Maya...Povestea mea...

Povestea devenirii

2012-01-30T15:46:00.007+02:00

Detalii, aici.

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Iata ca am ajuns la Tema cu numarul 5. In saptamana 30.01 - 5.02.2012, voi lucra la un alt filon important al traiului nostru printre oameni - impartasirea.

5. Împărtăşirea

Adevărata fericire rezidă nu în faptul de a poseda, ci în a împărtăşi cu alţii ceea ce ai tu. Astfel se dezvoltă sentimentul identităţii proprii, pe măsură ce înveţi să trăieşti şi să te bucuri de un sentiment tot mai puternic al realităţii.

Oamenii care împărtăşesc de bună voie cu ceilalţi se simt constant scăldaţi de un izvor interior de fericire.

Împărtăşirea este poarta prin care sufletul scapă de închisoarea preocupării de sine. Este una din cele mai curate cai către Dumnezeu.

Afirmaţie

Ceea ce le dau celorlalţi nu risipesc, pentru că, în realitatea mea cea mare, rămâne totdeauna al meu. Sunt fericit prin fericirea tuturor!

Rugăciune

Tu, Cel Infinit, care împărtăşeşti, învaţă-mă să-mi găsesc fericirea prin ceilalţi.

Tema 4 - Cum a fost saptamana trecuta ?

+practica acestui exercitiu este frumoasa, linistitoare;

+am rostit afirmatia in diferite momente ale zilei, ba chiar si seara in pat, in serile cand nu puteam adormi usor;

+in timpul rostirii afirmatiei mi-am imaginat acea sfera de energie, mentionata de atatea ori in practicile orientalilor ( "asezat pe sol, in pozitie de lotus sau semi-lotus, spatele drept, va frectai mainile cu putere una de alta. Cand sunt calde, puneti palmele fata in fata, la 10 cm distanta si simtiti energia-caldura-lumina circuland dintr-o mana in alta. Putin cate putin, mariti distanta intre palme si in acelasi timp, vizualizati un curent de energie si de lumina care pleaca din mana stanga (care emite) si este primit de mana dreapta." - Extazul tantric - Yami Lopamundra);

+in timpul rostirii rugaciunii am simtit cum toate celulele corpului meu se vitalizau datorita acesti energii-calduri-lumini care circula in tot corpul meu; creierul meu isi mai crea cateva circumvolutiuni si se descotorosea de inutil iar bucuria ma tinea in brate alintandu-ma duios.

-desi dimineata ar fi momnetul ideal pe practica, eu ma simt mai pregatita seara pentru astfel de "ceremonii" iar seara de cele mai multe ori nu sunt singura;

-de multe ori imi este greu sa intru in aceasta stare de armonizare cu mine, cu Energia si cu Divinul;

-inca nu mi-am stabilit ora de practica.

Gandul saptamanii

2012-01-30T13:37:00.000+02:00

Cand vrei sa speli pe cineva, cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat trebuie, sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta, ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatia lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata, in chip mantuitor pe nimeni.

Numai acela care, plin de mangaiere, stie ca de la Dumnezeu a venit si ca la Dumnezeu se duce, numai acela are putere sa se dezbrace pe sine, de sine. Acela se poate dezbraca de orice mandrie, de orice pretentie, de orice interes, de orice lauda si de orice merite. Acela se poate dezbraca de hainele lui, pentru a le da celui mai dezbracat ca el. Se poate lipsi de painea lui, spre a-i potoli foamea semenului sau, a celui mai flamand ca el. Se poate lipsi de dreptul sau, in folosul altuia mai lipsit ca el (1 Cor. 10, 33).

Cel care nu poate face aceasta cu bucurie adanca si din toata inima, acela nu este al lui Hristos (Rom. 8, 9), caci nu are Duhul Lui.Tot ceea ce ne cere Dumnezeu sa facem pentru El, doreste sa facem cu bucurie si din toata inima (Coloseni 3, 23) si tot ce facem pentru semenii nostri, sa fie tot asa.

Cand stergi intinaciunea cuiva, cand vrei sa-i acoperi pacatul, sa-i indepartezi nelegiuirea facuta, cand vrei sa-l ierti si sa-l infatisezi neprihanit (Isaia 40, 2; Colos. 1, 22), atunci trebuie sa te apleci si mai mult. Trebuie sa te smeresti si mai mult, atat de mult, incat sa te anulezi pe tine pentru el, sa te uiti pe tine si sa calci pe tine, pentru a-l inalta pe el. Acesta este lucru dumnezeiesc si cel mai greu cu putinta pentru oameni. Cu cat pui pe altul mai presus de tine, cu atat trebuie sa primesti a te aseza mai intai pe tine mai prejos. Cu cat vrei sa imbraci pe altul, cu atat trebuie mai intai sa te dezbraci pe tine; cu cat vrei sa faci altuia un loc mai larg, cu atat trebuie mai intai sa-l restrangi pe al tau.

Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele…!?

Lucrurile cu neputinta de priceput si de cuprins, nu le poate face decat dragostea. Doar dragostea este aceea care le poate face pe toate, fiindca, singura ea, poate sa acopere totul, sa creada totul, sa nadajduiasca totul, sa sufere totul (1 Cor. 13, 7).

Cand esti parinte adevarat, esti in stare sa veghezi zile si nopti la un capatai preaiubit, chinuit de febra; sa astepti zile si nopti fara numar, un fiu plecat departe; sa plangi zile si nopti fara numar pentru o fiinta neuitata, pe care nimic in lume, nu o mai poate inlocui.

Cand esti sot adevarat, esti in stare sa-ti dai picatura cu picatura, sangele si viata ta, pentru a o salva pe a sotiei, esti in stare sa induri orice, macar pentru o nadejde.

Cand esti fiu adevarat, esti in stare de o ascultare desavarsita, de o recunostinta nemarginita si de o iubire totdeauna indatoritoare si respectuoasa.

Cand esti frate adevarat, esti in stare sa ierti si sa uiti orice jignire, sa depui orice osteneala, sa arati orice bunatate, sa biruiesti orice piedica, sa te alipesti de orice suflet, sa asculti orice cuvant, sa dai orice jertfa.

Cand esti păstor adevarat, esti in stare sa-ti dai viata pentru oile tale (Ioan 10, 11). Vei cauta usile lor, pasunea lor, pacatele lor si mantuirea lor. Si nimic, din ce ar putea face rau sau bine oilor tale, nu ti-ar fi indiferent.

Doar acela dintre fraţi este mai mare, care in adâncul inimii lui, poate să se smerească mai prejos ca toţi, în tăcere şi iubire.

Păstrându-ne pe noi înşine în necurmată curăţie, trebuie să privim cu grijă şi simţ de răspundere la fraţii noştri, dorind şi lucrând neîncetat, pentru ca ei să poată ajunge tot mai curaţi.

Niciodată nu vom putea spăla pe nimeni numai cu vorbele noastre, ci doar cu mâinile noastre, adică cu rugăciunile noastre şi cu ostenelile noastre.

Celui cu adevărat mare, nu-i este greu să se smerească în faţa oricui.
Celui cu adevărat curat, nu-i este greu să spele pe oricine.
Celui cu adevărat sfânt, nu-i va fi greu a face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie.
Cel cu adevărat iubitor, va face întotdeauna totul cu plăcere, cu bucurie, cu blândeţe, cu prietenie.
Cel cu adevărat înţelept, va păstra esenţa adevărului tuturor lucrurilor.

Singura condiţie necesară, este să avem dragoste de Dumnezeu şi iubire de semeni. De altceva nu mai avem nevoie de nimic, pentru a putea trăi aşa cum a trăit Iisus (1 Ioan 2, 6).

Căci, a fi cu adevărat ucenic al lui Hristos, înseamnă a învăţa neîncetat cum, poţi să faci mai bine acest lucru; - anume, eliberarea altora din robia păcatelor.

Cu un singur cuvânt poţi alunga mulţi nori, cu un singur suflet mântuit, poţi acoperi multe păcate (Iacob 5, 20) şi cu o singură viaţă, poţi înlătura multe morţi (1 Tim.4, 16; Rom.11, 14; 1 Cor. 9, 22).

Este binecuvântată acea familie şi biserică, ce are în mijlocul ei, cât mai multe astfel de suflete; - care au strălucirea cunoaşterii peste toate întinderile faptei. Vai însă, acolo unde se munceşte fără Lumină, unde se ştie fără să se facă şi unde se face fără să se ştie!

Atat cat v-am iubit Eu, sa va iubiti si voi (Ioan 13, 34). Asa cum am facut Eu, sa faceti si voi (Ioan13, 15) si asa cum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi semenilor vostri (Ioan 13, 14).

Dă-ne, Doamne, gândul Tău cel bun şi-l pune statornic în inima noastră, spre a putea primi tot ceea ce ne faci Tu, cu smerenie şi credinţă adâncă, chiar dacă încă nu putem înţelege ceea ce ne faci.

Fericire, este numai acolo unde Adevarul este Dragoste!

(din: Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu, Editura Bonifaciu, 2011)

Un verset pe saptamana 5 din 52

2012-01-30T13:20:00.000+02:00

Detalii, aici.

Sa fim luminatori.

„Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina Vietii."

(Ioan 8, 12)

Daca vom avea privirea indreptata mereu spre Lumina, daca vom avea mereu inaintea ochilor chipul lui Hristos, intunericul isi va pierde puterea asupra noastra si sufletul ni se va preface intr-un izvor de lumina si bucurie. Atunci vom raspandi noi insine lumina in vietile altora prin fapte de iubire, de devotement, de caritate si de compasiune fata de semeni. Si aceasta putere a luminii din noi ne va lumina si anii batranetii, ai neputintei si suferintelor, precum si clipa trecerii in cealalta lume. Sa retinem in fiecare zi cate un cuvant din Sfanta Scriptura si atunci pacea si bucuria lui Dumnezeu "care covarseste toata mintea" (Filipeni 4, 7) se va instapani in mintea noastra si vom putea pregusta inca de aici, de pe pamant "vesnice desfatari" (Psalmi 15, 11).

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 20 ianuarie 2012

"Bucuria din ochii unui om vindecat nu are pret in aur"

2012-01-28T12:03:00.000+02:00

Dr. Pavel Chirila - Fondatorul conceptului de medicina crestina. "Meditatie la medicina biblica", carte ce contine toate versetele medicale din Biblie.

"Eu cred foarte tare in inraurirea pe care fiecare om curat o are asupra altor oameni. In Scriptura exista un verset: "Doctore, vindeca-te pe tine insuti!". Un terapeut crestin vindecat el insusi este puternic in personalitatea lui, lucreaza prin el harul lui Dumnezeu, care se raspandeste in jurul lui ca o mireasma. Daca el nu este vindecat, nu poate vindeca la randul lui.

