Mămăligă Blog

Familia Aurei Ion vrea să dea statul român în judecată

2014-02-01T14:26:00.002+02:00

Familia Aurei Ion vrea să dea statul român în judecată. Familia studentei la medicină care şi-a pierdut viaţa în accidentul aviatic din munţii Apuseni va apela la instanţă dacă raportul anchetei efectuate de procurori nu va stabili exact vinovaţii pentru tragedia aviatică.
Îndurerată, sora Aurei Ion promite că va face tot ce îi stă în puteri ca adevărul să iasă la suprafaţă. "Ne rezervăm dreptul la o intervenţie civilă şi îl vom folosi în cazul în care vom considera că rezultatul anchetei nu este satisfăcător", a declarat Mariana Ciucă, sora Aurei Ion, potrivit România TV.

Tot articol : romaniatv.net

Deutsche Welle: Săptămâna neagră a “Îngerului galben”

2014-02-01T11:53:00.000+02:00

“Îngerul galben” riscă alungarea din paradis. Supranumit astfel datorită culorii galbene pe care o au mașinile și elicopterele sale de intervenție, ADAC, cel mai important club automobilistic al Germaniei, trebuie să iasă la spovedanie. Pentru că a păcătuit - și nu de puține ori. Printre victime se numără și Dacia Logan.

ADAC este mult mai mult decât un simplu club automobilistic. Este garant al confortului rutier pentru 18,5 milioane de șoferi germani. Ceea ce înseamnă nu doar 18,5 milioane de membri plătitori, ci 18,5 milioane de cetățeni cu drept de vot care conferă ADAC statutul neoficial de sindicat puternic și grupare de lobby - dintre cele mai influente în Republica Federală.

Legile nescrise ale omenirii nu se lasă, însă, impresionate de anvergura unei asemenea instituții: puterea corupe inclusiv la ADAC. O dată, de două ori, de mai multe ori - până când intervine o altă lege nescrisă, cea a ulciorului care merge la apă de un număr limitat de ori.- scrie Deutsche Welle

Ce scrie despre Logan ?

Testul Logan

Nu e greu de înțeles cât de minoră a putut părea nedreptatea pe care, în 2005, ADAC a făcut-o unei mașini fabricate în Europa de Est și cât de ușor a fost de convins opinia publică germană că, de fapt, totul s-a petrecut dintr-o regretabilă eroare și nicidecum cu premeditare, cum, sub formă de speculație, nota la vremea respectivă cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ziarul care apare în capitala financiară europeană scria, în urmă cu aproape zece ani, că ADAC ar fi manipulat rezultatele testului la care a fost supusă pe atunci proaspăt propusa mașină ieftină fabricată de Renault în România, Dacia Logan. Cauciucurile montate pe mașina probată de experții angajați de ADAC aveau deficiențe majore structurale, impietând sever echilibrul autoturismului. Sentința publicată în revista clubului, Motorwelt, la acea dată a fost dură: Loganul costă într-adevăr puțin, dar de aceiași bani e de preferat o mașină la mâna a doua, dotată cu tehnologii care garantează securitatea șoferilor și pasagerilor.

Frankfurter Allgemeine Zeitung a fost cea care, la puțină vreme după test, a aflat neregulile ADAC și a întrebat, în treacăt, dacă automobil clubul german avusese de gând să facă o favoare industriei automobilistice autohtone, în condițiile în care aceasta lăsase deja impresia că se teme de ofensiva mașinii ieftine produse în România.

Tot articol : capital.ro

Muzica audio top - colaje Triuliu

2012-09-29T15:42:00.001+03:00

Distracția plăcută !

Colaj Megamix - 01 03 2012

Dance MegaMix 2012 - Party Mix , 1 ora si 22 de minute

Asculta mai multe audio dance

Dance MegaMix 2012 - Party Mix (melodiile folosite in mix sunt scrise in descriere)

Asculta mai multe audio dance

VA - Ultra Dance Party Partea 2

Asculta mai multe audio dance

Dezastru la Bacalaureat 2012 în Romănia

2012-07-08T22:39:00.000+03:00

REZULTATE BACALAUREAT 2012: Primele note pentru fiecare judeţ. Rata de promovare de 43,01%, rezultat sub aşteptările celor din sistemul de învăţământ
Primele rezultate ale examenului de BACALAUREAT 2012 au fost afişate duminică dimineaţă la centrele de examinare din întreagă ţară. Notele vor fi afişate şi pe edu.ro, portalul Ministerului Educaţiei destinat informaţiilor despre examene.
La BACALAUREAT 2012 "Nu sunt rezultate care să mulţumească pe cineva din sistem, dar nu vreau să-i descurajăm pe copii şi pe părinţi", a declarat, duminică seara, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, precizând că elevii trebuie să participe la cursurile remediale ce vor fi organizate de şcoli până la examenul din august.

REZULTATELE LA BACALAUREAT 2012, afişate astăzi pe site-ul bacalaureat.edu.ro. Aici puteţi afla ora la care se publică

În 9 iulie, între orele 8.00 şi 12.00, vor putea fi depuse contestaţiile.

În perioada 10 -12 iulie va avea loc soluţionarea contestaţiilor, iar la 13 iulie vor fi afişate REZULTATELE FINALE.
Mediafax.ro vă va prezenta rezultate BAC 2012 în timp real pentru fiecare judeţ în parte.

Disco Nr. 1

2012-04-10T15:46:00.000+03:00

Distracția plăcută !

Slágerek by karesz57 on Grooveshark

LISTA completa a semifinalistilor de la "Romanii au talent", sezonul 2

2012-03-31T18:10:00.000+03:00

LISTA completa a semifinalistilor de la "Romanii au talent", sezonul 2

Juriul format din Andra, Mihai Petre si Andi Moisescu a avut din nou misiunea de a-i selecta pe cei mai buni si de a-i trimite in etapa urmatoare a concursului.

Dintre toti cei care de-a lungul preselectiile au primit minim doi de “Da”, Andra, Mihai si Andi i-au ales pe cei 60 de semifinalisti care se vor lupta pe parcursul a 5 semifinale live pentru marele premiu de 120.000 de Euro.

semifinalistii ROMANII AU TALENT 2012

Semifinala 1

Semifinala 2

Semifinala 3

Semifinala 4

Semifinala 5

Sursa : Sursa

Sursa : http://romaniiautalent.protv.ro/

Audiente record la “Romanii au talent”, cea mai vizionata emisiune de divertisment din tara

2012-03-31T17:48:00.000+03:00

Vineri a fost difuzata ultima editie din cadrul preselectiilor “Romanii au talent”. Incepand cu 6 aprilie, ProTV da startul editiilor live: cinci semifinale si marea finala, toate difuzate in fiecare vineri de la ora 20:30.

Lista completa a celor 60 de semifinalisti se afla pe site-ul romaniiautalent.protv.ro.
Ultima editie a preselectiilor de la “Romanii au talent” a inregistrat si un nou record la nivel de rating, show-ul devenind cea mai vizionata emisiune de divertisment din Romania de cand a fost introdus sistemul de masurare al audientei cu peoplemetere.
Conform Kantar Media, in randul publicului comercial cu varste cuprinse intre 18 si 49 de ani, ProTv a fost lider detasat in intervalul 20:29 – 22:57 obtinand o audienta medie record de 27.9 puncte de rating si o cota de piata de 56.5 procente, in timp ce Antena1, clasata pe locul al doilea a obtinut doar 4 puncte de rating si o cota de piata de 8 procente.
Lucrurile au stat la fel si la nivelul intregului public din mediul urban, unde emisiunea “Romanii au talent” a obtinut o audienta medie de 26 puncte de rating si o cota de piata de 48%, in timp ce Antena a obtinut doar 4.1 puncte de rating si o cota de piata de 7.7 procente.
Cifrele obtinute de ProTV la nivelul intregii populatii din Romania sunt si ele incredibile: o medie de peste 5 milioane de telespectatori au fost cu ochii pe “Romanii au talent” pe tot parcursul emisiunii. Minutul de aur, 21:46, inregistrat la nivelul publicului comercial cu varste cuprinse intre 18 si 49 de ani, a atins 36.4 puncte de rating si o cota de piata de 69.1 procente, in timp ce Antena 1 inregistra 2.2 puncte de rating si o cota de piata de 4.1 procente.
La nivelul intregii populatii din Romania, in minutul de aur 21:44, peste 6 milioane si jumatate de telespectatori erau cu ochii pe “Romanii au talent”!
In ultima editie a super show-ului de la ProTV, noi talente au iesit la rampa. Lazar Iulia si catelusa Bayley au facut atat deliciul juriului, cat si al telespectatorilor. Iulia si-a descoperit pasiunea pentru caini la 3 ani,si inca de atunci isi dorea sa devina medic veterinar, ceea ce s-a si inatmplat ulterior.
Pe Bayley o are de cand aceasta avea 3 ani si era un caine care rodea tot ce prindea prin casa. Prietenia lor a fost evident ape scena, cand Iulia a reusit sa-si demonstreze nu doar dragostea pentru animale, ci si talentul de dresor. “Asta asteptam sa vad. Iti multumesc ca ai venit!” i-a spus Mihai Petre, care a tinut neaparat sa o salute personal pe Bayley care dupa cateva rugaminti s-a lasat induplecata si i-a intins labuta!
Un al doilea moment al serii care a reusit sa ridice juriul in picioare a fost cel prezentat de Razvan Alexe, un tanar de 22 de ani din Bacau. Este student la UNATC, sectia actorie, anul I de master si i-a placut intotdeauna sa fie pe scena. “Cred ca juriul va fi bulversat un pic”, a spus Razvan inainte de a urca pe scena si asa s-a si intamplat. “Ascultandu-te in mine s-a declansat ceva.S-a produs un declic.Vreau sa spun atat: Eu cred ca tu esti! Si daca n-o sa fii pentru toti, iti spun ca pentru mine esti!”, i-a marturisit Mihai Petre. In culise, Smiley i-a spus “Eu, maine as face o piesa cu tine. Mi-as dori sa facem treaba asta si sunt convins ca o vom face”. Reactiile incredibile ale juriului l-au lasat Masca pe Razvan care nu s-a astept nicio clipa la asemenea discurs din partea lor.
Cosmin Mihalache, tanarul pianist din Hunedoara a fost una din marile surprize de la Timisoara. Insotit de bunica lui, acesta a venit la “Romanii au talent” pentru ca vrea sa impartaseasca cu toata lumea placerea lui de a canta. “Esti foarte bun si pari un baiat special care cred ca va ajunge departe in concursul nostru”, i-a spus la final Mihai Petre. Cosmin a reusit astfel sa treaca cu trei de DA direct in etapa urmatoare desi avea foarte mari emotii: canta de numai sase zile la pianul respectiv pentru ca abia atunci bunica si-a permis sa-I cumpere unul, dupa ce a facut un imprumut la banca.
Surprizele si momentele haioase s-au tinut lant si in aceasta editie! Smiley si Pavel au fost luati la dans de un grup de doamne din Bistrita-Nasaud, juriul a primit placinte si tot felul de bunatati, o mireasa din Craiova a fost furata in noaptea nuntii, adusa pe scena de la “Romanii au talent” si luata la dans de Mihai Petre!
Incepand din 6 aprilie, ProTV da startul semifinalelor “in direct” de la “Romanii au talent”. Cei 60 de concurenti se vor lupta pe parcurcul a cinci semifinale pentru a obtine marele premiu de 120.000 de euro.
Telespectatorii care isi doresc sa urmareasca spectacolul live din studiourile MediaPro din Buftea se pot inscrie pe site-ul protv.ro pentru a face parte din public!

Sursa : http://stirileprotv.ro/show-buzz/

Hei, voi, cei neînzăpeziți! Doar vi se pare că sînteți la suprafață (II)

2012-02-15T20:36:00.000+02:00

REPORTAJ DIN LUMEA DE SUB

Te izbesc! În destule case părăsite sau locuite de sinistrați găsești obiecte promoționale ale tuturor partidelor. Cu sutele! Găleți PSD, geci PNL și traiste PD-L. Uite aici unul, aici altul, să le ia naiba de șpăgi de doi lei oferite de partidul unic al cumpărătorilor de voturi! Îmi pare rău, acesta e adevărul. Și se vede cînd vine dezastrul. A venit. El ne povestește despre cum trăim subteran în această țara subdezvoltată și epuizată.

de Cătălin Tolontan și Raed Krishan
(din Movila Oii și Cotu Ciorii – Buzău)

Din bucata mea de pîine am hrănit un om și-un cîine

Un cîine a mușcat un om. Încă nu avem știrea cu omul care a mîncat un cîine
“Miroase a cal!”, strigă jandarmul.
De unde știe că magazia îngropată miroase un cal și nu a vacă e o întrebare tîmpită. Și inutilă pentru că deja calul l-a mușcat! E un cîine! Un cîine agățat de mîna jandarmului.
Pămîntul gol
Latră neîntrerupt, latră pocitania mică și neagră, latră din rărunchii sufletului său speriat, suflet rămas doar os după patru zile de cînd stă legat în lanț aici, în hambarul acoperit de zăpadă.
Pe dunele înghețate, jandarmii iau la rînd gorgan cu gorgan și deschid ușile pe deasupra, ca pe niște trape ale unei minunate lumi subterane. Chiar cînd să prindă poza vieții, în meseria asta cauți mereu fotografia vieții, Raed a alunecat și l-am văzut dispărînd pînă la piept într-o mini crevasă.
Te pomenești că Pămîntul e gol și a avut dreptate amiralul Richard E. Byrd, primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord și pe care l-au batjocorit în numele științei sobre cînd a descris cum a pătruns prin albul zăpezii și a ajuns într-o țară a oamenilor frumoși și buni. “Locuitorii de aici, de sub pămînt, au fețe delicate și vîrsta nu li se citește pe chip chiar dacă trăiesc mii de ani”, a scris Byrd în jurnalul lui, redactat în timpul expediției misterioase din 1947 către pol.
Delicați, my ass!
Oamenii de aici, din satele buzoiene, cei din bordeiele acoperite de zăpadă și cei care-i caută, arată cu totul altfel. Cu toții sîntem ridați, o nație de îmbătrîniți prematur, oameni și cîini deopotrivă, cu fețele negre. După ce se ia negrul de pe ele, poate inimile or fi roz.
La luptă cu căști vechi de 18 ani!
Roz e telefonul fetei îmbrăcată în uniformă de jandarm, înghesuită în autospecială. Scoate cutiuța ca să răspundă la el. Are o inimioară prinsă de telefon. Puful roz se bălăngăne amețitor, îți vine să vomiți ca de la răul de mare.
Jandarmii merg la intervenția din Movila Oii cîte 40 în mașini vechi, acoperite cu plasă gris. “Există în țară și autospeciale ceva mai noi, dar ce să facem, le folosim pe astea străbune!”.
În interior e ca într-un container în care intră frig de peste tot. Panourile coșcovite ale plafonului s-au curbat. Cînd ajung la treabă, trupele de intervenție au moralul deja ridicat.
Atît de ridicat că uneori chiar se cred apărători și iau cîte o piatră în cap, “așa cum s-a întîmplat la mitingurile din ianuarie din București, cu unul din Ploiești a cărui cască, făcută în 1994, s-a crăpat instantaneu”.
1994! Aveau să se mai scurgă 10 ani pînă la descoperirea Google, iar ministru de interne era George Ioan Dănescu. Dănescu a murit între timp, fie-i țărîna ușoară că, uite, casca i-a salvat viața jandarmului de la Ploiești.

