Marele Ecran

Don't think!

2012-02-23T10:20:00.003+02:00

BROTHERS IN CINEMA

Sunt mulţi fraţi în cinema. Fraţii Dardenne (care tocmai îşi aduc Băiatul cu Bicicletă şi în România). Fraţii Taviani (care tocmai au cîştigat Ursul de Aur la Berlin, cu Caesare deve morire). Fratii Coen. Fraţii Wachowski. Să nu uităm de fraţii Lumiere. Şi acum, Chemical Brothers. De 20 de ani, show-urile lor vizuale halucinogene au fost proiectate prin festivaluri şi concerte, nefiind capturate pe film. Pînă acum.

Exorcistul, dupa Cristi Mungiu

2012-02-22T09:52:00.002+02:00

Daca tot am intrat in zona filmului romanesc cu Premiile Gopo, avem o stire de maxim interes pentru cinefili. Cel mai nou film al lui Cristi Mungiu, Dincolo de dealuri, a fost cules de un mega distribuitor din Statele Unite, Sundance Selects, unul din cele mai importante nume in distribuirea de filme independente si din afara Americii in salile de peste ocean. Un fel de zana cea buna a world cinema-ului. De-am avea si noi una.

Filmul, avandu-l in spate si pe Jean Pierre Dardenne ca producator, are ca subiect o poveste familiara noua. Doua femei, Alina si Voichita, crescute la orfelinat se regasesc la maturitate intr-o manastire izolata. In vreme ce Alina viseaza la o viata mai buna in Germania, Voichita e complet dedicata vietii monahale. In urma unui conflict cu staretul si maicile, Alina e suspectata de posesiune demonica si supusa unui exorcism crud ce aduce mai degraba a tortura. Probabil cazul tragic de acum 7 ani de la Tanacu a servit ca sursa de inspiratie penstru noul film al lui Cristi Mungiu. Distributia le include pe Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Dana Tapalaga si Catalina Harabagiu iar pentru cine tine evidenta costurilor as vrea sa mentionez ca CNC-ul a contribuit cu 270.000 de euro la proiectul lui Mungiu in conditiile in care Ultimul corupt al Romaniei a primit vreo 370.000. Ca sa stim o treaba...

Premiile GOPO 2012: Nominalizari

2012-02-22T09:13:00.001+02:00

S-au anuntat ieri nominalizarile la cele mai importante premii din cinemaul romanesc, Premiile Gopo, dar nu pot sa precizez exact cata atentie au atras in media. Eu la TV n-am vazut prea multe stiri. Dar pentru cei interesati de industria nationala de film mentionam (si) noi lista nominalizarilor. Marturisesc insa ca nu sunt foarte mari surprize, intrucat nu ne laudam cu o industrie foarte productiva (insa avem sperante), cele mai multe (si mai bune) filme fiind facute in co-productie, astfel ca premiile importante se vor imparti intre Aurora, Din dragoste cu cele mai bune intentii si Loverboy sau Periferic (cele mai multe nominalizari, 12). Alaturi de Crulic si Principii de viata cam asta ar fi recolta buna de colectionat a lui 2011. Bineinteles ca mai sunt si alte filme interesante, cum e cazul lui Radu Gabrea cu Manusi Rosii, insa acestea au trecut pe varfuri prin salile noastre. Ca fapt amuzant cel mai comercial film romanesc in 2011 a fost Nasa produsa de Mediapro Pictures, ghiveci romanesc-strainez preparat de Jesus del Cerro si despre care Iulia Blaga zicea ca e mai putin vulgar decat te-ai astepta. Nu bagam mana-n foc. Ca un contrast, Nasa a vandut vreo 27 de mii de bilete, cam de 9 ori mai putin decat Garcea din 2002. Ori suntem mai elitisti, ori nu mai suntem (prin cinema-uri). In fine, Premiile Gopo se vor decerna la o luna dupa Oscaruri, pe 26 martie.

Iata nominalizatii:

Cel mai bun film
Aurora (România-Franta-Elvetia-Germania, 2010)
Producator: Anca Puiu (Mandragora, Parisienne de production, Bord cadre films, Essential Filmproduktion)
Regia: Cristi Puiu

Crulic - drumul spre dincolo (România-Polonia, 2011)
Producator: Anca Damian (Aparte film, Fundacja im. Ferdynanda Magellana)
Regia: Anca Damian

Din dragoste cu cele mai bune intentii (România-Ungaria, 2011)
Producator: Ada Solomon (Hifilm, Cor leonis films, 4proof film, Movie partners in motion)
Regia: Adrian Sitaru

Loverboy (România-Serbia-Franta-Suedia, 2011)
Producatori: Daniel Mitulescu, Catalin Mitulescu, Marcian Lazar (Strada Film, The Chimney Pot, Film i väst)
Regia: Catalin Mitulescu

Periferic (România-Austria, 2010)
Producatori: Alexandru Teodorescu, Josef Aichholzer (Saga film, Aichholzer Filmproduktion)
Regia: Bogdan George Apetri

Cel mai bun regizor
Cristi Puiu, Aurora
Adrian Sitaru, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Bogdan George Apetri, Periferic
Catalin Mitulescu, Loverboy

Cel mai bun actor într-un rol principal, într-un film de lungmetraj fictiune
Bogdan Dumitrache, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Cristi Puiu, Aurora
Vlad Ivanov, Principii de viata

Cea mai buna actrita într-un rol principal într-un film de lungmetraj fictiune
Ada Condeescu, Loverboy
Ana Ularu, Periferic
Natasa Raab, Din dragoste cu cele mai bune intentii

Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un film de lungmetraj fictiune
Adrian Titieni, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Marian Râlea, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Mimi Branescu, Periferic
Udo Schenk, Manusi Rosii
Valentin Popescu, Aurora

Cea mai buna actrita într-un rol secundar într-un film de lungmetraj fictiune
Catrinel Dumitrescu, Aurora
Gabriela Popescu, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Ioana Flora, Periferic
Simona Stoicescu, Daca bobul nu moare
Valeria Seciu, Aurora

Cel mai bun scenariu
Adrian Sitaru - Din dragoste cu cele mai bune intentii
Cristi Puiu - Aurora
Razvan Radulescu, Alexandru Baciu - Principii de viata

Cea mai buna imagine
Dan Alexandru (rsc) - Ceva bun de la viata
Dusan Joksimovic - Daca bobul nu moare
Marius Panduru (rsc), - Periferic
Radu Aldea - Buna! Ce faci?
Viorel Sergovici - Aurora

Cel mai bun montaj
Cristina Ionescu, Serban Ioan Tatu - Loverboy
Eugen Kelemen - Periferic
Mihai Codleanu - Buna! ce faci?
Roxana Szel, Ioachim Stroe - Metrobranding

Cel mai bun sunet
André Rigaut, François Musy, Gabriel Hafner, Cristian Tarnovetchi - Aurora
Bruno Pisek, Birgit Obkircher, Florin Tabacaru, Marius Leftarache - Periferic
Piotr Witkowski, Sebastian Wlodarczyk: Crulic - drumul spre dincolo
Thomas Huhn, Florin Tabacaru, Marius Leftarache, Alexandru Dragomir, Sebastian Zsemlye - Loverboy

Cea mai buna muzica originala
Cheloo - Tanti
Dragos Alexandru - Buna! Ce faci?
Pablo Malaurie - Loverboy
Piotr Dziubek: Crulic - drumul spre dincolo
The Young Gods - Copilaria lui Icar

Cele mai bune decoruri
Dan Toader - Daca bobul nu moare
Daniel Raduta - Loverboy
Simona Paduretu - Periferic
Vali Ighigheanu, Andreea Popa - Aurora

Cele mai bune costume
Brândusa Ioan - Periferic
Chinyere Eze, Augustina Stanciu - Loverboy
Costin Voicu - Daca bobul nu moare
Doina Levintza - Ceva bun de la viata
Nicoleta Cârnu - Buna! Ce faci?

Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura
Andreea Dumitrescu, Bianca Boeroiu - Loverboy
Andreea Tudose, Cristina Temelie - Daca bobul nu moare
Dana Roseanu, Domnica Bodogan - Buna! Ce faci?
Stefan Enache, Corina Brailescu - Periferic

Cel mai bun film de debut
Burta balenei
Regia: Ana Lungu, Ana Szel
Metrobranding
Regia: Ana Vlad, Adi Voicu
Periferic
Regia: Bogdan George Apetri

Cel mai bun film documentar
Dupa revolutie (România, 2010)
Producator: Rupert Wolfe Murray (Productive International Invest)
Regia: Laurentiu Calciu
Metrobranding (România, 2010)
Producator: Anca Puiu (Mandragora)
Regia: Ana Vlad, Adi Voicu
Pacatoasa Teodora (Franta-România, 2011)
Producatori: Richard Copans, Dan Burlac (Les films d'ici, Elefant Film)
Regia: Anca Hirte
Scoala noastra (România-Sua-Elvetia, 2011)
Producatori: Mona Nicoara, Miruna Coca-Cozma (Sat mic film)
regia: Mona Nicoara, Miruna Coca-Cozma
Vorbitor (România, 2011)
Producatori: Carmen Harabagiu, Aurelian Nica, Andrei Cretulescu (HBO Europa Centrala)
Regia: Radu Muntean, Alexandru Baciu