Asadar, orice terapeut are nevoie de propriul proces de vindecare, de aceea si psihoterapia cere dezvoltarea personala.

Vindecarea noastra e un proces continuu, in fiecare clipa te mai mantuiesti un pic. Important este ca moartea sa te prinda in urcus, in lupta. Si asa, desi nemultumit continuu de propria ta stare, esti si bucuros continuu, fiindca te afli in lupta. Totul e sa nu ne pierdem nadejdea. Imi amintesc vorbele unui fost profesor din facultate: "Cand crezi ca nu mai exista nici o solutie, sa stii ca mai exista cel putin una!".
Nefericirea e o plaga a lumii acesteia. Daca noi, oamenii, am inceta sa ne mai raportam doar la aceasta lume si am lua in calcul si relatia cu vesnicia, am capata cu totul alta perceptie. Am avea o alta traire si o alta simtire, care nu mai tin de masura rationala a lucrurilor.

Cancerul este boala secolului, flagelul mondial actual cel mai de temut. Cauza e necunoscuta, iar tratamentul e relativ. Cu toate astea, statisticile arata clar ca 30% din cancere se datoreaza unui stil de viata gresit.
Ceea ce ne propunem este ca acest asezamant sa fie o scoala in care omul bolnav sa reinvete sa traiasca frumos si sanatos, sa regaseasca in el puterea de a lupta sa se reintoarca din pat, la viata lui normala."

Continuarea articolului, aici.

2012-01-27T15:56:00.000+02:00

"De multe ori, din iubire bolnavă faţă de părinţii noştri, ducem mai departe un fel de a fi care ne distruge viaţa şi bucuria de a fi vii. Avem nevoie să îndrăznim să ascultăm porunca Domnului de a ne lepăda de ei ca să devenim fii ai Lui. Această lepădare ne va aşeza într-o iubire adevărată şi faţă de părinţii noşti pământeşti. Altfel, vom rămâne robii unor scenarii triste de viaţă pe care le vom preda, ca pe un blestem, şi urmaşilor noştri. Fiilor care vin după noi!" (MS)

Continuarea aici .

Catre mai bine, impreuna!

2012-01-26T12:44:00.003+02:00

“Pur şi simplu nu vei mai fi aceeaşi persoană peste două luni de acum încolo, după ce zi de zi vei fi mulţumit pentru abundenţa care există în viaţa ta. Şi vei fi pus în mişcare o veche lege spirituală: cu cât eşti mai recunoscător pentru ceea ce ai, cu atât mai mult îţi va fi dat.”

“Din adâncul fiinţei noastre izvorăşte o dorinţă arzătoare de a renunţa la calea zbuciumată ca modalitate de a ne învăţa lecţiile vieţii. În sfârşit suntem pregătiţi să îmbrăţişăm calea bucuriei. Începe azi. Declară cu tărie Universului că eşti dispus să renunţi la a te mai zbate şi chinui şi eşti doritor să înveţi prin bucurie.”

Sarah Ban Breathnach

“Schimbarea. Ea are puterea de a înălţa, de a vindeca, de a stimula, de a surprinde, de a deschide noi uşi, de a aduce noi experienţe şi de a crea entuziasm în viaţă. Cu siguranţă merită riscul.”

Leo Buscagli

ozibuna.net

Un bun moment de meditatie este dimineata, in zorii zilei, atunci cand intreaga natura se pregateste sa-si reia activitatea. Ador diminetile, zorii, rasaritul soarelui, tocmai de aceea sunt atat de incantata de practicarea lui Surya Namaskara . Momentan este iarna si nu pot practica afara insa pe viitor acesta este telul. Iata aici si cateva sugestii pentru a incepe o noua zi cu dreptul.

Zilelor mele, desi seama foarte mult una cu cealalta, incerc sa le adaug cate un element definitoriu. Mi-am setat pentru fiecare zi a saptamanii cate o activitate importanta pentru mine astfel incat sa simt gustul diversitatii si al evolutiei (pe toate planurile, nu avansez la lectura si nu mai fac curat in casa 3 saptamani). Pas cu pas inveti sa dansezi.

Lunea este ziua rugaciunii, martea a curateniei, miercurea a lecturii, joia - exercitii de creativitate si ingrijire personala, vinerea - cumparaturi si un film bun, sambata - ziua prajiturelelor iar duminica - in familie, cu drag.

Inca de la inceputul acestui an mi-am botezat zilele si am observat, cu placere, ca participand activ la petrecerea timpului meu liber (care este mult) starea mea de spirit se schimba si progresele nu ezita sa apara. Datorita acestei simple dar mari schimbari, ma simt mai bine, mai bucuroasa, mai activa, ba mai mult, am un motiv real sa ma trezesc dimineata. Nu mai sunt plictisita, nu mai simt ca ma ofilesc pe dinauntru. Departe de tara mea, de prietenii mei, de familia mea, am devenit slujnica fidela a dorului si, cum spunea si Nufarul meu aici, "Toate incep cu dorul" iar "ideile sanatoase apar la sat", imi scria, nu demult, o doamna tare draga mie. Prin urmare, telul meu se indrepata catre a-mi trai linistea si a o impartasi cu ceilalti.

In inertia zilelor mele de aici, am gasit raspunsul la multele mele intrebari de care, odata, fugeam. Tot aici, pentru ca petrec mult timp singura, am ajuns sa fiu atat de plina de mine incat sa-mi doresc sa ma schimb pentru ca nu ma plac (nu-mi plac anumite parti, iar acestea necesita schimbare). Asadar, singuratatea poate juca cu usurinta rolul unui foarte bun maestru. Pentru ca te invita sa stai cu tine, cu toate calitatile tale, cu toate defectele tale, iti ofera posibilitatea de a pune in balanta actiunile tale, comportamentul tau. Iar singuratatea in locuri necunoscute, noi, total diferite de lucrurile cu care erai tu obisnuit, iti intinde mana pentru a merge mai departe sau a te intoarce inapoi acasa. Sunt prea orgolioasa pentru a face cale intoarsa, prin urmare am indurat mult, am stat cu mine pana am inceput sa ma indrept prin acest tunel intunecat, catre "luminita", catre a alege viata, bucuria, linistea si a accepta ca nu sunt perfecta, nu sunt superioara celorlalti, nu sunt decat un om, un om care a facut greseli si care doreste sa devina mai bun, sa devina un om mai bun.

Toate aceste amanunte, insumate, indica inceperea si desfasurarea procesului de auto-cunoastere, de auto-acceptare, de iubire de sine, de dragoste fata de ceilalti, de respect pentru natura, de loialitate fata de viata insasi. Multa vreme nu ma puteam privi in oglinda pentru ca nu ma recunosteam, nu stiam cine sunt, nu ma percepeam pe mine sau corpu-mi aici, in alta lume, simteam ca trupul meu se intrepatrunde cu ceilalti oameni, cu limba, cu peisajul de aici, cu aerul, cu pasarile, cu orasele si satele, cu toate acele cuvinte neintelese, cu zambetele parca nepotrivite, cu vocile reci si respingatoare, cu privirile care trecerea dincolo de mine, cu totul, iar eu nu mai existam ca o fiinta separata prin corp de restul materiei, ci eram una cu ea.

Inceputul procesului de (re)formare, de (re)concepere, de (re)modelare a propriei persoane si asa am inceput sa retraiesc momentele bune si cele mai putin bune ale vietii mele. Momente care m-au facut sa plang, de bucurie sau de regret ca nu am facut mai mult, mai bine.Momente care mi-au creat ocazia de a ma simtit vinovata si sa am umple de parere de rau. Momente care m-au umplut de bucurie si mi-au trimis implusuri pentru a repeta si in viitor. Momente care mi-au aratat ca eu sunt o alta persoana, diferita de parintii mei, in special de mama mea si nu este cazul sa ma comport la fel ca ea in actuala mea relatie.

Cu alte cuvinte, mi-am trait intr-un fel moartea. Schimbarea, renuntarea, noul inceput, toate acestea presupun intotdeaua a lasa ceva in urma (ceva care nu ne mai este de folos, nu mai corespunde actualei persoane care suntem). Aceasta detasare apare ca un momentul crucial, dureros, e ca si cum mergi prin padure si la un moment dat esti nevoit sa traversezi un rau, iar albia pare adanca, iar apa curge cu viteza destul de mare (de ce toate aceste detalii, pentru ca prin acestea se defineste obisnuita, atasamentul, siguranta, statul la caldurica, protectia bratelor celui care ne iubeste). Eu am fost aruncata in "rau" de viata, pentru ca am cunoscut Moartea fizica.

Amestecul acesta de moarte fizica, disperare, neliniste interioara, ura, nefericire permanenta mi-a cerut sa imbrac hainele propriei mele morti: moartea acelor obiceiuri care nu imi aduc nimic bun, doar ma aseaza in scaunul domnesc al victimei; renuntarea la lamentari inutile si directionarea energiei interioare catre o buna dezvoltare personala, cautarea de resurse interne si externe in vederea provizionarii cu energie si putere de a merge mai departe, acceptarea propriilor greseli si a celorlalti si practicarea (auto-)iertarii si a (auto-)daruirii; recunostinta si bucuria pentru lucrurile pe care (inca) le am pentru ca nu eu detin controlul, ci viata, Energia cosmica, Dumnezeu, Sursa (fiecare cum vrea sa o numeasca), in mainile mele nu sta decat munca, nu sta decat perseverenta in a face lucrurile cat mai bine cu putinta.

"Secretul succesului este de a face lucrurile obisnuite neobisnuit de bine." - John D. Rockefeller

Daca pot deveni eu bucurie, fara a o cauta in exterior prin iesiri, concedii, shopping, cumpararea cartilor, daca imi voi da toata silinta de a ramane perseverenta in orice activitate pe ca o voi intreprinde, daca voi fi recunoscatoare pentru absolut tot ce am (parinti in viata si sanatosi, prieteni buni si de nadejde, am reusit sa-mi cumpar o carte pe care mi-o doream, mi-am cumparat o hainuta noua, am avut suficienti bani sa pot sa-mi beau cafeau in oras alaturi de un prieten drag) si ce viata imi va aduce (bune si rele), abia atunci voi fi devenit un om care a ales sa nu mai sufere. (Acesta este, in opinia lui Budha, o scurta de finitie a Iluminarii-incetarea suferintei).

