margareta ametita

Cafeneaua

2011-12-12T00:16:00.001+02:00

Photo credit: kcperky

E dimineata, ceata staruie si invaluie totul in jur, aerul e umed si simti mirosul de iarna imediat ce iesi afara. Nu e tocmai o zi buna sa faci o plimbare dar pe strazi sunt multi oameni care probabil se indreapta spre lucru sau vreo intalnire. E ora 7 si nu se vad prea multe masini pe sosea doar cativa biciclisti grabiti. Pe trotuar un tanar imbracat in blugi, cu un hanorac negru, cu gluga trasa pe cap si cu o geaca nu tocmai groasa merge incet, apasat, cufundat in ganduri. Dupa cateva minute se opreste in fata unei cafenele si se uita inauntru. Pare acomodant asa ca se hotaraste sa intre, deschide usa, saluta si se aseaza in capatul salii, la geam.
Chelnerita nu se grabeste sa mearga sa-i ia comanda, dar adevarul e ca el nici macar nu observa. Trec cateva minute pana cand baiatul ridica privirea si o cheama pe fata micuta care statea in spatele barului. Fata il observa si fara sa se grabeasca se indreapta spre masa lui.
- Buna dimineata, cu ce va pot servi, spune fata zambindu-i baiatului.
- As vrea o cafea, te rog.
Fata se indeparteaza ganditoare.
Dupa un minut sau doua, se intoarce la masa cu cafeaua, o pune in fata lui si pleaca.
Baiatul bea incet din cafea si apoi scoate niste hartii din buzunar si un creion. Incepe sa deseneze in timp ce soarbe absent din cafea.
In acest timp fata se tot uita la el, poate fiindca e singurul client, sau poate pentru ca ceva o atrage la el, clar e ca il priveste.
Dupa o ora, baiatul se ridica, ia foile de pe masa, se indreapta spre bar si se opreste in fata fetei.
- Pot plati, te rog?
- Sigur. Face 4 ron.
Baiatul pune foile pe bar si se scormoneste de marunti in buzunarele pantalonilor, scoate tot ce are, numara exact monezile si i le intinde fetei.
- Multumesc, sa ai o zi buna, spune fata cu un zambet radiant.
Baiatul ia foile si se indreapta spre usa, dar la jumatatea drumului se intoarce spre fata.
- Poti te rog sa-mi spui cum te cheama?
- Ahh...se fastaceste fata, ma numesc Claire.
- Ciao, eu sunt David. As vrea sa-ti las asta, si ii intinde foile apoi iese grabit afara.
Fata ramasa perplexa nu a putut sa mai spuna nimic, privea doar foile apoi usa, apoi iarasi foile.
Cand s-a dezmeticit, a despaturit foile si le-a privit. Pe prima foaie era desenat barul, cu sticlele, paharele, scrumierele si toate decoratiile din jur, dar ceva era diferit, in capatul din stanga unde era un raft cu cafea si ceaiuri era desenata o usa in loc. Fata a privit indelung desenul si raftul, era ciudat, de ce oare baiatul desenase o usa acolo, era intentionat, putea sa fie o usa acolo sau baiatul doar schimbase locul pentru a-l face mai misterios? A pus foaia pe bar si a deschis-o pe a doua. Era o camera destul de mare in mijlocul careia era ea, in jur se vedeau multe carti, o masa, un scaun si cateva sticle micute cu ceva in ele. Lumina venea de la o lampa asezata pe masa. Ciudat, oare de unde isi imaginase baiatul camera, si de ce era si ea acolo?
Fata se uita in continuare la raft si dintr-o data fara sa realizeze a inceput sa goleasca raftul. In cateva minute era gol, si ea se gandea ca e ilogic ce face. De unde ar putea baiatul sa stie ca exista o usa acolo.
Priveste raftul gol si apoi il apuca dintr-o parte si incearca sa-l roteasca, se misca putin dar se intepeneste in butoiul de bere. Se opreste putin se uita la butoi, apoi ii scoate furtunul de la dozatorul de bere si muta butoiul cativa centrimetri mai incolo, il ocoleste si apuca raftul din nou, de data asta indepartandu-l de perete suficient cat sa poata vedea in spatele lui. Se apleaca si spre mirarea ei vede o usa exact cum a desenat-o baiatul.