Cel mai bun film de scurtmetraj
Apele tac
Regia: Anca Miruna Lazarescu

Film pentru prieteni
Regia: Radu Jude

Gutuiul japonez
Regia: Mara Trifu

Hello Kitty
Regia: Millo Simulov

Stremt 89
Regia: Dragos Dulea, Anda Puscas

Premiul "Tânara speranta"
Anca Miruna Lazarescu pentru regia filmului Apele tac
Corneliu Ulici pentru rolul Mateo din Ceva bun de la viata
Luiza Pârvu pentru regia filmului Draft 7
Millo Simulov pentru imaginea filmului Hello Kitty
Sarra Tsorakidis pentru regia filmului O mie de lucruri în comun

Cel mai bun film european (dintre cele distribuite în România în 2011)
În turneu/Tournée (Franta, 2010)
Regia: Mathieu Amalric
Distribuitor: Independenta Film

Melancolia/Melancholia (Danemarca, 2011)
Regia: Lars von Trier
Distribuitor: Independenta film

Pielea în care traiesc/La piel que habito (spania, 2011)
Regia: Pedro Almodóvar
Distribuitor: independenta film

Un an din viata/Another Year (Marea Britanie, 2010)
Regia: Mike Leigh
Distribuitor: Transilvania Film

În patru timpi/Le Quattro Volte (italia - germania - elvetia, 2010)
Regia: Michelangelo Frammartino
Distribuitor: Clorofilm

Premiul publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2011)
Nasa - 26.765 bilete vândute
producator: alma sârbu (mediapro pictures)
distribuitor: mediapro distribution
regia: Jesús del Cerro, Virgil Nicolaescu

Ps: eu mi-as insemna pe undeva filmele documentar nominalizate sa le pandesc pe unde apar. Iar la categoria scurt-metraj nu stiu cum sa va zic mai clar vedeti Film pentru prieteni.

Le ballon rouge (1956)

2012-02-20T18:53:00.001+02:00

Cat de simple si, totusi, cat de pline de sens pot fi unele filme cand ies din mainile unor oameni dotati cu sensibilitatea artistica pe care o solicita meseria de cineast. Aseara in Bruiaj Bar dupa o serie de scurt-metraje de calibru (Wim Wenders, Werner Herzog, Jim Jarmush) a fost proiectata o capodopera a cinema-ului francez din anii 50, Le ballon rouge. Filmul de 30 de minute, regizat de Albert Lamorisse si avandu-l in prim plan pe fiul acestuia, Pascal, e o mica bijuterie magico-realista oscarizata in 1956 pentru cel mai original scenariu.

E povestea unui pusti de 10 ani care in drum spre scoala gaseste un balon rosu legat de un felinar, il dezleaga si-l poarta cu el peste tot. Balonul, initial un simplu obiect, isi dezvaluie repede esenta magica adoptand un comportament si o vointa propriu. Fidel ca un animal de companie (sau un prieten imaginar) balonul il insoteste peste tot pe copil, indiferent daca-l tine de franghie sau nu, se joaca cu el de-a v-ati ascunselea, il asteapta rabdator sa iasa de la scoala si doarme in camera cu el. Cand un profesor il cearta pentru atasamentul sau fata de balon, balonul o ia personal si-l “fugareste” pe asprul profesor prin tot orasul.

Fiind atat de mare si rosu balonul nu trece neobservat de gasca de copii din cartier care vor sa si-l insuseasca. Urmeaza apoi o harjoneala destul de amuzanta in care toti pustii il fugaresc pe copil si balonul sau, din ce in ce mai invidiosi si mai violenti, pana cand reusesc sa-l distruga. Ceea ce se intampla in final e cel putin la fel de fantastic si nu merita spoilarit intrucat transforma totul intr-o parabola. Ajunge sa spun ca va starni comentarii ca la vederea unui animal pufos.

Pentru mine Le ballon rouge a venit ca o revelatie pentru cat de mult poti sugera cu un anumit context si o poveste bine spusa. Daca faci un film pentru copii nu ai nevoie de un bagaj foarte consistent. Inocenta copilului, lipsa de aparare a balonului magic, legatura celor doi care chiar si franta renaste intr-o forma noua sunt chestiuni cu un simbolism aparte care pot fi regasite peste tot in lumea reala. Tine doar de imaginatia noastra daca acceptam o asemenea poveste si ne putem regasi in personajul ei.

Enjoy:

Ultimul Corupt din Romania (2012)

2012-02-20T10:38:00.018+02:00

CORUPŢIA, POVESTITĂ PENTRU IDIOŢI

Într-o discuţie recentă cu Marian Rădulescu, îmi spunea că nu merită să vorbeşti despre filmele proaste, îndoielnice. Orice pomenire a lor nu face decît să le valideze impostura. Reclama negativă e totuşi reclamă (vezi povestea cu pseudo-vedetele de la noi). Vorbind, rîzînd de ele, văzîndu-le, nu faci decît să fii părtaş, să te împotmoleşti în noroiul lor. Pe scurt, Marian crede că se impune să ignorăm cu desăvîrşire aceste "creaţii", să nu ne apropiem de ele. Ca şi cum n-ar fi. În esenţă, sunt de acord. Numai că noi ne-am asumat aici pe blog rolul de a avertiza, de a păzi, de a spune "hic sunt leones". Şi dacă vrem să avertizăm, trebuie "să vedem" pericolul, în spiritul motto-ului blogului: "scrie ce vezi, dar vezi ce scrii" (varianta propusă de Marian: "scrie ce vezi, dar ai grijă ce vezi"). În legătură cu ultima emanaţie marca Nicolaescu a trebuit să facem un compromis. N-am vrut să mă apropii de film, dar ar trebui să ştie şi ceilalţi de ce NU (deşi, dacă citiţi acest blog, cu siguranţă că ştiţi deja de ce). Aşa că l-am întrebat pe Nachos, posesorul unui stomac mai tare, dacă nu vrea el să vadă în locul nostru Ultimul Corupt din România.

Ultimul cadru din Ultimul corupt...prezintă patru boşorogi care bat palma, îşi lovesc vesel bucile, apoi se întorc spre cameră şi ne arată pumnul, în timp ce îşi petrec celălalt pumn în îndoitura cotului, ceea ce în limbaj universal înseamnă "să ţi-o trag". Cadrul îngheaţă pe rînjetul lor. E tot ce trebuie să vezi ca să prinzi şpilul filmului (vorba vine, film...). Mesajul ar fi ăsta: noi facem jocurile. Şi nici nu trebuie să ne ascundem. Vă sfidăm pe faţă. Vă cacialmim cum vrem noi. Şi vouă, dragi români cretini, vă place. Vi se pare că noi suntem perverşi şi meschini? Ei bine, noi suntem oglinda voastră.

Asta e primul nivel, superficial al mesajului, pe care au dorit probabil să-l transmită. Nu e departe de adevărul ţării în care trăim. Dar felul în care e împachetat de Nicolaescu e o dublă sfidare. El îi face pe toţi afaceriştii ăştia securisto-mogulo-politruci-pişcotari să pară simpatici. Iar asta este imoral. Pe Nicolaescu săracu poţi să-l înţelegi pînă la urmă: el de 20 de ani a trăit printre ei (şi înainte de asta, alţi 40). Normal că senatorului i se par simpatici, că doar s-a scăldat în aceleaşi zoaie. E unul de-al lor. Şi în felul ăsta apare şi el în film, chiar dacă aparent nu joacă. Dar ceilalţi actori sunt vinovaţi de prostituţie ( şi aici mă refer chiar la actorii de meserie, nu la Jojo).

A doua cheie în care trebuie citit filmul este departe de voinţa producătorilor (între care se numără şi Media Pro). Să ne întoarcem la portretul de grup: Mălăele, Diaconu, George Mihăiţă şi alţii (de exemplu Cristi Iacob) care credeam că sunt actori onorabili. Unii iubiţi de public. Nicolaescu îi arată aşa cum se pare că sunt în realitate. Fripturişti. Meschini. Să accepţi să joci în aşa ceva trebuie să fii ori curvă, ori prost. Niciuna din variante nu e scuzabilă.

Nu fac decît să se compromită, dacă n-au făcut-o deja (vezi Diaconu). Dacă nu mi-ar fi scîrbă de ei, mi-ar fi milă. Actorii, ei sunt din păcate, ultimii corupţi din România. Dacă pînă şi ei, atunci...

Nicolaescu ne arată, fără să vrea, că procesul s-a încheiat. Comunismul a învins. Omul Nou e complet. Putred complet. Dacă ajungi din greşeală în sală, bagă-ţi degetele în urechi ca să nu auzi vorbele (oricum sunt goale), studiază actorii şi ai să înţelegi că sunt canceroşi pe dinăuntru.

Apoi ar mai fi un mesaj, tot involuntar. Întreg filmul e un mare "să ţi-o trag" transmis spectatorului. Nicolaescu ne zice cu fiecare cadru "eu nu ştiu să fac filme". Cu ultimu cadru zice: "da' cu toate astea ţi-am tras-o din nou". De două ori. Odată că e făcut şi cu bani de la CNC (adică de la tine, spectatorule) şi apoi pentru că ai plătit bilet. Şi dacă îţi place asta, atunci chiar ţi-o meriţi (apropo, băieţii de la Marele Ecran, v-aţi prins că îmi decontaţi biletul; io nu dau bani pe aşa ceva).