Acum ma pot privi din nou in oglinda si pot spune "Te iubesc". "Te iubesc" pentru ca merit, am muncit mult sa ajung aici, am suferit, mi-am "schilodit" aparent interiorul , desi corect, ar trebui sa spun ca mi-am indepartat petecele cu care era frumos decorat sufletul meu si asta a provocat, de fapt, durerea. Am retrait, am stat iar fata in fata cu durerile, nefericirile mele, am incercat sa le privest, sa le accept si sa le gasesc un loc potrivit in interiorul meu, astfel incat sa fiu un om frumos. Am vrut sa ies din acest cerc ametior in care ma invarteam si am reusit. Daca vreau sa fac ceva, nu mai stau sa trag de mine, ma ridic si trec la treaba. Aici si aici am mai mentionat odata despre existenta lumilor paralele si a cercurilor concentrice. Vei fi poate considerat un nebun insa aceasta nebunie iti va aduce bucuria dupa care tanjim cu totii. Iar iesirea este simpla si foarte aproape de tine: doar sa vrei sa iesi din lumea suferintei.

Mai am de lucru cu demonul fricii insa nu disper, perseverenta si dragostea imi vor fi calauze.

In incheiere recomand un articol interesant, care mi-a placut foarte mult.

O zi frumoasa de ianuarie!

Răutatea noastră e strigătul de durere neputincioasă prin care am vrea ca lumea să fie mai bună!

2012-01-24T23:45:00.066+02:00

Reacţionând cu rău la rău nu reușim decât să înmulțim răul pe pământ. Putem ieși din acest cerc vicios doar dacă cerem de la Dumnezeu puterea și știința Lui de a accepta durerea pe care ne-o produce răul, fără a răni și noi, dar și fără a tolera răul. Adică, e nevoie să spunem că e rău, că ne doare, că noi gândim altfel, dar fără să jignim, fără să ne certăm, sau să ridicăm tonul.

Doar să ne rugăm în gând şi a binecuvânta sufletul rănit de rău și să cerem de la Domnul milă pentru răul care ne rănește pe noi. Așa, încet, încet, vom învăţa un fel de a fi care ne va ajuta să descoperim că în lume nu e doar rău, ci și multă frumusețe și bunătate și vom deveni lucrători ai Binelui care vine de Sus!

Răutatea noastră e strigătul de durere neputincioasă prin care am vrea ca lumea să fie mai bună! Dar ea devine mai bună, doar dacă fiecare dintre noi alegem Binele!Avem nevoie de răbdare, inteligenţă, curăţirea sufletului prin împlinirea poruncilor Domnului, disciplinarea trupului prin nevoinţă cât poţi tu, de luminarea minţii prin rugăciune, şi de putere prin Spovedanie şi Împărtășanie! (MS)

Maica Siluana

Am revazut aseara un film care mi-a placut mult si care mi-a readus in prim plan aspectele salvarii de sine. De ce sunt folosite aceste sintagme tot mai des: sa salvam planeta, sa ne salvam, sa devenim mai buni, sa iubim? Salvarea apare in momentul in care este identificat unul sau mai multi factori agresori improtriva unui element lipsit de aparare si aparent predispus vatamarii. Asadar oamenii sunt locuitorii acestei planete. Prin urmare avem nevoie de o analiza a acestei ecuatii pentru a putea identifica cu precizie care dintre aceste doua elemente este agresorul si care reprezinta partea agresata.Aparent, totul se afla in mainile noastre, natura (linistita) se gaseste sub puterea vointei noastre. Natura dazlantuita insa, ne aseaza frumos in genunchi cerand ajutor de la Zei.

Carl Gustav Jung: “ …multi oameni inteligenti si complet treji traiesc de parca n-ar fi invatat niciodata sa-si foloseasca organele de simt: nu vad lucrurile din fata ochilor, nu aud cuvintele care le suna in urechi, nu observa lucrurile pe care le ating sau le gusta. Unii traiesc fara a fi constienti de starea propriului corp. Sunt altii care pot sa traiasca in cea mai ciudata stare de constiinta, de parca starea la care au ajuns azi este definitiva, fara posibilitatea schimbarii, sau ca si acum lumea si psihicul ar fi statice si asa ar ramane pe vecie.” (Codul lui Oreste)

Pentru a incepe procesul de Salvare avem nevoie de putin timp pentru a fi impreuna cu noi insine, pentru a ne (re)gasi, pentru a ne (re)cunoaste, pentru a ne (re)descoperi. Statul cu sine este de multe ori greu, obositor si enervant. Gandurile curg asemeni raurilor poluate din prezent. Despre "hic et nunc" nici nu se pune problema pentru ca ajungem sa traim trecutul (daca as fi facut asa, daca as fi ales altceva) sau preferam calea onirismului unde alegem sa sadim semintele dorintelor noastre in speranta unor vremuri mai bune si a unei fericiri care sa ne pice din cer (doar d'aia exista Dumnezeu, ca noi sa cerem, sa intindem mana si sa primim).

Salvarea ca proces in sine presupune reusita eliberarii, scoaterii, iesirii dintr-o incurcatura. In cazul nostru, este vorba despre o evaluare a calitatii vietii noastre, a ce-mi face placere si ce nu. Dar si aceasta placere este incadrata intre anumiti parametri care, aparent, ni-i setam. Uitam totusi ca cel care va verifica si va regla bunul mers al lucrurilor nu suntem noi, acest Ego parfumat si imbracat bine (desi prioritatile ar fi altele), ci o entitate superioara, nevazuta, neidentificata de ochiul nostru fizic. Aceasta ne ofera zilnic frumosul din noi, acel frumos care ne face sa ne trezim dimineata si sa mergem la serviciu, ne ofera doza suficienta pentru a fi sarmanti la intalnirea de sambata seara cu noile hainute cumparate.

Dupa Freud, omul traieste conform a doua principii: cel al placerii si cel al durerii (a evitarii acesteia). In perioada studentiei am locuit cu mai multi tineri intr-un apartament inchiriat (fara balcon). O parte dintre noi erau fumatori altii nu. Locul de fumat era bucataria, ales fara a intreba ci datorita majoritatii. Placerea mea era sa fumez, sa fumez la caldurica, evitarea durerii s-ar traduce prin: "nu-mi pasa de ceilalti, daca imi este mie bine, este perfect; nu voi iesi afara, in frig sa fumez doar pentru ca celor 3 nefumatori din casa nu le convine. (Egoism). Oricum nu sunt singura, si ceilalti procedeaza la fel; de ce ar trebui sa-mi pese doar mie)" asa gandeam p'atunci.

Acesta este doar o infima parte din realitatea egoista a zilelor noastre. Asadar, datorita durerii, care mi-a fost impusa de acea entitate superioara, suferinta pe care nu am mai putut-o evita, am fost nevoita sa o traiesc si cu timpul, sa o accept, am descoperit o alta latura a lumescului, aceea a "te pune si in pielea celuilalt", a privi o situatie si cu ochii celeilalte persoane, nu doar prin prisma vederii tale ghidate de "comandorul placerii, al confortului personal". Azi, daca m-as putea intoarce in timp, as intreba daca se poate sa fumez in bucatarie, daca da, ok, daca nu, ma voi intreba pe mine : Esti sigura ca vrei sa mergi afara, in frig sa fumezi? Daca da, ok din nou, daca nu, atunci e nu, nu voi fuma. Atentie insa, acum urmeaza partea mai delicata, eu am fost cea care a ales sa nu fumeze deci nu ma voi razbuna pe ceilalti in prezent, sau pe viitor, pentru ca nu au fost de acord cu fumatul in casa, prin urmare am nevoie de respect, vointa, disciplina si multa constienta (sa realizez ca am fost eu cea care a vrut sa procedeze asa si nu altfel) pentru a nu da vina pe ceilalti pentru nesatisfacerea propriilor nevoi. Nu sunt ei vinovati, decizia a fost a mea. Daca ma supar pe mine si nu pe ceilalti iar cad in groapa, colacul de salvare este realizarea, constientizarea faptului ca noi si nimeni altcineva suntem responsabili de alegerile noastre.

Cum sa mergem mai departe cu toata aceasta povara provocata de frustrare?
In primul rand as mentiona dorinta de salvare, de schimbare, de iesire din acest cerc ametitor. Daca aceasta exista ( deci "s-a umplut paharul" pentru ca nu mai vrem sa-l varsam si sa facem loc iar "potiunii magice"), atunci este nevoie de un plan personal de antrenament. Amintesc:

Acceptarea trecutului asa cum ne-a fost dat sa ni-l petrecem. (De ce ne-a fost dat? Pentru ca pana la momentul trezirii interioare noi actionam conform credintelor preluate de la ceilalti, a exemplelor din viata de zi cu zi, a educatiei si a comorii ancestrale. In momentul in care realizam ca noi suntem mai mult decat ceea ce facem, gandim, oferim, atunci incepe zidirea de sine, abia atunci suntem responsabili pe noi insine, de actiunile noastre, de greselile noastre. A nu se intelege ca daca lovesti pe cineva intentionat este absolvit de vina, nu, pt ca ai discernamant). Acesta reprezinta punctul de inceput al salvarii de sine. Daca mergem pe acelasi drum cu noroi, unde nefericirea ne este calauza, destiantia nu este foarte greu de anticipat: autodistrugerea pentru ca refuzam sa vedem poarta catre eliberare, iesirea;

Iertarea de sine, pentru ca in acele momente nu am putut proceda mai bine, nu stiam mai multe, nu stiam ca exista si o alta modalitate de a trai in aceasta lume;

Iertarea semenilor. Vom spune "E vina parintilor mei, ei m-au educat asa, ei m-au invatat ca daca imi doresc ceva nu este bine; cand eram mic voiam sa ma uit mai mult la televizor si daca incepeam sa plang si sa-mi cer dreptul imi spuneau ca nu am voie. De ce nu am voie? Pentru ca nu vreau eu!!! Ce am invatat eu din asta? Sa-mi doresc sa fiu puternic, atat de puternic incat sa-i fac pe ceilalti sa se simta mici si neputinciosi iar cand vor dori ceva de la mine, nu voi voi sa le dau, ma voi bucura de rugamintile lor si ma voi simti un om normal pentru ca asta am invatat acasa si voi fi si putin frustrat ca altii nu traiesc atat de acut drama mea). Despre dragostea si loialitatea fata de parinti, aici;

Recunoasterea greselilor si parerea de rau. "Da, eu am fost acela care ti-a facut rau, regret ca te-am facut sa suferi. Acum sunt alt om." Aceasta etapa oglindeste foarte bine pasul urias pe care l-am facut catre salvarea de sine. "Vreau sa ma schimb, nu mai vreau sa fiu acel om mohocanos, nefericit, abatut, rautacios, frustrat ca a vrut sa refuze o invitatie la film cu colegii de la noul job si in cele din urma a acceptat, doar pentru ca nu a invatat inca sa spuna nu." Si asa se reia cercul refuzului bucuriei;

Accepaterea sau nu a scuzelor noastre de catre ceilalti. Daca oferim celorlalti regretele noastre este bine sa fim pregatiti ca unii dintre ei sa nu stie sa primeasca astfel de "daruri" si atunci sa lanseze noi "atacuri". Datoria noastra este de a oferi, daca unii nu primesc, ii priveste stric pe ei. Noi am facut ceea ce ne-a corespuns;