Claire s-a asezat pe scaun langa butoi si a privit indelung raftul, se gandea daca sa incerce sa deschida usa sau nu. Pana la urma s-a hotarat sa puna raftul la loc si sa uite de usa.
Tot restul zilei a privit raftul, inca nu-i venea sa creada ca in spatele lui se afla o usa, si in spatele usii putea sa fie acea camera desenata de David. Oare de unde aparuse acel baiat, de ce venise acolo si de ce ii daduse foile.
Au trecut cateva saptamanii si Claire inca se gandea la acea usa si ce se ascundea in spatele ei, imaginea baiatului asezat la masa din capatul salii inca ii staruia in cap, intorcand amintirile pe toate partile pentru a-si da seama cum putea el sa stie de usa, oare o vazuse, oare mai fusese acolo, oare avuse un vis, oare...
In dimineata unei zi in care cafeneaua era goala, Claire s-a decis sa incerce sa deschida usa, asa ca a mutat butoiul de bere, a dat din nou raftul la o parte de data aceasta intorcandu-l de tot pentru a putea cu usurita sa aiba acces la usa. A incercat manerul usii, dar parea blocata. A cautat trusa de scule de sub tejghea si a scos o surubelnita si a inceput sa desurubeze de zor. Dupa o ora de truda a reusit sa scoata toate suruburile si sa scoata manerul, dar usa inca nu se deschidea. A stat putin si s-a gandit apoi a luat o ranga din trusa si a inceput sa forteze yala. Incet incet a reusit sa scoata mecanismul din causul usii, si dupa o zdruncitura puternica usa s-a deschis. Claire a luat repede lanterna, pe care o pregatise pe bar si a dat sa intre in camera, un miros puternic de mucegai venea dinauntru, era intuneric bezna dar ei nu ii era frica asa ca a intrat. Luminand camera a observat o masa, apoi lampa, exact cum o desenase David, a mers spre ea si a aprins lampa cu bricheta din buzunar. In camera lumina lampii era prea slaba, dar incet a reusit sa distinga si rafturile cu carti si un scaun, o canapea, toate vechi si pline de praf. Curioasa din fire Claire a luat o carte din raft si a deschis-o, a realizat ca mirosul de mucegai vine de la carti, probabil au stat inchise in acea camera o vreme destul de indelungata daca au apucat sa mucegaiasca. Pe prima carte a reusit sa distinga un titlu ‘Magicae Septem’, oare ce ar putea insemna, reuseste sa inteleaga cuvintele dar nu exact. Deschide cartea si vede ca toata era scrisa in latina, cu cate o poza la fiecare doua, trei pagini. Par a fi vraji si incantatii dar nu poate fi sigura, pe cateva foi erau facute cateva notatii in romana dar nu a reusit sa distinga cuvintele fiind foarte putin vizibile. A inceput sa se uite prin jur si a vazut si multe sticlute si recipiente unele goale, altele pline si cateva doar pe jumatate goale. Au trecut cateva minute de cand era inauntru dar Claire a decis sa iasa, dar nu inainte sa scoata cateva carti din raft pentru o lectura mai aprofundata pe lumina.
De data aceasta dupa ce a iesit nu a mai pus raftul la loc, ci l-a mutat cu totul in capatul celalalt al barului, a curatat usa, a maturat pe jos si a pus o draperie in fata ei, pentru a o ascunde de curiosi dar pentru a putea avea acces mai usor la camera. S-a asezat la bar si a inceput sa rasfoiasca prima carte.
Ceea ce urmeaza e probabil ceva neasteptat atat pentru Claire cat si pentru restul oamenilor care vor trece pragul cafenelei.