Pe scurt Ultimul corupt... "miroase a labă tristă", ca să cităm o replică din film. Hai să dăm şi nişte exemple. Deci începe ca în Godfather, cu micul întreprinzător Ghiocel Trandafir (observaţi simbolistica numelor) care cere un favor de la mogulu Mălăele. Ghiocel e Nae Lăzărescu, deci în cadru trebuia să apară şi Vasile Murariu, sub forma unui popă cu epoleţi pe sub sutană. Glumele care se schimbă cu această ocazie, sunt exact de nivelul Lăzărescu-Murariu ("-Domnul lucrează la negru" "-Asta-i discriminare") . Şi chiar mai jos, la nivelul altui cuplu celebru, Ţociu şi Palade, singurii actori de prost-gust care nu apar în film: "-La banii ăştia nu post să vă bag decît la pomeni" "-Băgaţi-mă unde doriţi!".

min. 5 încep să-mi iau notiţe pe hîrtie ca să nu fie o completă pierdere de timp

min. 10 Apare Busu de la meteo, care poartă de data asta un sacou normal (probabil toţi actorii sub contract cu MediaPro au fost obligaţi să treacă prin cadru la un moment dat)

min. 11 Vine madam ministru Jojo, o combinaţie de Elena Udrea, Iulia Timoscenko (freză), Ana Lesko (accent moldovenesc şi cîntec) şi Monica Ridzi. Intriga se bazează chiar pe scandalul Ridzi, ăla cu scena, în contextul în care pentru a primi clauza de justiţie de la "varza de Bruxel" trebuie arestat un corupt gras. Nu ştiu de ce, dar cele doua personaje feminine din film, moldoveanca si unguroaica, vorbesc cu nişte accente îngroşate dincolo de caricatură.

min. 15 Mda, în umbră se află, normal, un general securist.

min. 16 Apare şi musul din Toate Pînzele Sus (agentu popete sau ionete). El se materializează la comanda generalului ca în Star Trek (asta ar trebui să fie o metaforă amuzantă pentru omniprezenţa serviciilor).

min. 18 Cristi Iacob deschide o uşă. Chiar nu înţeleg cum te poţi umili în halul ăsta ca actor. Nu e nimic umilitor să vii la o filmare ca să deschizi o uşă, dar motivul pentru care apare aici mă depăşeşte. Nu înţeleg cu ce îl au la mînă. Or fi serviciile?

min. 21 partida de poker (inevitabil, fiind sequelul nemuritorului Poker)

min. 22 inevitabil, gluma cu 2 perechi de aşi

min. 23 încep să mă întreb cînd o să apară CRBL

min 24 sau Andi Moisescu, poate Măruţă?

min. 25 primul moment în care Nicolaescu vrea să depăşească stadiul de filmare de scheci de tv:
de la un tablou pe perete care arată o masă, camera se depărtează şi ne arată altă masă
(o Cina cea de Taină a corupţilor)

min. 26 blasfemia continuă în limbaj biblic ("unul din voi mă va trăda") cu mogulul Mălăele pe post de mîntuitor. Dacă tot blasfemiaţi, măcar să fie amuzant.

min. 30 se vorbeşte de DNA, stenograme,"toţi avem dosare"

min. 34 glumă autoreferenţială: "-Cît (parandărăt) ţi-ai tras?" "-Un fleac"

min. 34 mi-am scăpat pixul din mînă

min. 36 gluma lui Nicolaescu cu care le dă peste nas mucoşilor din "Noul Val": "E filmat minimalist" se scuză agentul Popete cînd o înregistrare video e filmată tremurat printre crengile unui copac

min. 37 gluma Perversului de pe Rahova "păi ori suntem profesionişti, ori nu mai suntem?". Da, sunteţi

min. 40 cineva i se adresează generalului de secu cu "Arhitectule". Deci Sergiu a văzut Matrix. Da, probabil ca să vadă cadrele pe care le-au furat americanii din Mihai Viteazu

min. 42 se fredonează "puşca şi cureaua lată, ce şpioni eram odată"

min 43 moment în care îmi dau seama că porţia mea de nachos era lucrul cel mai puţin toxic pe care îl consumam în sala de cinema

Am înţeles în sfîrşit la ce mă uit: la Ghidul Corupţiei Povestit de Idioţi pentru Idioţi. Maniera se vrea a la Caragiale. Numai că, ce să vezi, neicusorule? În loc de satira socială a ieşit un porno-politic ( prin asta vă rog să înţelegeţi că jignesc filmele porno). Un porno-politic care se vrea ironic. Care are pretenţii de subtilitate stilistică. Şi, mai grav, de umor. La scenaristul Adrian Lustig umorul iese, tot ca la Caragiale, din alegerea numelor: Viţelaru aka Bivolaru, Agîrbiceanu aka Sadoveanu (clanul) , o republică din spaţiul ex-sovietic se cheamă Demokratistan etc etc.

Apar atîtea personaje ca la un Revelion TVR din 74, dar fără Toma Caragiu sau Amza. Şi tot ca atunci se aruncă "şopîrle", aluzii...Un spectator străin s-ar bloca după 30 de minute. Pentru unul care a crescut cu filmele "comisarului", poate fi cel mult un concurs de a recunoaşte cît mai multe figuri. A, uite-l şi pe Dichiseanu!

Portretul grosier şi grotesc făcut de Nicolaescu e de fapt, o pictură naivă şi pe alocuri foarte jignitoare. E un State de România fără ţigani. Ultimul Corupt...e un film care corupe. Prin bagatelizare cruntă şi kitchoşenie sumbră. Mesajul subliminal e că "ei" au cîştigat şi nu mai are sens să ne opunem. În Demokratistan nu mai putem decît să ne "rîdem". Şi să plătim bilet. Lui Nicolaescu & co

Bugetul filmului a fost de 1.561.841 RON din partea CNC. Din partea noastră, adică. Vreo 370.000 euro. Onorariul regizorului să fie vreo 10.000, aşa rotund. Vă propun să dăm mînă de la mînă un euro şi să-l rugăm pe maestru să stea pe viitor acasă şi să-şi cureţe pistoalele. Ce e un euro? Un fleac. Nu ne găsim noi 10.000 de cinefili în toată ţara asta? Fraţilor, hai să-l pensionăm pe Nicolaescu!

Sau nu?
Ştiu ce o să ziceţi. Că ăsta e ca Cidul. Vrea să moară călare şi cu camera în mînă. Să mori tu

Problema e că atîta vreme cît nu dispar corupţia mare (din CNC) şi corupţia mică (spectatorii corupţi de mici cu convingerea că Sergiu e regizor), nu va dispărea nici Nicolaescu. "Nicolaescu n-a murit/Ne veghează îndîrjit/Nicolaescu e o şcoală/ Nicolaescu e o boală". (Nachos)

rating: 0 (zero) Nachos

Charlie Chaplin: un "dictator" pentru libertate

2012-02-19T16:44:00.002+02:00

Un mash-up excelent intre discursul lui Chaplin din The Great Dictator si muzica rapperului german Sido. Sa ne gandim un moment ce-ar insemna daca un detinator al drepturilor de proprietate intelectuala ar veni si-ar spune: vrei sa faci asta? plateste un milion de dolari. Am fi cu o creatie artistica mai saraci. Acest gen de montaj e deopotriva un tribut pentru filmul lui Chaplin cat si un mijloc gratuit de promovare pentru muzica lui Sido de care, sincer, eu n-am auzit.

via Ginger Group

Star Wars Episodul 1: (Re)Amenintarea Fantomei 3D

2012-02-18T21:44:00.000+02:00

Parte din rolul de cronicar pe Marele Ecran inseamna sa va si avertizam in privinta filmelor care nu ne satisfac. Marturisesc ca eram cel putin curios de relansarea seriei Star Wars in 3D ca si de oportunitatea vizionarii ei in cinema insa odata intrat intr-o sala minuscula de mall, impreuna cu vreo cativa parinti nostalgici cu copii, m-am simtit cam stingher. Iar filmul nu m-a scapat de starea aia ca daca ma straduiam doar un pic gaseam ceva mai bun de facut. In definitiv, saga lui Lucas mi-e oricum suficient de familiara...

Prin urmare in caz ca nu va incadrati in noua generatie (a 3-a) careia se adreseaza aceasta remasterizare a primului episod (sau al patrulea daca o luam cronologic pe ani de nastere) e indicat s-o evitati intrucat nu e cu nimic mai spectaculoasa decat varianta "bidimensionala" din 1999. Amenintarea Fantomei 3D e exact asa cum se recomanda singura - o simpla amenintare. 3D-ul nu e o revelatie decat in primele minute ale intro-ului cu rol de semnatura tehnica. Zidul de text auriu chiar se pierde in spatiu iar senzatia e misto. Altfel, nici un alt moment de mare angajament stilistic nu te absoarbe mai mult decat ar fi facut-o versiunea originala vizionata pe acelasi ecran de cinema. Dar daca aveti bani de cheltuit, n-aveti decat.

Primul episod al noii trilogii n-a fost nici in 1999 prea bine primit de critica si vazandu-l acum, dupa 13 ani, imi pare si mai aiurit. Nu pot scapa de senzatia ca Lucas l-a facut doar cu gandul la o noua generatie de copii sacrificand pasiunile fanilor care i-au oferit primei serii statutul de cult. Apreciez insa creativitatea designului din epoca de glorie a Republicii, detaliile savuroase de pe Coruscant si Naboo, pe frageda Natalie Portman intolita in haine regesti si pe junele McGregor luand lectii despre Forta. Sunt binevenite chiar si reinventarea "originilor" celor doi androizi: R2D2 si C-3PO ori explicarea stiintifica a Fortei. Inchid ochii si la paralela bibilica Anakin-Iisus sugerata de conceptia lor "imaculata". In schimb am ajuns sa detest personajul Jar Jar Binks si sa-l consider retard si enervant. Cursa de pod-uri ramane acelasi moment de suspans animat iar confruntarea finala cu ucenicul Sith, Darth Maul, are putin din emotia unei inclestari personale, probabil si datorita mortii lui Qui-Gon (Liam Neeson).