Duelul interior. O data ce am pornit pe acest drum pavat (l-am lasat in urma pe cel cu noroi), posibilitatea unei recaderi, a unei reintoarceri este destul de mare; de aceea avem nevoie de un suport, de un punct de sprijin care sa ne ajute sa rasturnam pamantul interior (asa cum spunea Arhimede - " Daţi-mi o pârghie destul de lungă şi un punct de sprijin şi voi răsturna întreaga lume cu o singură mână" . Asadar, aceasta lupta intre partea buna din noi si partea care ne indeamna la lucruri mai putin bune, alcatuieste pista de lansare catre noul Om, adevaratul Om, Omul care a ales sa-si dezvaluie sinele, sinele frumos, sinele divin. De unde luam acest suport, unde gasim aceasta "parghie destul de lunga"? Eu am (re)gasit-o in interior, in Dumnezeul interior (inca mai am mult de munca insa stiu ca sunt pe drumul cel bun);

Mentinerea noul drum.Continuitatea. Daca am reusit sa identificam demonii interiori, fricile si gandurile care ne macina, nu ne ramane de facut decat sa continuam lupta, sa ne imbunatatim echipamentul de lupta si prin multa munca, dorinta, credinta, spreranta, iubire si disciplina vom izbuti sa ramanem drepti. Sa ne mentinem ancora in locul cel mai sigur pentru corabia noastra pentru ca vor mai fi si momente in care devenim lenesi si nu mai avem chef si vrem putina liniste insa am ajuns prea departe pentru a ne reintoarce la calduroasa, binecunoscuta mocrila.

Intregul proces de devenire se va intinde pe o lunga perioada de timp, desi este greut, reprezinta fereasta catre mai bine, catre bucurie, catre acel ceva care ne lipseste acum si acest gol il umplem cu sex in exces, cu net, cu ignoranta, cu egoism, cu barfe, cu shopping, cu 2 job-rui (doar doar mintea ne va fi ocupata cu ceva si astfel ne vom putea spune ca iata cu noua masina primita o data cu avansarea de la serviciu ne face sa ne simtim cu adevarat fericiti, un mod de autohipnotizare).

Pe cat e de greu (la inceput), pe atat e de frumos (devine frumos si aduce multa bucurie, iubire de sine, liniste si satisfactie de sine). Pe cat e de solicitant pe atat e de simplu. Nu este nevoie de nimic altceva decat sa treci efectiv la treaba. Asa cum spunea si Brancusi: " Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face." Daca reusim sa ne punem in starea de a le face nu vom avea decat de castigat, ne vom uita dimineata in oglinda si vom spune: "X (numele) te iubesc, sunt mandru(a) de tine ca reusesti sa mergi mai departe". Sa nu mai stam atata pe ganduri si sa ne apucam de treaba ca avem multe de facut si de impartasit.

In incheiere, un exemplu de suport:

Ca să poți lucra mai departe la dezrădăcinarea patimilor, e important să ceri și să primești pocăința cea adevărată. Pocăința ne ajută să ieșim din capcana țesută din iluziile că putem să ne eliberăm de răul din afara noastră ignorând răul din noi și să ne recunoaștem ca moștenitori activi și conștienți ai răutății întregii lumi căzute.

Ca să putem înțelege ce este pocăința adevărată avem nevoie să o deosebim de sentimentul nevrotic al vinovăției.

Vinovăția nevrotică este o reacție a egoului care imită pocăința. Când ne simțim vinovați, chiar dacă ne cerem iertare, de fapt ne îndreptățim, căutăm cauzele în altă parte, acuzăm pe altcineva și rămânem cu convingerea că am fi putut sau am putea de acum înainte, să ne purtăm mai bine, să fim altfel. Și asta numai și numai pentru a ascunde de la fața conștiinței că nu putem fi buni, că n-am putut face altfel și că nici nu vom putea fără Dumnezeu!

Când ne pocăim cu adevărat, nu avem ce făgădui lui Dumnezeu, nu avem ce să-I dăm și înțelegem, în sfârșit, că tot ce cere El de la noi este să-L primim, să-L lăsăm să ne slujească, să ne vindece, să ne umple de bucuria Lui.

Da, vom simți o mare durere, o cumplită întristare a sufletului și o adevărată zdrobire a inimii văzându-ne cum suntem. Trăind asta fără disimulare și apărare, Îl vom lăsa pe Mângâietorul să intre în inima noastră zdrobită și vom simți mila Domnului și odihna înțelegerii că nu mai e nevoie să ne străduim să fim altfel, altcineva.

Abia de aici încolo putem începe lucrarea poruncilor. Până atunci, tot ce facem nu e decât cosmetizare morală, viclenie sau autoamăgire.

Semnele pocăinței sunt: lacrimile, durerea inimii însoțită de mângâiere și de încrederea în făgăduințele Domnului.

Semnele vinovăției nevrotice sunt: frica, furia, autocompătimirea, victimizarea.

(Maica Siluana)

O noapte linistita!

Povestea devenirii

2012-01-23T10:56:00.001+02:00

Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 23-29.01.2012, mi-am prosus sa exersez Tema 4, unde este prezentata energia.

4. Energia

Energia este a noastră nu atunci când ne adunam puterile, ci atunci când o dedicăm de bună voie, cu bucurie, realizării lucrurilor în care credem cu convingere.

Credinţa si energia merg mană în mână. Daca ai credinţă în ceea ce faci, poţi să muţi munţii din loc.

Energia este cu atât mai mare cu cât cauza ta este mai dreaptă. Cu cât este mai mare credinţa, cu atât mai mare este si puterea voinţei. Si cu cât mai mare este puterea voinţei, cu atât mai mare este fluxul de energie care te străbate.

Afirmaţie

Am înăuntrul meu energia pentru a realiza tot ceea ce vreau să fac. În spatele fiecărei acţiuni a mea se află puterea fără margini a Lui Dumnezeu.

Rugăciune

Energie Cosmică, vitalizează toate celulele corpului meu; încarcă-mi mintea cu inspiraţie fără limite; umple-mi sufletul cu bucuria Ta nesfârşită.

Tema 1, 2, 3 - Cum a fost saptamana trecuta?

+ m-am simtit mai relaxata;

+cel mai mult mi-a placut partea in care spuneam "Vin din bucuria lui Dumnezeu.Sunt bucuria lui Dumnezeu"; in timp ce rosteam aceste cuvinte simteam cum o liniste, o caldura, o bucurie imi invaluia corpul si ma facea sa zambesc;

+starea de bine a rezistat destul de mult dupa practica insa nu a devenit inca interioara, naturala;

+in decursul acestei saptamani au mai fost si momente in care m-am enervat sau m-am suparat pe ceva anume si atunci mi-am amintit de "proiectul meu", de dorinta mea de a fi UN OM MAI BUN, de a darui iubire si de a invata sa ma iubesc si sa ma respect, de a ierta; constientizarea acestui lucru exact in momentul critic mi-a dat de inteles ca sunt pe drumul cel bun si ca succesul nu este departe, insa exte nevoie sa raman treaza pentru a vedea ca exista multa munca, vointa, rabdare si dragoste in tot acest demers.

-in primele zile totul a decurs foarte bine insa incepand cu a patra zi am devenit usor lenesa motiv pentru care am decis sa-mi aleg o anumita ora la care sa repet, lucru destul de sanatos pentru ca ar putea crea in timp un ritual de intalnire cu sine; e ca si cum te-ai trezit timp de 3 luni la ora 6 in fiecare zi si in final ti-ai luat si tu o saptamana de concediu so culmea, tot la 6 te trezesti;

-vointa mea nu a fost suficient de vigilenta, o data aparuta, lenea cu greu mai pleaca asa ca sambata am uitat complet de afirmatiile mele (as putea avea o scuza, am avut o zi incarcata emotional, insa nu reprezinta un adevarat motiv);

-nu am fost suficient de implicata in aceasta activitate pentru ca am lasat ca aceste momente de liniste sa se intrepatrunda cu alte activitati.

--> Concluzii

1.stabilirea unei anumite ore de practica zilnica;

2.depunerea unui efort mai mare de a nu mixa "ingredientele cotidiene";

3.apel la vointa de fiecare data.

Un verset pe saptamana 4 din 52

2012-01-23T09:33:00.000+02:00

Pentru detalii, un click aici

De aceasta data am ales eu versetul, fiind ispirata de „Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008 - 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului -

Rugaciunea preface raul in bine.

"Fiindca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos". (Filipeni 1, 19)

Apostolul Pavel vedea in toate un rost bun, se astepta ca necazurile si suferintele sale sa aiba cele mai favorabile urmari. Dar vedem din spusele sale ca împrejurarile, de orice natura ar fi acestea, nu pot duce la nici un rezultat prin ele insele. Ele pot da rezultatul dorit, pot da rod, prin rugaciune, numai atunci cand sunt traite in rugaciune si cu smerenie, si numai avand in ajutor harul lui Dumnezeu. Rugaciunea poate avea efecte miraculoase, deseori ea preface raul in bine, sub influenta ei, tristetea se poate preface in bucurie, furtuna in liniste si orice boala poate ajunge sa se vindece. Raspunsul pe care trebuie sa il primeasca rugaciunea este harul lui Dumnezeu, dumnezeiasca "impreuna-lucrare a Duhului" si numai cu aceasta ne va sluji spre mantuire orice lucru ni s-ar intampla.

Mainile, veritabila carte de vizita

2012-01-22T11:50:00.000+02:00

Articolul aici

Sarbatoarea Icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Mihai Voda din Bucuresti

2012-01-21T22:21:00.000+02:00

Detalii aici

Amintesc acum despre acest eveniment pentru ca eu am o legatura aparte cu aceasta Icoana. Minunile exista si se petrec in fiecare clipa, este nevoie doar de a "simti" mai bine efectul puterii dragostei. Bucuria alaturi de dor, de lacrimi si de imbratisari te poarta catre dincolo de : de tine insuti, de ganduri, de rautati, de acele mofturi care uneori conduc vorbele ce sunt adresate unei persoane dragi. Dincolo de prieteni, familie, serviciu, bani, hobby-uri, nelinisti, nemultumiri, ramane doar caldura sinelui tau care ti-a devenit intre timp o comoara a-l carei acces iti este restrictionat si te doare, te urmeaza pas cu pas si te transforma intr-un prizonier cat se poate de obedient. Eliberarea, mult dorita liniste se lasa asteptata si ... si disperarea pune stapanire pe tot si pe toate la fel si cum si ceata se formeaza in zilele de iarna si se integreaza frumos in peisaj, ba chiar ajunge sa-l defineasca mai bine. Eliberarea vine o data cu plecaciunea pana la pamant, cu recunostinta pentru ce avem si mentinerea bucuriei chiar si atunci cand ochii sunt inlacrimati si sufletul plange de durere.