Datura - Melodia saptamanii mele

2011-08-18T19:33:00.000+03:00

Inexplicabil imi place melodia asta, pentru atmosfera care o creeaza cred. De obicei ascult versurile si e ceea ce apreciez prima data la o melodie, dar in cazul de fata nu pot spune ca asta m-a atras. Pentru cine nu stie cam 90% din versuri este o insiruire de nume de flori, suna bine nu?

Experiment cu ochi

2011-05-28T10:42:00.011+03:00

Azi am chef de fotografiat asa ca am iesit la peisaj, dar pentru ca de pe balcon se vad doar blocurile gri am cautat un peisaj mai profund din ochii mei, un altfel de autoportret sa-i spunem.
Sper sa mai fac rost si de alti voluntari si sa mai adaug la experiment alte peisaje din alti ochi :)

Fotografia zilei

2011-05-09T18:25:00.005+03:00

Am descoperit pe net...o artista senzationala pe nume Erin Mulvehill. Din seria numita "Underwater" am ales favorita mea.

Site-ul personal se numeste icanfreezetime...si este adevarat, ea poate opri timpul.

Timisoara

2011-04-27T21:14:00.005+03:00

Pentru ca mi dor, pentru ca e un oras superb, pentru ca Piata Unirii e una dintre cele mai faine din tara, pentru ca cand esti in Timisoara parca ai fi tot timpul in vacanta...chiar daca mergi la lucru :)

Mi-am gasit intrarea in Bucuresti

2011-04-06T20:52:00.000+03:00

e langa Foisorul de foc :) si e exact pentru mine...si casa de pe colt e perfecta...daca as avea bani m-am muta in ea.

Fotografia zilei

2011-03-21T12:06:00.001+02:00

Luna s-a apropiat cel mai mult de pamant in aceasta perioada, acest lucru fiind vizibil in aceasta spectaculoasa fotografie.
fotografie facuta de pacobellido

Gooooooooootan

2011-03-01T13:50:00.000+02:00

Aseara in plina iarna, desi se spune ca e ultima zi cu frig si vine primavara, am fost la concert...Gotan Project care ne-au incantat inca de la inceput cu electro-tango, sau electizant cum as spune eu, au cantat piese de pe albumele vechi dar si de pe cel nou denumit destul de in trend tango 3.0, o noua dimensiune si in tango. A fost un show complet, cu muzica faina, atmosfera intretinuta de luminii, care chiar daca au fost putin suparatoare pentru unii, a creat motiv de zambete si buna voie, de dialogul intre palarierii de la Gotan, Philippe Cohen Solal - Eduardo Makaroff - Christoph H. Müller si noi spectatorii. La sfarsit lumea chiar s-a ridicat in picioare, la rugamintea solistei, si s-a dansat, daca unii au ales chiar tango in doi, noi restul am dat din solduri printre scaune si am aplaudat, urlat si rechemat de doua ori la bis, si ei ne-au incantant cu un tango brutal, differente si favorita mea din concert, Rayuela. Ascultati tot albumul nou si daca aveti ocazia nu-i ratati live...sigur o sa mai vina in Bucuresti si de ce nu si in alte parti alte tarii, sa vedem cine se baga :)

Tango. Radio&Juliet - Un spectacol total.

2011-02-21T12:01:00.002+02:00

Aseara in sfarsit am ajuns sa vad Tango. Radio&Juliet, si nu a dezamagit deloc. Prima parte a spectacolului intitulat Tango a fost un altfel de tango, am fost introdusi pe stazile din Argentina printr-un sotron si cu sunete luate parca din piata care te teleportau in atmosfera sud americana, apoi incet am patruns in viata unor trecatori. Fiecare poveste a fost pasionala, plina de ritm si durere, dansatorii au fost spectaculosi, coregrafia lasandu-te masca, nu am putut sa misc nimic, abia am putut sa respir, incercam sa nu clipesc pentru a nu pierde nici un gest al celor de pe scena. Muzica a fost dementiala, cu intrepatruderi de sunete de pe strazi si lumini fantastice care completau spectacolul, micile pauze de liniste ne-au dat ocazia sa ne linistim si sa aplaudam.
Partea a doua, Radio&Juliet a fost total opusul, imagini proiectate pe panouri albe luate parca dintr-o galerie de arta moderna, muzica celor de la Radiohead, industriala, cu sunete inalte si sintetice si cu vocea mirificului Thom Yorke, simteam durerea pana in stomac, atat din muzica cat si din coregrafia dansului. Daca Tango a fost pasional, Radio&Juliet a fost o lupta, o lupta din care dansatorii au iesit cu bine, desi uneori ma intrebam cum pot sa-si controleze asa bine corpurile pentru a scoate acele miscari si ritmuri mult prea violente. A fost un spectacol impresionant, nu ma asteptam ca muzica celor de la Radiohead sa fie asa bine interpretata, dar toate miscarile au fost extrem de bine gandite. Povestea spectacolului a scapat cumva printre crapaturi, dar asta o fi din cauza dansului care te fascina asa mult incat pierdeai viziunea de ansamblu. Bravo pentru dansatori, care au avut si au la fiecare spectacol un adevarat tur de forta, unii dintre ei fiind in ambele parti, ambele foarte solicitante.
Va recomand sa-i vedeti, Urmatoarea reprezentatie fiind pe 6 martie la ONB.