In concluzie, nu e cu nimic mai spectaculoasa editia 3D a lui Star Wars Episode I decat cea originala iar singura ei justificare, dincolo de discutabile (franciza a strans deja 4 miliarde $) ratiuni financiare, ar fi ceea ce declara George Lucas: Star Wars e unul din acele filme vechi care a fost din start conceput pentru marele ecran. E o mare diferenta sa-l vezi pe ecran, cu sunet si imagine impunatoare, iar acum in 3D. Pentru copiii ce nu l-au vazut, face sens.

rating: Eroare

P3EDICŢII Oscar

2012-02-16T11:50:00.003+02:00

10, 9, 8...Mai sunt 10 zile pînă la decernarea p3Emiilor Oscar. Concursul nostru intră de azi într-o nouă etapă. Aceea în care o să vă gîndiţi de 3 ori înainte să ne trimiteţi p3Eviziunile voast3E. Partenerul nostru de gadgetă3Eală, 3E.ro, s-a gîndit să ridice miza şi face o suplimenta3E substanţială a fondului de premie3E (pe lîngă bilete şi cărţile de la Esotera).

Deocamdată nu avem lista completă de 3Ecompense, dar ştim că vom avea de dat cel puţin un stick Patriot de 8GB (genul de stick care ar rezista şi la apocalipsele lui Emerich), un p3Emiu-surpriză (dar surpriză plăcută) şi 3 jocuri Deus Ex: Human Revolution. Game on!

*vom 3Eveni cu detalii p3Ecise, dar am vrut să vă dăm vestea 3Epede-3Epede

Elabuga

2012-02-15T15:05:00.013+02:00

"AND NOW FOR SOMETHING COMPLETELY DIFFERENT!"

Astăzi vă prezentăm cartea de benzi desenate Elabuga. Ştim că nu corespunde cu profilul blogului. Dar nu prea corespunde nici cu al editorului, Mandragora, casa de producţie fondată de Cristi Puiu. Intrigaţi şi plăcut impresionaţi de ultima lansare Mandragora (petrecută la sfîrşitul lui 2011) am cerut lămuriri chiar de la "omul de acţiune", Anca Puiu (care acum e în filmări la Oradea, în calitate de producător).

Lucian Mircu: Ce v-a venit să scoateţi cartea asta? Că parcă nu e în "fişa postului"...

Anca Puiu: Şi ştiţi cîtă treabă am? Acum filmăm cu Marian Crişan (Morgen, n.n.). Am făcut un scurtmetraj între timp. Adică, e multă treabă.

L.M. Păi de asta m-am şi mirat că v-aţi băgat în comics.

A.P. Da, păi tocmai asta e chestia. Că mai am şi vreo trei copii pe acasă (rîde). Acum pe bune, filmăm la Oradea. Cum m-am băgat? A fost simplu. Eu cu George Drăgan (scenaristul ) am făcut un scenariu pe care l-am transformat în filmuleţ. Şi mai facem şi un lungmetraj. Şi aşa, din vorbă în vorbă...El are cîteva poveşti foarte frumoase despre război şi i-am zis că ar fi păcat să nu le materializeze cumva. El tocmai se gîndea să le materializeze cu un prieten, cu Tamba (Alexandru Talambă, graficianul). Ei aveau un proiect cu patru poveşti. I-am zis că e imposibil cu patru, mi se pare enorm. Eu mă gîndeam la vreo două. Dar pînă la urmă a ieşit doar una, după vreo 2 ani.

M-am luat cu filmele şi n-am apucat să caut nişte finanţatori, care să se bage. Pînă la urmă am băgat bani din buzunar. Şi am zis: "n-oi sărăci eu pentru cîteva mii de roni". Ca producţie am făcut doar vreo 800 de bucăţi. au costat totuşi aproape 10.000 de lei. Dar se şi vede calitatea. N-am vrut să fac rabat. Mai ales că am intrat şi într-un domeniu destul de nou. Mie-mi plac mult benzile desenate şi pe unde mergem apucăm să ne uităm şi peste BD-uri. Sunt foarte mişto, uşor de citit. Mi-a plăcut ideea asta că e cu subiect de sine stătător, care a fost tratat cu maximă seriozitate. Şi Tamba a lucrat 2 ani la asta, chiar dacă n-a desenat încontinuu. După aia m-am agitat eu vreo 4 luni să facem producţia. Pentru că după ce ai BD-ul pe hîrtie trebuie să-l treci pe calculator şi să vorbeşti în stînga şi dreapta să-l produci la o calitate. Aici m-am speriat cel mai tare, pînă am intrat în linie dreaptă. Acum lucrez cu nişte băieţi, 4 echipe de cîte doi (scenarist + ilustrator) şi vreau să scoatem altă cărticică, un bestiar urban cu animăluţe, care sunt tot în spiritul ăsta.

L.M. Reacţii?

A.P. Pînă şi la francezi le-a plăcut extraordinar de mult. Vreau să şi traduc Elabuga. S-a vîndut incredibil şi am primit multe comenzi pe mail, chiar şi din afară. Români, care au văzut-o pe facebook. Sunt îngrozită că n-am timp s-o promovez. Cînd o vede oricine zice "wow"! Adică scoate imediat 30 de lei (pe net) sau 40 de lei (în librării), cît am zis noi. Şi primim şi felicitări înapoi.
L.M. Cum aţi lucrat cu cei doi autori?

A.P. Mi-a plăcut viziunea lui George. Are o scînteie interesantă. Am întîlnit mulţi scenarişti. Şi nu pot să zic că m-am oprit la foarte mulţi. Dar el se exprimă foarte bine, româneşte, cu subiect şi predicat. Se leagă foarte bine ideile. Cînd mi-a trimis scenariul l-am sunat aproape imediat. Şi Tamba desenează foarte bine. Amîndoi lucrează în publicitate.

L.M. Şi eu lucrez în publicitate. Iată...

A.P. Toţi lucrăm în publicitate

L.M. Numai domnul Puiu nu lucrează în publicitate...

A.P. Eh, mai lucrează şi el.

Am ţinut să vorbesc şi cu Tamba şi să-i spun de ce mi-a plăcut Elabuga. Că îmbină parte de "entertainment" cu latura spirituală. Un singur reproş am avut să-i fac cărţii: e prea scurtă. Mai vreau.

Apel Tres Courts

2012-02-14T11:19:00.008+02:00

Probabil cunoasteti deviza lui Godard: "Ia o camera. Filmeaza ceva. Arata cuiva". Motto-ul organizatorilor festivalului Tres Courts e acum un pic altfel: Ai o camera? Ai filmat ceva? Arata-ne si noua!

Asta pentru ca au mai ramas doar trei saptamani pana la termenul-limita (9 martie) de inscriere a creatiilor voastre, sub 3 minute. Evident ca timpul e...foarte scurt pentru a o lua de la zero cu un film (in afara de cazul in care ati avea o idee geniala, simpla -asa cum sunt toate ideile geniale- si va miscati foarte repede). Asa ca apelul acesta se adreseaza celor care au deja niste creatii in sertar (nu mai vechi de 2 ani) pe care nu le-au aratat inca la nimeni. Ceea ce e pacat. Pentru a sterge opera voastra de praf, va da cateva argumente si Ingrid Diac, secretarul cultural al Institutului Francez din Timisoara:

"Este o ocazie de neratat pentru cei care se exprima bine, pe scurt, in format video. Participarea fiind gratuita, este cu atat mai important sa nu rateze ocazia de a afla ce parere au romanii despre filmele lor, si, de ce nu, de a castiga! Filmele romanesti selectionate se vor intrece pentru 3 premii: al juriului, al publicului si al Organizatiei Internationale a Francofoniei (OIF). Premiile juriului si al publicului constau din trofee, smartphone-uri oferite de Orange si de un sejur de 3 nopti la Cluj-Napoca in perioada Festivalului de Film Transilvania, cu participare la proiectiile si evenimentele TIFF. Premiul OIF are o valoare de 250 de euro, este insotit de o diploma si va fi acordat celui mai bun film romanesc care utilizeaza limba franceza si/sau care abordeaza una dintre temele: drepturile omului, pace si democratie, diversitate lingvistica si culturala, dezvoltare solidara si durabila, educatie si formare. Dar cel mai mare castig al filmelor selectionate va fi vizibilitatea! Acestea vor fi vazute de peste 6000 de oameni, din peste 25 de orase din Romania (unele care nici nu au cinematograf!)"

Tinker Tailor Soldier Spy

2012-02-12T17:09:00.016+02:00

CRONICA PICTATA NO. 1 *

[stenograma, 10.02.2012, 14.00 hours, singur in sala, la multiplex!!!]