Cu smerenie ma inclin pana la pamant si cu recunostinta multumesc pentru darurile pe care le-am primit de-a lungul vietii mele.

O seara frumoasa de ianuarie!

Proiect Fuziune 2012

2012-01-21T21:01:00.001+02:00

"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”

Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"

... şi tu poti fi unul dintre cei care pot schimba lumea!

Pentru mai multe informatii, click aici

Asadar sa lasam lumina sa lucreze pentru noi!

Amintesc si acest Acatist care ar putea aduce o farama de liniste, o scanteie de Lumina in drumul Omului prin viata.

Acatist pentru iertare

Prea Sfanta Treime, sufletul meu striga la Tine sa ma ajuti in a invata sa iert si sa primesc iertarea fara de care nu vom intra in iubire. Doar Tu vezi cat ma mint atunci cand spun ca am iertat si ca iubesc cu adevarat. Dar atata timp cat tin minte raul nu fac decat sa ma amagesc. Prea Sfanta Treime primeste rugaciunea ea si slava Tie pentru toate.

Condacul 1

Prea Sfanta Treime, de toti slavita, sufletul meu se zbate sa invete iertarea dar nu gaseste calea, ma complic in vorbe si ma ratacesc in fapte, departandu-ma de calea simpla a invataturilor Tale. Te rog pe Tine, da-mi ajutor si spor in a ierta si a fi iertat. Prea Sfanta Treime, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 1

Tata, Fiule si Sfantule Duh, Treime Sfanta, mult am gresit in fata Ta si a creatiei Tale. Imi pare rau acum si cer iertare in fata Ta, a Cerurilor, a oamenilor, in fata a toata Creatia Ta si te rog ajuta-ma la iertarea mea.

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate faptele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate gandurile mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate cuvintele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit crezand ca fac bine,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate ce nu le-am luat in seama,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce nu am invatat in viata,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 2

Prea Sfanta Treime si mult dorita, in fiecare zi iti marturisesc cate am gresit dar las nemarturisite greseli pe care nu le vad. Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate. Cu gura spun ca am iertat dar sufletul isi aduce mereu aminte raul. Doamne, strig din toata fiinta mea : Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 2

In fata Ta nu pot minti, Tu stii tot ce fac si ce inca nu am facut, de Tine nu ma pot ascunde, Treime Sfanta, Dumnezeul meu cel bun, ajuta-ma sa ma regasesc caci de mine ma ascund mintindu-ma. Treime Sfanta, asculta rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la flori,

Treime Sfanta, cer iertare de la pomi,

Treime Sfanta, cer iertare de la iarba,

Treime Sfanta, cer iertare de la plante,

Treime Sfanta, cer iertare de la seminte si roade,

Treime Sfanta, cer iertare de la firul de nisip,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 3

In fata ta, Dumnezeul meu in Treime Slavit, recunosc ca neiertarea de sine cea mai grea, ca de nu voi intelege sa ma iert pe mine cum voi putea ierta pe cei ce mi-au gresit si sa accept ca am fost iertat? Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 3

De mici invatam lucruri neimportante, cum sa reusim in viata, cum sa devenim conducatori, cum sa ajungem primii. Si asa ajungem primii in pacate. Cat de tarziu aflam ca Dumnezeu e iubire si iertare.

Treime sfanta, cer iertare de la soare,

Treime sfanta, cer iertare de la luna si stele,

Treime sfanta, cer iertare de la vant,

Treime sfanta, cer iertare de la foc si apa,

Treime sfanta, cer iertare de la ploaie si ninsoare,

Treime sfanta, cer iertare de la val si izvoare,

Treime sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 4

Treime Sfanta, in acest ceas tarziu al vietii mele imi doresc sa aflu cu sufletul adevarul Tau. Pana acum am invatat adevarurile acestei lumi care sunt minciuna inaintea ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la mama,

Treime Sfanta, cer iertare de la tata,

Treime Sfanta, cer iertare de la frati,

Treime Sfanta, cer iertare de la nasi,

Treime Sfanta, cer iertare de la copii,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti oamenii de pe pamant,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 5

Treime Sfanta, tu m-ai invatat prin sfintii Tai ca a ierta e dovada iubirii din fiecare. De am putea acum sa recunoastem cat de putin iubim. Cer ajutorul tau pentru toti oamenii de pe pamant si printre ei sa fiu si eu.

Icosul 5

Doamne, tu stii ce imi doresc dar nu ma pot opri sa cer intelepciune pentru a vedea ce imi lipseste, pentru a intelege iertarea cea din adancul inimii si nu cea din minte. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la pasari,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate vietatile pamantului,

Treime Sfanta, cer iertare de la bunele pierdute,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate relele nestiute,

Treime Sfanta, cer iertare de la toata Creatia Ta,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 6

Atata de mult am gresit ca nu imi pot socoti greselile dar cu voia Ta, Treime Sfanta, in fiecare zi, in minte mi se vor dezvalui, voi cere iertare si voi ierta. Ajuta-ma prin ingeri si Arhangheli sa am putere in rugaciune de iertare.

Icosul 6

Sufletul meu iti canta Tie, se roaga, iti plange caci ce e mai bun in viata mea decat vorbirea cu Tine? Si in aceste clipe imi dau seama cat de frumoasa e Creatia Ta si cat ma iubesti pe mine "omul". Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce rau am vorbit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am invatat gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am inteles gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea credinta,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea iubire,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 7

Treime Sfanta, iti multumesc pentru toate binecuvantarile si bucuriile din viata mea, pentru sanatate, pentru bunastare dar te rog sa ma ajuti sa inteleg mai mult si sa pot ierta ca sa fiu iertat. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 7

Viata mea a fost plina de urcusuri si caderi, dar in fiecare clipa mi-ai trimis ajutor pe ai tai ingeri pazitori, arhangheli vindecatori, puteri ceresti, sfinti si sfinte dar eu orb fiind nu i-am vazut, surd fiind nu i-am auzit, si cu inima mea impietrita nu i-am simtit. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Ingeri,

Treime Sfanta, cer iertare de la Arhangheli,

Treime Sfanta, cer iertare de la Sfinti si Sfinte,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate Puterile Ceresti,

Treime Sfanta, cer iertare de la Heruvimi si Serafimi,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti slujitorii Tai,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 8

Treime Sfanta, natura e supusa Tie, in afara de mine "omul" totul te asculta si lucreaza dupa legea Ta. Eu "omul", avand liberul arbitru ma pierd tot mai mult din neam in neam. Acum in aceasta clipa, cu liberul meu arbitru, aleg sa Te iubesc si sa-Ti slujesc. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 8

Treime Sfanta, iti multumesc pentru ca, desi gresesc in fiecare zi Tu ai grija de mine si ma aperi neincetat, calauzindu-mi pasii catre lumina. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Lumina,

Treime Sfanta, cer iertare de la Vointa,

Treime Sfanta, cer iertare de la Intuitie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Memorie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Credinta,

Treime Sfanta, cer iertare de la Bunastare,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 9

Treime Sfanta, oricat de multa rugaciune Ti-as aduce nu-Ti pot multumi pentru toate bucuriile din viata. Acum imi doresc sa iert si sa iubesc, iubindu-te cu toata fiinta mea voi iubi intreaga Creatia Ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 9

Treime Sfanta, de-am intelege toti ca iubirea e raspunsul la tot, am iesi in lumina, cu inimile pline de bucurie si am trai in armonie. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru vorbirea mea cea goala,

Treime Sfanta, cer iertare pentru nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am mintit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru suparare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am risipit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am lenevit,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 10

Sfanta Treime, in fiecare dimineata deschid ochii inimii spre Tine si Te rog sa ai grija de noi, sa calauzesti pasii nostrii pe drumul de lumina, ca sa ajungem toti la Tine. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 10

Treime Sfanta, avem nevoie in fiecare clipa in timpurile de acum sa intelegem iertarea, sa invatatam stiinta Ta vazuta si nevazuta si cu intelepciune venita de la Tine sa facem pe pamant Rai.

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata neiubire,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata rautate,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata invidie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata gelozie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata suferinta,

Treime Sfanta , primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 11

Treime Sfanta, sper cu ajutorul tau sa iert tot ce m-a suparat, din adancul inimii sa scot tot ce-i intuneric si sa pun in loc iubire si lumina venite de la Tine, lumina si iubirea ce mi le-ai dat de la inceput prin botez dar le-am pierdut pe drumul vietii. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 11

Sfanta Treime, de as intelege mai bine iubirea de Dumnezeu as fi mai curat, nu as mai gresi si rataci prin viata. E de ajuns sa tin prima Ta lege caci in ea sunt cuprinse toate celelalte.

Treime Sfanta, iert tot ce s-a gresit fata de mine,

Treime Sfanta, iert barbatii,

Treime Sfanta, iert femeile,

Treime Sfanta, iert copiii,

Treime Sfanta, iert prietenii si rudele,

Treime Sfanta, iert pe cunoscuti si necunoscuti,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 12

Treime Sfanta, Tu vii la fiecare dintre noi la timpul potrivit ca sa ne arati ca suntem intorsi cu spatele la Tine, noi crezand ca stam la picioarele Tale. Alunga ceata inimilor noastre si fa sa vedem unde ne aflam cu adevarat fiecare. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 12

Treime Sfanta, Tu ai creat Universul si tot ce misca, in toate e scanteie divina. Toata Creatia Te asculta, eu "omul" nu. Oare ce imi lipseste sa inteleg frumusetea iubirii Tale?

Treime Sfanta, cer iertare de la Univers,

Treime Sfanta, cer iertare de la Pamant,

Treime Sfanta, cer iertare de la munti,

Treime Sfanta, cer iertare de la ape,

Treime Sfanta, cer iertare de la soare,

Treime Sfanta, cer iertare din adancul meu la toate,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 13

Treime Sfanta, in fiecare zi imi cer iertare de la zidirea Ta si atunci, cand Pacea cea mai presus de cuvinte va umple inima mea, voi sti ca primul pas e facut si il voi face pe al doilea, sa incep a iubi.

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate (de 3 ori si apot Icosul 1 si Condacul 1)

Rugaciune

Inima mea rosteste cuvinte mici si umile, cerand iertare de la toti din cer si de pe pamant, pentru greselile stiute si nestiute. Nu am scuze pentru cate am gresit dar cu tot sufletul meu imi doresc sa iert si sa fiu iertat si sa nu mai gresesc, sa ma umplu de Iubire si Lumina pentru intreaga Ta zidire.

