Dupa o perioada de ger de cateva zile, apa Marii Negre mai ingheata. Mai rarut ca-i mai dragut, dar ingheata. S-a intamplat in 2006, s-a intamplat in 2009, s-a intamplat si saptamana trecuta. Si probabil va mai sta asa cel putin o saptamana, dupa aprecierile meteorologilor. Totusi, pentru persoanele care sufera de lipsa de atentie, acest subiect este un prilej bun sa prezinte acest fenomen natural ca pe o mare chestie. A, si pentru televiziuni, care vor prezenta fenomenul ca pe ceva unic si deosebit, cum e de fapt orice lucru normal de pe aceasta planeta.

Si atunci identificam urmatoarele fenomene conexe in spatul virtual:

1. Bloggerii scriu despre asta ca si cum ar fi ceva extraordinar. Faceti o simpla cautare si veti intelege ca orice e dat la televizor e degraba scris si pe blog ca o mare exclusivitate. Bine, unii din ei isi misca fundul din casa sa faca macar o fotografie pentru ilustrarea articolului (de fapt fac 1500 de fotografii, cat ii tin cardul sau bateria). Altii…

2. Bloggerii fura fotografii ilustreaza, zic e, articolele inspirate de la TV cu fotografii “gasite” Pe Google Images. De cele mai multe ori fara sa dea sursa. Nu dau nume ca nu are sens, probabil o sa ii vad in comentarii veninoase mai jos. Saracii fotografi, ca Dinu Lazar sau meteorologul Philip Lutzak de exemplu, habar nu au cat de celebri au facut pe altii fara sa stie. Ca doar ne e greu sa punem link cu sursa.

3. Copiii de 11 ani iau si ei imagini de pe net si le urca pe Facebook. Precum aceasta Viviana dintr-un sat din judetul Constanta, care crede ca fotografia luiPhilip Lutzak din 2005, facuta in Geneva, e fe fapt facuta la Constanta. Masini pe faleza sunt, copaci sunt, mare avem, e pe-acolo:

4. Amatorii de cascat gura pe Facebook dau share si like din rasputeri. Atat ii duce capul pe mai mult de 12000 din ei, probabil majoritatea romani; nu s-ar misca unul sa dea o fuga pana la tarmul marii noastre sa verifice daca poza aia chiar e facuta pe malul Marii Negre. De considerat cat e de probabil ca o fetita de 11 ani sa izbuteasca un asemenea cadru, nu mai vorbesc.

5. Un redactor de la Adevarul, cu prea putina glagorie pentru vremurile astea tulburi, ridica in slavi acesti copii care iau poze de pe net fara discernamant. Si ii fac un articol cu sirop, care inspira mila, de-ti vine sa duci toata arhiva ziarului la toaleta din fundul gradinii, stirbind astfel reputatia unui ziar unde sunt si jurnalisti care chiar fac treaba. Pacat. Cum sa pui un astfel de titlu? “Copila care a postat cea mai admirata fotografie pe Facebook”. De cand a lua o fotografie care nu-ti apartine si a o pune intr-un album Facebook este o chestie de laudat, pentru care sa merite sa ajungi in ziar? Nu v-ar trece prin cap sa luati un interviu lui Dinu Lazar sa il intrebati cat frig a indurat in 2006 ca sa realizeze acele fotografii care au facut si atunci, dar si peste ani inconjurul Internetului romanesc si nu numai? Si tot pentru domnita care a scris un articol atat de miscator, poate ar trebui sa stiti sensul cuvantului “a posta” in limba romana. Nu am pretentii de la un blogger care stalceste romana zi de zi, de la un jurnalist care scrie la un ziar cu pretentii insa am.

6. Alti bloggeri, mai cu perdea, iau fotografia cu pricina pentru a ilustra un articol, fara legatura cu subiectul de fapt (dar asta importa prea putin), cu mentionarea sursei… care nu trebuie. Un exemplu aici. Cand esti blogger cu ceva pretentii, ar trebui sa vezi a cui e poza respectiva. Macar din decenta de a fi un blogger care se documenteaza. Parerea mea. Altfel, e ca si cum am cumpara fete de casetofon din targul de la Vitan si apoi am spune ca suntem de buna credinta. Marian, chiar crezi ca un copil de 11 ani poate sa faca o astfel de foografie? Ma mahnesti.

Ce invataminte sa tragem de aici?

Ca fotograf, nu as mai publica nici o fotografie. Mi-e sila de oamenii care se sterg la fund cu munca ta, asa cum mi-e sila de cei care iau de bun ce gasesc pe net, alimentand furtul. Sa nu credeti ca e un caz singular. Iata aici un alt caz celebru de nerespectare crasa a drepturilor de autor, pricinuit de moartea lui Gheorghe Dinica.

Ca blogger, sa ma documentez putin si sa contactez PERSONAL autorul materialului protejat de drepturi de autor pe care vreau sa il folosesc pentru a ilustra un articol.

