zi ma vad implicata intr-o situatie care ori nu ma priveste, ori nu are rezolvare...si detesc sa las lucrurile nerezolvate.
Mi-am promis ca o sa iert oamenii care imi fac rau. Dar ei incearca sa-mi fure si ultimul gram de inocenta ramas in mine, ma transforma in ceea ce nu vreau sa ajung....la fel ca ei.
Mi-am promis ca o sa fiu mai buna cu cei dragi mie. Dar se pare ca simpla mea existenta ii raneste...
Mi-am promis ca o cunosc suflete noi. Dar am ramas singura.
Mi-am promis ca o sa invat sa spun multumesc. Dar nu mai pot vorbi.
Mi-am promis ca o sa fiu sincera. Dar sunt inconjurata de minciuni.
Mi-am promis o viata frumoasa, cu o casa pe malul marii, inconjurata de dragoste si soare. Dar nu mai am voie sa visez.
Mi-au promis tristete, lacrimi, intrigi si durere. Sa fie!

Prostia omeneasca

2009-07-12T12:19:00.000-07:00

Vi se pare cunoscuta expresia "prost ca gardul", nu? Dar "prost de ingheata apele"? Sunt sigura ca le cunoasteti... si ce e si mai sigur e ca sunt cat se poate de adevarate... zi de zi intalnim exemplarele prostiei... pe strada, la magazin, in metrou, la munca... nu ai cum sa nu te intalnesti cu cel putin unul dintre acesti oameni nefinisati. Dar ce e mai trist e ca acest fenomen a luat amploare in ultima vreme, de parca ar fi molipsitoare prostia... si incep sa cred ca este... dupa cum spune proverbul ala cu "spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cine esti". In ziua de azi prietenii, daca sunt de proasta calitate, te prostesc. Bine, poti fi prost dinainte de ai cunoaste, dar, prin simplul fapt ca esti prieten cu ei... te prostesti. Ganditi-va! In fiecare zi aceleasi glume proaste, aceleasi gesturi prostesti, aceleasi metode de amuzament... in loc sa ai ce invata de la ei (pentru ca eu cred ca un prieten adevarat e acela care te ajuta sa perseverezi, sa progresezi) tu mai mult intri in monotonie si idiotenie.
Astazi am fost martora unui scenariu de groaza.... pe strada, o doamna ( pentru ca nu ma lasa inima sa o numesc altfel, desi ar merita) era cu copilul de mana. La un moment dat, aceasta ii da peste manuta copilului si ii spune: " sa moara mama daca nu te tai!"....... deci..... am ramas stupefiata. Nu imi venea sa cred ca cineva se poate adresa asa unui copil... stiu ca exista cazuri, dar cel putin nu pe strada, in vazul lumii. Cum se numesc acesti oameni? Oare pot fi numiti oameni? Eu ma abtin, pentru ca nu vreau sa intru in alte domenii, poate mai tarziu. Sa revenim la subiectul principal, prostia. O sa va dau niste linkuri unde o sa vedem ca prostia exista peste tot, nu numai in tara noastra minunata.
http://www.youtube.com/watch?v=5bZxQd3csiQ
http://www.youtube.com/watch?v=wFNN-EZdsGA&feature=related

Ansamblu de stari...