Mașina frînează și conținutul uman se amestecă în aroma de mîncare care va ajunge la sinistrați. “Ține-te de bara de jos!” strigă un mustăcios către un coleg. “Pe frigul ăsta n-o mai găsesc”. Fata nici nu tresare, e obișnuită cu glumele groase de bărbați, ăștia sîntem.
Autospeciala deșartă jandarmii la destinație. Unii își aruncă ranițele cu pîine în cîrcă. Toți înșfacă lopeți. Călătorind ca în subteran, au ajuns aparent deasupra lumii subterane. Începe căutarea.
“Președintele se dă cu snowboard-ul la Predeal”
Se aude un sms. Nu e nimeni de sub nămeți, pentru scena asta mergeți la Hollywood.
Un jandarm își duce mîna la buzunar. Cică șeful Consiliului Județean Buzău, Victor Mocanu zice că “oamenii s-au grăbit să deszăpezească întîi drumul spre cîrciumă. I-am arătat asta și premierul din elicopter”. Jandarmul citește mesajul venit de acasă, aprobă și nu prea. Mai tîrziu vine și rectificarea: cel care a vorbit despre cîrciumi a fost prefectul Paul Beganu.
Ca salvator, a strîns povești cu leneși, dar și cu oameni curajoși. “Iar Ungureanu prea a zis-o nasol și oamenii nu înțeleg bucata de adevăr. Tot ăia harnici se supără”, crede el. “Hai, mă, futu-i mama ei de viață, că președintele se dă cu snowboard-ul la Predeal!”, îl îndeamnă un coleg, arătîndu-i o calotă de zăpadă care poate adăposti orice. Cheamă mai mulți, încep să sape posedați, în final se cască, întunecată, ușa.
Urmează scotocirea. “Soba rece!”, se aude un glas. Se aprind lanternele, ferestrele sînt acoperite cu zăpadă, e beznă mai rău decît noaptea. “Presa face lumină. E mai bună lanterna voastră”, rîde un jandarm. Nu e nimeni în locuință. În unele comune din perimetrul de 30 de kilometri de cîmpie din estul Buzăului, aici e epicentrul crizei, cam o casă din patru a rămas nelocuită în ultima lună. Neputincioși, oamenii pleacă din ele la rude sau le prieteni.
Spargere în clădirea Watergate
Sînt locuințe vai de mama lor, practic niște bordeie. Miroase rău, e beznă, dar nelipsite sînt materialele propagandistice ale partidelor. Aici, în sărăcia României reale, măruntaiele ceasului au fost strivite de un pumn irascibil. E 2008-2009, și ne găsim în miezul campaniei electorale.

Te simți ca în Watergate, răscolind cu lanterna sediul de campanie al unui partid. Un partid amestecat însă pînă la confuzie. Sacoșe portocalii de la PD-L stau atîrnate, marfă bună, în cuierul holului îngust. O haină galbenă, “de la pedeleu”, a fost părăsită de grabă, iar o găleată pesedistă și-a schimbat culoarea în roșu brumat.

Astea nu sînt gadgeturi, ci obiecte care au intrat în folosința gospodăriei, în viața de zi cu zi și în analizele de sînge ale oamenilor, narcotizați cu vopseaua partidului unic. Partidul cumpărătorilor de voturi și al împingătorilor în mizerie. Produsele le-au mîncat, banii i-a cheltuit demult.

Să facem muzeul democrației în aer împuțit!
Propunere la repezeală! Să facem din Movila Oii un model european de capitală a efectelor “marketingului politic” asupra alegerilor libere. Și, în final, asupra vieții oamenilor. Aici, în casa de unde gazda a plecat, să se mute Comisia Electorală Centrală. Alături, să-și deschidă birou de lucru polițoștii și procurorii care au cercetat fraudele electorale.
Iar vizavi, “unde a stat tanti Ioana, o altă femeie de care nu mai știm nimic”, jandarmii află mereu informații după!, să aibă loc ședințele Curții Constituționale.
Jur, ce perspectivă frumoasă pe geam vor avea judecătorii, înalții și înțelepții noștri magistrați, cînd vor declara iarăși, cam prin iarnă după cîte se pare, că alegerile au fost corecte.
Numai să-și aducă lanternele cu ei.

Singur de o săptămînă
Se aude un strigăt. “Haideți acolo, e un om singur de 7 zile, care și-a ars dușumeaua și își face nevoile în lighean”. Sună bine. Hai acolo și acolo să facem sediul unificat, sînt vremuri grele!, al Parlamentului, al Guvernului și al Președenției!

Scos din casă
Jandarmii și suporterii se reped în curtea omului. Lansează procedura furiei. E o etapă de nevroză necesară minții și mușchilor ca să sapi repede, repede, ca un posedat.

Un suporter spune că aude “Apăăă!văăă rog apăăăă! De 3 zile nu am mai băut apă!”. Intră în casă. “Teodor Anatache, 63 de ani, profesor”, recită bărbatul izolat, puțin speriat în fața semenilor năvăliți de sus. Săteanul abia se zărește în semiobscurul tăcut și jilav. “Profesor de ce?” “Profesor de tot”. Așa era pe vremuri, începe el să povestească, în timp ce vizitatorii din lumea ciudată, de la suprafață, îl ajută să se ridice.
“Ordonați, domn’ ultras!”
Casa e un dezastru. Profesorul se ține cu greu pe picioare, dar se ține. Jandarmii îl scot afară și, ajuns la lumină, dintr-o dată izbucnește galbenul hainei lui impermeabile, cu “Votează PNL!” pe ea! E o lucire imposibil de uitat, o lucire care le reține privirile tuturor celor urcați pe movilele de zăpadă, suporteri, jandarmi și ziariști. E o fracțiune de timp și de orizont în care fiecare a gîndit diferit, dar toți am văzut la fel.
Un jandarm și un suporter se îndrumă pe coastele albe ale zăpezii, sincronizîndu-se pentru următoarea casă de vizitat. “Auziți, domn’ jandarm?”, zice ultrasul. “Ordonați!”, glumește bărbatul matur în uniformă.
Profesorul dă cîteva declarații pentru televiziuni. Jandarmii îl urcă pe ATV și se pierd, ca un şnițel perpelit în făina ninsorii. E de la foame.
Profesor în eclipsă
Mai tîrziu, la gura sobei din căminul cultural, pe cînd se pregătea să fie cazat “probabil la școală”, Teodor Anatache îngînă ceva despre franceză, materia principală a carierei. “Sînteți pensionar?”, îl întreb. “Problema e că nu sînt”. Nu mai predă, dar nu e nici pensionar. Tac, nu pricep. El ezită să detalieze, imposibil de înțeles din ce trăiește.
Lîngă noi, apare un prieten, fost elev, după cearcăne pare că i-a fost profesor, a consumat probabil mai intens la viața lui, e dezghețat și povestește cît de mult l-a ajutat pe profesor și “cum o să-ți fac focul în soba de teracotă a școlii”.
Alături, doi tipi mai tineri joacă ping pong. ”Hai, dom’le, ne filmați acuma dar cînd am dus ieri ajutoare de ce nu ne-ați filmat?!” Le trece repede, jocul are în el ceva demonstrativ, nu vă place, mama voastră de orășeni, hai, noroc!
”E bună haina de la PNL?”, îl întreb pe profesor. Se uită liniștit la flăcări. ”Da, luăm de la toți”. Se schimbă serviciul la masa de ping pong. Cum aș gîndi dacă ar juca doi jandarmi? Sînt derutat.
Bătrîna citea Biblia
Apar alte echipe de salvatori, fiecare cu poveștile lor. “Ce mi s-a întîmplat, măi frate!”. E chiar omul mușcat mai devreme de cîine. “Am intrat într-o casă unde ni s-a spus că ar fi o bătrînă. Ne-am trezit în magazie”. Zăpada a schimbat în toate satele ordinea încăperilor, dacă ordinea o fi existat vreodată.
“Mă uit: o găină, rece în jur, nimic altceva”. Nu e nimeni, sînt gata să închidă și să treacă mai departe. Lucrează în viteză, celor responsabili le e teamă de propriile erori. Trebuie însă să parcurgă cel puțin două comune pe zi ca să ajute cît mai mulți oameni. Mai ales că ninsoarea a pornit iar.
Un coleg preia inițiativa poveștii. “Mi-am dat seama și am căutat o ușă în stînga. Cu greu, am găsit-o. Am intrat”.
“Într-o cămăruță, o bătrînă de 86 de ani citea Biblia. Ne-a spus că fiul ei, secretar la primăria din Cotu Ciorii, n-a venit s-o vadă. Și-a ridicat ochii din carte și ne-a zis să ne rugăm cu toții la Dumnezeu”

“Vreau să fiu voluntar!”
Nu toate istoriile lor sînt negative, deși jandarmii au înclinația de a se privi pe ei înșiși drept elita efortului și de a-i critica pe civili. Îi spun asta lui Adrian Cristian, tipul de la comunicarea jandarmilor din Buzău. “Eu sînt mîndru că sînt jandarm”, zice el. Apoi întreabă “De Găbiță mai știți ceva?”.
Gabriel Surmei, 21 de ani, elev în clasa a 13-a la liceul de arte și meserii, “vecin practic cu unitatea noastră”, a venit într-o dimineață la ei și le-a zis “Vreau să fiu voluntar!”.
Îl găsim și noi pe Gabi. E îmbrăcat într-un costum de schi cam mare pentru el, croit dintr-o bucată, genul de echipament al schiorilor serioși ai anilor ’90, stil care supraviețuiește retro aristocratic și azi pe pîrtiile Europei. Gabi dă însă la lopată, “iar costumul e al unchiului meu”. Îl enervează neimplicarea, ar vrea să ajungă bucătar în marina militară, dar s-ar mulțumi “și cu un alt loc de muncă pentru a nu deveni o haimana”.
Doi leneși: prefectul și șeful CJ
Un jandarm povestește despre un om leneș care nu și-a ajutat o mătușă cu care avea un duplex. Mă rog, duplex e un fel de a zice. Iar povești despre leneși. Am obosit. Ajunge!
Doi leneși știu și eu. Șeful Consiliului Județean și prefectul de Buzău. La două dintre cele trei intrări din sediul lor comun, în buricul Buzăului, e gheață de-ți rupi gîtul dacă nu ești atent! Iar, în unele zile, ședințele de urgență nu încep la 7:30. De fapt, nu se țin deloc.
Și, la urma urmei, pe bune, la ce ne așteptăm să găsim cînd săpăm în aceste case? La lumea subterană strălucitoare a amiralului Byrd? Credem că vom descoperi, dincolo de carpetele cu Răpirea din Serai, rare și ele!, personajele lui Woody Allen, gata să ne invite la o conversație sofisticată în fața unei cafele columbiene?!
Unu din doi români locuiește la sat, 2 din 5 sînt sub pragul de sărăcie, iar la țară rata sărăciei crește, statistic pe cine vrei să găsești?!
Jandarmii caută ajutoare printre localnici. Măcar călăuze. Premierul se plînge că nu se muncește. Dar unde sînt cei care muncesc? “În Franța!”, răspunde tot un jandarm, care are bunicii într-unul din satele înzăpezite. Prietenii din copilărie au plecat.
“Nu spun cod roșu și nu decretează stare de urgență pentru că astea costă. Starea de urgență am fi tot noi, pompierii și armata, cu mai multe lopeți”
Jandarm în misiune
Plecăm din căminul cultural. Culoarea de chihlimbar a focului blazării joacă pe obrajii profesorului. ”E ziuă și ce întuneric / Mai spune s-aducă și lampa”. Ochii lui inteligenți ne conduc.
Ajungem repede în altă casă. Sînt stalactite de zăpadă peste tot, spumă albă se prelinge de parcă pereții așteaptă nerăbdători să fie bărbieriți. Pe masă pute un borcan deschis de castraveți murați. Cînd o fi părăsit săteanul locuința? Cine e el? Cînd s-a predat și cum s-a simțit cînd a pierdut lupta?
De fapt, oamenii aceștia au renunțat de mult să mai spere, acum doar au plecat. Și cine sîntem noi să-i judecăm? Au iubit, au fost iubiți, au fost fericiți, au căzut. Cine sîntem noi să-i numărăm, să le ordonăm viețile și să le spunem să reziste? Noi stăm cîteva zile, jandarmii, două, trei săptămîni, ei rămîn aici o viață.
Povestea cîinelui
“Hai să mergem!”, își îndeamnă șeful trupa în uniformă. Pe drum, rarii copaci au ramurile subțiri vidate complet în gheață, ca niște veioze de design scandinav. Vîntul le ciocnește violent becurile. Cică lizirele care fereau satele de viscol s-au tăiat în ultimii ani.
Jandarmii povestesc tare, dar se aude ca în șoaptă. “Auzi, intru într-o cămăruță cu doi bătrîni și el, 84 de ani, perfect lucid, zice: «Nu vreți un ceai? Vă dau un ceai dacă ascultați o poveste de război de-a mea, că baba s-a săturat de ele, cică le repet»”. Asta îmi place.
Apropo. Imediat după ce a scăpat de lanț și a mușcat, cîinele eliberat a dat să intre înapoi în lumea subterană. Era întuneric, dar se obișnuise cu el.
Abia apoi a fugit unde a văzut cu ochii, liber ca o potaie neagră cu inima roz.
Sursa și video : http://www.tolo.ro/