Fotografia zilei

2011-02-01T12:30:00.004+02:00

Originally uploaded by Brooke Pennington

apropo de toamna oare mai e mult din iarna ca nu mai vreau friggggggggggg

Radio and Juliet la Bucureşti

2010-12-02T15:23:00.002+02:00

Am fost la Bucureşti şi am descoperit că în 12 decembrie va avea loc un spectacol la care vreau să merg, din păcate îl voi rata..din lipsă de bani şi timp.
mai jos aveţi un preview cu ce o să fie...
o minune de coregrafie...dacă sunteţi în Bucureşti vă sfătuiesc să mergeţi la Opera Naţională
În acelaşi spectacol va mai fi şi Tango...de acelaşi coregraf...norocoşilor!

Intâlnirea

2010-11-20T21:29:00.001+02:00

E o toamnă timpurie, frunzele sunt căzute la pământ, copacii golaşi sunt bătuţi de un vânt călduţ, oamenii au eşarfe colorate şi bluze mai groase pe ei, aerul e proaspăt şi puţin înţepător şi eu ca de obicei sunt îmbrăcată prea gros pentru temperatura de afară. Am plecat spre farmacie, eram puţin răcită şi vroiam să iau nişte tablete şi ceai ca să mă tratez însă pe drum m-am hotărât să intru să mănânc ceva la un restaurant chinezesc. Înăuntru m-a întâmpinat o chinezoică drăguţă îmbrăcată tradiţional cu o rochie roşie cu flori şi m-a condus la o masă aproape de geam. Restaurantul era decorat cu gust, avea lampioane roşii şi dragoni peste tot dar parcă nu erau din cei obişnuiţi, mesele erau de un maro închis din lemn masiv sculptate foarte fin pe margini şi mirosul de lemn de santal era pretutindeni în aer nefiind foarte puternic dar acoperind mirosul de mâncare.
În timp ce mâncam observam lumea din jurul meu. La o masa erau doua fete, la prima vedere păreau foarte diferite, dar după un timp am văzut o asemanare destul de mare la felul cum vorbesc, cum se mişca, şi cum interacţioneaza. Le-am privit mai bine şi am observat că asemănarea fizică era mai mare decât mi s-a parut, e posibil să fie surori dar nu orice surori ci gemene. Felul în care interacţioneaza m-a dus cu gândul că ar putea fi gemene şi cu cât le observam mai mult cu atat deveneam mai convinsă. Una dintre ele e roşcată cu parul creţ, e îmbrăcată cu tricou şi blugi şi are mişcări mai largi decaât sora ei, are tendinţa de a minimaliza aproape orice mişcare şi probabil de aceea mi se par aşa. Probabil ea e cea care ia deciziile, ea e exemplul, ea e cea tare, ea convinge şi se luptă pentru bunăstarea amăndorura. Cealaltă soră are părul mai scurt, drept, castaniu, e îmbrăcată cu un maieu kaki peste un tricou negru, pantalonii par tot kaki, deşi nu văd prea bine din cauza mesei, pare mai finuţă, mai firavă decât sora ei şi totuşi are ceva în privire, parcă ascunde o putere mai mare decat arată la toata lumea. Ochii sunt la ambele de un albastru foarte frumos, luminoşi şi veseli, chiar şi în momentele în care vorbesc mai aprins despre ceva, încă zâmbesc din priviri. În timp ce mănâncă îşi împart mâncarea dar fără să întrebe aşa cum facem noi de obicei, comunicarea se făcea din priviri, iar sentimentul acela că cineva te poate şti aşa de bine încât să facă asta pentru tine mă minunează. La inceput privirile mi-au fost atrase de sora mai mare, am hotărât ca era cea cu parul scurt si drept, de felul ei de a zâmbi şi privi în jur, de mainile ei care nu puteau sta locului în timp ce vorbea. Aş fi vrut să fiu cu ele la masă, să împărţim mâncarea şi discuţii contradictorii despre fel de fel de subiecte. Mi-ar place sa fiu prietenă cu ele, şi poate ne vom întâlni şi cu altă ocazie, poate vom avea ocazia să ne apropiem, poate avem prieteni în comun, poate vom ieşi cândva în oraş şi ne vom reîntâlni. În timp ce mă gândeam la aceste posibilităţi mi-a trecut ca fulgerul un gând prin cap, de ce să nu intru în vorbă cu ele acum, de ce să aştept ca poate cineva să ne prezinte, de ce să nu fac ceva impulsiv. Aş putea oare să le fascinez suficient de mult ca să-mi acorde şansa sa le cunosc mai bine. O să incerc.
Mă ridic de la masa mea, deja terminasem de mâncat, şi mă îndrept spre ele, fata cea roşcată mă priveşte zâmbind. Când ajung lângă masă imi dau seama că nu ştiu ce să zic, mâinile îmi sunt transpirate, sunt emoţionată, e un sentiment asemănător cu îndrăgosteala, când descoperi un prieten nou, oare am această şansă dublă acum.
- Ciao. Sunt Laura şi vă observam de la masa aceea, spun eu în timp ce le arătam masa la care fusesem.
- Scuzaţi-mă dacă vă deranjez, dar cred că putem fi prietene, şi mi-am zis că decât să aştept să vă reîntâlnesc cu altă ocazie mai bine intru în vorbă cu voi acum. Sper sa nu consideraţi că e cam ciudat, zâmbind şi bâlbâindu-mă puţin.
- Salut, imi spune fata roşcata, eu sunt Mara, hai stai cu noi, putem să povestim la o bere, ea e sora mea, Oana.
- Superb, spun eu, fac cinste cu primul rand.
Oana nu a zis nimic, dar mă urmărea cumva fascinată cu ochii ei mari.