2009-07-09T14:47:00.000-07:00

Mi-e dor, mi-e foame, mi-e somn.... nu pot sa dorm, nu vreau sa mananc si tot mi-e dor. Mi-e dor de copilarie....... de acea perioada cand sotronul in curtea scolii era evenimentul principal al zilei, cand grijile mele cele mai mari erau " ce sa mai jucam azi"...... mi-e dor sa fiu libera printre suflete nevinovate, sa alerg desculta in ploaie. Mi-e dor sa caut maruntis prin buzunarele parintilor pentru o inghetata la cornet...... mi-e dor sa sar coarda.....mi-e dor de "omul-negru"...
Vreau un copil al meu... pe care sa-l invat sa nu creasca niciodata... sa ramana mereu mic si nevinovat....inocent si lipsit de griji... De ce trebuie sa ne maturizam?
Toate aceste nelamuriri ale mele au aparut dupa ce am citit o scrisoare din trecut... o scrisoare ingalbenita de timp.... o scrisoare care mi-a adus aminte cat de mult inseamna prietenia si copilaria. Scrisa cu emotie si sinceritate, de o fetita de 13 ani care se confrunta cu problemele varstei. Fetitei ii era dor de prietena ei cea mai buna, care tocmai plecase in vacanta... nu mai avea cu cine sa se plimbe prin parc, cu cine sa se inroseasca la fiecare privire mai indrazneata... erau nedespartite. Fetita suferea... de dor. Suferea pentru ca baiatul de care ii placea... nu o placea . Acea suferinta care in 10 minute dispare...atunci cand il vezi... acea suferinta care, pe cat de reala, pe atat de trecatoare. Si am folosit termenul de "fetita" pentru ca la vremea aceea acest cuvant era utilizat strict cu aceasta conotatie.... nu ca in zilele noastre, unde termenul "fetita" este replica de agatat in parc, cu o punga de seminte in mana. Dar revenind la povestioara noastra... ceea ce este demn de apreciat la aceasta povestioara este exact faptul in sine... scrisoarea! Scrisoarea are o semnificatie aparte.... a fost scrisa de o fetita... cu toata sinceritatea. Opt pagini pline de povestiri relatate ca la carte, cu tot cu interjectiile de vigoare... opt pagini de puritate, opt pagini care la ora actuala ar trece neobservate. La viteza cu care se misca planeta noastra, cine ar mai sta sa scrie de mana opt pagini in care sa-si insire toate trairile? Cine ar mai parfuma scrisoarea? Doar un suflet de copil....
Mi-e dor.... de prietenii adevarati... cei care ar scrie scrisori pentru tine... nu mailuri de doua randuri... cei care ti-ar oferi sufletul curat si fara ocolisuri... de cei care ar avea puterea necesara sa-ti spuna "te iubesc si esti un prieten adevarat"...
Dorul trece, prietenii trec... amintirile frumoase raman acolo ca sa-ti alimenteze optimismul, puterea de a zambi si sa-ti reaminteasca de vremurile cand erai un copil naiv si plin de viata.
P.S. Scriu ca sa ma relaxez, ca sa comunic cu gandurile mele........ m-am saturat sa port un monolog in permanenta... Detasare de lumea exterioara.