AMIN

Comuniunile cu Ingerii

2012-01-19T17:34:00.000+02:00

Mai jos redau o parte din materialul publicat pe lumeaspirituala.ro

Dimineata - Ingerii Maicii Pamant

Duminica – Maica Pamant si eu una suntem.
Luni – Inger al Pamantului fa fecunda samanta mea si cu puterea ta da Viata corpului meu.
Marti – Inger al vietii intra si da putere membrelor corpului meu – inunda-mi corpul, viata, fa sa creasca in mine Arborele sacru al vietii.
Miercuri – Inger al bucuriei coboara pe Pamant revarsand frumusete si bucurie tuturor, da Bucuria divina sufletului meu.
Joi – Inger al Soarelui intra in corpul meu si imbaiaza-ma in Focul vietii.
Vineri – Inger al apei intra in sangele meu si da Apa vietii corpului meu - bai in ape.
Samabata – Inger al aerului intra in mine o data cu respiratia mea si da Aerul vietii corpului meu.

Seara – Ingerii Tatalui Ceresc

Duminica - Inger al vietii eterne coboara in mine si da Viata eterna spiritului meu.
Luni – Inger al creatiei, coboara pe Pamant si da Belsug tuturor fiilor omului - cel mai puternic inger - cauza miscarii.
Marti – Inger al pacii sa fii intotdeauna pretutindeni, tu esti cel ce detii cheia cunoasterii si a misterelor.
Miercuri – Inger al puterii, coboara la mine si umple cu Puterea divina toate actiunile mele.
Joi – Inger al iubirii coboara la mine si umple cu Iubire sfanta toate simturile mele.
Vineri – inger al intelepciunii coboara la mine si umple cu Intelepciune divina toate gandurile mele.
Sambata – Tatal meu ceresc si cu Mine una suntem.

Fiti fericiti pentru v-ati apropiat de ADEVAR - Tatal Ceresc, Maica Pamant si Omul sunt UNA. Precum demult EL a spus:
"EU si TATAL UNA SUNTEM"
IISUS HRISTOS - FIUL LUI DUMNEZEU.

Fie ca totul sa se supuna VOII DIVINE ce cunoate si vrea binele tuturor.
Fie ca universul sa ne cante vesnic cantecul SAU, fie ca VIATA sa ne fie bucurie, lumina, iubire, iertare si pace, fie care INGERII DOMNULUI sa ne ajute si sa ne insoteasca pretutindeni.

Pace si intelepciune tuturor!

Continuarea aici

Un verset pe saptamana 3 din 52

2012-01-16T18:40:00.005+02:00

Pentru detalii, un click aici

"Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu. Si pacea lui Dumnezeu,care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus."

Filipeni 4:6,7

Povestea devenirii

2012-01-16T14:06:00.001+02:00

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Am gasit aici un material care, dupa o scurta analiza, m-a determinat sa demarez un nou proiect valabil in acest an. Cartea, Afirmatii pentru Autovindecare J-Donald-Walters, contine 52 de subiecte/capitole sau mai bine zis teme; valoare egala cu numarul de saptamani dintr-un an calendaristic. Pentru ca am primit, as zice nu foarte tarziu, acest material, voi incepe din aceasta saptamana cu primele 3 teme, chiar daca pare mult. Astfel ca fiecare dimineata din saptamana 16-22.01.2012 va fi pentru practicarea primei teme, pranzul pentru a doua iar seara pentru cea de-a treia tema. Desigur, saptamana viitoare va fi doar pentru tema patru si asa mai departe.

Mai jos redau primele trei subiecte valabile in aceasta saptamana:

1. Succesul

Adevăratul succes înseamnă transcendentă.

Înseamnă să găsim ceea e ne dorim cu adevărat, ceea ce înseamnă nu obiecte, ci pacea lăuntrică, înţelegerea de sine şi, mai presus de toate, bucuria Lui Dumnezeu.

Succesul exterior înseamnă, de asemenea, transcendenţă. Înseamnă ridicarea deasupra împlinirilor trecute pentru a ajunge la noi niveluri de realizare.

Succesul poate să însemne şi acceptarea eşecurilor, când o asemnea acceptare ne ajută să depăşim o ambiţie falsă. Mai mult de-atât, orice eşec poate să fie o treaptă către cea mai mare realizare.

Succesul nu trebuie să fie măsurat prin lucrurile realizate, ci prin înţelegerea şi abilităţile noastre crescânde şi prin apropierea tot mai mare de Dumnezeu.

Afirmaţie

Las în urma mea şi eşecurile şi împlinirile.
Ceea ce voi face astăzi va crea un viitor nou şi mai bun, plin de bucurie interioară.

Rugăciune

Tu, Creator al galaxiilor şi al nenumăratelor, sclipitoarelor stele, însăşi puterea Universului este a Ta! Fie că eu să reflect această putere în oglinda măruntă a vieţii şi conştiinţei mele.

2. Dragostea

Descoperi dragostea nu fiind iubit, ci iubind.

Nu putem cunoaşte vreodată dragostea dacă încercăm să-i facem pe alţii să fie atraşi de noi; după cum nu o putem descoperi nici concentrându-ne dragostea asupra lor. Pentru că dragostea este infinită; nu ne aparţine niciodată, ca să o putem crea.

Cu cât uităm mai mult de noi înşine dăruindu-ne celorlalţi, cu atât mai bine putem înţelege ce este cu adevărat dragostea. Şi, cu cât iubim mai mult, ca o canalizare a dragostei Lui Dumnezeu, cu atât mai bine putem înţelege că dragostea Lui este unica dragoste din întregul univers.

Afirmaţie

Îi voi iubi pe ceilalţi ca şi cum ar fi prelungiri ale eului meu şi ele dragostei pe care o simt venindu-mi de la Dumnezeu.

Rugăciune

Tu, Cel infinit, fă-mă să fiu un canal pentru dragostea Ta! Prin mine, sădeşte seminţele dragostei în inimile pustii de pretutindeni.

3. Fericirea

Fericirea este o atitudine a minţii, născută din simpla hotărâre de a fi fericit, indiferent de împrejurările externe. Fericirea nu rezidă în lucruri, nici în realizările exterioare. Este aurul naturii noastre interioare, îngropat sub rutina dorinţelor exterioare ale simţurilor.

Atunci când ştii că nimic din afara ta nu te poate afecta - nici o dezamăgire, nici un eşec, nici un fel de neînţelegere cu ceilalţi -, ştii că ai reuşit să găseşti adevărata fericire.

Fii hotărât să păstrezi aceasta flacăra aprinsă pentru totdeauna în inima ta.

Afirmaţie

Promit ca de astăzi înainte să fiu fericit în orice împrejurare. VIN din bucuria Lui Dumnezeu. SUNT bucuria Lui Dumnezeu.

Rugăciune

Tu, Domn al bucuriei, umple-mă cu o fericire fără margini. Pentru că sunt copilul Tău, făcut după imaginea Ta plină de iubire. După cum Tu eşti bucurie şi eu, în sufletul meu, sunt la fel.

In speranta ca poate intereseaza pe cineva,

Cu drag,

...

Ce este iluminarea?

2012-01-13T12:28:00.002+02:00

Un cersetor statea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. într-o zi, trecu pe acolo un strain.

„Te înduri sa-mi dai un ban?", murmura mecanic cersetorul, întinzandu-i vechea lui sapca de baseball.

„Nu am nimic sa-ti dau", spuse strainul.

„Dar pe ce esti asezat?", întreba acesta.

„Un gunoi", raspunse cersetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de cand ma stiu."

„Te-ai uitat vreodata înauntru?", întreba strainul.

„Nu", raspunse cersetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea."

Va invit sa cititi in continuare aici .

Proiect Fuziune 2012

2012-01-11T14:12:00.004+02:00

"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”

Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"

... şi tu poti fi unul dintre cei care pot schimba lumea!

"Proiectul Fuziune 2012 isi propune sa reuneasca un numar cat mare mare de persoane interesate de spiritualitate si evolutie, care sa mediteze impreuna pentru a face lumea un loc mai bun! Astfel, la fiecare inceput de luna din acest an, o sa va reamintim scopul nostru pentru a va invita sa participati activ, de oriunde v-ati afla la mica noastra incercare.

Vă propunem să ne dăruim mintea şi inima în scopul atingerii Unităţii şi Fuziunii. Atitudinea şi reacţiile noastre cumulate vor determina cât de sever sau cât de moderat se vor manifesta shimbările ce urmează să se producă. Este important să ne definim clar cine suntem. De aceea va facem o propunere de activitate organizată, confluentă, spre acelaşi scop: fuziunea în gând şi spirit, spre contracararea acţiunilor antiarmoniei terestre.

Strategia concretă pe care v-o propunem este următoarea:

Alege sa fii un lucrător în scopul atingerii Armoniei;
Aminteste-ţi să respecţi diferenţele şi străduieşte-te pentru Unitate şi Echilibru;
Dezvoltă-te în concordanţă cu tradiţia din care îţi tragi rădăcinile;
Învaţă să-ţi înţelegi şi să-ţi asculţi Inima;
Acordă atenţie alimentatiei tale şi modului de preparare şi conservare a alimentelor (energia alimentelor este sursa de energie pentru trupul şi mintea ta);
Învaţă să respiri corect, să dormi suficient şi să gândeşti pozitiv;

Meditează/roaga-te în acest an, în armonie cu semenii tăi astfel:

In zilele de 12 si 21 ale fiecarei luni, la ora 21.00, intr-un loc confortabil si intim din casa voastra, timp de 12 minute, cu ochii închişi, zâmbind cu fiecare celulă a corpului vostru, relaxat, în faţa unei lumânări aprinse.

Text aproximativ al rugăciunii colective:
- eu (prenumele), trimit Lumină tuturor oamenilor, dar mai ales celor care hotărăsc politicile acestei lumi; cer pentru ei gânduri de pace, echilibru, iertare şi armonie! Fie ca Lumina se coboare asupra minţii lor şi să le aducă doar gânduri şi fapte menite să protejeze planeta, să menţină pacea şi prosperitatea tuturor oamenilor. Mă rog pentru fiecare pământean, pentru protectia sa, pentru armonia sa interioară şi pentru sănătate trupească şi sufletească, indiferent unde s-ar afla pe acest Pamânt! Mă invălui în Lumină vindecatoare şi-mi doresc pace şi armonie pe Pamânt! Aşa sa fie! Apoi lăsaţi pacea să ne scalde şi să ne liniştească întreaga fiinţă interioară; respiraţia noastra e calmă, poziţia comodă, trupul relaxat.

Lăsăm Lumina să lucreze pentru noi!"

Pentru mai multe informatii, dati click aici.

Asadar, ma alatur si eu celor care isi doresc armonie si lumina, echilibru si unitate, celor care lupta pentru Constienta. Avem nevoie de o trezire pentru a evita astfel pericolele ce ne pasc. Vorba romanului, Dumenzeu iti da dar nu-ti baga si-n traista, asadar este necesar ca fiecare dintre noi sa inteleaga care-i este locul, rolul acasa, in familie, in societate si in lume. In cele din urma vom cunoaste efectul bumerangului, al dominoului, cum vrea fiecare sa-l numeasca.