[min. 01 - 20] Razboiul Rece. Atmosfera glaciala. Undeva, in sediul spionilor reginei (numit intamplator "The Circus"). Biroul de comanda izolat fonic. Neizolat fata de cartitele kaghebiste. 4 suspecti. Tinker (Toby Jones). Tailor (Colin Firth). Soldier (Ciaran Hinds). Spy (David Dencik). In Budapesta, Mark Strong incaseaza un glont. Megascandal. Seful Control scapa lucrurile de sub control. Cade capul lui John Hurt. Si mana lui dreapta, Gary Oldman. Asa incepe. Cartea: John Le Carre. Bazat "loosely" pe "cazul Philby". Spionul kaghebist care a stat vreo 20 de ani cocotat in varful serviciilor secrete britanice. Regia: suedezul care a facut Let the right one in.

[min. 21 - 50] Oldman se intoarce cu o misiune. [Un ministru ii zice: "misiunea asta nu exista"] Ajutorul batranului e un spionel blond, gay. Apare Tom Hardy. El e hetero. Ceea ce e bine. Pentru ca Tom meets Iryna in Istanbul. Iryna vrea in Occident. In schimbul unui nume. Hardy telegrafiaza la sediul din Londra. De serviciu se pare ca era cartita. Pentru ca Iryna dispare brusc pe Marea Neagra. Mark Strong revine. E torturat. Creieri pe pereti.

[min. 51 - 70] James Blond vrea sa sustraga un dosar din arhiva. Scena cu valiza, grozava. [Multumesc, Belinda!]. La radio se aude un cantecel simpatic. Petrecere de Craciun, cu Mos Lenin. Scene de adulter. [funfact: printre figuranti, apare si scriitorul John le Carre, 80 de ani, care in tinerete chiar a fost agent secret; e si producatorul filmului]. Apar alti spioni gay. [in filmul irlandez The Guard unul din personaje spune ca "aveam in IRA o gramada de baieti gay. Era mai usor sa-i infiltram in MI6"].

[min. 71 - 90] Oldman si Blond au o sedinta cu whiskey. Gary vorbeste cu un scaun. Scena pe care o s-o vedeti la Oscar. De fapt, "vorbeste cu" nemesisul nevazut Karla. Karla nu e femeie. Nimic nu e ceea ce pare. Normal, e un film cu spioni. Deja un clasic al genului. Si un etalon.

[min. 91 - 123] Multe personaje (cu nume haioase: Smiley, Control). Multe scene. Bine controlate. Tensiune. Facuta din nimic. Suspiciune generala. Singuratate. Paranoia. Jumatate din timp, spionii -vestici sau estici- incercau sa se faca unii pe altii sa defecteze. Cealalta jumatate isi aruncau informatii nesemnificative ("graunte") pe post de informatii vitale ("gold"). Viata de spion, viata de pion. Finalul e magnific: pe piesa La Mer, varianta Julio Iglesias. Coloana sonora: Alberto Iglesias. Coincidenta de nume. (?) Deseara, in tinutul reginei sunt premiile BAFTA. TTSS are vreo 11 nominalizari. Le merita.

later edit: a luat premiul pentru cel mai bun film britanic si premiul pentru cea mai buna adaptare

rating: colectabil

*cred ca e evident ca nu stiu sa desenez, si totusi indraznesc sa incep aceasta serie de "cronici pictate"; sa vedem cat o sa ma tina

Get up, stand up!

2012-02-11T14:01:00.009+02:00

Yo-yo, rastaman nation, îndemnul din titlu n-are legătură cu protestele anti-ACTA de azi. Deşi ar putea. Are conecşion cu doc-ul despre zeul reggae Bob Marley, care are premiera zilele acestea. Nu în Zion, ci în Berlin (la a 62-a ediţie a festivalului, început alaltăieri). Regizorul Kevin MacDonald (Ultimul Rege al Scoţiei, Touching the Void) a avut acces la fotografii, documente, filmuleţe şi interviuri din arhiva familiei (cei 12 copii şi soţia apar şi ei în film). Plus, da, muzica. Ridimul. Euforia. Un film (de 144 minute!!!) despre viaţa, moartea şi moştenirea unuia din simbolurile globale şi mare vînzător de ti-şărturi, alături de Che Guevara. Poate filmul acesta ne va reda omul, nu icon-ul (încă n-avem trailer).

Brazărul nostru, Boris Gaza, s-ar putea să vadă premiera Marley. Actorul timişorean e prezent la Berlinală şi a promis că va fi corespondentul nostru special de acolo. Sun iz şainiăn, piăpăl!

Red State (2011)

2012-02-11T12:49:00.001+02:00

rating: Brainwash

Daca si-a pus cineva intrebarea “ce fel de filme ii plac lui Quentin Tarantino?” unul din posibilele raspunsuri va fi cu siguranta “filme ca Red State”. Catalogat drept un action-horror independent, filmul lui Kevin Smith (Dogma, Clerks) e suficient de volatil si stilizat ca sa-i nasca fiori de placere guru-ului Tarantino dar si indeajuns de inteligent si subversiv ca sa ne provoace si noua reactii si intrebari. Probabil daca l-as fi vazut mai demult, Red State ar fi fost un concurent serios la categoria filmul politic al anului 2011. Asta intrucat ataca nebunia fundamentalismului crestin si mineaza sistemul guvernamental, in special felul in care autoritatile se raporteaza la orice situatie de criza prin filtrul Homeland Security Act. Felul in care Smith alege sa prezinte lucrurile nu e insa unul acuzator ci un val de sarcasm ucigator care invaluie totul fara sa ofere nici un raspuns. E ca si cum ne-ar plasa intre doua nicovale: una a fanatismului religios, cealalta a autoritarismului institutionalizat. Cand cele doua se ciocnesc, ratiunea e redusa la tacere si tot ce ramane e foc si pucioasa.

Scenariul lui Smith nu contine prea multe subtilitati si patrunde cu vrednicie direct in mijlocul plotului principal: o gasca de crestini ultra conservatori, membri ai unei Biserici radicale conduse de pastorul Abin Cooper (Michael Parks) ademenesc 3 tineri in cautare de sex desfranat intr-o rulota, rapindu-i si pregatindu-se sa-i execute ritualic pentru pacatele lor. Primul act e dominat astfel de pastorul Abin si slujbele sale infricosatoare menite sa-i convinga pe membrii congregatiei ca fac lucrarea Domnului si pe cei trei tineri ca singura lor scapare e ispasirea pacatelor prin sange. Michael Parks face o prestatie excelenta in rol de villain, "turma" lui e complet fascinata si patrunsa de vorbele sale “sfinte” iar tinerii confuzi si panicati de tot ceea ce se intampla.

Actul al doilea il aduce in prim plan pe agentul FBI Keenan (John Goodman), cel care tinuse sub observatie Biserica (familiala) a lui Cooper pe motiv de achizitie de arsenal militar si explozivi. Cand vestea rapirii celor 3 tineri ajunge la directiune, Keenan e insarcinat cu negocierea lor insa la fata locului un glont descarcat aiurea porneste iadul. Patrundem astfel in zona hardcore a filmului, abil intretinuta de o sarabanda de arme descarcate cu promisiunea unui macel de zile mari. Faptul ca in conflictul deschis una din primele victime e chiar unul din ostatici deschide portita oficiala catre nevoia de musamalizare si reducere la tacere a tuturor celor din ‘casa domnului’, fie acestia femei, copii sau prizonieri. Goodman e, la randul sau, eroul (sau villain-ul?) celui de-al doilea act, omul rational dar corupt guvernamental si strans cu usa intre a face ceea ce trebuie sau a salva imaginea echipei sale. O buna prestatie pentru actorul din Barton Fink.

Finalul acestui debut in filmele horror marca Kevin Smith se arata sub forma unui debriefing explicativ care da sens acelui twist supranatural ce incheie actul al doilea si blocheaza suspansul in zone stratosferice. Nu va zic ca-i spoiler. In concluzie, Red State e un film bine facut, cu un joc actoricesc interesant, filmat inteligent si montat pentru a acumula gradual un suspans sanatos.

Trailer

Trailerul zilei: Iron Sky

2012-02-09T19:20:00.001+02:00

Cine are drum pe la Berlinale zilele astea poate lua parte la premiera mult asteptatei (cel putin de comunitatea online) parodii Iron Sky. Comedia neagra de productie finlandezo-germana isi propune sa-i alunge definitiv pe nazisti din sertarul cosmaresc al istoriei plasandu-i pe "fata intunecata a Lunii" de unde pun la cale invadarea planetei cu ozn-uri. Dincolo de imaginea subversiv-provocatoare pe care o propune acest film independent, Iron Sky merita atentia noastra pentru faptul ca e unul din pilonii principali ai unui nou val de cinema independent, numit cinema participativ, derivat direct din filmul amator via agregatoarele de proiecte ce cauta sponsori apeland la sustinerea comunitatilor de entuziasti online. Aproximativ 600.000 de $ din bugetul de 7.5 milioane au fost acoperiti din donatii, achizitii de merchandize si mici investitii care ofera o cota participativa in proiect. Mecanismul l-am observat la o serie de proiecte asemanatoare si, chiar daca e in stadiu incipient, e o alternativa vie la establishment-ul cunoscut (producatori-studiouri-distribuitori). Oficial filmul se lanseaza in aprilie iar acum avem trailerul definitiv.

