E uite, de aia.

Fata asta a ajuns de râsul curcilor. Şi a celor de la Caţavencu.

PS: Frumos concept. Mă întreb ce agenţie media s-a ocupat de capodopera de mai sus.

Eleanor Roosevelt spunea: “Intelligent people talk about ideas, mediocre people talk about events, dumb people talk about people.”

Avand in vedere faptul ca am fost acuzat ca as fi increzut sau arogant ca am pus un minim de 120 IQ coef. in lista cu cerinte minime pentru a citi acest blog, am zis sa ofer si cateva argumente. Un argument foarte pertinent este fix in citatul de mai sus.. pur si simplu, cu cat e omul mai prost tinde sa discute despre lucruri banale, la modul banal si tinde sa ia o idee pretioasa ca fiind un fapt de palavragit.

Sa nu mai vorbim de lipsa de ironie si autoironie la oamenii mai putin inteligenti, si s-o lasam balta cu argumentarea ca m-am saturat… pur si simplu as vrea ca macar pe blogul asta sa nu vad prosti si idioti, vad destui zilnic si mi se face greata.

Însă nu e uşor să-ţi construieşti o asemenea afacere, precum nu este uşor nici să faci un foc care să ţină.

Faza I Proiectul

Pentru început trebuie să-ţi faci un plan de marketing: E nevoie de foc? Dacă da, cu ce îl voi face? La ce preţ e metrul cub de combustibil? Merită?

După ce răspunzi la întrebările astea, trebuie să-ţi strângi capital: du-te-n pădure şi taie lemne, adună vreascuri, fă rost de hârtii şi coceni, cumpără cărbuni, eventual un pic de petrol. Tot ce trebuie!

Faza II Lansarea

Acum ai planul şi capitalul. Bun. Să trecem la treabă.

Începutul, în cazul oricărei afaceri, este cel mai greu, deoarece trebuie să bagi mereu pe foc, iar soba e tot rece. În multe situaţii focul nu vrea să se aprindă şi-ţi vine să-ţi bagi picioarele. Însă eşti motivat să continui datorită efortului şi capitalului investit până acum. Trebuie să se aprindă! Doar că mai ai nevoie de un pic de petrol, un pic de advertising, un newsletter, nişte early adopters de forma paielor şi gătejelor subţiri… Va fi bine, numai de-ai reuşi să faci focul ăsta să ţină.

Faza III Creşterea

În cele din urmă, prin perseverenţă şi pricepere, focul se lansează iar afacerea ta arde de numai! Of… era pe dos. Dar înţelegeţi voi. În faza asta lucrurile încep să meargă bine. Trebuie să pui mai rar pe foc, iar soba se încălzeşte. Adică efortul scade faţă de cel iniţial şi încep să apară primele încasări. Unii spun că în această fază se dă drumul unui bulgăre de zăpadă, care rostogolindu-se la vale se face tot mai mare. E cam incompatibilă metafora bulgărelui de zăpadă cu exemplul cu focul, dar din nou, înţelegeţi voi.

Faza IV Maturitatea şi declinul

Ai o afacere de succes! Lucrurile merg de la sine. Vânzările se stabilizează. Se creează o ritmicitate.

Însă după un timp apar problemele. “Fochistul” nostru devine delăsător. Este prea încrezător în forţele proprii şi cam uită să pună pe foc. Afacerea trece printr-o criză, însă se redresează prin sacrificarea câtorva vreascuri uscate.

Dar nu am scăpat de probleme. Şi de data asta este vorba de resurse. Care se scumpesc sau devin insuficiente. Pădurea e mare, dar nu infinită. Iar preţul metrului cub s-a dublat. Oare mai e rentabilă afacerea asta? Sau ar trebui să-mi pun încălzire centrală? Greu de spus, însă dacă “fochistul” decide să continue, va trebui să-şi optimizeze şi mai mult activitatea.

Faza V Moartea

Piaţa este saturată. Ba mai mult, se apropie primăvara, iar cererea scade vertiginos. Focul care a adus atâtea beneficii până acum începe să nu-şi mai aibă sensul. Nici măcar pentru gătit, deoarece concurenţa este mult mai bine poziţionată pe segmentul “maşini de gătit”. Decizia logică este închiderea afacerii.

Nu vă întristaţi. Pe piaţă apar mereu noi şi noi oportunităţi iar investitorul abil va şti înspre ce să-şi îndrepte atenţia.

De ce si-ar deschide cineva un Internet-cafe la 3000 de metri altitudine?

Cica luni dimineata, la prima ora, în biroul maistrului vidanjor suna telefonul.

-”Alo, alo, dom’le, la intersectia strazilor Parpalache cu Groapa Neagra s-a-nfundat un canal si e nenorocire.. Locatarii din patru blocuri sînt în suferinta. Refuleaza, dom’le.”
-”OK, OK, venim imediat.”

Apoi maistrul catre ucenic:

-”Baiete, adu trusa de scule.”

Cara ucenicul din greu trusa.

-”Nu aici, baiete, la masina ca plecam pe teren.”

Tîrîie ucenicul trusa la masina. Ajung ei la locul cu pricina, ridica maistrul capacul si… canalul plin ochi cu cacat.

-”Baiete, adu trusa de scule de la masina.”

Cara ucenicul din greu trusa lînga canal.

-”Baiete, fii atent la mine.”

Îsi sufleca maistrul mînecile, coboara în canal, îsi tine nasul cu mîna si… capul la fund. Iese dupa vreun minut.

-”Cheie de pais’pe.” Ia cheia întinsa si… capul la fund. Dupa alt minut.
-”Sarpele.” Ia capatul sarpelui si…. capul la fund.

Dupa înca vreun minut se aude zgomotul specific si canalul se goleste de cacat. Iese maistrul mîndru pe margine, se sterge cu dosul palmei pe obraji si frunte, se scutura, îl bate parinteste pe umar pe ucenic si-i spune:

“Baiete, asculta aici la mine. Sa pui mîna sa-nveti meserie ca alfel toata viata numa’ o sa cari la trusa aia de scule.”

Stiu ca nu face parte din subiectul zilei, dar, avand in vedere calitatea bancului, merita postat:

Ursul si marmota din reclamele Milka faceau kaka in padure, unul langa
altul. Stand ei asa, ursul o intreaba pe marmota:

-Auzi, pe tine nu te deranjeaza daca ti se lipeste kaka de blanita?
-Nicidecum , raspunse marmota.

Si ursul lua marmota si se sterse cu ea la fund!

Minunată, nu? Şi cât geniu creativ ai zice… asta dacă nu ar fi “inspirată” din următoarele producţii:

Sau:

Comentariile sunt de prisos. Nu e prima dată când ne întâlnim cu idei furate de dincolo. Şi dacă e până acolo… cine poate garanta că nu cei de dincolo au furat ideea de la creativii noştri?

Apropo, are cineva vreo idee despre cine a făcut reclama asta pentru Esquire?

Nu-i gluma,.. Cei de la Google/YouTube au realizat ca modelul de business care se bazeaza pe advertising se clatina puternic.. asa ca s-au gandit ca orice companie sustinuta din propria afacere, sa monetizeze un serviciu premium: “downloadul”.. cum anume si de ce?

Deci, ca sa incep cu concluzia, eu pun un film, al meu, pe youtube, si ii fac publicitate, si oamenii il vad se amuza si discuta pe gratis.. eh, ca sa downloadezi filmuletul va trebui sa platesti, nu mie, ci lui YouTube… hmmm

mai multe in stirea de pe TechCrunch