Marius Pentilie

Astept comentarii si critici

2011-04-06T13:32:00.000+03:00

Stres in capitalism

2011-04-05T16:40:00.003+03:00

Fiecare dintre noi are cel putin o data in viata cel putin o problema sau tulburare psihica de aceea fiecare ar trebui sa stie cum apar aceste probleme si cum pot fie ele rezolvate sau tratate. Daca ar fi sa luam manualul de diagnostic probabil nimeni nu ar ramane nediagnosticat avand in vedere ca si bolile psihice ca si cele biologice se inmultesc in societatea actuala.

Psihoterapia ofera o mana de ajutor in solutionarea problemelor si tratamentul tulburarilor, totusi neincrederea in mijloacele acesteia poate conduce la rezultate negative. Majoritatea celor care apeleaza la un psihoterapeut se asteapta la rezultate imediate sau la un numar de magie in care toate problemele se evapora.

Tulburarile psihice apar din cauza stresului, totusi cu totii traim intr-un mediu stresant, nu putem sa aliminam componenta asta din viata noastra. Dar unii fac mai bine fata stresului decat altii care sunt mai vulnerabili. Aceasta vulnerabilitate se datoreaza ori mediului in care traim, ori relatiilor pe care le-am avut sau le avem, ori mostenirii genetice sau culturii si societatii in care traim.

Luand in considerare societatea capitalista bazata pe consumatorism, in care omul este invatat sa-si doreasca din ce in ce mai multe lucruri iar atunci cand iti doresti lucruri pe care nu le poti avea apar frustrarile, se ajunge la concluzia ca defapt societatea actuala este cel mai mare generator de factori stresanti.

Desigur, pe de-o parte societatea evolueaza dar, o data cu evolutia ei evolueaza si bolile psihice, se pare ca civilizatia si cultura genereaza noi boli, manualul de diagnostic se ingroasa si exista din ce in ce mai multe tulburari care nu pot fi diagnosticate exact, sau a caror simptomatologie e nespecifica. Pe de alta parte, ceea ce in trecut era considerat ca fiind tulburare, in zilele noastre e considerat ceva normal iar ce era considerat normal, acum se poate regasi la sectiunea de tulburari psihice.

Pentru a ne mentine sanatosi psihic si pentru a tine problemele deoparte fiecare foloseste o anumita strategie, numai ca toate strategiile de aparare in fata stresului pot fi grupate in doua categorii, si anume: de confruntare si de evitare, iar cand aceste strategii indiferent din ce categorie fac parte nu mai sunt indeajuns, pentru a ne tine sanatosi si fara probleme, este nevoie de altceva .

Psihoterapie

2011-03-31T16:15:00.015+03:00

Psihoterapia presupune tratamentul tulburarilor si conditiilor psihice,(care include si tratamentul tulburarilor de comportament). Numai ca la ora actuala, in lume, astfel, si in Romania exista mii de moduri de a face psihoterapie reprezentate de scoli iar atunci cand o persoana doreste sa apeleze la psihotearapie este pusa in fata unei dificultati: ce psiholog sa aleaga. Fiecare psiholog este adeptul unei scoli si al unui mod de a face psihoterapie. Totusi in Romania toate aceste scoli pot fi grupate in trei mari categorii: psihanaliza, terapia umanist existential experientiala si terapia cognitiv comportamentala.

Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud si se bazeaza pe rezolvarea conflictelor care apar intre inconstient si latura morala a omului, pornind din copilarie. Rezolvarea lor se face prin interpretare, a viselor, a comportamentului, a simptomelor si este o terapie de lunga durata care isi propune sa schimbe fundamental personalitatea.Terapia umanist existential experientiala considera ca omul are singur resursele necesare pentru a elimina problemele si de aceea il lasa sa-si dea singur seama, folosindu-se mai mult de intrebari care seamana cu o metoda socratica si aceasta fiind de lunga durata si cu rezultate nebazate pe studii stiintifice, psihologul devenind chiar el instrument.

Terapia cognitiv comportamentala este cea care incepe sa prinda tot mai mult teren datorita bazelor sale din cercetarile stiintifice fiind cea mai apropiata de medicina si cu cele mai bune rezultate. Aceasta se bazeaza pe o multitudine de tehnici dezvoltate prin studii clinice reusind sa reduca durata terapiei la un numar de sedinte mult mai mic decat in cazul celorlalte doua pe de-o parte iar din punct de vedere al rezultatelor, studiile arata ca rata de succes in tratament este mult mai mare. Iar in aceasta forma de psihiatrie nu mai conteaza atat de mult personalitatea psihologului cat modul de aplicare a tehnicilor. Din punctul meu de vedere este cea mai eficienta forma de psihoterapie si va deveni principala scoala de psihoterapie si in Romania.

Acum depinde de fiecare, atunci cand are situatii de rezolvat, ce psiholog alege, deoarece alegand un psiholog alege si o forma de psihoterapie deci o scoala de psihoterapie totusi, toate aceste scoli au puncte comune si acelasi obiectiv, de a trata bolile psihice prin mijloace psihologice.