Cine nu sare, cine nu sare ori este gabor, ori este pur și simplu mort (I)

2012-02-15T20:29:00.000+02:00

REPORTAJ » SUPORTERI ŞI JANDARMI LUPTĂ UMĂR LA UMĂR ÎN TRANŞEELE ZĂPEZII
“Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii
de Cătălin Tolontan și Raed Krishan
(din Movila Oii și Cotu Ciorii – Buzău)
Față în față
Imagini și fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus și încearcă să nu se ducă naibii

“Hai, măi băiatule, înfige ranga!”. Jandarmul și ultrasul sînt la 30 de centimetri unul de altul. Fețele lor își azvîrlă aburul pînă li se condensează privirea. Acum cîteva minute, doi jandarmi și doi suporteri au fost la un pas să se încaiere într-un cîmp de zăpadă.Exploratorii polari i-au spus “Nebunia albă”. Oamenii își pierd reperele.
“Dă tare cu ranga!”, șuieră jandarmul către tînărul care ține fierul cu ambele mîini. Îl provoacă. Tensiunea se ridică deasupra, suflată de vînt, miroase a zăpadă și a îndîrjire, pînă cînd, dintr-o dată, poarta cedează de la balamale!!!
Uriașa glorie
Amîndoi slobozesc un țipăt de copii, au reușit, pe toate alea sfinte, pe hainele lor ude, pe mîinile lor roșii și pe femeile lor calde care-i așteaptă acasă că au reușit! Un jandarm și un suporter au spart o poartă! Li se alătură alte mîini de jandarmi și de suporteri.
Poarta e ridicată peste capete, purtată ca un trofeu glorios, și aruncată trufaș într-o parte. O uriașă victorie inutilă împotriva furtunii care reîncepe. O casă poate fi deszăpezită, dar numai atunci cînd vor veni plugurile. O casă din cele peste 20.000 în care 60.000 de oameni tremură în România polară.

Jandarmi de dimineață
Polul Nord este la Focșani, iar cel Sud nițel mai jos de Buzău. “Aici, în Buzău, vîntul bate de două ori pe an. O dată 6 luni dinspre nord-est și a doua oară, tot 6 luni, dinspre sud”, spune Florin Micheten, șeful jandarmilor din Buzău. E bună, dar acum e groasă!
La 7 dimineața, harta de pe peretele biroului său e plină de buricele transpirate ale degetelor. O fi transpirația puturoasă de aseară sau cea proaspătă de dimineață? Nimeni nu mai știe. Oamenii lucrează două zile da, două nu, șefii bagă permanență, asta-i treaba.

Un jandarm cîștigă 1.200 – 1.400 de lei, un șef ceva mai mult, dar și unul, și altul și-au pierdut cam 40% din salariu și “25% din echipament“.”Da, ne-au tăiat și din bocanci”, povestesc ei, amuzați și aglomerați în autospeciala care-i mînă în comunele izolate.

Și-au pus doi-trei pantaloni pe ei, glugi, măști și cagule. Uniformele arată bine, sînt curate, “chiar dacă anu’ trecut ne-au sărit”. De regulă, echipamentul se schimba anual, dar anul trecut uniformele noi au lipsit.
Li s-a luat un an și li s-a dat o iarnă.
Cele două feluri de oameni
Ajungem în comuna Cilibia. Drumul a fost eliberat de drumari, cei peste 100 de jandarmi sînt întîmpinați în centru de o ceată de localnici rromi care se ițesc de după movilele de zăpadă după ajutoare. “Îl trosnesc”, zice unul. Nu mai e loc de corectitudine politică. De fapt, legătura e alta și nu are nici o treabă cu rasa, sexul sau îmbrăcămintea.
“Sînt foarte mulți cei care așteaptă și nu-și ajută nici măcar rudele. Nervii ne apucă atunci cînd vedem tineri care stau și bătrîni care fac și ei tot ce pot!”.
Așa îi împart bărbații și femeile în uniformă pe cei cărora le distribuie efort și ajutoare. În nesimțiți și oameni de bun-simț. Ambele categorii de localnici se unesc, însă, în suferință.
Nămeții sînt imprevizibili. Pătrunzi în cîte un sat unde, în centru, totul pare cumva cumsecade, o iarnă, acolo, și ea, numai că, doar două străzi mai încolo, ruta dispare, lăsînd loc unui sus-jos alb, fără criterii și fără speranță. Vîntul a atașat tumore de zăpadă pe trupurile comunelor dintre Buzău și Brăila.
Mai ales marginile de sat sînt poetice ca-n Esenin, dar practic s-au trezit aruncate într-o mașină de spălat dementă, care amestecă oameni, case și roza vînturilor.

Ușa de zăpadă
De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperișului unei case. La ea se ajunge coborînd trepte sculptate cu năduf în zăpadă înghețată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpînul casei deschide ușa principală. În spatele ei, o ușă de zăpadă, cu modelul șocului imprimat pe ea! Pe pereți, stalactite de zăpadă. Locuința e rece și înșelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea și ce căutăm în această farsă?”
Zăpada a intrat în casă întîi prin spațiile de la priză și apoi ne-am trezit cu ea peste tot”
Localnic Cotu Ciorii

Țicniții de la capătul lumii
Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea. Au apărut suporterii, nu mai e timp de patetisme literare! Deși, vorba lor, “hai, frate, că sîntem mai citiți ca voi, jurnaliștii”.
Sînt cam 60-70. N-am luat și punctul de vedere al Jandarmeriei. Estimări diferite, ca de obicei.Au sosit pe la prînz, cu mașini mici, de la un Explorer 4×4 la un Renault Clio. Sînt total duși, entuziaști și încăpățînați. Descarcă pîine, conserve și zacuscă iute, iute!, din portbagaje. Au lopeți, fesuri care cum apucă, unii sînt îmbrăcați în echipament profesionist Mammut, alții în blugi cu capse.
Și toți, indiferent de stelismul, rapidismul și dinamovismul lor, se reped să-i ajute pe oamenii din sat.

Fac echipe cu jandarmii, se mai tachinează, se uită suspicioși la aparatul foto al lui Raed, dar continuă să se arunce, ca niște dihănii subțiri și supreme, peste dominioanele de zăpadă. Le surpă, le netezesc, cad, nu se lasă și strigă la oameni ca să-i depisteze pe cei imobilizați și să-i scoată din case.
Companiile Milosteniei de Sud Est
Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Cînd bărbatul ajunge în siguranță pe ATV, unul dintre ultrași șoptește: “Ex-tra-or-di-nar! Cînd îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.
E competiție sălbatică. Competiție care îți lasă gura apă, între cele două multinaționale, unice în zonă și preocupate cînd să se ajute și cînd să se supravegheze cu coada ochiului una pe alta, dar, peste toate, să lase o urmă în mijlocul străzii. Urmă pe care viscolul o astupă aproape imediat. “Hai cu ranga, măi băiatule!”.
Între cei care transpiră și cei care transpiră altfel.
Povești incredibile cu morți reali, morți care-l păcălesc pe preot și unde se face cel mai bun ness din zonă.
Culoarea de pipi a vieții
Viața are culoare de pipi. Că doar n-o fi whisky acest galben palid care marchează distinct porțile din satele buzoiene! După cîteva ore de rătăcit pe fostele ulițe îți dai seama că urmele de urină semnalizează viața. Stropii aceștia, indecenți într-o altă împrejurare, indică, fără urmă de tăgadă, că locuința are oameni în ea. Oameni care beau apă, oameni care își îngrijesc animalele rămase nedegerate, oameni care primesc cu mîinile scorojite pîinile întinse de jandarmi și de suporteri.
Oameni ghemuiți, în 9 din 10 cazuri, într-o singură cămăruță, deasupra căreia se întinde foarte rar un fir de fum, dar în fața căreia se vede galbenul de pipi. Aici, viața are culoare de pipi. Parcă numai aici?!
Mortul și mai puțin morții
Poveștile jandarmilor sînt amețitoare. “Ieri am găsit un om mort de aproape o săptămînă. Nici nu am știut cum să-l scoatem afară. I-am făcut un tunel”. Tunelul lui Caron, ultima ceremonie. De fapt, ultima ceremonie a fost o pungă de orez “pe care am lăsat-o să facă oamenii pomană mortului”.Alteori, morții învie. “Am primit, de la 112, două constatări de decese la sud de Rîmnicu Sărat, în comuna Rubla”, zic ei.
“Unul dintre morți ne-a așteptat cu cafea. Falsificaseră pînă și scriptele popei din satul Rubla ca să fie siguri că venim. Cică se simțea rău, dar acum își revenise”
Amenințarea parfumului
Rubla e un sat norocos în felul său. “Al doilea mort era de fapt la București și problema era că nu reușeau să-l aducă acasă”, istorisesc jandarmii. Ieri puteau muri de inimă și de nervi, azi acea întîmplare e atît de departe, la 30 de kilometri, adică la naiba-n praznic în iarna dimprejur.
Alături de brigada de la Buzău au venit și jandarmii de la Ploiești. “Cei din fața Spitalului Colțea, din prima noapte de violențe”, povestește comandantul lor. Și demonstrațiile au rămas în urmă, doar furia persistă întreagă, furia cu care caută, superficial la prima vedere, probleme, oameni singuri și nevoia de ajutor.
Într-un fel, istoria morților care așteaptă cu sutele dezghețul ca să împută cu parfumul lor nerecunoștința țării e un mit. Jandarmii buzoieni patrulează de o lună și au avut cîteva pierderi de vieți omenești în case tăcute, dar asta nu le face temerea mai mică. La nivelul întregii țări sînt aproximativ 70 de decese de cînd a venit frigul, însă survenite în situații diverse.
Iluzia concordiei imposibile
Statistica nu e nici o consolare. Iată-i pe jandami ca niște ogari cu coada lopeții în sus, cîini credincioși care amușinează propria spaimă printre dunele de zăpadă. Cară rucsacuri kaki cu alimente, chibrite și lumînări, jandarmii din București și-au donat biscuiții și restul suplimentului de hrană, se deplasează febril și strigă, strigă pentru toate strigătele care le-au fost adresate.
“Pacea e o iluzie! Cînd vor reîncepe manifestațiile, iarăși oamenii se vor răsti la noi”, vorbește singură o cagulă împietrită în ger.
Deocamdată, șeful trupei de intervenție din Buzău, Gil, “Gil-și-atît”, își mînă oamenii prin cîmpul devenit deal, prin țara decăzută din drepturile sale.
Pleacă premierul, pleacă utilajele!
Unele rute se curăță mai repede decît celelalte. Sîmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, “se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”.
După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor și a militarilor. Și așa s-a amînat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi.
“Adevărul că dacă nu se sincronizează utilajele cu oamenii, sub un ordin ferm și deștept, totul merge mult mai greu”, explică unul dintre jandarmi.

La Săgeata a fost, se pare, o excepție. O deszăpezire de protocol. În rest, dincolo de rivalitățile dintre arme și instituții, fiecare respectă truda celuilalt. Drumarii, electricienii, jandarmii, soldații, medicii, pompierii, toți sînt mai preocupați să pună pasul pe zăpada sigură decît să se bîrfească.

Ping pong, ping pong!
“Auzi alta”. O nouă poveste a salvatorilor. “La Banița, unul a dat să iasă pe ușă. Zăpadă. A deschis cealaltă ușă, din spate. Gheață. S-a speriat omul, a luat un topor și a spart peretele casei pînă a ajuns la suprafață”. Asta e o poveste frumoasă.
Mai e povestea oamenilor din comuna CA Rosetti, satul Cotu Ciorii, care jucau ping pong în căminul cultural cînd jandarmii intrau cu ranițele goale, ca să se încălzească nițel, între două drumuri.
Priviți imaginea! Fotoreporterul a surprins vîrtejul jucătorului. Undeva în dreapta, nevăzută în cadru e o sobă. Spre ea se îndreaptă jandarmul cu raniță și căciulă cu urechi de blană.
La barul semicircular, alți jandarmi stau la coadă “pentru un ness super, asta facem noi aici”. Costă 2 lei paharul, barmanul e în zi bună, singur pe piață cum s-ar zice și cu audiență captivă. “Mitică, mai adu o găleată de apă!”.
Cel mai bun ness din Cotu Ciorii și cel mai aprig meci de tenis.
Pe mîine!
Undeva jos, s-a căscat un defileu înalt de 4 metri. “În unele zone din cîmp, nămeții depășesc stîlpii de lumină”.
Cîțiva jandarmi și o mînă de ultrași aruncă, euforici, zăpada înapoi către cerul din care vine. Fulgii se întorc plini de neputință și de povești despre victoriile omenești. Pe mîine!
Sursa : http://www.tolo.ro/

Proteste la București - Galeria

2012-01-24T18:26:00.003+02:00

Sursa : http://georgecalin.blogspot.com/

Proteste la București - Galeria

2012-01-24T18:25:00.000+02:00

Sursa : http://georgecalin.blogspot.com/

Fuego

2012-01-21T16:54:00.000+02:00

Pe numele său adevărat, Paul Ciprian Surugiu, Fuego s-a născut pe 23 august 1976 la Turda.