Basm

2009-06-16T05:06:00.000-07:00

A fost odata ca niciodata... o prea frumoasa fata. Si nu era singura la parinti... Avea parul balai si carliontat si o chema Ana-Maria. Toata lumea o stia vesela si plina de viata. Era o fata cuminte si bine-crescuta. A copilarit intr-un peisaj salbatic de munte. Aerul curat i-a dat acea frumusete naturala si inocenta. A fost inconjurata de natura pana la varsta de 7 ani. Apoi destinul a urbanizat-o. Timida si naiva, a trebuit sa se adapteze unui mediu necunoscut ei. Incetul cu incetul, orasul ii devenea cunoscut, incepea sa-si faca prieteni, fiind o fire foarte sociabila. Insa, ea se simtea straina. Se simtea singura si ii era dor de acea papusa oloaga si fara un ochi, data din generatie in generatie, cu care a crescut. Ii era dor de acea caprita, Thuky, din cauza careia era sa moara curentata. Ii era dor de padurile verzi si aerul virgin de munte. Dar destinul tot singura a lasat-o. A trebuit sa invete sa creasca singura, din motive materiale.
A inceput si scoala primara, unde, din cauza timiditatii sale, nu si-a facut prea multi prieteni. Ii era frica sa nu rada nimeni de ea, din cauza accentului sau. Vorbea doar cand era neaparat nevoie, dar si atunci incet si cu vocea tremuranda. Se indragostise. Timp de patru ani de zile, se inrosea de fiecare data cand il vedea pe Mario. Si el nu a stiut niciodata. Dar toate acele sentimente ascunse au iesit la iveala, numai ca intr-o forma violenta. A devenit o batausa. Toata scoala stia de frica ei, mai ales baietii... aia erau preferatii ei. Apoi s-a apucat de un sport violent, tocmai pentru a-si centraliza energia intr-un alt domeniu, fiindca devenise constienta ca alunga pe toata lumea cu violenta ei. Handballul devenise o emblema pentru ea. Toata lumea stia de " fata care da cu stanga foarte bine".
Primul sarut pentru ea a avut aroma de seminte de floarea-soarelui. A fost pe neasteptate dar plin de emotie. Dar nu a fost cu prima iubire. A fost cu cea de-a doua. Fluturasii in stomac au fost nelipsiti. Insa acei fluturasi nu au durat prea mult... au aparut alti fluturasi mai frumosi si mai puternici.
Perioada liceului a fost, pentru protagonista noastra, cea mai frumoasa perioada din viata ei de basm. Aici avea sa-si cunoasca adevaratii prieteni, cei care au acceptat-o asa cum era ea. Tot in acea perioada a facut cunostinta cu adevaratii fiori ai dragostei. Acea dragoste care a intregit-o, care a maturizat-o si a facut-o femeie. Un inceput frumos si plin de vise. Toate aceste intamplari au pregatit-o spiritual pentru "the true love", au invatat-o sa iubeasca sincer si neconditionat... au invatat-o sa pronunte " te iubesc".
Si uite asa am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea... sa.

Insanity

2009-06-15T10:24:00.000-07:00

Welcome to my world... veniti si va mirati. Nu e nimic dubios... e realitatea. Haideti cu reprosurile, cu insultele... sunt pregatita. Sunt pregatita sa spun... DA!! Aveti dreptate! E asa cum ziceti voi... nu mai am putere sa ma opun cu normalitatea, o sa va dau dreptate pentru prima si ultima data. Bucurati-va! Eu raman cu satisfactia ca.... in mintea mea... e asa cum stiu eu. Aberez? Nu va faceti griji... va deveni obisnuinta. Nu ma intelegeti? Nici nu ma mai chinui sa ma fac inteleasa... m-am saturat. Cine are putina materie cenusie va intelege...
Da! Fericirea a zburat! Cu un Delta... mare si zgomotos... Soarele nemilos a fost martorul... m-a facut sa simt fiecare adiere de "lume noua". Si m-a lasat acolo... singura printre straini, acei straini pe care odata il stiam foarte bine. "Zboara, puiule, zboara" mergea de minune... increzatoare in trecut si fara speranta in viitor. Uitata in univers, pierduta in uitare. Timpul trece greu in momente de chin, acele momente cand nu mai stii cine esti, cum ar trebui sa fii sau de ce ar mai trebui sa fii??
Bienvenue dans l'infer... C'est merveilleux ici... C'est froid...
Pentru tine, cunoscatorule! Un avion cu o singura aripa te asteapta acasa....

Sfarsitul lumii...