Boala psihica

2011-03-30T15:10:00.004+03:00

Desi nu sunt un adept al psihanalizei, consider ca asa cum prezenta si G. Ionescu pornind de la Freud cauza unei boli psihice este reprezentata pe deoparte de castigarea unei lupte care se da in interiorul nostru, intre inconstient (care contine toate dorintele noastre nerealizate, adica toate frustrarile dar si toate impulsurile noastre mai ales sexuale adica reprimarile) si superego, adica toate valorile si moralitatea noastra, atunci cand lupta este castigata de inconstient si frustrarile si reprimarile nu mai pot fi tinute in frau de mecanismele noastre de aparare ele ies la suprafata ori prin boala ori prin somn, astfel boala nu este decat un inconstient care iese la suprafata. Alte modalitati prin care inconstientul se poate exprima sunt reprezentate de consumul de droguri sau alte substante cum ar fi alcoolul de acee se mai spune ca atunci cand cineva este “beat” spune adevarul.

Inconstientul reprezinta cea mai mare parte a personalitatii noastre, deci contine si cele mai multe informatii despre propria persoana, numai ca inconstientul este haotic, exact cum se exprima si in vise si boala, de acee este foarte dificil sa dai o semnificatie viselor sau simptomelor din boala mai ales in psihoze.
In definitiv potentialul unei boli psihice exista in fiecare dintre noi pornind din inconstient, restul depinde de mecanismele noastre de aparare "impotriva noastra"

In memoriam

2011-03-30T15:08:00.003+03:00

“Intr-adevar, elementele Id-ului, in tendinta lor de a depasi instanta verificatoare a cenzurii, forteaza si depasesc defensele psihismului, in boala si in somn (aceste defense fiind anulate in perioada procesului psihoticsau in timpul activitatii onirice). Astfel productiile halucinatorii si constructiile delirante al psihozei, ca si satisfactia “halucinatorie” a visului, sunt forme de manifestare dezorganizata a fortelor inconstientului in conditiile relaxarii (prin boala) sau anularii (prin somn) a cenzurii impuse de Superego. In aceste situatii, existenta insului ar fi contorsionata de tendintele opuse ale celor doua instante: Id-ul si Superego-ul. Dar poate tocmai prin rolurile si functiile lor opuse, prin contradictia care exista intre aceste doua forte, se asigura dialectica dezvoltarii si evolutiei vietii psihice a insului. Psihanaliza considera ca aceste doua forte contradictorii sunt deosebit de puternice, ele fiind capabile sa striveasca Ego-ul, impingand insul in boala, decompensand-ul nevrotic sau detasand-ul de realitate intr-o existent de tip psihotic.”

G. Ionescu

Învățământul psihiatric universitar în București

Învățământul de psihiatrie începe în 1867 cu un curs liber inițiat de Dr. Alexandru Suțu la "Școala Națională de Medicină și Farmacie". În 1893, se înființează la Facultatea de Medicină din București o catedră de "Medicină Legală și Psihiatrie" (condusă de Alexandru Șuțu), care în 1897 se scindează într-o catedră independentă de "Psihiatrie și Clinica Bolilor Mintale", condusă de Al. Șuțu, și una de Medicină Legală ocupată de Prof. Mina Minovici. Alexandru Șuțu va conduce catedra până la pensionare în 1910, când este preluată de către elevul său, Alexandru Obregia. Acesta, în 1923, va muta clinica în noul "Spital Central de Boli Nervoase și Mintale", care astăzi îi poartă numele.

Alexandru Obregia, remarcabil profesor și șef de școală, se retrage în 1924, catedra fiind preluată de elevul său, Petre Tomescu. Înlăturat din învățământ, împreună cu conferențiarul său Sebastian Constantinescu, și întemnițat în 1945 (fusese Ministru al Sănătății și Ocrotirilor Sociale în timpul războiului în guvernul Antonescu), locul său este ocupat prin transfer de la Cluj de C. Urechia în perioada 1945-1948 și de C. I. Parhon în perioada 1948-1951.

În continuare catedra este condusă succesiv de Constanța Parhon-Ștefănescu (1952-1973), Vasile Predescu, format în Uniunea Sovietică (1973-1996), George Ionescu (1997-2002). Între 1996 și 2001 au funcționat la Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" două catedre de psihiatrie, una condusă de George Ionescu, cealaltă de Aurel Romilă. În prezent la conducerea catedrei se află Prof.Univ. Dr. Dan Prelipceanu.

sursa

Pacientul psihiatric

2011-03-30T15:04:00.002+03:00

Ce inseamna pacient psihiatric?

E o intrebare cu nonsens.

Cine stie ce inseamna un astfel de pacient?, poate doar pacientul in sine si personalul angajat intr-o sectie de psihiatrie iar acestia din urma chiar intr-o foarte mica masura, poate doar intr-un episod psihotic sau printr-un sistem psihiatric bine pus la punct se poate ajunge la o mai buna intelegere, si nu printr-o ierarhie de sus in jos sau mai degraba de jos in sus, incepand cu brancardieri, asistenti, rezidenti, psihologi, medici de diferite grade pana la directorul spitalului care devine un fel de functionar public.