Absolvent al Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice, Fuego a debutat în muzică, în 1993, interpretând muzică latino. Albumul de debut a fost lansat în 1994, "O viaţă". Sub semnătura lui Paul Surugiu, au fost lansate următoarele materiale discografice: Amintiri ( 1995), Iubirea mea (1996) , Confuzie (1998) şi Amintiri II (1999).

În 1999 obţine un contract cu casa de discuri Alpha Sound, iar în anul 2000 lansează albumul de debut sub numele de "o Toată Lumea Dansează". Au urmat o serie de albume în care Fuego a abordat diferite stiluri ca dance, pop şi etno, Cu Fuego spre Rai (colinde, în colaborare cu formaţia Night Loosers , lansat în decembrie 2000), Ole, Ola ( mai 2001), Mama (noiembrie 2001), Poveste de iubire ( mai 2002), Sfânta Seara de Crăciun (colinde, decembrie 2002), Nemarginire (2003), Inima (2003), Despre iubire (2004), Iubesc (2005), Clar de lună (2006) şi Mi-e dor de tine mamă (2007).

Ca premii obţinute trebuie amintite: Trofeul de Cristal pentru cea mai buna voce a Facultatii de Music-Hall, clasa profesorului Marius Teicu (1994) Premiul II la prima editie a Festivalului „Aurelian Andreescu” (1995). Marele Premiu la Festivalul “Zambete pe portativ” (1997) Marele Premiu de Regie pentru punerea in scena a spectacolelor “Reactiune in doi”, dupa I.L. Caragiale” si “Geamantanul cu amintiri - spectacol de revista; Premiul pentru cea mai buna voce a anului, acordat de Fundatia pentru Tineret “Fan-club Bucuresti” (2000). Trofeul de cristal la festivalul “Slagarul de aur” de la Minsk (noiembrie 2000). Premiul pentru cel mai bun album de colinde al anului, Spre rai. Nu şi-a neglijat nici cariera actoricească, în prezent fiind şi actor în cadrul Teatrului "Alexandru Davila" din Piteşti.
Sursa : http://www.stiumuzica.ro/artisti/
Informații : http://www.fuegofuego.ro/

Video

Irina Loghin & Fuego - Valurile vietii

Fuego - Eu nu te intreb

Fuego - Cantec pentru romani

Vezi mai multe video din muzica

Fuego Andra Nico Elena - Inflorit-a rugutu

Irina Loghin & Fuego - Tinerete, tu-mi esti draga

Irina Loghin & Fuego - Tinerete, tu-mi esti draga

Fuego - Primavara

Fuego - primul sarut

Irina Loghin si Fuego - Săptămâna vine, trece

Vezi mai multe video din muzica

Fuego - Cumparati flori

Fuego - Cumparati flori

4 ore cu Fuego - colecție
Colinde cu Fuego - colecție, 2 ore

Audio

4 ore cu Fuego - colcție audio
5 ore de colinui cu Fuego - colecție audio

Altele

Fuego in spectacole

Fuego la televiziune

Fuego colinde

Fuego si poezia

USL și-a plătit protestatarii cu câte 50 de lei. VEZI filmul cu camera ascunsă | VIDEO

2012-01-21T00:15:00.002+02:00

Pe youtube a fost postat un filmuleț în care se vede cum mai multe persoane primesc 50 de lei, la mitingul USL de pe Bd. Kiseleff, după ce sunt notate într-un tabel și semnează.

Filmulețul este intitulat "Dovada că USL și-a plătit protestatarii (19.01.2012)". În videoclip se vede cum două persoane vin, la interval de câteva zeci de secunde, la un bărbat care întocmește un tabel. Odată ce sunt notate în tabel și semnează, cele două persoane primesc 50 de lei. Filmulețul este realizat pe Bd. Kiseleff, acolo unde s-a desfășurat mitingul organizat de USL.

Pe de altă parte, reporterii EVZ i-au auzit pe constănțenii veniți, ieri, în Piața Universității cum vorbeau între ei, dar și cu unul dintre lideri: "Să nu uiți să mă treci pe tabel, să-mi iau milionu'!".

În același context, un taximetrist povestea în Piața Universității, încă de alaltăieri seară, că în Otopeni se desfășoară "negocieri" între lideri locali ai PNL și posibili demonstranți, căci primii oferă doar 50 de lei, iar ultimii solicită câte 100.

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri

Proteste în Romănia ! Video- realitatea.net

2012-01-16T10:44:00.000+02:00

Proteste în Romănia între 13-15 ianuarie 2012.Sursa : realitatea.net

Faceți un click la următoarele titluri ,care conține video :

E Băsescu în Bilderberg?

2011-11-16T11:57:00.000+02:00

Conferinţa internaţională “Europa după criza datoriilor suverane ale statelor”, care a avut loc la BNR, principalii participanţi fiind vicontele Etienne Davignon, preşedintele misteriosului Grup de la Bilderberg, şi Richard Haas, şeful nu mai puţin enigmaticului Consiliu de Relaţii Externe, s-a încheiat fără ca publicul larg, direct interesat de scenariile puse la cale, să aibă acces la un set lămuritor de informaţii. S-a discutat, potrivit unor surse, despre competiţia dolar-euro- aur (e interesant că printre sponsorii reuniunii s-a aflat Compania Roşia Montană Gold Corporation...), despre procesul de globalizare, despre criza instituţiilor financiare. Nu ar fi lipsit mai vechea preocupare a Grupului de a împărţi deocamdată lumea în trei entităţi - Uniunea Europeană, Uniunea Americană şi Uniunea Pacific-Asia, variantă care e totuşi depăşită de marşul economic al Chinei şi de ambiţiile Rusiei.

Per total, liderii politici şi mai ales marii bancheri ţin să-şi păstreze cu orice preţ dominaţia, inclusiv prin politici de culise sau prin intermediul şi al altor structuri, cum e Comisia Trilaterală (o soră mai mică a Grupului de la Bilderberg, din care fac parte şi Mugur Isărescu, şi Mihai Tănăsescu). Circulă zvonul că nici preşedintele Băsescu nu-i străin de aceste construcţii, străşnicia cu care chiar acum vreo două luni susţinea ideea unor State Unite ale Europei fiind un argument în acest sens.

Volens-nolens însă, Grupul va trebui să-şi modifice atitudinea. Mişcarea de masă “Ocupaţi Wall Street!”, devenită “Mişcarea Indignaţilor”, cuprinde din ce în ce mai multe ţări, ajungând la acte de violenţă şi avertizând politicienii şi bancherii că populaţia lumii, de 7 miliarde de oameni, nu-i alcătuită doar din potentaţi rapace şi nu mai suportă să fie redusă în bună parte la sărăcie şi călcată în picioare. Guvernele, vârfurile sistemului financiar mondial, reunite în structuri supranaţionale, cum s-or numi ele, Trilaterala sau Grupul de la Bilderberg, trebuie să priceapă că vremea popoarelor adormite, a polarizării brutale săraci-bogaţi a societăţilor şi a statelor a trecut şi a venit timpul unei viziuni realiste, lucide şi responsabile în gestionarea şi distribuţia resurselor. Pentru că alternativa ar fi haos şi chiar punerea în primejdie a păcii.
Sursa : http://www.libertatea.ro/detalii/articol/

RECENSĂMÂNT 2011: Vezi câți locuitori au mai rămas în fiecare județ din România

2011-11-03T11:45:00.000+02:00

Datele provizorii prezentate de Institutul Naţional de Statistică arată că în perioada 20-31 octombrie au fost recenzate 8.387.153 de locuinţe şi 19.599.506 persoane. Cifra nu reprezintă populația stabilă a țării, dar, conform estimărilor, rezultatele finale nu vor fi cu mult diferite de acestea.

O situație specială se înregistrează în Capitală, unde, la finalul recensământului, figurau ca înregistrate 1.628.426 persoane, deși, cu o zi în urmă, cifra prezentată era mai mare: 1.665.605. Oricum, la nivel de Capitală, este greu de crezut că această cifră este apropiată de cea corectă, în condițiile în care estimările arată că aici locuiesc aproape trei milioane de persoane.
De la 68% la aproape 100% în timp record

La fel de ciudate sunt datele din Sectorul 1 al Capitalei, unde, deși în penultima zi de recenzare se ajunsese la procentrul de 68,78%, după 24 de ore autoritățile anunțau că au reușit să finalizeze procedura, deci că s-au apropiat de 100%. Primele rezultate oficiale ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor vor fi făcute publice la sfârşitul lunii ianuarie 2012.

Nu sunt rezultatele finale

Secretariatul Tehnic Central al Comisiei Centrale pentru Recensământ atenţionează că numărul de persoane recenzate nu trebuie confundat cu populaţia stabilă a României, motivând: "Numărul de persoane recenzate nu este egal cu numărul de persoane cuprins în populaţia stabilă a României, deoarece nu cuprinde persoanele care au apelat la metoda auto-înregistrării, nu cuprinde persoanele din spaţiile colective de locuit, nu cuprinde persoanele recenzate prin structurile MapN, MAE, MAI etc., include parte din persoanele plecate din ţară pe perioadă îndelungată (respectiv cele declarate de unul din membrii gospodăriei din ţară). Aşadar, orice comparaţie între informaţiile difuzate astăzi şi datele oficiale privind populaţia stabilă a României, rezultate în urma precedentelor recensăminte de populaţie, din 1992 sau 2002, sunt lipsite de relevanţă".

Numărul persoanelor recenzate în județe țării:
JUDETUL ALBA- 342336
JUDETUL ARAD- 412235
JUDETUL ARGEȘ- 609703
JUDETUL BACĂU- 628640
JUDETUL BIHOR- 558613
JUDETUL BISTRIȚA-NĂSĂUD- 301425
JUDETUL BOTOȘANI- 404429
JUDETUL BRAȘOV- 529906
JUDETUL BRĂILA- 316652
JUDETUL BUZĂU- 440347
JUDETUL CALARAȘI- 287269
JUDETUL CARAS-SEVERIN- 287535
JUDETUL CLUJ- 674903
JUDETUL CONSTANȚA- 680945
JUDETUL COVASNA- 211254
JUDETUL DAMBOVIȚA- 510287
JUDETUL DOLJ- 629989
JUDETUL GALAȚI- 530612
JUDETUL GIURGIU- 267147
JUDETUL GORJ- 345771
JUDETUL HARGHITA- 304765
JUDETUL HUNEDOARA- 410383
JUDETUL IALOMIȚA- 265559
JUDETUL IAȘI- 774075

Vezi AICI lista completă cu toate județele și localitățile țării
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/recensamant-2011-vezi-cati-locuitori-au-mai-ramas-in-fiecare-judet-din-romania-952407.html

REZULTATE RECENSĂMÂNT 2011. Suntem prea puţini. Cum recuperăm?

2011-11-03T11:27:00.000+02:00

Datele provizorii ale recensământului arată o diminuare a populaţiei cu două milioane, iar persoanele active, care susţin economia, sunt din ce în ce mai puţine. Creşterea natalităţii ne-ar putea scoate din impas, dar nu în viitorul apropiat, ci în cel îndepărtat.

Primele rezultate furnizate la încheierea recensământului au confirmat temerile şi esti mările specialiştilor: populaţia a scăzut cu două milioane. Informaţiile provizorii ale Institutului Naţional de Statistică arată că au fost recenzate 19,6 milioane de persoane. Cifra nu reprezintă populaţia efectivă a României, însă diferenţa între aceasta şi cea finală nu poate fi foarte mare.
Primele date privind populaţia efectivă a ţării se vor publica la începutul anului 2012. Comparativ, la recensământul anterior, realizat în 2002, România avea 21,7 milioane de locuitori, iar la cel din 1992-22,8 milioane.
Cine pe cine duce în spate

Din cauza numărului mare al românilor plecaţi la muncă peste hotare, în ţară creşte îngrijorător raportul între populaţia inactivă şi cea activă, care susţine, de fapt, economia.

"Avem cea mai slabă rată de ocupare din Europa, de aproximativ 57%, iar raportul dintre inactivi şi activi o să tot crească. De aici vine nefericirea. O ţară cu patru milioane de salariaţi este un dezastru", spune Ilie Şerbănescu, analist economic şi fost ministru al Economiei.

El precizează că ţările dezvoltate care se confruntă cu problema depopulării apelează la străini. "Dar la noi, unde salariile sunt atât de mici, cine să vină? Salariile acestea ne protejează pe noi de imigranţi", spune analistul economic.

Ilie Şerbănescu apreciază că politicile de încurajare a natalităţii ar putea avea rezultate, însă peste un număr mare de ani. Aceste programe de stimulare ar presupune prime de naştere, programe de protecţie pentru mame şi copii, precum şi sprijin pentru taţi.

Încurajarea natalităţii presupune costuri uriaşe

Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice, apreciază că redresarea situaţiei demografice nu poate proveni decât din creşterea natalităţii.