Da, a fost un succes

2012-02-08T10:35:00.016+02:00

A fost o proiecţie "cu casa închisă", aseară, la primul eveniment al Asociaţiei Marele Ecran. Şi pentru asta trebuie să le mulţumim în primul rînd celor 150+ de spectatori care au înfruntat nămeţii şi gerul de afară ca să ne fie alături. S-a stat şi pe treptele aulei Bibliotecii, chiar şi în hol. Cei mai mulţi spectatori au rămas şi la discuţiile de după, care s-au întins aproape o oră. Au contat desigur şi calitatea filmelor şi calibrul celor doi invitaţi. Expresia uzuală ar fi "succes de public". Corect, pentru că succesul evenimentului aparţine chiar...publicului timişorean. Primirea caldă şi reacţiile de după ne dau încredere să continuăm ceea ce am început aseară şi ridică, într-un fel, miza. Iată cîteva instantanee, surprinse de fotograful Zoly Fodor.

echipa completă (de la dreapta la stînga): Richie, Cristian Plesh, Boris Gaza, Lucian Mircu

Replica serii, în timpul discuţiilor de după proiecţie:

- (un domn:) Toma Cuzin a avut faţă de soldat român. Dar tu, Boris, ai fost... soldatul
universal.
- (intervenţia noastră:) Da, soldatul universal. Dar nu Dolph Lundgren.

Reacţii: Acum, în timp ce scriam această postare, tocmai am dat un interviu prin telefon pentru Radio Timişoara. Iar deseară suntem invitaţi în aceeaşi formulă de trio, în studioul local TVR, în emisiunea Roxanei Morun (Vezi ce-ţi doreşti), transmisă în direct, de la ora 20.30, pe TVR Timişoara (emisie regională). Cum ar veni: Marele Ecran pe "micul ecran".

The (snow) Crossing

2012-02-07T13:02:00.003+02:00

În caz că reuşiţi să ieşiţi din case şi să treceţi de nămeţi, nu uitaţi că astăzi este
primul eveniment pregătit de Asociaţia Marele Ecran. Adică lansarea noastră la apă. Sau la zăpadă?

Loc: aula Bibliotecii Universitare "Eugen Todoran", de la ora 18.00. Intrarea e liberă şi se face atît prin poarta veche a bibliotecii de la Vest cît şi pe poarta nouă (jos, în dreapta, NU pe treptele foarte alunecoase ale intrării principale)

E oficial: Machete va ucide din nou!

2012-02-07T12:29:00.003+02:00

Ceea ce ne asteptam cu totii sa se intample nu mai e pus la indoiala. In aprilie incep filmarile la Machete Kills, primul sequel la hiperviolentul mexploitation din 2010, regizat de Robert Rodriguez. Desi scenariul pentru noul film era demult finalizat, a durat ceva pana sa intre in productie, probabil Rodriguez avand nevoie de timp sa-si incheie Spy Kids 4 si sa amane (din nou) Sin City 2. Ei bine, acum lucrurile intra in linie dreapta si ne putem astepta in primavara 2013 la un nou Machete. Plotul sper ca va fi macar la fel de aberant ca in primul film si mi-as dori sa le revad pe Jessica Alba si Michelle Rodriguez. Nu mai stiu daca au supravietuit sau nu primului val.. Oricum, Danny Trejo se reintoarce, pentru ca intr-o lume (a filmului) ticsita de super-eroi, Machete e un veritabil erou mexican.

Pentru cei ce nu-si mai amintesc, aici e intro-ul primului film.

via Ovi

fACkTAp

2012-02-06T20:44:00.007+02:00

Yeee! O nouă victorie a corporatismului în faţa cetăţeanului. Astăzi a fost închis BTjunkie. Oare cine urmează? Pînă una alta, încă mai putem încărca pe blogul nostru spoturile favorite de la Superbowl. Unul pentru fanii Seinfeld:

Unul pentru fanii Catrinel Menghia (aproape că nu-i simţi accentul de romtaliancă)

Şi unul cu Clint Eastwood (ştiu că nu-i place lui Nachos alăturarea cu Nicolaescu, dar trebuie să spun asta: la Cinema City Timişoara va rula Ultima emanaţie a octogenarului, în schimb aici n-au avut loc Pina, Melancholia, Crulic, Din dragoste, cu cele mai bune intenţii şi multe, multe altele; eh, un fleac...).

Haywire (2012)

2012-02-06T15:03:00.001+02:00

rating: Brainwash

Gata, fratilor, in sfarsit avem o eroina de film care nu e doar aratoasa si fluenta in exprimare dar mai e si credibila in scenele de actiune. Gata cu fragilele Angelina Jolie si Jennifer Garner, mai convingatoare in manuit pistoale sau purtat rochii splendide decat in confruntarile unu la una castigate fara vreo unghie rupta. Puteti uita si de flexibila Zoe Saldana (Colombiana) care nu se da nici ea in laturi de la roluri fizice facandu-le fata cu brio. Intra in scena Gina Carano, esenta tare a thriller-ului de actiune lansat in cinematografe de Steven Soderbergh la inceputul acestei luni, Haywire. Cine-i Gina? Pentru noi o anonima -deocamdata- insa o promitatoare figura pentru viitoarele blockbustere cu epicentrul intr-un personaj feminin bine infipt. Provenind din lumea sportului televizat (American Gladiators) si a MMA-ului feminin, Gina e genul de femeie pe care n-ai vrea s-o trimiti la spalat vase nici in gluma. Probabil iti va disloca falca. Cu piciorul.

Lasand insa la o parte glumele, Gina Carano da o dimensiune reala, autentica unui personaj presupus dur si vindicativ, care s-a impus intr-o lume a spionajului privat ca un mercenar extrem de calificat dar care ajunge tras pe sfoara de proprii ei sefi, evident, barbati. Filmul lui Soderbergh e un thriller de actiune destul de simplu construit insa eficient, modern si cu o distribuitie de invidiat care aminteste de fenomenul Ocean’s Eleven. Intr-o intriga temporar opaca sunt implicati doi mercenari, Mallory (Gina Carano) si Aaron (Channing Tatum), seful firmei de mercenari Kenneth (Ewan McGregor), un agent guvernamental (Michael Douglas) si contactul acestuia intr-o operatiune cu miros de tzeapa, Rodrigo (Antonio Banderas). Pentru a garnisi si mai bine plotul este introdus pe la jumatatea filmului inca un spion, Paul (Michael Fassbender), un individ misterios al carui joc va oferi unul din twisturile cheie ale intregii scheme.

Asa cum ne lasa sa intelegem Haywire e un film axat pe actiune si in consecinta e curat de orice brizbriz-uri narative cum ar fi un background elaborat al eroinei (stim doar ca a fost puscas marin) sau o relatie amoroasa (care exista doar circumstantial) pe post de agent motivant, lucruri care n-ar fi facut decat sa incarce un story deloc complicat si i-ar fi dereglat si mai mult ritmul. Scenele de actiune sunt intense si constau in principal din confruntari unu la unu intre personajul Ginei si cei care vor s-o elimine. Acele momente sunt suficient de realiste si de atent coregrafiate incat sa suspende orice pariu pe castigator, debuteaza adeseori spontan si sunt finalizate nu de putine ori cu un brat rupt sau fata tumefiata. In aceasta privinta Haywire e cel putin la fel de intens ca un action cu Jason Bourne. Mai mult, in spatele fiecarei lovituri aplicate sau incasate de Mallory e un sentiment de autenticitate fizica.

Desigur ca Haywire nu e un film perfect. Nici macar unul memorabil, exceptand cazul in care faceti o pasiune pentru Gina Carano. Chiar daca momentele de conflict sunt explozive si iti capteaza atentia intre ele sunt destui timpi morti ca sa te faca sa-ti pui intrebari. Practic nu exista tensiune in asteptare. Parca Soderbergh a mers pe zona de frontiera dintre un action minimalist brutal si un thriller elaborat. Un compromis care functioneaza cel putin din punct de vedere al experientei de-o ora jumate insa unul fara vreo sansa reala in oceanul de filme cu spionaj, tradari si polite platite in gloante si sange. Asta daca nu cumva Haywire e doar “deschiderea” intr-o partida de poker hollywoodian cu cel putin doua “plusari” dupa care Soderbergh sa-si arate toate cartile.

Trailer

And death shall have no dominion

2012-02-04T19:40:00.003+02:00

Solaris (2002, r. Steven Soderbergh, d: George Clooney, Natascha McElhone)

Unguru Bulan: "Inspiraţia mea numărul 1 vine din dialogul de la masă cu prietenii"

2012-02-03T12:34:00.013+02:00

CIPRIAN CĂTUNESCU VORBEŞTE DESPRE LUZĂRI

Ciprian Cătunescu a pus strada Electrolizei pe hartă. A introdus cîteva replici în folclorul urban şi a creat -cel puţin- o fiinţă imaginară exotică: Vaca cu cabină. Şi totuşi, Ciprian e mai puţin cunoscut decît Frăţică, Guşteru, Coptilu sau Unguru Bulan. Ceea ce e ciudat, fiindcă el e tata lor. Băimăreanul Ciprian Cătunescu este creatorul seriei radiofonice Unguru Bulan şi vocea/vocile show-ului care se-aude pe KissFm de 6 ani (în Cronica Cîrcotaşilor). De vreo trei luni a creat, pe baza aceloraşi personaje legendare, "primul desen animat clasic din România postrevoluţionară", serie care apare bilunar pe net. Ciprian, omul-orchestră, ne-a povestit traseul facerii unui episod, în jargon tehnic şi musai în dialect maramu. Este un proiect pro bono, din care momentan creatorul (care şi joacă, şi montează) nu cîştigă, dimpotrivă pierde bani. Ceea ce înseamnă că într-un fel şi el e un luzăr. Luzărul Luzărilor de pe Electrolizei.