Numai ca in Romania nu exista un sistem ci fiecare treapta din ierarhie are in grija propriile atributiuni, fara a lucra impreuna, totui sa lasam divagatiile la o parte si sa revenim la intrebare subliniind aspectele psihologice, deoarece un pacient psihiatric este si unul psihologic. Facem aceasta diferenta sau abordam o astfel de perspectiva deoarce psihiatria presupune strict folosirea metodelor, mijlocelor si instrumentelor cu efect asupra neurobiologiei unui subiect, adica, mai simplu, psihiatria este redusa la biologic pentru pacient, e simplu, psihiatria inseamna pastile si injectii iar pacientii sunt simpli subiecti ale unor incercari de gasire a unor pastile in functie de caracteristicile individuale, deja este asemanatoare cu incercari experimentale. Pe langa aceste instrumente mai exista si mijloace de suprimare cum ar fi carcera sau camasa de forta daca pacientul nu este legat direct de pat folosite in cazul in care pacientul nu este conformist, personalitate nu exista in psihiatrie ci doar individualitate.

Din punct de vedere psihologic totul devine mai complex deoarece sunt luate in considerare aproape o infinitate de variabile, una din ele, de exemplu familia, in spital pacientul e scos din mediul familial iar la randul ei familia e rupta de pacient, ea nu intelege mai nimic din suferintele bolnavului poate ajunge totusi la nivelul de intelegere al unui brancardier. Astfel familia este transformata intr-un furnizor de bunuri necesare pentru satisfacerea trebuintelor pacientului, legatura afectiva este cu mult atenuata daca nu cu total distorsionata. Un alt aspect in ceea ce priveste aceasta variabila este atribuirea cauzelor bolii, familia considera ca pacientul este el insusi cauza iar comportamentele sale anormale sunt efectele fara a se lua in considerare boala ca principala cauza si simptomele ca efecte nu se face nici o analogie cu alte boli somatice de exemplu bolnavul de cancer nu se face vinovat de boala sa iar efectele sunt strict atribuite bolii.

O alta variabila este mediul social, se face un pseudodeziderat din reinsertia sociala avand in vedere si costurile mari ale spitalizarii pentru societate totusi integrarea sociala nu se face in afara spitalului ci in interior, un pacient relationeaza cel mai bine cu un alt pacient si nu cu familia sau personalul sectiei de psihiatria, se pare ca nu exista nici o punte de comunicare avand in vedere suferintele bolnavului care nu sunt luate in considerare de cei dinafara, boala psihica nu este considerata o suferinta.

Revenind la personalitatea pacientului psihiatric, aceasta este stearsa prin renuntarea voita sau nu la lucrurile personale si adoptarea unei tinutei de pacient, totusi ea se exprima prin incalcarea regulilor care devine intocmai expresia personalitatii.

Spitalul devenind un fel de sistem de constrangere asemenea unei inchinsori, pacientul are nevoie de mecanisme de coping pentru a putea face fata „detentiei”, unii recurg la un coping religios dar cei mai multi recurg la abuzul de substante, mai ales de nicotina, tigarile fiind principalul instrument prin care pacientii cei mai multi dintre ei fac fata frustrarilor.

Un alt factor este reprezentat chiar de societate, de cum percepe societatea pacientii psihiatrici si mediul spitalului de psihiatrie, „notiunile” de nebun, nebunie, balamuc sunt reprezentative de perceptia sociala care face reinsertia in munca si in societate mult mai dificila.

Desigur, exista asa cum am mentionat exista o infinitate de variabile care pot fi luate in calcul din perspectiva psihoterapiei si psihologiei in general deoarece pacientul psihiatric este luat in considerare ca entitate unica si irepetabila spre deosebire de psihiatrie, in concluzie ar trebui poate sa lasam psihiatria sa raspunda la aceasta intrebare deoarece se pare ca raspunsul inca nu poate fi dat de psihologie iar psihiatria mai avansata in experimetare folosind pacientii care devin simpli subiecti poate da un raspuns mai concret.

„Cunoaste-te pe tine insuti”

2011-03-28T15:40:00.001+03:00

Socrate

Ce inseamna de fapt aceasta sintagma? Inseamna desigur sa te cunosti tu pe tine, si pare chiar desuet si fara semnificatie sa se faca un deziderat din asa ceva atata timp cat traiesti cu tine in fiecare zi, te-ai nascut cu tine, si nu sunteti doua persoane diferite, se presupune ca te cunosti. Oare?

Sa te cunosti inseamna in primul rand sa-ti faci o evaluare, sa-ti stii posibilitatile, capacitatile dar nu de rare ori se intampla sa fii pus in situatii limita sau obisnuite in care sa reactionezi cu totul altfel decat te-ai asteptat. Oare de ce? In toate cazurile apare o deformare a imaginii de sine, a perceptiei propriei persoane influentata de o multitudine de factori, cand ii asculti pe altii vorbind despre tine ajungi de multe ori sa fii de acord cu ce se spune despre tine si in felul asta sa te vezi prin ochii altora, formandu-se o parere total diferita de realitate. Dar chiar si atunci cand nu asculti la altii poti face o eroare ori de supraevaluare ori de subevaluare, defapt imaginea de sine nu este aproape niciodata concordanta in totalitate cu realitatea, nu stii niciodata care sunt posibilitatile tale reale care pot fi uneori sub gradul de dificultate a unor probleme pe care incerci cu incapatanare sa le rezolvi sau resursele pot fi peste asteptari si poate exista frica de a accepta noi provocari si posibilitatile nu ies la iveala decat atunci cand sunt fortate adica in situatiile limita cand faci lucruri de care nu credeai ca esti in stare.