Fotografia zilei

2010-11-17T12:52:00.000+02:00

Thingyan water festival by alidarbac

Anul asta nu am fost la mare, nu am facut baie in apa multa...si mi dor...vreau la mareeeeeeeee.
Cum a fost surprinsa apa in fotografia asta ma omoara...as vrea sa pot...sau macar sa fiu la festivalul asta...pare interesant...tricouri ude :)

Fotografia zilei

2010-11-16T09:57:00.002+02:00

8939
Originally uploaded by Johnny Patience

As vrea sa pot face fotografii asa faine intr-o zi...in curand sper
cu un nou aparat foto ;)

Fotografia zilei

2010-11-15T15:49:00.006+02:00

Sono Luminus
Originally uploaded by isayx3

pentru ca e verde, si pentru ca imi place :)
noul meu wallpaper pe desktop

Schimbul

2010-11-11T23:17:00.000+02:00

E o toamna placuta, firava, care parca anunta venirea primaverii nu a iernii, temperaturile mari de pana la 22 de grade ii fac pe oameni sa umble pe strazi doar cu esarfe colorate sau cel mult o bluza mai groasa pe ei. Eu ma plimb pe strazi si lovesc frunzele colorate in rosu, portocaliu, caramiziu, ocru, verde, cazute pe pamant, pe trotuare, peste tot. Umblu fara tinta prin oras, respirand doar mirosurile toamnei, a frunzelor putrede, a umezelii din pamant, a aerului proaspat, umblu fara noima pentru ca ador sa fac asta, cu castile in urechi, pe ritmul melodiilor care se schimba cu o viteza uluitoare. Sunt in Bucuresti, desi nu ar trebui sa fiu aici, sunt aici pentru a ma intalni cu tine, dar in schimb eu umblu brambura, ar trebui sa umblu dupa contracte, ar trebui sa gasesc oameni interesati de schimbul care va avea loc peste 2 saptamani dar eu ma gandesc doar la telefonul primit de la tine cu cateva zile inainte cand inca eram acasa, inca eram in pijama, inca dormeam, inca mai credeam ca nu ma influenteaza nimic in deciziile pe care le-am luat in ultima vreme. E absurd ceea ce vreau, e stupid ceea ce incerc sa fac, dar stiu ca schimbul pe care am venit sa-l fac aici e unul benefic atat pentru mine cat si pentru restul de acasa, cei care se bazeaza pe mine ca o sa reusesc sa ies din afacerea asta plina de succese.