De la dreapta la stînga, Ciprian Cătunescu şi Szekely Szilard, creatorii primei animaţii "româno-maghiare"

Lucian Mircu: Cum se simt băieţii, Frăţică, Guşteru' şi restul trupei, acum că nu mai sunt închişi în mintea noastră a ascultătorilor şi au o formă fizică, palpabilă?

Ciprian Cătunescu: Ei se simt binişor, însă cred că n-am reuşit să dau frîu total personajelor. Domeniul ăsta al animaţiei îi nou şi pentru noi, chiar dacă ni l-am dorit de mult. Încă n-am reuşit să aduc personajele acolo unde aş vrea.

L.M. Cum se face un episod din Luzări...? Dacă vrei să-mi spui tot traseul ăsta de la ideea din capul tău pînă ajunge pe net (primul sezon e gazduit de trilulilu).

C.C. După ce am ideea, îmi iau cîteva foi şi mă pun să scriu un scenariu. No, acuma scenariul meu nu arată cum ar trebui să arate, io ştiu, scriptu unui regizor, pentru că io nu mai tre să îmi dau mie explicaţiile necesare -aici intră ăla, aici cutare- pentru că ştiu deja cum o să arate totul.

L.M. Tu practic scrii dialogul.

C.C. Da, cu foarte mici explicaţii, acolo unde consider că trebuie notate, că altfel o să uit. După dialog, mă bag în minunata cabină 1/1 pe care o am personal pă persoană fizică...

L.M. Tu nu eşti "vaca cu cabină", eşti Unguru cu cabină...

C.C. Mda. Mă pun acolo şi trag vocile. Durata lor depinde de dimensiunea episodului dar undeva la 10-15 minute, brutul. Buun. Iau brutul ăsta, îl "copciolesc" (verb imprumutat din maghiară, n.n.), adică decupez vocile fiecărui personaj. De acolo tai toate "respiraţiile", tusea -că mă mai apucă-, mai înjur...E un fel de dialog cu mine şi cu încă trei, patru. După asta vine montat. Vocile alea nu vin exact una după alta. Uneori se suprapun, alteori unul îl întrerupe pe celălalt ş.a.m.d. Apoi vin efectele sonore: o maşină, un ciripit...De toată partea de sunet mă ocup numai io şi-l dau aşa la desenat. După aia iau fain frumos hîrtiile pe care am scris scenariul, iau şi track-ul audio şi mă duc la Tîrgu Mureş, la Reea (o firmă de softişti cu vreo 150 de angajaţi care lucrează cu americanii, o făcut saitu lu Britney Spearce şi administrează shop-ul lui Linkin Park şi altele).

L.M. Şi faci chestia asta de două ori pe lună?

C.C. Da. Mă duc cu înregistrarea. Întîi ascultăm, rîdem dacă-i cazul şi după care îl reascultăm, dar pas cu pas. Play-pauză, play-pauză. Împreună facem storyboard-ul. Pătrăţelele alea...

L.M. Deci vine un băiat care schiţează storyboard-ul. Cadru cu cadru?

C.C. Aproape. Îl şi taim-codăm pe sunet. Deci de la secunda 58 pînă la secunda 72 e cadrul ăsta. După care băieţii se apucă de treabă. Întîi şi întîi vine Animaticul - o altă formă a storyboard-ului, numa că digitală. Face cadre mai scurte, neanimate, cam cum ar trebui să arate...

L.M. Pozele cadrelor cum ar veni...Imaginea nemişcată

C.C. Exact. Ca să avem după ce să ne orientăm. Cînd îi gata Animaticu' se face animaţia foarte brută a personajelor, care are defecte. De acolo mai este cale lungă pînă la produsul final: trebuie colorat, liniat...Adică îi posibil ca dintr-un cadru în celălalt corpul lui Frăţică să fie cu 3 pixeli mai încolo, ceea ce îi puţin vizibil, dar nu vrem să ajungem în zona lui Ed, Edd n Eddie. Noi vrem desen animat clasic, plăcut la vedere...Cu astea am crescut, cu Tom şi Jerry, undeva pînă la Dexter şi Fetiţele Powerpuff. Şi-atunci trebuie îndreptat totul unde-i greşit, mutat un ochi, mutată o palmă...Frame cu frame.

L.M. Şi cît durează toată operaţiunea asta din momentul în care te duci tu la Tîrgu-Mureş?

C.C. Păi eu mă duc de regulă lunea la Tîrgu-Mureş, că noi vinerea lansăm cîte un episod. Acuma şi-or format şi desenatorii mîna şi în curînd cred că vom putea face treaba asta şi prin conferinţe video. Deocamdată trebuie să mă duc pînă acolo. Mai ales că io le-aş putea arăta nişte desene făcute de mine, dar nu vrei să le vezi (rîde). Îs foarte antitalent la desenat. După mine, o maşină i-un pătrat cu două cercuri. Şi după ce-i liniat-liniat şi colorat vine lip-sync-ul (sincronizarea mişcărilor buzelor cu dialoguri preînregistrate, n.n.). Acuma teoretic îi gata animaţia. Pe care animatorul principal mi-o dă pe secvenţe. Într-un episod pot să am pînă la o sută de secvenţe. De exemplu, în ăsta cu Băse am avut 70. Secvenţele alea eu le montez, le sincronizez cu sunetul, le lipesc. Mai fac tranziţii dintr-un ecran în altul, disolve, fade-uri, bun. După ce-i gata tot produsul, stai la "randat" (softul procesează toate fişierele temporare şi le leagă, n.n.) şi pui efectele sonore finale: o palmă, un picior în cur, un copac rupt...şi după aia se exportă.

L.M. Revin un pic la scenariu. Se întîmplă să mai reciclezi din ce faci pentru radio sau încerci să fie totul nou?

C.C. În episoadele de pînă acum m-am împrumutat mult din ce am făcut. M-am gîndit că nu-i vreo problemă, că n-am împrumutat de la altu. Am luat de la mine. Dar am observat că publicul i-un pic reticent: "Bă, p-asta o ştiam, asta-i veche". Şi io cum să-i explic: "Bă, da tot io am făcut-o! Care ţi-i problema?". Aşa că în ultimele două-trei am încercat să luăm scenariul de la zero. Deşi, în episodul cu Hruşcă, lumea îl ştia deja pe Ignat, că noi am făcut un wallpaper cu C8ilu care era călare pe porc. În următoarele n-o să mai împrumut nimic.

L.M. Cîţi oameni lucrează acuma la serial?

C.C. Noi suntem doi şi la Reea mai e o echipă de cinci care îs dedicaţi. Ei altceva nu fac. Au şi camera lor separată unde crează...

L.M. Cînd spui noi la cine te referi?

C.C. Noi, Bulan Media. Mai am un asociat şi prieten, Szekely Szilard, care o venit cu ideea de a da o faţă personajelor şi un concept grafic acestui semi-brand. El e un artist freelancer, solistul trupei vocal instrumentale Ultimu' Nivel, care e şi pe soundtrack (piesa "Sabia lui Zorro", n.n.). El mai desena aşa din pasiune şi mi-o arătat nişte personaje. Am zis "mişto!" şi din 2007 am început noi...Personajele îs create de mine şi desenate de el.

L.M. Acuma n-o să te întreb exact suma, că la noi e subiect tabu, dar măcar spune-mi că n-o faceţi pe gratis!

C.C. Io pot să-ţi dau toate detaliile. Nu se fac bani din animaţie în România. Încercăm,
dar deocamdată nu putem cîştiga din asta.

L.M. Dar de ce? Stai să-ţi pun următoarea întrebare că poate se leagă. De ce gratis pe net şi nu pe bani la teve?

C.C. Ai pus perfect întrebarea. Iniţial noi am pornit proiectul ăsta cu gîndul la tv. Pornind de la ideea că e o animaţie pur românească, ce va reda în cea mai mare parte societatea românească, ne-am gîndit că teveurile vor fi interesate. Am început încă de acu doi ani să vorbim cu animatorii, să-şi facă mîna fiecare...Reea a mai făcut cîteva benzi desenate de-a lungul timpului şi animaţii. Unul din proiectele mai serioase in care s-au băgat se numeşte revista tuş. Io căutam pe cineva care să fie dispus să investească în noi, pentru că singur ştiam că n-am cum să susţin. Iar ei aşteptau de mult un proiect de genul ăsta, atît animatorii cît şi proprietarul Reea (Dan Maşca, n.n.). El este interesat să facă o investiţie pe termen lung în domeniul animaţiei, numa că nu avea material. Aşa că si pentru el si pentru noi a venit la fix.

L.M. El se promovează cu ocazia asta...

C.C. Nu, el e în faza de investiţie de fapt. Investeşte şi în noi, şi în echipa lui de creaţie. Aşa că pierde bani acum, şi noi odată cu el, că nu ştiu cum o să-i plătim toată munca. Deci am pornit cu ideea că îl vom vinde la televiziuni, însă costurile de producţie îs destul de mari pentru un material atît de scurt. Un episod are de la 4 la 6 minute. Dacă am face un episod pe zi, ar trebui vreo 10 animatori, 10 monitoare, 10 licenţe de programe, salarii...Pentru multe televiziuni pare o investiţie prea mare pentru un timp prea scurt din grila lor. Între timp o mai venit şi criza. Şi dacă nu ne luau televiziunile, speranţa noastră era să cîştigăm din publicitate pe net.