"Evoluţia depinde de nivelul natalităţii, concret, de numărul de copii pe care îi naşte o femeie", precizează el, menţionând că încurajarea natalităţii presupune programe costisitoare pe care bugetul actual nu ar avea cum să le suporte. "Mai mult, vine un an electoral, în care priorităţile sunt, cu siguranţă, altele".

Criza puternică se va resimţi începând cu 2020

Pe de altă parte, în vremuri de criză economică, iniţierea unor astfel de programe nu este recomandată. "Există riscul creşterii numărului de naşteri în rândul populaţiei dezavantajate", explică specialistul.

El precizează că reducerea natalităţii începând cu 1990 va avea efecte economice puternice după 2020. Atunci, generaţiile născute după revoluţie vor trebui să întreţină economic populaţia vârstnică, numeroasă.

Anul 2060: doi oameni activi la un pensionar

Perspectivele nu sunt sumbre doar pentru România, ci şi pentru întreaga Europă. Un raport realizat de Eurostat arată că numărul de pensionari din ţările UE va creşte în următoarele decenii.

Până în 2060, se va ajunge la un raport de numai doi oameni activi pentru fiecare persoană în vârstă de cel puţin 65 de ani. Rata de mortalitate va fi mai ridicată decât cea de natalitate în Uniunea Europeană, începând cu 2015, iar Marea Britanie va avea, probabil, cea mai mare populaţie din UE -77 de milioane- şi se va situa înaintea Franţei şi a Germaniei.

"Evoluţia depinde direct de numărul de copii născuţi de o femeie.“
VASILE GHEŢĂU, Centrul de Cercetări Demografice

Citiţi şi:
România numărată. 19,5 milioane de locuitori plus un nerecenzat: Victor Ponta

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/rezultate-recensamant-2011-suntem-prea-putini-cum-recuperam-952353.html

Adevărul despre Eminescu – la 120 de ani de la ucidere

2011-10-23T09:05:00.000+03:00

2009 este anul deşteptării, un an aflat sub semnul Eminescu. Au trecut o sută şi douăzeci de ani de la moartea sa. Pentru prima oară însă, circumstanţele reale ale morţii sale sunt puse în discuţie publică iar conturul activităţii sale politice şi jurnalistice este luat în calcul pentru a desluşi dispariţia sa abruptă. Puţină lume ştie cum a murit Eminescu: lovit în cap în timp ce cânta "Deşteaptă-te române"!
Manualele şcolare sunt pline de parascovenii despre Eminescu dar omit astfel de mici "amănunte" continuând perseverent să descrie circumstanţa morţii lui Eminescu ca urmare a îmbolnăvirii acestuia de o boală venerică. Cine sunt aceia care perpetuează falsul şi alimentează mituri mincinoase pe seama lui Mihai Eminescu? Ce fel de profesori de limba română predau tâmpenii peste tâmpenii pe seama lui Eminescu, copiilor? Cine le-a dat diplome, cine îi girează, cine le scrie manualele? Cine sunt aceia care se fac vinovaţi de risipirea zestrei lăsată de acesta? Ce fel de stat este statul român care recompensează detractorii lui Eminescu şi pune la loc de cinste falsificatorii memoriei acestuia?

Tendinţa detractorilor este de a-l coborî în planul discutabilului şi al disputabilului. Negaţia şi denigrarea, “demitizarea” şi “prelucrarea” lui Eminescu din ultima perioadă este însă expresia unui alt tip de apetit critic, generat şi coordinat de o grupare descalificată moral dar totodată dominantă, încă, din punct de vedere politic. Eminescu ba nu ar fi fost suficient de creştin ortodox, ba nu ar fi meritat să fie numit poet naţional, ba nu era “politicaly corect”, ba aşa ba pe dincolo. Pe undeva tot răul este spre bine, pozitivarea negativităţii funcţionează şi (mai ales) în “cazul Eminescu”. Punerea sub semnul întrebării a valorii, chiar negaţia şi contestarea lui Eminescu are şi o parte pozitivă deoarece până la urmă îl întăreşte. Critica valorii instituţionalizate este utilă în sine fie şi pentru că astfel are loc testarea trăiniciei scării de valori. Faptul că o operă ajunge, periodic, obiect de contestaţie se încadreaza în ciclul firesc al "ajustărilor" contemporaneităţii.

Eminescu a trecut cu bine prin toate aceste încercări. Chiar sub aspect comercial, Eminescu a rămas în top, producându-se mai mulţi bani din re-re-editările sale decât din toate operele cumulate ale întregii bresle scriitoriceşti din România, pe parcursul ultimului secol. În cei peste 150 de ani de circulaţie neintrerupta, numele său nu s-a estompat nicio clipă. Singurul reper serios de evaluare a circulaţiei numelui lui Eminescu este chiar biblioteca Eminescu, constituită la Botoşani, din donaţia renumitului bibliofil Ion. C. Rogojanu, care include 8.000 de titluri de cărţi de şi despre Eminescu, la care se vor adăuga, alte (cel puţin) 7.000 de volume. Au apărut şi vor mai apare mii de cărţi, ale multor mii de autori care l-au adjudecat sau l-au judecat, l-au contestat, refuzat, criticat.

„Sacrificarea” lui Eminescu, re-executarea sa simbolică, re-aducerea sa la starea de cadavru este însă cu totul altceva. Tipologia curentului contestatar dirijat de la nivel de stat din ultima perioadă este diferită tocmai deoarece este executată de persoane politice cu poziţii nu doar în viaţa literară ci şi, mai ales, în stat sau în instituţii ce ţin de statul român. Este o formă de reeditare a asasinatului său – realizat tot de “persoane de stat” - precedat de moartea civilă. Eminescu este ţinta, şi astăzi, a unui curent aşa zis “progresist” izvorât de fapt din catacombe ideologice care încearcă să-l împingă la o periferie a istoriei şi culturii româneşti. O tentativă demolatoare colectivă, dar care îşi are originea într-un centru ideocratic comun, forţează schimbarea orizontului de receptare a lui Eminescu. Instanţe culturale, literare şi politice cu platformă de audienţă cum ar fi criticul literar şi amploaiatul MAE Nicolae Manolescu, îndeamnă la renunţarea omologării naţionale a lui Eminescu. Dezavuare, demitizare, reconsiderare, negaţie sunt noii vectori normativi ai discursului “oficial” despre Eminescu.

Eminescu – cadavrul…

Însă purtătorul de cuvânt al “ideilor progresiste”, totodată reprezentant la nivel de stat al canonului oficial, este actualul şef al ICR, H.R.Patapievici. Acesta consemna în câteva fraze cheie, următoarele consideraţii despre modelul Eminescu într-un cunoscut articol scris în 2002 şi dedicat "Inactualităţii lui Eminescu", reluat (respectiv asumat şi întărit) şi mai recent, în 2006:

- “Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi azi ieşim din zodia naţionalului”
- “Eminescu nu mai e la modă, deoarece nu mai “dă bine””
- “înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei”
- “azi, Eminescu a devenit suspect”
- “patul lui Procust al noului canon importat din “ţările progresiste” a arătat fără dubiu că fostul poet naţional al României clasice e “politic incorect”
- “Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil”
- “Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit”
- “cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit adică să fie progresistă”
- “Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut înafară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara

”Sintagma utilizată de Patapievici, “cadavru din debara” pleacă de la expresia, folosită “în ţările progresiste”, “ skeleton from the closet”, cu sensul de secret stânjenitor. De expresia “corps in the closet” nu am auzit încă. Există însă sintagma “cadavru politic” şi mi se pare destul de plauzibilă ipoteza clivajului de sensuri (intenţionat sau nu), mai ales având în vedere faptul că accentul pus asupra temei politice în textul “manifest” al viitorului secretar de stat pus de administraţia prezidenţială să reprezinte cultura României în lume. Compunerea imaginii Eminescu-cadavru spune, intertexual, poate mult mai mult decât a intenţionat autorul. Vocaţia excremenţială din textele de debut ale lui Patapievici se rafinează aici, intervenind o subtilă abordare exegetică necromaniacă. Concepţia de abordare a tezei este tot în cheie politică, de aici şi invocarea integrării euro-atlantice, un proces profund politic şi de siguranţă naţională, nu cultural. Un “text manifest” similar în concluzii aparţine lui Cristian Preda, tot amploaiat al mai multor administraţii prezidenţiale. Cristian Preda s-a afirmat mai din timp decât Patapievici, în 1998, în Dilema, publicaţia ministrului de externe al României, Andrei Pleşu. "Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect". Mai putin iscusit decât Patapievici, Preda nu s-a gândit să introducă şi „cestiunea siguranţei naţionale” în ecuaţia Eminescu poate şi deoarece NATO era încă o fata morgana la vremea aceea, pentru România „progresistă”.

Modelul Eminescu ar fi deci, pentru epoca noastră, din punct de vedere cultural şi politic, inadecvat, “irecuperabil”, “suspect”, “învechit”, “nul”, iar junii şi junicile care vor nume “afară”, care aspiră la sincronie europeană, au nevoie de alte modele, de succes, nu cadaverice. Am aflat de curând şi care ar fi modelele “adecvate”, “euro-atlantice”, propuse de Patapievici, iar “sincronia” culturală invocată a fost confirmată public prin scandalurile de anul trecut legate de finanţarea de către ICR a unor juni dedicaţi pornografiei şi promovării simbolisticii anticreştine. În plan cultural, ne-am lămurit asupra “chipului nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume”. Chiar şi-au făcut un fel de nume, junii “progresişti” ai lui Patapievici.

În plan politic, “sincronia”, adecvarea clasei politice actuale, conformă în întregime “noului canon importat din “ţările progresiste”, s-a vădit elocvent la alegerile recente din 2008 când din 18,3 milioane de români cu drept de vot au participat la vot doar 7 milioane, cea mai scăzută rată de participare din perioada postcomunistă a României. Dacă ar fi fost cuprinşi şi cei 12 milioane de români dinafara graniţelor între cetăţenii cu drept de vot probabil că ar fi fost şi mai grăitoare amendarea de către popor a actualei clase politice, cu tot cu modelele “bine văzute afară”.

Chipul nou al clasei politice actuale, “înnoite”, “progresiste”, integrată euro-atlantic şi pe drept cuvânt ieşită din zodia naţionalului, cuprinde parlamentari infractori, excroci, derbedei, securişti, foşti comunişti ba chiar şi un caz de căcănar/gunoier-şef/om politic de succes.

Acesta este referenţialul politic al unor Patapievici/Preda/Pleşu, ei înşişi, de altfel, tot oameni politici, stipendiaţi cu poziţii politice în calitatea lor de noi formatori ai bursei de valori cultural-politice. “Bursa” unde s-au “tranzacţionat” cel mai intens valorile conforme “noului canon importat din “ţările progresiste” este pe Calea Victoriei, respectiv sediul GDS, instituţie fondată de fostul comisar bolşevic Silviu Brucan. Aici a fost instalat “patul lui Procust” invocat de Patapievici. Racordurile mitologice pot juca feste celor care se folosesc de ele. Cu sau fără voie, invocarea eliminării lui Eminescu prin utilizarea de către Patapievici a imaginii “patului lui Procust al noului canon” spune totul despre ucenicii, calfele şi “meşterii” (Maeştrii) noului canon. Procust, se ştie, era un bandit, cam sadic si diabolic, un torţionar mitologic, devenit simbol al sistemului abuziv de încadrare (prin mutilare) în tipare ideologice. Patapievici, Preda, sunt doar porta-voci ideologice. Maiştrii cu funcţii comisariale stau mai la fereală, meşteresc prin fundaţii pretins (nou) europene.

Procust şi sfârşitul “noului canon” politic

Teza trâmbiţată zgomotos de comisarii lui Procust, a inadecvării cultural politice a modelului Eminescu, invocarea chiar a dezacordului dintre obiectivele de siguranţă naţională (integrarea în NATO) şi modelul politic eminescian se dovedeşte a fi, astăzi, doar o simplă gogomănie. Cel mai important factor de ameninţare la adresa siguranţei naţionale, o spun chiar rapoartele SRI, au fost chiar oamenii politici, clasa politică “progresistă” din care au făcut şi fac parte învăţăceii şi alumnii GDS-ului procustian. Jefuirea patrimoniului naţional, distrugerea sistemului de învăţământ (certificată de nivelul precar al generaţiilor ieşite de pe băncile şcolilor), fărâmiţarea coeziunii sociale şi naţionale, impunerea unor standarde anticreştine în sânul societăţii româneşti (vezi interzicerea icoanelor, finanţarea pornografiei cu accente sataniste) sunt “opere” ale clasei politice, îndrumată ideologic, comisarial, de maeştrii “noului canon”, de “progresiştii” patului lui Procust. La rândul lor, comisarii GDS-ului sunt finanţaţi chiar de noii moguli ai sistemului la care au pus umărul, pe care l-au avizat şi certificat.

Sistem politic “bine văzut înafară”, dar care a fost acum, iată, invalidat “înăuntru”, chiar de alegători – de marea majoritate a poporului român. Poporul român a arătat fără dubiu că sistemul noului canon politic invocat de Patapievici în antiteză faţă de modelul Eminescu este cel care e, cu adevărat, “politic incorect”.

“Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de mijloc, scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stîrpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rînd şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (...)

Ţărani? Nu sînt. Proprietari nu, învăţaţi nici cît negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sînt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)

Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvîrşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stîlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi Români” (art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. 11, dec. 1877, Opere, X, p.19 şi 110)

“Arionii”, la care se referă Eminescu, indică o tipologie inspirată de figura unui om politic contemporan cu ziaristul, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Virgil Arion, cel care a avut un rol important, ulterior morţii lui Eminescu, în stigmatizarea ziaristicii eminesciene prin ruperea în două a operei eminesciene, cu aruncarea la coş, ca netrebuitoare, a ziaristicii. Ministrul Arion a jucat un rol decisiv în această operaţiune de extincţie a circulaţiei operei jurnalistice, deoarece era vizat direct şi cu autoritatea publică pe care a avut-o a instaurat, de fapt, modelul maiorescian al unui Eminescu-poet, diafan, singur, abuzând de cafea, obosit de munca istovitoare ca ziarist etc.