Fotografia zilei

2010-11-05T10:03:00.003+02:00

Sportsman Park invisible Trio
Originally uploaded by sparth

pentru ca mi dor de ceata...si asta e o fotografie din visele mele de care am dat azi ;)

Fotografia zilei

2010-11-04T08:56:00.004+02:00

Good Morning Tennessee
Originally uploaded by isayx3

Good Morning Tennessee e titlul, dar la ce ma gandesc eu e mai mult sentimentul pe care trebuie sa-l ai cand stai dimineata asezata pe unul din scaunele alea doua....superb ca imagine

Concurs bilete concert Misia la Bucuresti

2010-10-15T21:48:00.001+03:00

Daca vreti sa ascultati si sa vedeti o tipa super faina...in ale muzicii si nu numai puteti participa pe facebook la concursul organizat de Plai...organizatorii concertului.
Daca in schimb vreti sa ajutati organizatorii celui mai fain festival din tara - Plai Festival, din care fac parte si eu, cumparati un bilet la acelasi concert...
Va asigur ca nu veti regreta, Misia e diferita :)
Mai jos aveti o melodie de pe ultimul album care m-a obsedat vreo 2 saptamani.

Am compus o melodie

2010-10-13T15:57:00.003+03:00

Ca sa vedeti cat de talentata pot fi :))) va pun si voua melodia

versuri. Eu
muzica. Ovi
featuring Mara, Oana si Ily
public...Flavia, Buzhi
conducator de bus...Lucii

Cameraman sau sefa. Dulama

Art Nouveau in Timisoara - Piata Unirii

2010-10-02T19:07:00.001+03:00

Casa Bruck

Adresa: Str. Mercy 9 – Piata Unirii
Arhitect: Arh. László Székely
Curent: Initial cladirea apartinea curentului baroc austriac. In timp au avut loc anumite modificari, adaugandu-se elemente arhitecturale si decorative in stilul anilor 1900, curentul szeceszió.
Decoratii: Vitraliul din partea superioară a vitrinei farmaciei de la parterul cladirii unde apare scris "farmacie" in trei limbi - romana, germana, maghiara.

Banca de Scont

Adresa: Str. Gh. Lazar 1
Curent: Stilul anilor 1900, curentul szeceszió.
Arhitecti: Márcel Komor si Dezsö Jakab
Decoratii: Ornamentele din ceramică smălţuită colorată de Zsolnay inspirate din folclorul maghiar. Motivul stupului de albine (tipic bancilor in perioada Szeceszio) apare evident pe frontonul de deasupra intrarii principale.

Idee pt o imbarcare mai putin plictisitoare

2010-09-06T14:29:00.002+03:00

Pentru ca romanului ii plac chestiile gratis si pentru ca cozile in aeroport sunt destul de dezordonate as propune urmatoarea chestie pentru companiile low cost. Desenat pe jos un sir, cam ca in poza de jos, cu numere (un fel de sotron) din 30 min in 30 min se desemneaza un castigator (un numar), un om de la securitate sau angajat companie low cost merge pana la numarul respectiv si il insoteste pe respectivul primul in coada. Omul care castiga va fi garantat bucuros...a castigat dreptul de a sari coada...si cel care nu a castigat nimic va fi multumit pentru ca timpul va trece mai repede din cauza asteptarii momentului anuntarii castigatorului...brilinat nu?
Si sa nu mai zicem cat de civilizat va parea totul.

Voi ce ziceti...ati vrea sa sariti randul? :)

Aceasta idee mi-a venit cand am vazut un concurs organizat de BlueAir postat pe blogul arhiblog.ro

Sus si jos

2010-07-14T15:40:00.006+03:00

Photo by lichtmaedel

Întrebări puse de copaci în aer
Răspunsuri date de mine.
Ploaia dusă departe de vânt
Încerc să o prind de coadă
Dar rămân doar cu pene.
Vorbesc cu copacii să mă ajute
Îşi întind crengile şi-o prind,
O păstreaza pentru ei
Şi eu merg zilnic să o văd
Stau sub ei şi plâng
Ploaia coboară din ochii mei
Şi urcă prin pământ în ei
Sus şi jos dar niciodată aici la mine.