2009-06-06T06:27:00.000-07:00

....... si cand vorbeam eu prin liceu ca nebuna nimeni nu ma credea... eram doar blonda aia zuza care vorbea mult prea mult si cateodata spunea chestii care ar fi trebuit sa ramana nespuse. Asa se intampla, asta e cursul vietii... nu incerca sa faci un bine, pentru ca nu ti se va intoarce inapoi. Ce stii tu de mic copil e o minciuna... e o zicala spusa ca sa te faci sa te simti bine pentru faptele tale. Eu am vazut pe pielea mea cum e sa fii mintita... sa fii naiva si sa crezi in ceea ce spun altii... si sa stiti ca e mai bine ca am trait toate acele deceptii... nu pentru ca te face mai experimentat, ci pentru ca te ajuta sa vezi lumea fara ochelarii cu fund de borcan... o vezi asa cum e ea... trista, mizerabila, plina de ne-oameni. E frumoasa planeta asta.... pacat ca e locuita. De asa-zisele fiinte superioase animalelor, care nu fac nimic ca sa merite aceasta expresie... E foarte dubios cand nu mai poti face diferenta intre oameni si animale... te simti intr-o jungla de unde stii ca nu ai cum sa iesi. Ce sfarsitul lumii- asta nu vine, se formeaza... incet-incet, cu fiecare zi care trece ne afundam din ce in ce mai tare in nimicul asta.... ce trist, doamnee! Astazi ma simt foarte trista... dar din pacate nu am ce sa fac pentru a-mi schimba starea... e ceva permanent ( stiu ca suna foarte EMO) dar asta-i realitatea. Si ce e si mai trist...e ca nu sunt singura care se simte asa... suntem o generatie de tineri fara viitor...pentru ca ne lipseste motivatia, de ce sa lupti cand stii deja care e deznodamantul? Ne invartim zi de zi in acelasi cerc vicios, traim aceeasi rutina contagioasa care ne mananca tineretea....
Si ma uit in trecut... la acea fata naiva si optimista, plina de viata si veselie. Acea fiinta care zambea mereu si privea partea plina a paharului... unde esti? Si aici intra in discutie tragicul... asta este apocalipsa- sfarsitul lumii e in fiecare... fiecare are o anumita perspectiva in ceea ce priveste sfarsitul.... unul se imagineaza singur si parasit de toata lumea, altul fara orgoliu si caracter, un altul fara bani... si tot asa. Noi deja ne traim sfarsitul... dar putini sunt cei care observa... care incearca autodepasirea. Trist e cuvantul-cheie al acestui text.......

Undead

2009-03-19T07:56:00.001-07:00

Viu dar rece... Prezent dar distant... Cu inima... dar fara sentimente... Ce poate fi mai frumos decat asta? Sa stii ca esti nemuritor si istorie vie? Sta in intuneric si pandeste... asteapta prada... sangele cald... este masinaria perfecta de ucis.
You're my personal brand of heroine- Ce dragut! Traieste din obscenitate, perversiune, pacat, dorinta, cruzime si eternitate. Toate calitatile care intruchipeaza perfectiunea... E malefic, emana sex-appeal, e sarcastic si irezistibil. E ingerul cazut... e cel care a avut curajul sa refuze monotonia... s-a plictisit de dictatura divinitatii... a inviat! Si inca ce aparitie! E acel chip care te marcheaza... iti ramane impregnat in retina... si devine o obsesie. E "sburatorul" secolului 21. E Fat-Frumosul erei noastre...
Iti citeste gandurile si stie ca tanjesti dupa el... el la randul lui tanjeste dupa sangele tau pur. Si intri intr-o transa revelatoare...... ajungi sa realizezi ca asta asteptai toata viata ta de muritor... nemurirea... Si salvarea din plictiseala repetitiva si umilitoare de zi cu zi...
Hai... trage aer in piept si pregateste-te!! O sa suferi cum nu ai mai suferit pana acum... O sa simti o durere care te face sa regreti ca te-ai nascut... acesta va fi sacrificiu suprem... pentru a dobandi suprematia!!!