In al doilea rand, sa te cunosti inseamna sa-ti cunosti intreaga personalitate, si daca ai in vedere ca psihicul uman este structurat pe trei nivele, constient, subconstient, inconstient si in inconstient se afla cele mai multe informatii iar constientul nu reprezinta decat varful iceberg-ului, iti dai seama ca ceea ce stii despre tine nu este decat invelisul, miezul poate nu il vei afla niciodata. Psihanaliza pretindea ca aduce o mai bine cunoastere a propriei persoane, sondand inconstientul, dand o interpretare informatiilor sustrase pe diferite cai cum ar fi din analiza viselor si totusi tehnica era de cele mai multe supusa erorii, cel mai valid instrument fiind insusi psihanlistul care fiind om era foarte limitat si supus greselii de cele mai multe ori, interpretarea corecta a informatiilor depinzand mai mult de noroc..................

Pt. Iulia

Depresia

2011-01-17T01:42:00.003+02:00

Ce este depresia?

Depresia este una dintre cele mai frecvente probleme de sanatate mintala si se refera la sentimentele de tristete care ne pot afecta, intr-o masura mai mare sau mai mica, pe toti, cel putin o data in viata. Ea ocupa locul doi pe lista celor mai des intalnite afectiuni medicale, fiind depasita doar de hipertensiunea arteriala. Deasemenea, se estimeaza ca 1 din 6 persoane are un episode depresiv la un moment dat in viata. Doar o mica parte din cei care sufera de depresie ajung sa constientizeze ca au o afectiune care ar putea beneficia de un tratament adecvat. Aceasta situatie de fapt se explica prin prisma tendintei de a evita stigmatizarea sociala sau a lipsei de informare.

Tot prin depresie se descrie o tulburare mintala numita depresie clinica.

Pentru ca depresia este foarte des intalnita, este foarte important sa intelegem diferenta intre tristetea obisnuita si semnele depresiei clinice.

In cazul in care, trecem prin situatii cum ar fi pierderea unei persoane dragi. Relatie conflictuala, dezamagire sau frustrare , experimentam sentimente de tristete. Acestea sunt reactii emotionale care dureaza o anumita perioada si corespund situatiilor prin care trecem. Ele nu presupun aparitia depresiei clinice, ci sunt parte integranta din viata de zi cu zi.

Termenul depresie clinica descrie un grup de tulburari caracterizate prin dispozitie depresiva prelungita insotita de sentimente de anxietate care afecteaza viata persoanei in cauza. Ea poate provoca tulburari ale proceselor fiziologice normale- hranirea, somnul, nivelul de activitate fizica, capacitatea de concentrare si de realizare a diferitelor sarcini.

Indiferent care ar fi simptomele sau cauzele depresiei clinice, daca nu este tratata poate duce la pierderea productivitatii, decline functional si cresterea mortalitatii.

Potrivit unui studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, depresia si alte probleme de sanatate mintala constituie cauza principala de reducere a timpului de lucru, pe plan mondial.

Care sunt simptomele DEPRESIEI?

Este esential sa intelegem in profunzime simptomele depresiei, cum sa le abordam si prevenim eventuala lor aparitie viitoare.

Ati experimentat unele din aceste stari timp de cel putin 2 saptamani?

· Lipsa de somn sau prea mult somn

· Oboseala fizica si/sau mentala

· Pierderea poftei de mancare sau pofta de mancare exagerata

· Tulburari ale vietii sexuale (scaderea interesului si a placerii)

· Scaderea atentiei si a capacitatii de concentrare

· Tendinta de a plange fara motiv

· Tristete, sentimente de ne-ajutorare, auto-invinovatire, auto-compatimire

· Ganduri despre moarte si/sau suicid

· Stima de sine scazuta, idei negative sau devalorizante despre propria persoana

· Pierderea interesului pentru activitati care inainte produceau placere

· Reactii incetinite

· Dureri de cap frecvente

· Iritabilitate

Daca DA, atunci e posibil sa fiti depresiv

Cunoasterea simptomelor depresiei va poate determina pe Dvs si familia Dvs sa apelati la ajutor profesionist cat mai repede posibil. Pentru a putea determina daca o persoana sufera de depresie, Organizatia Mondiala a Sanatatii a decis ca prezenta pe o perioada de cel putin 15 zile a 5 din urmatoarele simptome indica instalarea acestei boli:

1. Senzatie de tristete in mare parte a zilei, aproape in fiecare zi ; se plange cu usurinta

2. Pierderea interesului pentru activitati cotidiene aproape in fiecare zi

3. Modificarea apetitului, urmata de cresterea sau scaderea in greutate

4. Insomnia sau somnolenta excesiva

5. Senzatie de oboseala in fiecare zi

6. Senzatie de agitatie, perceputa de cei din jur

7. Dificultati de gandire sau concentrare, referitor la sarcini sau decizii simple, aproape in fiecare zi

8. Sezatie de inutilitate sau vinovatie aproape in fiecare zi

9. Stare tensionata

10. Ganduri despre moarte sau sinucidere

Intrebari frecvente despre depresie

Depresia inseamna nebunie?