Poate judeca oricine cu uşurinţă “adecvarea” la realitatea de atunci dar şi la actualitatea momentului politic de azi a celui pe care Arionii de azi, Patapievicii şi eiusdem farinae şi l-ar dori mort şi ascuns într-o debara.

Marea majoritatea a românilor a înţeles deja că sistemul ticăloşit a ocupat România iar cadavrele politice care împut aerul României sunt “ticăloşiţi” care se află în băncile Parlamentului, la Preşedinţie, la guvernare. Cât despre scheleţii vechiului sistem nici măcar nu mai stau în debara, ci se afişează la vedere, în posturi “preşedinţi de onoare”, cum e cazul criminalului cu mâinile mânjite de sânge până la cot, Ion Ilici Iliescu. Situaţie care spune totul despre ce înseamnă conceptul onoarei pentru partidul de guvernământ din care face parte.

“Canonul politic” procustian invocat de ciracii lui Procust este un eşec total, un antimodel politic. Deocamdată poporul român nu a aplicat încă metoda lui Tezeu, de “rezolvare” a torţionarului Procust, dar nu este timpul pierdut. Au trecut doar două decenii de la trasul cu arma în stradă.

Dosarul Eminescu

Cei care îl portretizează astăzi pe Eminescu în chip de cadavru îşi asumă astfel, pe cale simbolică, şi nu numai, filiaţii strânse cu cei care şi l-au dorit pe Eminescu cadavru, în epoca sa, cei care l-au şi înlăturat pe Eminescu din viaţa publică, tot în numele culturii politice “progresiste”, invocate în textul lui Patapievici. Un excurs jurnalistic lansat acum doi ani de ziarişti de investigaţie afiliaţi la organizaţia Civic Media, pe tema sfârşitului abrupt a vieţii ziaristului şi omului politic Mihai Eminescu a dat recent roade neaşteptate. Ipoteza lichidării sale fizice a fost lansată ca o temă de anchetă de către ziarişti şi cercetători de marcă care au pornit un demers investigativ dedicat “colegului de breaslă” Mihai Eminescu. Tema de lucru a fost preluată şi urmărită cu o deosebită atenţie pentru cel mai mic detaliu arhivistic şi istoriografic, de filosoful Constantin Barbu care a lansat nu mai puţin de zece volume, ale unei investigaţii analitice complete realizate sub egida Academiei şi Fundaţiilor Mihai Eminescu. "Codul Invers - Arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu", cum se intitulează seria de volume cuprinde mii de pagini de documente, însemnări în facsimil din Eminescu, grăitoare despre sacrificarea sa, fotocopii ale originalelor unor acte secrte din arhivele imperiale austro-ungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările zilnice ale lui Maiorescu şi din ale altor contemporani ai crimei, părţi ale unor note informative secrete din arhivele unor servicii ale ţărilor europene. Un astfel de "plan de măsuri" în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative "Carpaţii" - Mihai Eminescu – poartă semnătura însuşi împăratului Franz Josef!

Deoarece Eminescu era o ţintă de stat, o ameninţare la adresa siguranţei imperiale! Context care dezvăluie un Eminescu geopolitician şi naţionalist implicat în acţiuni conspirative pentru proiectul Daciei Moderne – România Mare.

Eminescu a devenit o victimă a regimului politic datorită în principal implicării sale în presă şi politică. Ziaristul Eminescu a fost o ţintă operativă şi a fost urmărit pas cu pas de agenţii secreţi ai Imperiului Austro-Ungar. Eliminarea sa de pe scena politică s-a datorat unei acţiuni conspirate executate cu profesionalism.

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare şi intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformată şi manevrată de toate regimurile politice care s-au succedat în România. Restabilirea adevărului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziariştilor. Ca şi mulţi alţi ziarişti Eminescu a intrat în malaxorul aparatului represiv (a fost arestat de opt ori), al poliţiei politice şi - mai mult decât atât – a devenit o problemă (şi o afacere) de Stat.

Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei, politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist, ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi apoi, în 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în 1883. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întreruptă şi este introdus cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub comanda Puterii de stat îl transformă astfel pe Eminescu într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern român. Oricum este primul ziarist căruia i se pune căluş în gură în această manieră dură. Metoda va fi perfecţionată sub comunism.

Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România amendând atât liberalii cât şi conservatorii pentru politica de cedarea în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar şi cu rigoare scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează - “Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verb”. “Stăpân pe limba neaoşă” şi cu o “neobişnuită căldură sufletească”, Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător “iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse”.

Eminescu - omul politic naţional

Pe scurt un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator a arătat clar poziţia lui Eminescu: “Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei este intransigent atât faţă de politica de opresiune ţaristă (“o adâncă barbarie”) cât şi faţă de cea a Imperiului Austroungar şi totodată îşi acuză colegii, fruntaşii conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în 1880 mai ales după ce atacă proiectul de program al partidului conservator lansat de Maiorescu în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrifica românii aflaţi sub puterea Imperiului Austroungar. Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimează pe români îngrădind accesul la şcoală şi biserică, blocând cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă avertiza jurnalistul. Viena însă atrage ca un magnet şi conservatorii se cuplează cu liberalii – “la ciolan” cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, înalt fruntaş conservator devine ambasador al liberalilor la Viena şi cere să i se pună surdină lui Eminescu (într-o scrisoare către Titu Maiorescu îi atrage atenţia: "şi mai potoliţi-l pe Eminescu"). Scârbit, acesta protestează: “Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca cămăşile şi partidul ca cizmele?.” Ca urmare în noiembrie 1881 Eminescu este înlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat iar noul redactor – şef îl atacă pe Eminescu în chiar ziarul pe care acesta îl condusese.

Eminescu - ţinta serviciilor secrete imperiale

În 1882 Eminescu participă la fondarea unei organizaţii cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG – “Societatea Carpaţii”. Societatea îşi propunea – conform Statutului, să sprijine orice “întreprindere românească”. Se avea însă în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerată subversivă de serviciile secrete vieneze organizaţia din care făcea parte Eminescu este atent supravegheată. Sunt înfiltraţi agenţi în preajma lui Eminescu inclusiv în redacţie.

Manifestările organizate de “Societatea Carpaţii” îngrijorau în mod deosebit reprezentanţa diplomatică a Austro-Ungariei în România. "Societatea Carpaţii", era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea la Tară dar executa şi acţiuni conspirative.

Într-o nota informativă secretă din 7 iunie 1882, redactată de ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr către ministrul Casei imperiale şi ministrul de externe din Viena se raporta: “Societatea “Carpaţilor” a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, căreia i-a precedat o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă nota unui agent înfiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică. S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admite existenţa unei “Românii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precauţie.

Eminescu, redactorul principal al ziarului “Timpul”, a făcut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care pentru instruirea lor frecventează instituţiile de învăţământ de aici, sarcina pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la formarea opiniei publice în favoarea unei “Dacii Mari”. Săcăreanu, redactorul adjunct de la “Româna liberă” a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit cărora românii de acolo aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor”. (Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof - und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.-Akten, K.159)

Un alt un raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de externe al Austroungariei, informa despre o altă adunare a Societăţii Carpaţii, din care rezultă că un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt” şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. În contextul notei informative se mai numeşte un agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepreşedintele Societăţii Carpaţii, despre care se scrie negru pe alb că este nici mai mult nici mai puţin decât … spion austriac. (numele acestuia reapare ulterior în procesul verbal dresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestării lui Eminescu: “informat de d.d. G.Ocăşanu şi V.Siderescu că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală”.)

Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului dar şi al luptei pentru unitate naţională coordonate ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din oraşe centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politică a românilor. Pe lângă societatea “Carpaţii”, au mai apărut la Budapesta societatea “Petru Maior”, la Viena “România jună”, la Cernăuţi “Junimea”, “Dacia”, “Bucovina şi Moldova”, în Transilvania societatea “Astra” şi în vechea Românie, “Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizaţii se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Austro-Ungariei, fiind intens înfiltrate şi supravegheate. Colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios. Eminescu era urmărit pas cu pas. Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl însărcinase pe F. Lauchman în acest sens: “Eminescu este în permanenţă urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observaţie mişcarea (“iridenta”) ardelenilor din Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute”. O notă informativă a baronului von Mayr denunţa articolul lui Eminescu din “Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului în România.

În 1883 Eminescu realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania şi îl ridiculizează pe rege, pe Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica externă şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi devine o povară incomodă pentru toată lumea. Tiradele şi intransigenţa sa deranjau toate taberele. Eventualitatea ca acesta să devină cândva parlamentar – ca mulţi alţi ziarişti, ar fi fost nefastă pentru puterile externe din jurul României, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil şi neconvenabil intereselor acestora. Eminescu este informat şi simte că i se pregăteşte ceva.

“Moartea civilă”

În 28 iunie 1883 se strânge laţul. Este luat pe sus de poliţie şi băgat cu forţa la ospiciu. Sunt încălcate desigur toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi lichidare civilă la care au participat inclusiv “apropiaţi” interesaţi prin diferite mijloace.

Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României nu doar datorită arestării lui Eminescu. Exact în această zi, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegramă lui Carol I prin care Germania ameninţa cu războiul. În cursul verii Imperiul Austroungar a executat manevre militare în Ardeal pentru intimidarea Regatului României iar presa maghiară perorase pe tema necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţă militară iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţii.

Guvernul a desfiinţat "Societatea Carpaţii" chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei în Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Totodată cu arestarea şi internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii şi percheziţii ale sediului “Societăţii Carpaţii” au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei şi au fost intentate procese ardelenilor.

Exact în această zi trebuia de fapt să se semneze tratatul secret de alianţă dintre România şi Tripla Alianţă formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia. Tratatul însemna aservirea României Austro-Ungariei în primul rând ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucureştiul era dominat de ardeleni care ridicau vocea din ce în ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor asupriţi de unguri. Eminescu era în centrul acestor manifestări. Tratatul urma să interzică brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului iar condiţia semnării tratatului era anihilarea revendicării Ardealului de la Bucureşti. “Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tânărul redactor – potenţială mare figură politică a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, vârsta jertfei lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus. Tratatul a fost semnat până la urmă în septembrie 1883 ceea ce a mutat lupta ardelenilor în Ardeal.

Lichidarea

Ce urmează în anii următori este un coşmar – bine regizat, în care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele şi toate documentele – cică să nu fie distruse – depunându-le, selectiv, la Academie după ani buni. Eminescu nu şi-a mai vazut niciodată corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani, cele care au scăpat nedistruse de Maiorescu, sunt însemnări derutante, care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al “Societăţii Carpaţii”. Planurile lui Eminescu, vizau contracararea consecinţele unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat “subversive”, mergând până la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică “măsurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar şi de atunci. Nimic nou sub soare pe câmpul “operativ”. Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetică - romantică, se inventează povestea unei boli venerice. Este apoi otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde să scrie, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul – nu fără însă a lupta până în ultima clipă. În 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică ce va zgudui guvernul rupând o coaliţie destul de fragilă de altfel a conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este "bietul Eminescu" Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi internat din nou la balamuc în martie 1889. Eminescu este scos complet din circuit iar opera sa politică a fost pusă la index.

Defăimarea

Defăimarea sa nu a încetat însă la peste un secol de la uciderea sa. Adevărate campanii continuă şi azi. I se fac rechizitorii şi procese de intenţie, este proclamat drept proto-fascist. Abia recent s-a dovedit, prin contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, fost director al Institutului de Medicină Legală sau cu aportul doctorului Vuia că mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă. Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: "Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a peste 100 de lucrări din domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă paralitică". Lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de 16 Iunie 1889, existând un raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său, după autopsie, s-a constatat că are 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller, iar apoi este "uitat" pe fereastră, în soare. Creierul său era o dovadă stânjenitoare a falsităţii teoriei sifilisului – deoarece această boală mănâncă materia cerebrală. În manualele de astăzi continua însă propagarea operaţiunii de dezinformare coordonată de serviciile secrete al Austroungariei. “Ţinta” Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi “grupuri de prestigiu” - în fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale României.

Sursa : http://www.curentul.ro/2009/

Două dintre infracţiunile de care este acuzat Dinu Patriciu în dosarul Rompetrol s-au prescris

2011-10-23T08:49:00.000+03:00

Tribunalul Bucureşti a constatat, vineri, că două dintre infracţiunile de care este acuzat omul de afaceri Dinu Patriciu şi ceilalţi inculpaţi din dosarul Rompetrol s-au prescris, respectiv manipularea pieţei de capital şi divulgarea de informaţii privilegiate.

Deşi instanţa a constatat înlăturarea răspunderii penale pentru cele două infracţiuni, Dinu Patriciu şi ceilalţi inculpaţi şi-au exprimat poziţia în sensul continuării procesului, susţinând că doresc să îşi dovedească nevinovăţia.

Chiar dacă a scăpat de două acuzaţii, în sarcina lui Dinu Patriciu rămân alte infracţiuni: delapidare, spălare de bani, asociere la săvârşirea de infracţiuni, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, pentru care se va continua judecarea.

Următorul termen al procesului a fost fixat pentru 16 noiembrie, când trei dintre inculpaţi, Sorin Pantiş, Paul Gabriel Miclăuş şi Claudiu Simulescu, îşi vor exprima poziţia cu privire la prescrierea celor două infracţiuni.