Then... and now

2009-03-07T10:55:00.000-08:00

Strazi pavate. Felinare vechi. Muzica de vioara. Restaurante intime si semi-luminate. Mult romantism. Oras al luminilor. Paris. Ea se plimba. E imbracata cu un palton gri pana la genunchi. Are o palarie rosie pe cap. Buclele blonde se joaca pe spatele ei. Sunetul tocurilor pe trotuarul ud alunga linistea nocturna. E tanara. E fericita. Se afla la apogeul frumusetii. Viseaza la eternitate. E tot ce nu a mai fost pana acum. Se intreaba unde mai poate aduna atata implinire... atat de multa satisfactie personala. E egoista. E cea mai egoista femeie din Franta. Si asta o face fermecatoare. Corpul ei emana fertilitate.
In plimbarea ei observa o cafenea. Intra si isi comanda un ceai. Lumea ingheata pentru o fractiune de secunda. E ca si cum nu au putut rezista tentatiei de a contempla perfectiunea umana. Totul revine la normal, dar pe fetele lor se vede schimbarea; o lumina difuza imortalizeaza clipa. Ea isi serveste ceaiul fara sa bage de seama atmosfera. E diferita. E acolo si parca doar cu sufletul. Se misca asemenea unei entitati. Privirea ei te arde,e hipnotizanta;Totul te invita sa o idolatrizezi. E o muritoare cu puterile unei zeitati romane. Se ridica si pleca. Revine in tabloul exterior. Insa afara ea nu mai este la fel...........STOP. End of story.
E incredibil unde te poate trimite o melodie de Edith Piaf ascultata in surdina si un deja-vu. A ramas socata. Pe fata ei se citeste regretul. Tocmai a trait cea mai mare dezamagire a vietii ei. Nu mai poate trai in minciuna..... simte ca apartine de acel loc.... dar nu se mai poate intoarce. Ceva ii spune ca a mai fost acolo si ca si-a indeplinit menirea. Are certitudinea ca a avut un flash dintr-o viata anterioara; stie ca e adevarat. Ramane cu speranta ca va reveni.
In fata ei vede o domnisoara. Nu stie ce sa creada. Totusi, o aude spunand:
- Nu va suparati, domnisoara. Imi puteti spune daca aveti marimea 37 la acest model, va rog?
Aglomeratie. Mizerie. Nesimtire. Saracie. Si o fata frumoasa.

O viata nebuna

2009-03-06T08:33:00.000-08:00

Stau in Bucuresti de doi ani... si eu nu ii observasem frumusetea. De abia atunci cand a trebuit sa fac pe ghidul turistic am vazut ca exista si parti frumoase. Am mers robotic pe acele strazi si nu m-am oprit sa analizez.... fusesem infectata cu virusul care domina in aceasta metropola- monotonia, graba, supararea si lipsa de timp- totul se misca prea repede in jurul tau incat tu nu mai ai timp nici sa respiri. Ajungi sa imbatranesti fara sa iti dai seama, ti se scurge tineretea fara sa realizezi nimic notabil. Asa ma simt in multimea asta de oameni. Aici nu poti sa fii tu. Daca stai pe loc esti mancat de viu. Te mananca timpul si mizeria... Ajungi sa-ti doresti din nou oraselul mic de unde ai plecat... si cand ajungi in el... te cheama Bucurestiul... e ca un drog! Vrei din nou ritmul alert care te inconjoara, ingramadeala si aglomeratia...si totusi tu esti un anonim printre anonimi. Ce e mai trist in viata asta... sa traiesti in anonimat... fara sa te faci remarcat. Dar asta iti ofera acest Bucuresti si nu te lasa inima sa-l refuzi... il ierti si fugi sa prinzi tramvaiul....

R+R= Love

2009-03-05T09:11:00.000-08:00

Si inca ce love... O dragoste care te consuma pe zi ce trece... care musca din tine cu fiecare pupic dat in graba. Dar e geniala! Nu as schimba nimic la ea... pentru ca e a-tipica, pentru ca imi umple sufletul, pentru ca ma face om. E relatia divina- relatia pe care si-o doreste toata lumea, la care viseaza orice fata de mica... si eu o am! Certurile aproape in fiecare zi condimenteaza perfectiunea acestei relatii, injuraturile si toate cuvintele spune la nervi imi dau si mai multa incredere in viitor. Ajung sa realizez in fiecare zi ca asa ceva nu o sa mai gasesc niciodata, ca ma va marca pentru todeauna si oricat as incerca sa uit... nu se va putea. Pentru a construi relatia perfecta ai nevoie de multa incredere, de comunicare ....si de sufletul-pereche. Eu vreau sa cred ca exista, desi pare un cliseu. Vreau sa cred ca exista o jumatate care iti face viata plina. Si eu sper ca am gasit-o. Desi ratiunea ma contrazice. Dar pana la urma in iubire nu exista ratiune, inima dicteaza totul. EL nu e deloc Fat-Frumos al meu... baiatul la care visam eu cand eram mica...are foarte putine trasaturi comune cu el... dar e sufletul lui care conteaza... personalitatea lui m-a cucerit; prima oara cand l-am vazut mi-am zis ca o sa ma marit cu el. Dupa 5 ani de prietenie, de o adolescenta plina de viata, am hotarat ca ...e timpul. Intre o fata si un baiat nu poate exista doar prietenie... la un moment dat tot intervine altceva... si acel ceva o va face cea mai interesanta experienta din viata ta!