NU; ”nebunia” se traduce prin pierderea contactului cu realitatea, cand individul crede in lucruri care nu exista si are un comportament incoerent, in timp ce depresia constituie o stare acuta de tristete, fara a influenta contactul cu realitatea.

Depresia constituie o dovada de slabiciune?

NU; depresia este o boala pe care o poate avea oricine in anumite momente mai dificile din viata.

Depresia se poate transmite genetic?

NU; cand e vorba de tipurile obisnuite de depresie; exceptie o face boala maniaco-depresiva, care are cauze partial genetice.

Depresia schimba personalitatea individului?

NU; personalitatea reprezinta o componenta stabila si permanenta a identitatii.

Cum sa se comporte rudele si prietenii cu o persoana depresiva?

Cel mai important lucru e identificarea starii de tristete si a modificarii de comportament, pentru a determina individul sa solicite ajutor medical. Apoi, este important sa incurajati pacientul sa continue tratamentul inca 6 luni de la disparitia simptomelor. In tot acest timp, este vital sa acordati tot sprijinul persoanei in cauza, asigurandu-o in mod repetat ca va depasi starea de depresie, deoarece ii lipseste increderea in sine si este supusa indoielii. De asemenea, il puteti ajuta insotindu-l la vizita medicala.

Depresia afecteaza munca?

Cand sunteti deprimat, beneficiati de resurse scazute de energie, fapt ce provoaca dificultati de concentrare . Indiferent de natura activitatii pe care o interprindeti, depresia constituie un handicap acut pentru performante si poate fi chiar periculoasa in anumite domenii de activitate.

Depresia poate recidiva?

Episoadele depresive pot avea loc o singura data in viata persoanei, sau pot recidiva in momentul producerii unor evenimente negative marcante. La boala maniaco-depresiva, care reprezinta o tulburare comportamentala clinica, starile de depresie accentuata alterneaza cu starile euforice, sau, in unele cazuri, cu stari neutre. Recidiva poate fi stopata cu medicatie specifica.

TIPURI DE TULBURARI DEPRESIVE

Depresia reactiva

Persoanele care au aceasta tulburare reactioneaza la evenimentele stresante(pierderea serviciului, a unui prieten etc.) la un nivel mult mai inalt decat ceilalti oameni. Intensitatea sentimentelor este mult mai mare decat tristetea obisnuita, dureaza mai mult si pot aparea sentimente de anxietate, tulburari de somn sau pierderea apetitului.

Durata poate sa varieze de la cateva saptamani pana la cativa ani. Tulburarea dispare atunci cand se lucreaza asupra cauzelor si atunci cand persoana gaseste un nou mod de a face fata situatiei stresante. Unele persoane au nevoie de ajutor profesionist si de tratament pentru a face fata acestui tip de depresie.

Depresia post-natala

Afecteaza aproape jumatate din tinerele mamici. Se caracterizeaza prin deprimare, anxietate, tensiune si tulburari de somn. Poate dura cateva ore sau cateva zile si apoi dispare.

Totusi la 10% dintre femei aceste sentimente se transforma intr-o tulburare majora numita depresie post-natala. Femeile afectate fac fata cu greu cerintelor vietii de zi cu zi. Apar anxietatea, frica, tristetea, atacurile de panica, tensiunea si iritabilitatea, schimbari ale apetitului sau tulburari de somn.

O forma mai severa dar foarte rara a depresiei post-partum este psihoza puerperala. In acest caz, femeia nu reuseste sa faca fata cerintelor vietii si in plus, apar tulburari de gandire sau comportament.

Episodul depresiv

Este o forma mai severa si apare fara cauza precisa, desi in anumite situatii un eveniment stresant poate declansa aparitia tulburarii. Cauza acestei tulburari nu se cunoaste, dar se pare ca este declansata de un dezechilibru chimic la nivelul creierului.

Tulburarea poate apare si la persoanele care se adapteaza destul de bine la schimbarile din viata lor, care au succes in profesie si in relatiile sociale sau in familie. Aceste persoane devin deprimate, isi pierd satisfactia si incep sa aiba tulburari ale somnului, ale apetitului, lipsa capacitatii de concentrare, a energiei, pierdere in greutate. Deasemenea, pot aparea si sentimente de vinovatie. Uneori, sentimentele de neajutorare sau disperare pot conduce la tentative de suicid.

Cea mai grava forma de depresie de acest tip este psihoza depresiva, in care persoana pierde total legatura cu realitatea, nu mai mananca si aude voci care ii transmit mesaje cu caracter negativ de genul ”trebuie sa fii pedepsit, nu valorezi nimic etc”. In alte cazuri persoana considera ca merita sa fie pedepsita pentru faptele din trecut sau ca are o boala terminala chiar daca diagnosticul medical nu confirma acest lucru.

Episodul depresiv si psihoza depresiva sunt tulburari foarte grave cu un risc real pentru viata persoanei in cauza. Evaluarea cazului de catre un medic si tratamentul sunt necesare, iar in cazurile severe se impune spitalizarea.