Procesul Rompetrol este unul dintre cele mai lungi din România. El trenează la Tribunalul Bucureşti (instanţă de fond) de peste cinci ani, fiind introdus pe rolul acestei instanţe din 29 septembrie 2006.

În cei cinci ani de când se judecă la Tribunalul Bucureşti, avocaţii inculpaţilor au uzat de toate mijloacele pentru amânarea judecării lui: lipsa prin rotaţie a avocaţilor, atacarea procedurii, ridicarea unor excepţii, inclusiv apelul la Curtea Constituţională, unde cauza a stat aproape un an de zile.

Împreună cu Dinu Patriciu, în acest dosar sunt judecaţi Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Iulian Florin Aldea, Elena Cerasela Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Miclăuş, Elena Albu şi Gabriela Anghelache.

O parte a dosarului se referă la modul în care Rompetrol a preluat o creanţă de 85 de milioane de dolari, procurorii DIICOT susţinând că aceasta trebuia încasată de statul român. AGERPRES

Stiri asemanatoare (dupa cuvinte cheie)

19-10 16:45 Preşedintele Traian Băsescu a câştigat procesul intentat omului de afaceri Dinu Patriciu
14-09 14:38 Patriciu: Sucursalele băncilor străine continuă să trimită bani 'acasă'
13-08 14:35 Varujan Vosganian (PNL): Călin Popescu Tăriceanu trebuie reîncorporat în structurile de conducere ale PNL
28-06 18:37 Nou termen în procesul Traian Băsescu - Dinu Patriciu la Judecătoria Sectorului 1
08-04 12:45 Petrom şi Rompetrol au scumpit carburanţii cu 9 bani/litru
31-03 16:05 Dinu Patriciu investeşte 100 milioane dolari în mineritul submarin
02-03 20:02 Rompetrol vrea să se împrumute pentru a-şi achita datoria către statul român
25-02 10:54 Rompetrol a scumpit carburanţii cu până la 9 bani/litru
23-02 13:10 Dinu Patriciu propune stabilirea prin Constituţie a limitei de deficit bugetar
22-02 18:58 TRG: Angajaţii români ai Rompetrol din Libia sunt în siguranţă

Alte stiri din aceasta categorie:

The Economist: E vremea ca România să preia controlul asupra nesfârşitelor probleme cu

2011-10-23T08:42:00.000+03:00

România trebuie să preia controlul asupra nesfârşitelor sale probleme cu corupţia, în condiţiile în care previziunile de creştere economică pentru anul viitor au fost revizuite în jos, la 1%, şi dat fiind că se anunţă noi măsuri de austeritate, atrage atenţia un articol publicat sâmbătă pe blogul 'Eastern approaches', afiliat prestigioasei publicaţii britanice The Economist.

Anchetarea judecătorilor corupţi nu este niciodată o chestiune uşoară. Dar, la presiunea Uniunii Europene, România a lansat o nouă serie de anchete care-i vizează pe magistraţi şi alte oficialităţi publice, scrie sursa citată, care avertizează: 'Nu vă aşteptaţi la rezultate rapide'. Publicaţia aminteşte că, recent, procurorii au percheziţionat o vilă aflată în proprietatea lui Corneliu Bîrsan, judecător român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Pe aceştia nu-i interesa Corneliu Bîrsan, ci soţia acestuia, Gabriela, preşedinte al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dna Bîrsan este acuzată că a primit bijuterii, o excursie în Indonezia şi dreptul ca fiul ei să folosească gratuit un apartament situat în Paris în schimbul facilitării soluţionării favorabile a unor dosare.
S-ar putea ca acest caz să nu ducă nicăieri, scrie The Economist. Corneliu Bîrsan a invocat imunitatea diplomatică de care se bucură atât el în calitate de judecător la CEDO, cât şi membrii familiei sale. La rândul ei, CEDO şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la acţiunile procurorilor români. Separat, Gabriela Bîrsan a solicitat anularea avizului de percheziţie, invocând vicii de procedură - aşa cum au procedat toţi politicienii importanţi şi mai puţin importanţi din România care s-au confruntat cu acuzaţii de corupţie, notează sursa citată.
Majoritatea cazurilor grave de corupţie din România sunt amânate ani la rând, adesea din motive neîntemeiate. Decebal Traian Remeş, fost ministru al agriculturii, a fost trimis în judecată în 2008 în dosarul 'Caltaboşul', fiind acuzat de trafic de influenţă. Însă cazul său trenează în ritmul melcului, după doi ani de tergiversări procedurale. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul lui Adrian Năstase, fost premier al României, acuzat de mai multe fapte de corupţie, menţionează sursa citată.
Cu câteva săptămâni în urmă, eşecul României de a ţine sub control corupţia a costat ţara aderarea la spaţiul Schengen. Nimic nu se va schimba pe acest front, declară oficialităţi din ţări sceptice precum Finlanda şi Olanda, până când România - dar şi ţara vecină, Bulgaria, în tandem cu care a aderat la UE, în 2007 - nu-şi va face ordine în propria ogradă.
Totodată, cultura şpăgii le complică viaţa oamenilor de afaceri din România. Săptămâna trecută, Steven van Groningen, şeful Raiffeisen Bank Romania, s-a plâns că mediul de afaceri este 'prea corupt', ceea ce afectează investiţiile, dar şi reputaţia ţării pe plan internaţional. AGERPRES

"Împăraţii lumii" rezolvă de la Bucureşti criza globală

2011-10-17T01:33:00.000+03:00

Şeful Grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, a susţinut ieri un discurs, la Banca Naţională a României, pe tema “Uniunea Europeană, după criza datoriilor suverane”. Supranumit “premierul guvernului mondial”, belgianul e unul dintre cei mai influenţi oameni de pe întregul mapamond.

Favoritul la preşedinţia UE, criticat pentru asocierea cu grupul Bilderberg. Rusia: schimbarea climatică aduce consecinţe catastrofale. Ancheta unui puci militar în Turcia

2011-10-17T01:03:00.000+03:00

Favoritul la preşedinţia UE, cu şanse reduse după o întâlnire cu grupul Bilderberg

Principalul favorit pentru funcţia de preşedinte al UE, premierul belgian Herman Van Rompuy, se vede confruntat cu critici după ce a participat la o reuniune a organizaţiei secrete cunoscută ca grupul Bilderberg, unde şi-a prezentat viziunea privind impozitarea europeană.
Aceasta i-ar putea afecta serios şansele de a obţine postul european, cu doar câteva zile înainte de alegerea unui nume, crede EUobserver.
Evenimentul a avut loc la Val Duchesse, lângă Bruxelles, pe 12 noiembrie, cu invitaţi ce au inclus industriaşul belgian şi preşedintele Bilderberg, Etienne Davignon, fostul secretar american de stat Henry Kissinger, dar şi alte personalităţi din afacerile şi politica internaţională.

Impunerea unei taxe ecologice sau pe tranzacţiile financiare, ce au fost abordate şi anterior, au fost abordate şi de Herman Van Rompuy la discuţii. Sugestia că preşedintele UE ar putea intervenit în politicile naţionale de taxare ar putea deranja statele anti-federaliste, precum Marea Britanie sau Danemarca.

"Noi resurse vor fi necesare pentru finanţarea bunăstării statului. Instrumente de taxă ecologică sunt o posibilitate, dar ambugue. Acest tip de taxă va fi în cele din urmă dispărută. Dar posibilitatea unor pârghii financiare la nivel european trebuie examinată serios", ar fi declarat oficialul.

În plus, simpla prezenţă la cina Bilderberg generează noi critici privind lipsa de transparenţă a procesului de selecţie a înalţilor funcţionari UE, care se face prin consultări confidenţiale între liderii UE şi evenimente sociale informale.

Bilderberg, un club neoficial de aristocraţi, politicieni şi oameni de afaceri a fost organizat în 1954.

Rusia: schimbarea climatică aduce consecinţe catastrofale

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a avertizat luni că schimbarea climatică prezintă o ameninţare "catastrofală" în unele din cele mai acute comentarii pe acest subiect, pe care Kremlinul părea reticent în a-l aborda.
Deşi SUA a subliniat că un consens printre cei 19 lideri de la summitul Asia Pacific din weekend este că o acord în decembrie pe acest subiect este puţin probabil, Medvedev a precizat că el consideră încălzirea globală principala prioritate, arată Reuters.
"Dacă nu acţionăm în comun, consecinţele pentru planetă ar putea fi foarte grave, până la punctul în care gheaţa arctică şi din Antarctica s-ar putea topi şi schimba nivelul oceanelor," arăta liderul rus înainte de a părăsi Singapore.
"Toate acestea vor avea consecinţe catastrofale ."

Ancheta unui puci militar în Turcia

Scrisori ce arată că forţe armate turce au complotat pentru a distruge guvernul au fost trimise procurorilor civili din Istanbul, au arătat autorităţile. Una din scrisori, din partea unui ofiţer anonim, conţinea şi un CD cu sute de fişiere cu documente militare, parte a unei anchete militare a complotului, scrie UPI News.
Complotul, despre care procurorii turci cred că a fost iniţiat de colonelul Dursun Cicek, a intrat în atenţia oficialilor în iunie.

Venezuela bombardează norii pentru a scăpa de secetă

Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a anunţat că doreşte să se alăture unei echipe de cercetători cubanezi pentru a "bombarda norii" cu scopul de a crea ploaie, pe fondul secetei. Lipsa de apă, raţionalizarea acesteia şi a electricităţii a provocat mânia publică.
Chavez, care cereuse compatrioţilor să facă duş în trei minute pentru a economisi apă, a arătat că au sosit experţii cubanezi în Venezuela. Acesta a arătat că se va sui personal în avionul special şi va traversa orice nor pe care îl vede pentru a forma ploaia, scrie Independent.
Multe state folosesc programe pentru a altera fenomenele meteo, deşi eficienţa acestor sisteme este încă neclară.
Venezuela a suferit de o lipsă acută de apă şi electricitate după ce seceta provocată de El Nino a dus la scăderea alarmantă a nivelului apelor. Venezuela produce majoritatea electricităţii sale prin hidrocentrale.
Antena3.ro citeste mai multe aici
http://www.antena3.ro/externe/revista-presei-favoritul-la-presedintia-ue-criticat-pentru-asocierea-cu-grupul-bilderberg-rusia-schimbarea-climatica-aduce-consecinte-catastrofale-ancheta-unui-puci-militar-in-turcia-85211.html

Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg: “Euro este un experiment reuşit”

2011-10-17T00:57:00.000+03:00

Feriţi de ochii presei, conducătorii a două dintre cele mai importante instituţii care ţin în mână destinele omenirii au ajuns, vineri seară, la Banca Naţională a României. Urmăriţi aici principalele declaraţii de la eveniment.

“Nu cred că lărgirea Uniunii s-a făcut prea repede” şi-a susţinut Davignon proiectul, susţinând că viziunea celor care au crezut în proiectul european nu a fost o utopie. “Spania şi Portugalia nu s-au alăturat unei utopii! Cred însă că proiectul european a fost prost explicat la momentul extinderii sale” a adăugat Davignon.

Extinderea Uniunii s-a făcut la scurt timp după căderea URSS, iar paşii pe care statele din Europa de Est i-au făcut spre aderare, au fost foarte puternic încărcaţi emoţional. “Acum, când Uniunea are probleme, cetăţenii resimt efectele aderării ca pe o agresiune, simt că le ia economiile” a adăugat Preşedintele Grupului Bilderberg, explicând fundamentele reacţiei cetăţenilor nemulţumiţi de modul în care apartenenţa la spaţiul european le afectează vieţile.

R. Haas: “Cred că neacceptarea Turciei în Uniune este un lucru rău pentru Europa şi Turcia”

Preşedintele Council of Foreign Relations, susţine acceptarea Turciei în Uniunea Europeană. Faptul că America este o ţară multiculturală, este în opinia lui Haas unul dintre ingredientele succesului SUA, iar modul în care Uniunea Europeană tratează problema Turciei este cel puţin nepotrivită.

“Cred că respingerea accesului Turciei în Uniune este un lucru rău pentru Europa şi în acelaşi timp rău pentru Turcia. Pe termen lung, ambele părţi au de pierdut” a spus Haas.

Preşedintele CFR a vorbit şi despre modul în care România poate să intre în competiţia pentru atragerea capitalurilor străine cu restul statelor din Europa. În opinia acestuia, un program de privatizare, dezvoltarea de proiecte de infrastructură şi investiţia în capitalul uman prin educaţie, şi eventual prin dezvoltarea unor centre de excelenţă, ar putea fi lucrurile pe care România ar putea miza. “Duse la capăt cu succes, asta v-ar aduce reputaţia necesară în faţa investitorilor” a completat acesta.

Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg: “Euro este un experiment reuşit”

Şeful Grupului Bilderberg, considerat a fi unul dintre “naşii” monedei unice europene, susţine că proiectul este încă viabil, şi că a adus suficient de multe lucruri bune, pentru a fi continuat.

“Moneda unică a adus stabilitatea preţurilor, a permis păstrarea stabilităţii preţurilor şi a adus multe alte lucruri bune. Acum, brusc trebuie să facă faţă unei crize” a spus Preşedintele Grupului Bilderberg explicând încetineala cu care instituţiile europene s-au mişcat, întârziind să dea un răspuns pe măsură crizei. “Proiectul Uniunii Europene este un proiect unic, şi dacă nu merge, va da un semnal foarte prost restului lumii” a argumentat acesta în favoarea luării de măsuri pentru salvarea acestuia. Davignon susţine că eşecul “euro” trebuie evitat măcar şi pentru faptul că nu există o alternativă la dispariţia acestuia, iar un astfel de eveniment ar crea lumii probleme cu mult mai mari decât are acum. “Trebuie să acceptăm costul adus de criza din Grecia” a mai spus acesta.