O lume viitoare...

2009-03-05T08:18:00.000-08:00

Cum vad eu viitorul? Sau cum il vedeti voi?
Pun pariu ca majoritatea spera sa fie mai bun ( in roz). Eu ma aflu printre cei care nu mai vad niciun viitor... am un lapsus cand ma gandesc la viitor. E ca si cum as vrea sa pronunt un cuvant de care nu am mai auzit niciodata si care nici macar nu exista. Pentru mine viitorul e ceva sumbru... prin care nu as vrea sa trec. O sa ajungem cu totii niste idioti ( hai ca poate am furat ideea asta din filmul Idiocracy) dar o sa fim ceva de genul. Cati dintre noi isi mai dau interesul pentru cultura, arta? Cati mai merg la teatru, la opera, la simpozioane? Ce-i drept... nici eu nu prea merg...si ar trebui sa fiu pedepsita pentru asta. Ce ma inspaimanta pe mine cel mai tare in ceea ce priveste viitorul... e monotonia! Mi-e frica sa traiesc intr-o lume in care monotonia si mediocritatea domina. Oamenii o sa fie absorbiti de putere, bani si munca, incat o sa uite ce inseamna sa fiu om, o sa ignore singura calitate care ne deosebeste de animale- ratiunea! Si asta e trist... deja simptomele acestei boli se fac vizibile in intreaga lume. Viitorul este aici. Si ne bate pe umar, ne sopteste in ureche... TREZIIIREAAA!!!

Titlu

2009-03-05T05:46:00.000-08:00

Chiar trebuie sa explic titlul blogului ... e obligatoriu? Dar sa zicem ca am obligatia morala sa o fac... ei bine, titlul e putin cam narcisist ( seamana cu stapana ) pentru ca in ziua de azi toata lumea e egoista... si eu am vrut sa fac public acest sentiment...nu imi place sa fiu ipocrita. DA! Ma plac!! Si e mai bine decat sa-mi plang de mila si peste doua zile sa ma gasesti in baie cu venele taiate in orizontal (to the morgue). Dar daca mi-as taia venele as fi la moda... si mie nu imi place sa fiu trasa la copiator. Acum cu generatia Emo nici nu poti sa te mai sinucizi ca zice lumea apoi ca ai facut-o ca sa atragi atentia sau ca sa fii teribilist :)), desi nu cred ca mai conteaza cat de teribilist ai fost la viata ta, tot te mananca viermii la doi metri sub pamant.
A fi narcisist inseamna sa ai un pr-ist bun. Sinele tau lucreaza pentru a-ti crea o parere buna despre tine... si nu e nimic rau in asta. E ceva obiectiv... involuntar te admiri in oglinda dimineata... nu e vina ta, e ca un drog...cineva din interiorul tau iti dicteaza ce sa faci. The end.

Chiar existi?

2009-03-05T05:34:00.000-08:00

Am o lume doar a mea... in care totul e frumos si verde...si cald ( iubesc caldura ). In aceasta lume a mea totul e posibil, totul e gratis si la dispozitia mea. Sunt cea mai fericita persoana de pe pamant ... si deodata ai aparut tu...si tu....si tu!!! S-a dus cu lumea mea perfecta! S-a transformat intr-o metropola... si nu mai este a mea... este a tuturor, numai a mea nu... Buna dimineata!