Tulburarea bipolara

O persoana cu o astfel de tulburare prezinta episoade depresive alternand cu perioade maniacale care sunt insotite de un debit verbal exagerat, activitate extrem de intensa, sentimentelde fericire, dezinhibitie si iluzii de grandoare. In anumite cazuri episoadele maniacale nu sunt insotite de episoade depresive.

Care sunt CAUZELE depresiei?

Depresia poate afecta pe oricine, la orice varsta si nu presupune o singura cauza.

In cele mai multe cazuri exista mai multi factori care sunt asociati depresiei:

· Predispozitia genetica- tendinta de a evolua catre o depresie provine din familie

· Transformari, dezechilibre biochimice la nivelul creierului- ce pot fi corectate cu ajutorul medicatiei antidepresive

· Stres in exces

· Personalitatea- persoanele cu anumite caracteristici de personalitate sunt mai inclinate sa dezvolte o tulburare depresiva. Este vorba de persoane ceva mai sensibile sau care experimenteaza frecvent sentimente negative( de exemplu , cazul profesionistilor care isi stabilesc standarde exagerat de inalte pentru ei si cei din jurul lor si nu sunt capabili sa se adapteze la diversele circumstante etc.)

· Reactia depresiva ca raspuns invatat- unele persoane care au fost supuse in mod repetat la pierderi sau la evenimente stresante, traumatizante, isi pierd optimismul si se simt neajutorate sau deprimate.

CARE ESTE TRATAMENTUL ADECVAT PENTRU DEPRESIE?

Persoanele care au sentimente de tristete , care au persistat o lunga perioada de timp si care le-au afectat viata intr-o mare masura, trebuie sa consulte un medic sau un centru comunitar care ofera servicii in domeniu.

Tratamentul modern pentru depresie poate ajuta persoanele sa aiba o viata normala.

Tratamentul depinde de simptomele fiecarei persoane, si cuprinde , de regula, unele din urmatoarele forme:

· Consilierea efectuata de un specialist psiholog, psihiatru sau asistent social asociata cu medicatia ca unica optiune( in cazurile mai usoare) si-a dovedit eficienta prin identificarea si elaborarea unor noi modalitati de actiune, prin activarea persoanei si orientarea ei spre activitati practice, precum si prin demontarea gandurilor negative.

· Medicamente antidepresive sau alte tipuri de medicamente specifice care ajuta la corectarea dezechilibrelor chimice de la nivelul creierului- ofera o ameliorare rapida a dispozitiei, gandurilor sau randamentului in activitatile cotidiene, si sunt necesare atunci cand depresia este severa sau dureaza de mult timp. Indiferent de tipul lor, acestea necesita un interval de minim doua saptamani pentru a fi eficiente in lupta cu simptomele depresiei.

De mentionat ca , antidepresivele nu sunt tranchilizante si nu produc dependenta.

· Prin combinarea simultana a celor doua forme de tratament abordate mai sus se obtine cel mai efect terapeutic asupra depresiei.

CUM PUTEM AJUTA O PERSOANA DEPRESIVA?

1. Oferind sprijin

2. Oferind intelegere, ascultand cu atentie

3. Oferind caldura, empatie

4. Implicand persoana in mici activitati placute( sport, divertisment)

5. Oferind incurajare

6. Indrumand persoana sa solicite ajutor unui medic de familie, psiholog sau psihiatru

UNDE PUTETI MERGE PENTRU AJUTOR?
. La psiholog

· La medicul de familie

· La un centru comunitar care ofera servicii de sanatate mentala

·        La un centru comunitar care ofera servicii in domeniul sanatatii

                                                         Sursa -

Scopul vietii – fericirea?

2010-12-29T15:16:00.002+02:00

"Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane"

Aristotel

Daca am intreba fiecare persoana de pe pamant care este scopul vietii sau ce inseamna fericirea, probabil am obtine raspunsuri atat de diverse incat ar fi dificil sa le incadram in categorii. Totusi, consider ca putem aborda un subiect atat de amplu daca avem in vedere cateva puncte de vedere eterogene.

Preocuparea pentru scopul vietii a existat din toate timpurile, astfel ca multi au elaborat teorii privind scopul vietii iar cei mai multi au ajuns la conluzia ca scopul vietii este insasi viata. Totusi, prin proclamarea scopului nu se epuizeaza intreaga problematica.

Dintotdeauna omenirea a fost preocupata de a-si trai viata cat mai bine. Dar cum poti intr-adevar sa-ti traiesti viata? Majoritatea oamenilor considera ca isi traiesc viata prin satisfacerea trebuintelor si obtinerea micilor placeri, scopul final fiind obtinerea fericirii. Insa, fericirea este relativa, nu putem trai o stare perpetua de fericire si nici nu putem obtine placerea in mod continuu, pentru ca aceasta ar conduce doar la plictiseala si deci la nefericire, golind viata de ceea ce ar fi considerat ca fiind esential. Daca nici obtinerea fericirii nu constituie esenta vietii, atunci care e? Cum am putea sa ne traim viata? Raspunsul la aceasta intrebare se afla in domeniul metafizicii si consta in faptul ca de fapt noi suntem traiti de viata noastra. Desigur, trebuie facute precizari privind aceasta ipoteza si perspectiva de a privi lucrurile.