Claire si David

2010-06-02T13:18:00.004+03:00

Povestea pe care sunt pe cale sa v-o spun a inceput in momentul in care Claire s-a impiedicat de o bucata de lemn si a cazut in iarba in parcul central. Pe atunci David era inca in parcare, se pregatea sa iasa din masina. Daca Claire nu s-ar fi impiedicat, ei doi nu s-ar fi intalnit niciodata si astfel eu nu as fi aici sa va spun povestea.
Claire este o fata foarte ciudata ca aspect, e imbracata in culori vii dar totusi nu tipatoare, intr-o fusta lunga si larga cu dungi galbene, brune si verzi, fusta este dintr-un material natural, seamana foarte bine cu inul dar e putin sifonat, are fata lunga, ochi mari si putin ascutiti la colturi, are buze pline si crapate de vant. Ca statura este micuta, slaba si cand merge genunchii i se apropie si picioarele formeaza un x foarte simpatic. Toti oameni considera ca Claire este o persoana retrasa si trista dar nu e asa, ea doar traieste in alta lume, este relaxata si nu prea ii pasa ce cred ceilalti, de obicei priveste lucrurile si le analizeaza cu orele, ceea ce o incurca in relationarea cu alte persoane. Pare absenta dar in mintea ei se intampla sa se invarta mii de lucruri si ganduri in acelasi timp. In aceasta dimineata Claire are mult mai multe pe cap ca de obicei asa ca nu a observat ca in calea ei se afla o bucata mare de lemn care s-a desprins de un copac de pe marginea aleii si s-a asternut in calea ei ca un obstacol insesizabil si totusi destul de incapatanat incat sa o opreasca pe Claire din mersul ei. Dupa aceasta intalnire intre Claire si bucata de lemn, ea a ramas cu niste semne pe genunchi si pe palme, si lemnul doar si-a schimbat putin pozitia, destul de injust daca stam sa ne gandim. Totusi Claire, dupa primul urlet de nervi a inceput sa zambeasca si sa analizeze lemnul care s-a pus intre ea si pamant.
In timpul asta David, care era un baiat destul de suspicios la cele care se intampla in jur, si care crede ca existenta noastra este predestinata, coboara ca de obicei din masina parcata special pe partea opusa cu cladirea unde merge la lucru si astfel trebuie sa parcurga parcul, face asta pentru a putea face putina miscare si pentru ca adora sa se plimbe prin parcuri dimineata.
David e destul de inalt dar nu pare pentru ca merge putin cocosat placandu-i sa se uite in jos, ii place sa observe crapaturile din asfalt, furnicile cand ies afara in cautare de mancare, iarba care se reface dupa ce cineva a calcat-o in picioare, urmele de papuci in nisipul fin, baltile deranjate de trecerea cuiva prin ele. In timp ce priveste asa o familie de furnici care pare sa care o firimitura, intorcandu-si capul nu observa ca in calea lui e o fata ghemuita la marginea aleii si astfel David inevitabil se impiedica de Claire asa cum si ea s-a impiedicat la randul ei de lemn. Predestinare sau doar o intamplare, coincidenta etc. Daca i-am intreba pe cei doi probabil am avea doua raspusuri total diferite, David ar spune ca destinul a facut ca Claire sa se impiedice de lemn si astfel sa fie ghemuita cand el trecea pe acolo tocmai cand era absorvit de viata unor furnici si Claire ar fi zis ca astfel de lucruri se intampla tot timpul, e vorba doar de o intamplare in care si ea si David au fost total neatenti la ce se intampla de fapt in lume. Faptul ca esti cu capul in nori sau in pamant nu inseamna ca cineva te joaca pe degete.

Aventura incepe in padure

2010-05-29T12:19:00.006+03:00

E dimineata devreme, roua inca mai staruie pe frunzele copacilor si arbustilor din padurea care strajuieste lacul Alomaque. In partea opusa a lacului, doua broscute incep sa-si intinda picioarele dupa o noapte lunga in care au ratacit prin padure. Nu mai vroiau sa ramana acasa, lacul li se parea prea mic, prea neinteresant asa ca si-au luat desagile cu cateva hainute si au taiat-o de acolo. Visul lor era sa ajunga la o apa mai mare, cu mai multe specii decat in lacul Alomaque, vroiau sa traiasca si sa vada lumea intreaga, sa se distreze si sa nu lase zilele sa treaca pe langa ele fara sa simta ca traiesc la maxim. Acum ele se trezesc incet, Ouaque este cea mai mare din cele doua broscute, are picioare lungi cu care sare cateodata si un metru, in unele zile bune parcurgand si 5 km daca nu intalneste pe drum vreo gaza care sa-i distraga atentia de la drum. Este o broscuta foarte vorbareata si distrata asa ca Broschi este cea mai potrivita partenera in aventura care tocmai incepuse, fiind total opusa ea nu prea vorbeste si cand o face zice totul foarte pe scurt parca fiindu-i lene sa conceapa fraze prea lungi, in realitate nu lenea e de vina, ea doar gandeste prea mult preferand sa nu vorbeasca pentru a nu intrerupe sirul gandurilor.
In curand continuarea...