Richard Haas, preşedintele CFR: “Pericolul care ne pândeşte acum este suprareglementarea pieţelor”

Preşedintele Concil of Foreign Relation, a susţinut că actualul context tulbure prin care trec pieţele financiare, poate face ca reglementatorii să supra-reacţioneze.

“Cred că este important să asigurăm un echilibru între libertatea pieţelor şi reglementarea acestora” a spus Hass. Acesta este răspunsul pe care acesta consideră că statele şi reglementatorii trebuie să-l dea crizei. “Cred că cel mai mare pericol pentru pieţe în acest moment este supra-reglementarea. Trebuie să fim foarte atenţi să nu supra-reacţionăm”.

“Cheia ieşirii din criză nu poate fi găsită în reglementare” a completat perspectiva lui Hass, vicontele Etienne Davignon, preşedintele Bilderberg.”Protecţionismul nu a funcţionat niciodată ca măsură de ieşire din criză” a adăugat acesta.

Articolul a fost preluat de pe site-ul Adevarul.ro.

Sursa foto: newshopper.sulekha.com

Etienne Davignon, şeful Clubului Bilderberg, la Bucureşti

2011-10-17T00:50:00.000+03:00

În urmă cu exact un an, au venit la Bucureşti membrii ai Comisiei Trilaterale Europa : Mario Monti, preşedintele acesteia, Peter Sutherland, preşedintele de onoare al organizaţiei şi preşedinte al Goldman Sachs, Zbigniew Brzezinski, ex-preşedinte al Comisiei. Atunci, s-a discutat, la Banca Naţională a României, despre viitorul NATO, despre vecinătatea României, despre Rusia, Marea Neagră şi guvernanţa globală.A fost prima reuniune regională din istorie care s-a desfăşurat în ţara noastră. În aceste zile, consemnăm, tot la Bucureşti un eveniment remarcabil: Conferinţa “European Union-aftet the sovereign debts crisis”, găzduită de BNR, se va desfăşura în data de 14 octombrie.Lucrările se vor desfăşura în prezenţa vicontelui Etienne Davignon, preşedintele Clubului Bilderberg şi Richard Haas, preşedinte al Consiliului pentru Relaţii Externe.

Clubul, un for elitist

Clubul Bilderberg a fost înfiinţat acum jumătate de secol, dar se cunosc puţine informaţii exacte despre acest forum elitist, căci reuniunile sale nu sunt niciodată mediatizate. Şi, considerat o societate secretă, este învăluit în tot felul de legende. Scopul său ar fi orchestrarea mondializării economiei. Se întâlneşte în fiecare an, în cele mai luxoase hoteluri şi reşedinţe private din Europa, iar o dată la 4 ani, în Statele Unite. Participanţii sunt bancheri, baroni ai trusturilor de presă de mare calibru, premieri, capete încoronate şi lideri politici. Motivele pentru care lumea defineşte grupul Bilderberg ca fiind “Guvernul mondial nevăzut” sunt legate de obiectivele formulate în 1954, fondatorul Clubului, prinţul Bernhard al Olandei: crearea unui Guvern mondial la începutul mileniului trei, globalizarea economică şi o armată globală, care să intervină rapid. Se spune că James P. Wartburg, bancher şi consilier al lui D. Roosevelt, ar fi declarat, atunci, furios: “Fie că vreţi, fie că nu, vom avea un guvern mondial! Singura chestiune este dacă va fi acceptat sau impus”. Se mai spune că la consfatuiri nu participă decât oameni care au dovedit loialitate Caselor Rockefeller şi Rothschild.

Viconte belgian, născut la Budapesta

Din 1999, Clubul este condus de vicontele Étienne Davignon. Vicontele s-a născut la Budapesta, pe 4 octombrie 1932, într-o familie de diplomaţi. Şi-a început studiile de drept la Universitatea Saint-Louis din Bruxelles, şi le-a continuat la Universitatea Louvain.Şi-a completat formaţia intelectuală prin studii economice şi de filozofie. Este un politician influent şi un important om de afaceri din Belgia. Ca oricărei Balanţe, nu-i este străin spiritual justiţiar şi cel al armoniei. De altfel, este fondatorul al organizaţiei Masa Rotundă Europeană. După ce a terminat facultatea, ajunge şef de cabinet al ministrului de externe belgian Paul-Henri Spaak şi al premierului Pierre Harmel care conducea, între 1964-1968, un guvern format din social-creştini şi socialişti. Davignon a fost şi primul preşedinte al Agenţiei Internaţionale de Energie (1974-1977). În 1981, a fost ales pentru 4 ani într-o altă funcţie importantă: vice-preşedinte al Comisiei Europene. De asemenea, a condus, ca preşedinte, Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Este membru al clubului Bilderberg din 1974. În 2002 a fost ales vice-preşedinte al noii companii “Suez-Tractebel“, iar în 2004, regele Albert II i-a oferit titlul onorific de ministru de stat.

CFR , o parte a Guvernului mondial?

Council of Foreign Relations (CFR)- Consiliul de Relaţii Externe- este considerat ca fiind ”adevăratul guvern al SUA”. A fost creat în 1921, de Edward Mandell House, consilierul preşedintelui Woodrow Wilson, dar finanţat de Banca Morgan şi de familia Rockefeller. Membrii se întrunesc în sesiuni închise, după modelul societăţilor secrete şi dezbat probleme pe teme militare, politice, drepturile omului, globalizare. Oficial, CFR e un centru de cercetări pentru relaţiile internaţionale, propunându-şi să descopere şi să stimuleze generaţii de filosofi şi lideri pentru politica externă. Dacă ar fi să credem teoriile conspirative, în spatele caracterului aparent inofensiv al Consiliului, s-ar ascunde o puternică organizaţie, una din cheile instaurării guvernului mondial. CFR pare că se află deasupra marilor partide politice, la fel ca şi una dintre sursele sale de recrutare, Skull and Bones. La început, conducerea CFR era alcătuită din mari bancheri şi din influenţi oameni din guvern, afaceri şi mediul intelectual. În interiorul organizaţiei ar exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcătuit din bancheri de pe Wall Street, cu scopul de a obţine monopolul bancar mondial. Facţiune este condusă de fraţii Rockefeller. Organizaţia are 3500 de membri, prezenţi şi în Clubul Bilderberg , şi este condusă de Richard N. Haas, autorul a 12 cărţi despre politica externă şi management.

"Métoda Davignon", în politica externă a Europei

Etienne Davignon a contribuit la construcţia europeană, prin raportul său despre apropierea politicilor din ţările europene. După Sommet-ul găzduit de oraşul La Haye, a condus un comitet de înalţi funcţionari, a cărui sarcină era să elaboreze propuneri menite să relanseze politica externă comună europeană. Le 27 octombrie 1970, Consiliul de miniştri al Comunităţii Europene aprobă "Raportul Davignon" care propunea crearea unui mécanism de informare şi consultare în domeniul politicii externe. Textul preconiza organizarea unor reuniuni semestriale ale miniştrilor Afacerilor Externe ale ţărilor din comunitatea Economică Europeană , dar şi întâlniri trimestriale al unui comitet politic, format din directori de politici din ministerele de externe, care să pregătească reuniunile. De asemenea, preşedintele comitetului era obligat să transmită în fiecare an la Parlamentul European o evaluare a cooperării politice. "Métoda" Davignon s-a remarcat prin supleţe, punând accentul pe angajamentul guvernelor de a se consulta în mod constant. Un al doilea "Raport Davignon", adoptat în 1973, prevedea ca "în problemele de politică externă, fiecare stat avea obligaţia să nu-şi fixeze o poziţie definitivă, înainte de a se consulta cu partenerii săi."

“Criza financiară schimbă lumea”

Propunerea Bilderberg pentru un superstat federal european şi o singură monedă are probabil rădăcini mai vechi. O investigaţie a celor de la BBC a scos la iveală documente de la primele şedinţe Bilderberg care confirmau că Uniunea Europeană a fost un vlăstar al grupului. Şi Davignon a recunoscut că Bilderberg a ajutat le crearea monedei euro, clubul fiind cel care a introdus în agenda discuţiilor politice ideea unui singur etalon monetar, la începutul anilor ‘90. Vicontele a admis acest lucru într-unul din rarele interviuri pe care le-a dat. A adus în discuţie şi faptul că întâlnirile anuale ale grupului Bilderberg sunt considerate deobicei “prilejul unei conspiraţii“.
Apropo de criza financiară, Etienne Davignon a declarat că : " Din 28 octombrie 2008, lumea nu va mai fi aceeaşi. Vom avea un "înainte" şi un "după" faţă de acest moment, pentru că sistemul n-a rezistat la excesele….sistemului. Astăzi, e clar, suntem în curs de a reconstrui în parte sistemul şi încercăm să administrăm consecinţele negative. Este nevoie de un mai bun echilibru între responsabilităţile statului şi sectorul privat, căruia i se cere mai multă energie. Deci, este nevoie de noi adaptări şi de schimbări". De altfel, între 1981-1985, Davignon a elaborat un plan de restructurare a industriei europene : " Sunt definitiv convins că fără industrie nu se poate vorbi de o economie puternică, iar industria nu poate să se dezvolte fără să accepte regulile dure ale competitivităţii decât în măsura în care statul supraveghează ca ceea ce o înconjoară să-i fie mereu favorabil."
http://www.independent-al.ro/vip

Etienne Davignon, șeful Grupului Bilderberg: Povestea Greciei trebuie să ia sfârşit, se poate repeta în altă ţară

2011-10-17T00:43:00.000+03:00

Uniunea Europeană trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru ca "povestea Greciei" să ia sfârşit şi statul să rămână în zona euro, pentru că altfel există riscul ca acest scenariu să se repete în cazul altei ţări, a declarat, vineri, Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg

"Atunci când ai o monedă comună trebuie să realizezi că este a tuturor. Povestea Greciei trebuie să ia sfârşit, dar cu Grecia în continuare în zona euro. Dacă reacţia nu este una puternică, de ce nu s-ar întâmpla acest lucru şi altor state", a afirmat Davignon, prezent la Bucureşti la conferinţa "Uniunea Europeană după criza datoriilor suverane".

El a adăugat că următorul pas după rezolvarea problemelor Greciei este găsirea de soluţii pentru consolidarea creşterii economice în UE.

"Modelul de integrare europeană este unic. Dacă nu va funcţiona, semnalul va fi foarte negativ pentru întreaga lume. Dacă nu vom reuşi, vom lua celorlalţi elementul de speranţă", a spus Davignon, referindu-se la procesul de globalizare.

Grupul Bilderberg este o structură informală care reuneşte în fiecare mulţi dintre cei mai influenţi oameni din lume pentru a discuta problemele internaţionale la zi, în special în zona afacerilor externe şi economiei internaţionale.

Întâlnirile sunt private, iar accesul se face doar pe bază de invitaţie specială. Conferinţele Bilderberg reunesc anual între 120 şi 140 de nume importante din Statele Unite ale Americii şi Europa Occidentală, în special politicieni, bancheri şi industriaşi.

Numele Bilderberg provine de la hotelul în care a avut loc prima întâlnire a organizaţiei, în 1954.

URL-ul scurt: http://www.dcnews.ro/?p=112640

Mămăligă Blog

Familia Aurei Ion vrea să dea statul român în judecată

Deutsche Welle: Săptămâna neagră a “Îngerului galben”

Muzica audio top - colaje Triuliu

Dezastru la Bacalaureat 2012 în Romănia

Disco Nr. 1

LISTA completa a semifinalistilor de la "Romanii au talent", sezonul 2

Juriul format din Andra, Mihai Petre si Andi Moisescu a avut din nou misiunea de a-i selecta pe cei mai buni si de a-i trimite in etapa urmatoare a concursului.

Semifinala 1

Semifinala 2

Semifinala 3

Semifinala 4

Semifinala 5

Audiente record la “Romanii au talent”, cea mai vizionata emisiune de divertisment din tara

Hei, voi, cei neînzăpeziți! Doar vi se pare că sînteți la suprafață (II)

Cine nu sare, cine nu sare ori este gabor, ori este pur și simplu mort (I)

Proteste la București - Galeria

Proteste la București - Galeria

Fuego

USL și-a plătit protestatarii cu câte 50 de lei. VEZI filmul cu camera ascunsă | VIDEO

Proteste în Romănia ! Video- realitatea.net

E Băsescu în Bilderberg?

RECENSĂMÂNT 2011: Vezi câți locuitori au mai rămas în fiecare județ din România

REZULTATE RECENSĂMÂNT 2011. Suntem prea puţini. Cum recuperăm?

Adevărul despre Eminescu – la 120 de ani de la ucidere

Două dintre infracţiunile de care este acuzat Dinu Patriciu în dosarul Rompetrol s-au prescris

Stiri asemanatoare (dupa cuvinte cheie)

Alte stiri din aceasta categorie:

The Economist: E vremea ca România să preia controlul asupra nesfârşitelor probleme cu

"Împăraţii lumii" rezolvă de la Bucureşti criza globală

Ce sunt «Iluminaţii»?

Cine e Bilderberg? Iată ce zic adepţii teoriei conspiraţiei

«Creierele lumii» vor eficienţă, popoarele vor libertate

Favoritul la preşedinţia UE, criticat pentru asocierea cu grupul Bilderberg. Rusia: schimbarea climatică aduce consecinţe catastrofale. Ancheta unui puci militar în Turcia

Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg: “Euro este un experiment reuşit”

Etienne Davignon, şeful Clubului Bilderberg, la Bucureşti

Etienne Davignon, șeful Grupului Bilderberg: Povestea Greciei trebuie să ia sfârşit, se poate repeta în altă ţară