Arthur Schopenhauer ne invata ca natura nu este interesata de fericirea noastra ci doar de existenta noastra. Scopul vietii este viata, totusi este mai bine spus ca scopul vietii este insasi existenta ei, pentru ca viata nu exista doar in oameni ci si in plante, in animale, in toate formele vii. Asadar, atunci cand ne gandim la scopul acesteia nu trebuie sa mai facem referire doar la viata oamenilor ci in general. In acest context, oamenii nu sunt altceva decat vietati, adica manifestari ale vietii alaturi de celelalte forme deja precizate. Deci, oamenii sunt simple instrumente, purtatori ai vietii, suporti ai acesteia, viata folosindu-se de noi doar pentru a-si continua existenta.

Dar viata nu are o viata proprie in sens practic, neavand constiinta sau vointa, nefiind directionata, ea este doar o manifestare a naturii. Natura este cea care pune la dispozitia vietii toata aceasta diversitate de instrumente, evolutia lor fiind necesara pentru a o intretine, de aceea natura este „preocupata” de diversificare, pentru ca daca ar exista numai o forma, o manifestare a vietii, atunci cel mai probabil ar fi ca ea sa dispara intr-un interval scurt de timp. Deasemenea in mentinerea vietii, natura a venit cu elementul procreerii pentru ca astfel se realizeaza o continuitate chiar daca formele ei dispar. Procreerea apare in orice lucru infaptuit de natura supunandu-se principiului economic, aceasta fiind necesara pentru ca altfel natura ar trebui sa realizeze sisteme hipercomplexe care sa reziste la nesfarsit pentru a mentine viata, lucru neeconomic si nenecesar, in conditiile in care se poate si altfel.

Sigmund Freud identifica in structura aparatului psihic uman o forta si o energie numita instinctul de viata, “Eros” , care fiind un instinct (daca ar fi sa echivalam instinctele descrise de Freud cu cele biologice), a fost infaptuit si dezvoltat de natura. Dar acest instinct nu este indeajuns pentru ca viata sa-si conserve existenta, deoarece ea ar disparea o data cu extinctia generatiei la care a aparut acesta ,deci, este nevoie de o continuitate. Continuitatea este realizata de un alt factor denumit printr-un concept descoperit tot de Freud si anume, principiul placerii. Acest principiu general constituie fundamentul dupa care se conduce intreaga viata umana sau animala, dar constituie si fundamentul pentru realizarea procreerii.

Freud mai aminteste si de instinctul mortii sau “Thanatos” care este opus instinctului vietii, acesta desfasurandu-si actiunea in directia dezorganizarii si exterminarii organismului. Dar de ce ar realiza natura un astfel de instict care vine in contradictie tocmai cu existenta vietii? De fapt, nu ar veni in contradictia vietii daca “Erosul” ar fi mai puternic decat “Thanatosul”, insa s-ar parea ca natura a facut ceva gratuit punand in om un instinct contrar altuia care este mai puternic dar natura nu face nimic gratuit conform principiului economic amintit si mai sus. Scopul instinctului mortii este de a aduce manifestarea vietii la un stadiu anterior din cursul evolutiei totusi cum acest lucru nu mai este posibil, atunci apare moartea. Dar “Thanatosul” parcurge un drum pentru a-si atinge scopul, acesta fiind necesar pentru a lasa loc procreerii si deci pentru a perpetua viata. Se mai poate spune ca, drumul parcurs de “Thanatos” este insasi viata dar nu in mod general ci luata in mod particular, adica viata fiecarui individ. Deci, asa cum au observat si altii, se poate spune ca de fapt viata unui om nu este decat drumul sau spre moarte.

Punctul acesta de vedere, cum ca viata ne-ar trai pe noi si nu invers, poate fi considerat unul pesimist. Daca am considera ca in incercarea naturii de a realiza forme cat mai diverse de viata pentru a o sustine, s-a ajuns la un apogeu prin aparitia omului si a ratiunii, perspectiva este rasturnata.

Omul si ratiunea se prezinta ca un experiment esuat al naturii, deoarece de cand acesta a devenit constient de sine insusi, a sfidat natura si a incercat sa-si opuna propria forta acesteia. Cel mai elocvent exemplu poate fi considerat cultura, pe care Freud o considera tocmai elementul pe care omul l-a inventat pentru a-l opune naturii. Civilizatia insasi constituie bariera pusa in calea fortelor destructive ale naturii. Prin civilizatie, omul se sustrage fatalitatii si incearca sa-si ia in propriile maini tocmai viata. Daca mai avem in vedere faptul ca prin progresele inregistrate in tehnologie, omul este capabil sa puna capat vietii acolo unde o intalneste, atunci putem spune ca a reusit sa controleze natura.

Aparitia ratiunii totusi a avut si alte efecte pe langa acelea de a pune omul intr-o pozitie stabila fata de natura, ea conducand la nevoia omului pentru metafizica. Dupa cum conchide Schopenhauer, metafizica este impartita in doua categorii, filozofia, care apartine doar unui mic grup de oameni si religia care este destinata maselor de oameni. Ce-a de-a doua categorie este pusa in serviciul umanitatii pentru a da incredere in conceptia potrivit careia ar exista viata absoluta si ca aceasta ar putea fi detinuta de oameni.