L.M. În faza asta mă gîndesc la product-placement. Berea lui Frăţică, de exemplu, să nu fie Bulanbier, să fie Bergenbier.

C.C. Noi chiar am făcut prezentări cu screen-shot-uri din diverse episoade. Aici se poate plasa asta, aici asta, noi bem bere, noi purtăm haine...Trilulilu lucrează la chestia asta pentru noi. Dar pînă acum nu-s prea mulţi doritori. Pentru că e un domeniu nou şi agenţiile de publicitate nu-s prea deschise la animaţii.

L.M. Şi înţelegerea cu Trilulilu cît mai merge?

C.C. Deocamdată să terminăm un sezon de 20-24 de episoade. Dar înţelegerea e pe termen nelimitat, în funcţie de oferte.

L.M. Acuma te trag mai spre profilul blogului nostru. La ce te uiţi pentru inspiraţie?

C.C. Inspiraţia nu mi-o iau din filme. Mie mi-or plăcut seriale cum ar fi Friends, Seinfeld, mi-o plăcut şi Joey singur ce-o scos dup-aia. Mi-o plăcut Grounded for life. Probabil involuntar folosesc tipul de umor din serialele alea. Inspiraţia mea numărul 1 vine din dialogul de la masă cu prietenii.

L.M. Pentru subiecte bănuiesc că te mai uiţi prin ziare şi la televizor.

C.C. Da, dar ţi-am spus că următoarele episoade nu vor mai fi tematice. Încerc să nu le leg de evenimente...

L.M. Ca să nu expire repede...

C.C. Exact

L.M. Animaţii preferate?

C.C. Preferatul all-time e Tom şi Jerry.

L.M. La astea americane gen Family Guy, Simpsons nu te uiţi?

C.C. Ba da. Îmi place şi Futurama.

L.M. Şi unde le-ai văzut?

C.C. La Futurama mă uitam pe TVR2, dar la Family Guy mă-uitam pe net, pe site-uri de streaming live...

L.M. Acuma n-o să spui că l-ai descărcat, hehe. Ai văzut că vine poliţia internetului şi la noi...

C.C. Da. Nu ştiu ce ne aşteaptă cu asta. Viitorul filmului nu cred că e vînzarea bluray, e conţinutul digital. Vînzarea online de la americani începe să prindă şi la noi. O să dăm 2-3 euro pe un film, cît îi şi la cinema.

L.M. Acuma io sper să nu moară nici cinematograful. Apropo, am văzut pe peretele din apartamentul de pe Electrolizei un poster cu Brusli la Maestrul Beţivan.

C.C. "Băţîvan", exact aşa

L.M. Aşa...Care ar fi, pe rînd, filmul favorit al personajelor tale? Fiecare cu filmul lui...

C.C. Păi, la Coptilu e seria Batman. Deci Coptilu abia aşteaptă Batmanu filmat la Turda în salină. Filmul lui Frăţică din toate timpurile, adică al meu de fapt, că io mă identific cel mai tare cu personajul ăla, este Face Off.

L.M. Îl ştiu. Cu Travolta şi Nicholas Cage.

C.C. Da, de John Woo. Cred c-o fost singurul film bun regizat de John Woo. M-o prins aşa...la o vîrstă. M-o pălit ceva atunci. Iar din astea mai contemporane, seria Bourne. Io-s fan al filmelor mai de acţiune, mai previzibile aşa...No. Guşteru...el îi mai manelist aşa şi apreciază filmele româneşti. BD-urile alea minunate. Producţii ceva mai "noi" cum ar fi Filantropica, Senatorul Melcilor.

L.M. Şi Unguru?

C.C. Unguru se uită la filme ungureşti cum ar fi Linda Karatista. Replica lui preferată din Linda este "ezo nodyon yol tehniko meshter" (transcrierea mea oarecum fonetică).

L.M. Cum te descurci cu ritmul ăsta, de două episoade pe lună? Mă gîndesc că la un moment dat intervine rutina şi obligat-forţat trebuie să scoţi ceva...

C.C. Mă, ne descurcăm. Uneori ne încadrăm chiar în ultimul moment. Sigur, dorinţa noastră ar fi de unu la săptămînă, dar cu resursele pe care le avem în momentul ăsta nu putem furniza mai mult şi să fie şi calitate. Preferăm să punem cărămizi mai rar, dar mai mari şi mai solide.

Episodul 7 din Luzării de pe Electrolizei e programat să apară vineri, 10 februarie, pe trilulilu şi ulterior pe ungurubulan.ro. No, ştiţi ce aveţi de făcut!

Ziua Rosiei Montane in Timisoara

2012-02-02T18:38:00.003+02:00

Cu ocazia împlinirii a 1881 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane, vă învităm pe 6 februarie să sărbătorim Ziua Roşiei Montane, eveniment dedicat patrimoniului său natural şi cultural excepţional.

Asa suna indemnul evenimentului organizat de Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Ziua Roşiei Montane va avea loc în 8 oraşe din ţară şi străinătate: Bucuresti, Roşia Montană, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara, Braşov, Constanţa şi Chişinău. Ce ne intereseaza pe noi aici pe Marele Ecran este proiectia de documentare care este inclusa in acest eveniment:

Noul Eldorado: 6 februarie // 20.00 // Scart loc lejer
Alethea - Amintiri din viitorul Rosiei Montane 7 februarie // 20.00 // Aethernative Cafe
Tot ceea ce straluceste: 8 februarie // 20.00 // Bruiaj Bar
Masivul Cetate in Memoriam: 10 februarie // 17.00 //Papillon Cafe

The Panic in the Needle Park (1971)

2012-02-02T17:34:00.002+02:00

rating: Colectabil

In timp ce citeam interviurile lui Lawrence Grobel cu Al Pacino am observat destul de multe referiri la filmul de debut al acestuia, The Panic in the Needle Park, asa ca n-am putut rezista tentatiei de a-l vedea pe Al inainte de succes. Si ce regal actoricesc! Practic Francis Ford Coppola l-a descoperit pe Michael Corleone in tanarul si maruntul traficant de droguri Bobby, un personaj neobisnuit, hiperkinetic, plin de incredere in sine si un mare seducator. Privind inapoi ma intreb cat de usor e sa descoperi esenta unui mare actor intr-un singur rol? Probabil e nevoie de un ochi de expert.

Filmul lui Jerry Schatzberg trateaza intr-o maniera neorealista, cine-verite cu camera-n mana, viata unui grup de junkies pe strazile NY si prin apartamente dezolante. Bobby (Pacino) e cel scos in prim plan datorita charismei sale si a increderii oarbe in capacitatea de a nu cadea in “panica” drogului. I’m not hooked, I’m just chipping ii spune noii sale iubite, Helen, tocmai cand e pe cale sa-si injecteze o doza. Pana la finalul filmului amandoi vor fi nu doar prinsi ci realmente daramati, pervertiti, zdrobiti fizic si psihic de efectele drogului.

The Panic in the Niddle Park a facut senzatie mai ales datorita performantelor celor doi actori (din pacate Kitty Winn n-a avut parte de o cariera aidoma colegului ei de platou, in ciuda unui premiu la Cannes) si a redarii autentice a lumii drogurilor. Cu detalii grafice dure pentru acei ani (prepararea si injectarea drogului) ce semnaleaza o tratare aproape documentaristica a problemei, Panic ne da o imagine descurajanta asupra relatiei de cuplu. In competitie cu dependenta de drog, dragostea intotdeauna pierde, pentru ca atunci cand se instaleaza panica, seceta, setea, dependentul va face orice pentru o doza: se vinde pe sine, il vinde pe cel de langa el.

Dictatorul îşi arată în sfîrşit faţa...

2012-02-02T09:40:00.003+02:00

...în cea mai scumpă pauză publicitară (cu ocazia Super Bowl). Enjoy!

Ce pastrez din 2011

2012-01-31T21:12:00.001+02:00

Cu o "mica" intarziere las si eu pentru posteritate lista cu cele mai apreciate (si cateva mai putin apreciate) filme din 2011. Le-am inventat categorii fiecaruia din ele pentru ca sa nu fie discutii de natura competitiva. Mi-au placut aproape la fel de mult si nu le pun in vreo ordine anume pentru ca le-as revedea cu acelasi interes. Asa ca, cele mai reusite vizionari din 2011 sunt:

Drive

cel mai stilat film al anului

The Tree of Life

cel mai spiritual film al anului

La Piel que Habito

cel mai provocator film al anului

The Sunset Limited

cel mai filozofic film al anului

Rise of the Planets of the Apes

filmul SF al anului

Melancholia

filmul psihologic al anului

Rango

animatia anului

Submarine

filmul indie al anului

Tyrannosaur

filmul de familie al anului

13 Assassins

filmul istoric al anului

The Artist

filmul-tribut al anului

Pina

documentarul anului

The Ides of March

filmul politic al anului

Insidious

filmul horror al anului

The Help

cel mai "incorect politic" film al anului

Tucker and Dale vs The Evil

parodia anului

Paul

comedia anului

Hobo with a Shotgun

cel mai violent film al anului

One Day

cel mai romantic film al anului

Rubber

cel mai bizar film al anului

Principii de viata
cel mai romanesc film al anului

Sucker Punch

cel mai inselator film al anului/dezamagirea anului