Ca simplu consumator de povesti si internaut, sa respect mai mult munca altora inainte de a o imprumuta pentru a cersi atentie pe Facebook.

Nu ma intelegeti gresit: nu am cum sa condamn un copil de 11 ani fara discernamant care face ce a facut. E chestie de educatie, de modele si valori pe care poate nu are de la cine sa le invete (am inteles ca are o stuatie in familie nu tocmai normala). Dar ce facem cu copiii care citesc articolul si se apuca sa faca acelasi lucru? Ce facem cu ziaristii care nu mai deceleaza raul de bine si proslavesc comportamente la limita decentei (ca sa nu zic a legii)? Ce ne facem cu bloggerii care “produc” continut care de fapt se bazeaza pe munca altora intr-un fel sau altul?

Stiu, o sa ziceti ca ma lupt cu morile de vant. Dar va anunt ca tocmai ies din casa sa fotografiez ceva frumos pe vremea asta. Sper doar ca peste ani un copil sa imi ia de pe site fotografiile realizate azi, sa le “posteze” pe undeva si sa ajunga pe prima pagina a unui mare ziar. Voi sa fiti sanatosi.

Totusi, va sfatuiesc sa nu faceti ca mine, incercand sa invatati de la cei mai slabi, ci de la cei mai buni decat voi.

Si acum am din nou ocazia: Trend Consult Group, unul din cei mai buni parteneri ai mei pe zona de training si teambuildinguri outdoor si indoor,  face o noua editie de “Train-the-Trainers“, la sfarsit de februarie, cu Adrian Florea la butoane in calitate de trainer master. Detalii gasiti pe pagina dedicata, de la mine primiti evident o reducere de incurajare, ca si data trecuta, mai exact aceeasi, pentru ca sunteti cititorii mei si meritati mai mult decat gloata .

Reducerea este de fapt un voucher de 50 de euro care se acorda automat daca mentionati codul “Wildescapes”. Succes si ne vedem acolo!

- un nou blog de travel/food. Bine scris, bine ilustrat, fara balarii si briz-briz-uri. Poate si pentru ca multe articole de acolo sunt cu mancare, dar iata-l: http://www.treatsandstreets.ro/ - felicitari Gabrielei ca si-a luat inima in dinti!

- un nou site de portofoliu foto. Al lui Eros Nicolau. Sectiunea de pasari a prins contur usor usor. Asteptam si alte specii (Eros, nu dispera, stai sa vina vara si Delta e a noastra, a celor care misuna dupa specii).

- ca tot vorbim de mancare, Gala Blogourmet a inregistrat multe, multe inscrieri. Multi bloggeri s-au alaturat initiativei restaurantului The Harbour de a premia cei mai cei bloggeri culinari. Totusi, la cateva din categorii sunt abia 4-5 inscrieri (recenzie, blog culinar de nisa sau foodporn), deci daca aveti un blog culinar nu mai pierdeti vremea, chiar aveti sanse sa castigati premiile puse la bataie de sponsorii Logitech, Bilancia sau Bristot. Inscrieri aici.

- 2Parale te invita la Timisoara, la conferinta Ecomtim. Daca petreci timpul pe Facebook (chiar si la birou, nu o sa te parasca nimeni), ai sansa sa castigi una din cele trei invitatii, adresand o intrebare bine ticluita pentru vorbitorii din cadrul evenimentului. Detalii aici.

Mai jos o fotografie cu cele doua ciorbe care m-au scos din minti. In sensul bun: in stanga ciorba saseasca de fasole din titlu iar in dreapta ciorba de cartofi cu afumatura, cu textura si gust oarecum asemanator. Totusi, alegerea mea ramane cea de fasole.

Fiecare ciorba vine frumos prezentata la masa, cu ulcica de inox si polonic individual, iar portiile sunt pe masura mea sau mai mari:

Restaurantul decorat in stil medieval, arata bine si are si specialitati de vanat: pastrama de cerb, medalion de mistret, medalion de caprioara, platouri vanatoresti si alte minuni de vanat. Nu le-am incercat inca, dar e motiv bun sa revin (doar ma stiti ca revin la locul crimei).

Nota de plata arata si ea foarte bine, mai ales ca preturile sunt modeste fata de Bucuresti, iar servirea decenta, fara sa exceleze. Doua ciorbe, un desert si sucuri – 34 Ron.

O nota proasta restaurantului pentur decizia de a monta becuri economice in salonul de mese. Arata rau, lipseste caldura aia de care ai nevoie sa te simti confortabil (caldura de tungsten, cum o alinta fotografii), si in plus arata si rau la poze (ca mi-era prea foame sa mai umblu si bibilesc balansul de alb).

Tutusi, oricand mergeti la Brasov sau tranzitati Brasovul pentru Sighisoara, Targu Mures sau mai departe, hanul asta poate fi un bun popas de incarcat bateriile si refacut nivelul sarurilor din organism cu o ciorba gustoasa. Sau mai multe. Pofta buna si voua!