Nu vreau sa scriu aici asa cum poate multi au mai scris deja si sa apar ca un om care nu are altceva de facut decat sa-si dea cu parerea. Vreau doar sa-mi joc rolul meu adica sa ajut oamenii. Daca nu am facut-o prin psihologie, o fac acum...poate.

Dupa cum scriam si intr-un post anterior, suferinta este un mentor, cel putin pentru mine; asadar vestitul, clasicul, mult folositul mit al pasarii phoenix nu este intamplator, o farama de adevar tot pastreaza si cred ca am avut si eu posibilitatea de a gusta o firimitura din Painea Adevarului.

Ar fi trist ca umanitatea sa se trezeasca din somnul indiferentei abia dupa ce nu se mai poate face nimic. Asa cum am procedat si eu cu mai mult de un an in urma.

Ascultand in ultimul timp conferintele Maicii Siluana, am constatat cu surprindere ca ordotoxia noastra ne arata acelasi lucru - nasterea, moartea si invierea, cu alte cuvinte: suntem aici, in aceasta lume, facem greseli si prin puterea iertarii lui Dumenzeu si a lasarii noastre in Voia Sa (pentru ca nu noi ne putem ierta, El o face, noi doar ne incredem in El), prin puterea Crucii si nu a controlului si a victimizarii, ajungem sa ne ridicam deasupra greselilor noastre, deasupra regretelor pe care le pastram in interior ca niste comori aduse cu multa truda pe de fundul oceanului.

Iata aici un material interesant despre regret.

Scriam la un moment dat in jurnalul meu : "Vointa este instrumentul prin care Dumnezeu ne arata, ne indruma catre noi insine." In cele din urma, Dumnezeu este in interiorul nostru si constientizarea acestui lucru aduce cu sine experienta bucuriei, recunostintei, luminii dar si a trairii tristetii, durerii, suferintei insa nu cu rautate, nu cu ura, nu cu blamari si ganduri distrugatoare ci cu un sentiment de acceptanta care ne-ar putea ajuta sa invatam lectii, sa invatam din greseli, sa intelegem si sa ne asumam resposabilitatea, sa iertam. Despre iertare, am gasit aici un "Seminar duhovnicesc". Mi-am propus sa-l urmez si eu. Ingerii si Demonii sunt tot in interiorul nostru. Pana nu demult, nu puteam face eu primul pas dupa o cearta, o mica suparare si purtam cu mine toate acele ganduri, toata acea rautate, de cele mai multe ori continuam cearta in capul meu. Efecte: somnul imi era agiatat, simteam o durere destul de puternica in capul pieptului si acest lucru nu indica in totalitate asta ci ar putea avea si o alta explicatie:
3. Chakra PLEXULUI SOLAR (Manipura) Este poziţionată chiar mai sus de ombilic. Este colorată în galben şi este asociată cu inteligenţa, claritatea, fericirea şi creativitatea. Este chakra puterii personale. Dezechilibrul acestei chakre se poate manifesta prin sentimentul de descurajare, incertitudine, neputinţă, sau prin nevoia de a-i controla pe ceilalţi sau de a controla toate evenimentele. Această chakra este centrul identităţii personale.
Chakra Plexului Solar guvernează toate aspectele ego-ului şi personalităţii, inclusiv simţul nostru de auto-apreciere şi de identitate personală. Ea influenţează puterea personală şi libertatea de decizie. Această chakră reglează puterea voinţei în legătură cu diversele situaţii şi oameni.
Dezvoltarea puterii personale vine din sentimentul a “cine suntem cu adevărat”. Această putere se poate ivi din orice situaţie şi ne ghidează prin complicaţiile vieţii, complicaţii care ne ajută să evoluăm şi să ne maturizăm. Ea înfloreşte (se dezvoltă) atunci când suntem “cu picioarele pe pământ”. Fără provocările vieţii, fără opoziţia şi rezistenţa din partea celorlalţi, determinarea noastră interioară nu se poate dezvolta. Numai astfel ne putem dezvolta puterea personală.
Sinele nostru adevărat este o parte din noi care este mereu completă şi nedivizată. Nu este afectat de durere, pierderi sau traume dacă ne cunoaştem cu adevărat. Această conştientizare a meritelor noastre, stima, auto-aprecierea şi cunoaşterea adevăratelor noastre puteri, ne fac să radiem lumina şi să strălucim în viaţă

In mine era o permanenta lupta intre a lasa capul in jos si a face primul pas si a zice nu, nu sunt eu vinovata, nu am de ce sa-mi cer scuze.Prima data cand am experimentat "primul pas" a fost destul de dificil, insa am putut observa totul efectele acestei noi experiente: am fost emotionata, am simtit o caldura, o liniste care-mi mangaia constant trupul, am simtit "bucuria iertarii", a iertarii in urma a doar unei "contraziceri". Lucru care m-a facut sa ma gandesc mai departe, la un orizont la larg, la lucruri mai grele, la lucruri ce, purtate fiind, ani de-a randul au o greutate si mai mare. Cata bucurie, pace, liniste ar putea simtii o astfel de persoana in comparatie cu mine. Cat de eliberat si de aproape ar fi Dumnezeu sau interior. Daca am putea pastra in vizorul propriu faptul ca viata este scurta si noi nu suntem tocmai invincibili si atotputernici precum credem, daca am putea vedea ca o clipa de ramas bun spus unui prieten, sotului sau unei cunostinte ar putea fi ultima atunci esenta ar fi mult mai evidenta si bucuria impartasirii mult mai mare.

Dragoste - Putere - Disciplina

Unul pentru toti si toti pentru unul

P.S. A nu se intelege ca doar rugandu-ne vom face schimbari exterioare. In primul rand acestea vor incepe, se vor intampla in interiorul nostru. Avand la baza aceste schimbari interioare, acesti noi piloni interiori putem, prin puterea muncii, coordonata de disciplinas si auto-dsiciplina, sa urnim carul impotmolit, ramas de multa vreme in padure.Daca stam cu mainile in san si asteptam nu rezolvam nimic. Atitudinea constructiva ne poate duce catre ceva anume. Miscarea inseamna viata, dorinta si dragoste de viata. Daca ramanem in Standby muschii, de exemplu, se vor atrofia si acesta este doar inceputul, urmeaza gandurile negative si diminuarea interesului pentru Lume.(spunea odata un Om). Nu suntem singuri, nu traim izolati, chiar daca vocea Egoului este mai puternica sau asa am fost invatati. Cam asa apare in ochii mei traducerea lui 2012 sau Trezirea Constiintei sau Cum sa devenim constienti sau Catre o noua paradigma sau Lumea noua.

Un verset pe saptamana 2 din 52

2012-01-09T18:47:00.004+02:00

Pentru detalii, un click aici

"câte sunt adevarate, cate sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gândul."

Filipeni 4:8

2012-01-05T12:35:00.002+02:00

„Icoana este un chip al eternitatii. Ea ne ingaduie sa ne depasim timpul si sa intrevedem veacul viitor in oglinda tremuranda a chipurilor”

Pr. Staniloaie

sursa

Meditatia zilei

Inapoi in viitorul interior

2012-01-03T14:18:00.000+02:00

Din articolul scris de A. PLESU:

‎"Naşterea lui Iisus e o şansă nesperată, exemplară, restauratoare, dată Celuilalt. Ea spune da „îngrijirii de sine“, dar adaugă că nu poţi lucra de unul singur asupra lutului propriu. Că ai răspunderi şi dincolo de desăvîrşirea ta. Că desăvîrşirea ta e de neobţinut fără grija de celălalt. Că, mai mult, măsura desăvîrşirii tale e modul cum înţelegi să te porţi cu semenii tăi. Că e musai ca, în timp ce te ocupi de perfecţionarea de sine, să te laşi sculptat şi de ceilalţi, să îngădui celorlalţi să-şi lase în tine urma lor. În sfîrşit, că dalta cu care îţi netezeşti portretul ar fi mult mai stîngace, dacă – vorba lui Salvador Dalí – alături de mîna ta n-ar intra în joc şi mîna unui înger..."

sursa

Fie ca Lumina sa ne indrume pasii catre Iubire si Recunostinta pentru ce avem sa fie mai prezenta in acest nou inceput. Impreuna se va impleti armonios cu Singur si astfel, vom atinge poate Linistea de care ne-am indepartat. Ruga este cel mai bun dar, cea mai buna cale catre Dumnezeul Interior, iar o ruga sanatoasa incepe cu parerea de rau si cererea iertarii.

"Decaderea fizica ese inceputul "Marii lucrari" : transformarea spirituala." - C.G. Jung

Eu am cunoscut Moartea care m-a asezat frumos in genunchi si m-a facut sa trec printr-o multitudine de stari: de la ura, ganduri de adio si nopti inlacrimate pana la mangaiere, regasirea Frumosului parca si mai frumos, cererea iertarii si daruirea sincera. Am simt durerea in fiecare celula a trupului meu, care lasa in urma zile gri, lacrimi, ganduri distrugatoare, nocive, toxice dar si kilograme, abia atunci cand am simtit ca nu mai nimic de pierdut, ingerul m-a luat in brate si m-a linistit, m-a mangaiat usor pe cap, m-a leganat si m-am trezit intr-o noua lume, o lume care semana cu cea pe care o lasasem in urma insa pentru mine era altceva, era diferita, la fel de diferita ca si mine. Asadar, inceputul transformarii. Dupa un an, pot spune ca multumesc cerului pentru ca lucrurile s-au intamplat asa, pentru ca doar datorita acestei traume, care mi-a cutremurat bine fiinta am reusit sa ma asez mai bine in Lume si am cautat sa ma indrept usor, usor catre Lumina. Pana atunci nu stiam ca exista cu adevarat Lumina, era doar o notiune auzita, intalnita prin carti. Inca mai exista regret ca nu am facut lucrurile mai bine, insa acum vad, nu puteam sa le fac mai bine pentru ca nu stiam, nu vedeam; eram inca adormita, acum m-am trezit. Pe de alta parte este trist sa afirm ca pana nu am fost rapusa, imobilizata, la pamant nu am putut vedea. Este si mai trist sa observi cum coacerea apare dupa viermele a intrat si a gustat din interiorul fructului.

Moartea este inviere iar invierea este moarte. Inceputul este sfarsit iar sfarsitul, inceput. Yin si Yang dar este nevoie de a le intelege si a le simti in interiorul nostru. Mintea ne ajuta insa, de cele mai multe ori, se interpune intre Adevar si Sine.

Plecaciunea nu poarta alura Maretiei ci mai degraba invers.