Desi adevarul ca viata ne traieste pe noi a existat dintotdeauna si s-a ajuns de multe ori la concluzia ca scopul vietii este viata insasi, noi am refuzat sa vedem acest lucru deoarece dorim sa credem ca viata noastra nu se va termina niciodata.

Totusi, daca vrem sa avem o perspectiva cuprinzatoare, nu trebuie sa consideram scopul vietii doar avand in vedere ceea ce oamenii cred despre asta. Poate ca e o preocupare specific umana, o problema de cunoastere si implica subiectivismul, dar trebuie sa trecem mai departe de credintele generale. Scopul vietii cuprinde viata insasi asa cum apare in natura si in univers, deci trebuie extins la intreaga complexitate a fenomenului. Viata nu poate fi considerata daca pierdem din vedere moartea, asa cum preciza si Freud, ci exista o legatura intre Eros si Thanatos, chiar una inseparabila, astfel ca nu putem considera viata fara moarte si nu putem considera moartea fara viata. Ion Biberi a formulat aceasta legatura in termeni de planuri diferite ale aceleiasi realitati, totusi nu este vorba de planuri paralele sau ierarhizate ci de planuri care fac parte si sunt incluse intr-o unitate, „intre planul morţii şi planul vieţii există aceeaşi separaţie de nivel care se poate deosebi între diferitele planuri cosmice. Există o diferenţă de structură şi de integrare a principiilor şi energiilor, după cum există o unitate fundamentală de izvorâre care inmănunchează toate domeniile lumii. Moartea şi viaţa se află pe niveluri deosebite, dar participă din aceeaşi adâncime originară”.

Acum, analizând aceste doua planuri, realizăm ca sunt constituite din elemete esentiale si generale ale universului, deci nu putem considera viata doar asa cum o vedem pe pamant sau nu putem considera ca viata a aparut pe pamant, putem considera ca ea exista in univers fiind o realitate sau o expresie a acestuia. Deci, nu putem separa viata de univers, ceea ce ne conduce in mod necesar la ideea ca viata a existat dintotdeauna in univers, poate pare socant sa zicem ca la inceput a fost viata, dar poate exista un motiv intemeiat sa consideram asta. Desigur la inceput nu a fost viata, dar viata exista cel putin ca germene in germenele universului fiind o parte constitutiva a acestuia sau poate un alt plan al germenului universului .

Pe de o parte Nietzsche traseaza o linie prin care se poate ajunge la fericire, daca nu poate exista absolut, el considera ca se poate compune tocmai din acele mici momente de placere aduse de simturi, de aceea ar trebui sa avem incredere in simturi si sa nu fim sub nici o forma ascetici. Aceasta filosofie poate ca aduce atingere tocmai moralei religioase crestine sau de alta natura dar el considera ca este o filosofie pentru viata, pentru a o trai intr-un mod cat mai plin de inteles si de sens. Daca ar fi sa ne gandim, aceasta modalitate de a trai viata nu este tocmai una imorala, omul are nevoie de un scop si de un sens pentru a continua sa traiasca iar atunci cand acesta se pierde poate contribui la depresie sau alte tulburari, astfel, putem considera filosofia lui una sanogenetica.

Pe de alta parte, daca ar fi sa-i dam crezare lui Friederich Nietzsche, ceea ce ne face nefericiti este intocmai morala. Asta inseamna ca ar trebui sa renuntam la morala?, desigur ca nu, putem avea o morala a noastra fara a fi nefericiti, dar morala impusa de altii poate fi uneori negativa, de aici decurge si conflictul aproape de neremediat cu religia crestina care se vrea a fi, ca si alte religii, un cod etic, o modalitate de conduita morala, un mod de viata, care sa nu intersecteze totusi cu fericirea omului ci sa il conduca spre aceasta, dar calea unora nu trebuie sa fie desigur calea tuturor, fiecare fiind liber sa aleaga in ce fel va ajunge la dezideratul omenirii, acela de a fi intr-o continua urmarire a fericirii.

Religia, si aici vorbim in special de crestinism, pare ca are alt deziderat, nu acela de a-l face fericit pe om pe pamant ci de a gasi fericirea absoluta cu orice cost chiar daca asta inseamna renuntarea la placere, adica la acel lucru care contribuie la scop dar asta nu inseamna ca oamenii credinciosi nu-si doresc sa traiasca sau ca isi doresc moartea cat mai curand, doar ca pentru a atinge vesnicia vor trebui sa renunte la multe. Privin din alta erspectiva si credinta da sens si semnificatie vietii adica la fel ca si filozofia lui Nietzsche este sanogenetica, atunci intrebarea este daca ambele variante sunt bune, de ce par a fi contradictorii?, cand ele sunt mai mult a fi complementare, sunt greu de combinat acestea doua deoarece teoriile se contrazic dar pana la urma scopul este acelasi, acela de a-l face fericit pe om, (una pe pamant alta pentru vesnicie).