Cu bine,

...

Un verset pe saptamana 1 din 52

2012-01-02T18:52:00.001+02:00

Pentru detalii, un click aici

"Nu te teme, ca Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, ca Eu sunt Dumnezeul tau. Eu îti dau tarie si te ocrotesc, si dreapta Mea cea tare te va sprijini."
Isaia: 41.10

2011-12-19T19:09:00.000+02:00

Un mic dar !

Tara mea, Romanie draga...,

2011-12-01T14:23:00.001+02:00

....sunt si eu o parte din tine....

Aceasta scrisoare vine de departe, aceasta scrisoare va strabate mai bine de 1600km; aceasta scrisoare va ajunge la tine in ciuda faptului ca de cele mai multe ori scrisorile din afara nu ajung in tara sau cele din tara sunt trimise catre destinatai deja desfacute.

Sper ca aceste randuri sa te gaseasca mai bine, mai linistita, mai impacata si poate mai senina...Eu am multe de povestit, de impartasit insa mi-ar face mai multa placere sa mai aflu din taina ta, din cutiile din poduri prafuite, murmurul izvoarelor de la munte; ce mai zic batranii? gospodariile sunt pregatite de iarna? animalele vor trece acestei ierni? granele din hambare? care-i pulsul pietelor din orase, al targurilor de la sate? a fost o toamna bogata? au oamenii camarile pregatite de iarna sau inca "mai merge" asa? cum iti este? te supara ceva? ce ai pe suflet, ce te apasa?

Te rog linisteste-te, nu mai inghite in sec si spune-mi asa cu lacrimi fierbinti ce anume te raneste atat de tare din ceea ce facem; poate asa va fi mai clar pentru majoritatea si poate se vor infiripa, poate se vor tese noptile comportamente noi, mai bune, idei mai sanatoase, mai frumoase, se vor spala sufletele suferinde si o data cu rasaritul soarelui se vor ridica inimile purificate...Nu ezita, nu mai fi ingaduitoare si permisiva, urla de durere ca te ineci in gunoaie; urla de frig ca nu mai ai padurile-ti dragi care sa te acopere, sa te imbrace de frigul aprig al iernii; minunatele tale paduri care vara obisnuiau sa te mangaie cu freamatul lor delicat, sa te racoreasca putin in zilele toride. Vorbeste-le oamenilor , indruma-i ca o mama iubitoare si duioasa, sopteste-le cu drag cum sa-ti aranjeze frumos gradina; intre proprietati sa lase gard viu, sa se apuce urgent de impadurit ca nepotii nostri vor duce dorul focului din soba; sa stranga gunoaiele si sa nu mai arunce altele in loc, ne vom afunda in putregai curand si doar focul este purificator.

Ah, tara mea iubita, sunt si eu o dezertoare...Cu parere de rau ma inclin pana la pamant... si-ti fac aceasta destainuire: iarta-ma, iarta-ma ca sunt aici, pe alte meleaguri invatand sa iubesc si sa respect un alt pamant care ma hraneste, sunt aici si invat o alta limba care este poate la fel de dulce insa pentru mine care port "un mic talisman" - dulce-i graiul romanesc, mi-e greu sa-mi doresc sa traiesc aici, mi-e greu pentru ca realitatea ma loveste crunt si-mi arata partea mai putin frumoasa a lucrurilor.Aici traiesc iar in iluzie asa cum traiam si acasa, acasa evitam sa-mi concentrez atentia prea mult pe lucrurile mai putin placute si sa ma dedic celor frumoase.Aici refuz sa-mi amintesc griul oraselor si pastrez in memorie locurile colorate, inmiresmate, frumoase.Dorul de acasa, este "vina" lui... (inca sunt aceeasi, dau vina pe altii, nu incerc sa gasesc neregularitati la mine si sa le indrept in timp util) E trist sa ies la plimbare, sa ma uit la case, la gradinile oamenilor si sa vad cum din putinul, multul pe care il au incearca sa faca ceva frumos.Aseara am iesit singura la plimbare in satul vecin si am vazut o batranica, incerca sa-si traga ruloul la geam, se sprijinea anevoie intr-un bat, am reusit sa observ insa ca avea la geam multe flori si o steluta cu lumina; banuiesc ca locuieste singura, casa nu era prea mare si nu parea ca ar fi tineri prin preajma. Prin comparatie, am salutat-o (aici toata lumea se saluta desi nu se cunosc) si m-am gandit in urmatoarea secunda acasa, la satele noastre, la batranii nostri, la casele batranesti...ah...

Da, te port in gand, te port in suflet, te port in inima...Desi pare mult spus si desigur intr-un mod egoist, fals si pompos, acum, mai mult ca oricand imi pare rau ca tinerii isi reneaga tara, ca maturii pleaca sa munceasca in alte tari, ca varstnicii isi plang batranetile cum pot si pe unde mai pot, nelasandu-se batuti de soarta, mereu cu batul in mana si in pozitia drepti la cantul cocosului. Harnicia lor, stradania cu care au muncit o viata-ntreaga pentru copii iar copiii au plecat.

Draga mea, cand pronunt numele tau inevitabil ma gandesc la "sarutul lui Ion", ma gandesc la dragostea fata de pamantul stramosesc, ma gandesc la strabunii mei care au muncit si care asemeni lui Ion au sarutat poate in alte moduri pamantul drag. Departe si totusi mi se cutremura fiinta cand rostesc cuvantul pamant. Acest "sarut" apare ca un act al posesiunii, ca o dovada clara a nevoii de a poseda, de a avea. Nu intamplator simt ca imi lipsesc lucruri si ca apare un discomfort atunci cand nu am. Totul s-a accentuat de cand am venit aici.

" Pentru Ion, pamantul inseamna situatie sociala, demnitate umana, posibilitatea de a munci cu folos. Ion este simbolul unei chemari mistice a pamantului, este simbolul omului care incearca sa depaseasca starea de mizerie, de inferioritate sociala si morala. Pentru Ion, acest flacau zdravan si harnic, saracia, adica lipsa pamantului, e o permanenta suferinta si preocuparea cea mare e cum sa-l obtina." (sursa net)

Consider ca Ion se afla inca in noi, sub diferite moduri, purtand o varietate complexa de nuante, insa tot avem nevoie SA FIM avocati, medici, prof.univ. si nu SA LUCRAM CA avocati, CA medici, CA prof.univ. Etalarea aceasta nu da bine, ne goleste, ne secatuieste de seva si pierdem din vedere ceea ce este important FRUMOSUL simplitatii, autenticitatii, unicitatii, al adevarului. In oglinda vom vedea pe d-na Doctor si nu o femeie de 30 de ani, frumoasa, matura si delicata, mereu atenta la detalii, care isi iubeste nespus de mult copilasii.

Cum sa facem draga mea sa ne trezim din acest somn al indiferentie, al dezinteresului, al neplacerii, al arogantei, a victimizarii inutile? Cum sa aducem iar lumina in Gradina ta acum acoperita de uscaturi, putregaiuri si maracini? Cum sa ma bucur eu pe deplin aici, la km distanta, de lucrurile de aici fara a ma gandi prin comparatie acasa? Am deja un raspuns: ar fi bine sa invat sa traiesc aici, pentru ca aici este prezentul meu; cei de acasa au prezentul lor; eu am acces la platoul cunoasterii intr-un anumit punct, cei de acasa il au accesul in alt punct, poate diametral opus cu al meu. Iar eu daca sunt bine cu mine, ma simt oriunde acasa. Cum sa prezint tara mea fara a nu-mi aminti nimic despre ignoranta oamenilor si nerusinarea sistemului. Cum este posibil ca la varsta de 24 de noi sa iau in calcul mai degraba plecarea din tara in locul unei aventuri in locurile natale in vederea cladirii unui viitor? Eu nu sunt aici pentru ca mi-e scarba de Romania ci datorita contextului. Adevarul este ca nu ma pot desprinde de tara mea atat de usor ( nu ma pot desprinde la modul sa nu-mi mai pese ci sa ma bucur ca eu sunt aici bine si restu'adica voi si tara mea Dumnezeu cu mila); nu stiu cum sa fac sa pastrez Romania in sufletul meu si sa ma bucur fara resentimente, remuscari, vinovatiii inutile ca aici am mai mult, mai frumos; AICI este MAI BINE decat ACOLO. E trist, e dureros...

Romanie draga, trezeste-te precum si imnul spune. Alunga gustul amar si redevino o luptatoare si spera, insa nu spera cu mainile in san ci intr-un mod activ. Vorba aceea "Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si-n traista". Atitudinea noastra este singurul locul care ne apartine cu adevarat, lucru la care exteriorul nu poate avea acces indiferent cat de grea este situatia in care ne aflam. Viktor Frankl, intemeietorul logoterapiei spunea:

"„Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne putem aminti de acei oameni care, trecând din baracă în baracă, îsi dăruiau altora ultima lor bucată de pâine. Vor fi fost puţini la număr, dar îndeajuns de mulţi pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puţin un lucru: ultima dintre libertăti - aceea de a-si alege atitudinea într-un anumit set de circumstante, de a-si alege propriul mod de a fi.”

Premiza că motorul principal al existenţei umane este vointa de sens. Omul zilelor noastre este frustrat existential şi suferă de un sentiment de lipsă de sens, de un „vacuum existential”.

Principiile de bază ale logoterapiei intenţionează să umple acest gol prin următoarele :

Viata are sens sub toate circumstanţele, chiar si în cele mai disperate.

Motivatia noastră de-a trăi este motivaţia de-a da un sens vietii.

Avem libertatea de-a alege ceea ce are sens pentru noi, chiar şi atunci când suntem pusi într-o situatie de suferintă extremă.

Sensul vietii nu-l dă neapărat descoperirea lui Dumnezeu, nu invocă vreo divinitate, ci este dat de: înfăptuirea a ceva (o operă, o sarcină, o misiune etc) – descoperirea valorilor creatoare; experimentarea a ceva (natura, opera de artă, relatia cu o altă persoană, iubirea etc) – descoperirea valorilor experientiale; atitudinea pe care o putem lua în situaţii care nu mai pot fi schimbate, de ex., în cazul unei suferinte, făcând apel la libertatea noastră de voinţă putem transforma o încercare, sau o nenorocire, într-o realizare personală – descoperirea valorilor atitudinale. Frankl sublinia că nu este neapărat necesară descoperirea valorii suferintei, oamenii nu trebuie să sufere gratuit, suferinta capătă sens doar atunci când este inevitabilă, ca de exemplu: în cazul unei boli incurabile, în conditii de prizonierat etc, când omului nu-i mai rămâne altceva de ales. "

(sursa)

Oare chiar nu avem nici un motiv sa vrem sa facem mai bine? Oare nu merita truda stramosilor putin mai mult respect din partea noastra? Oare traditiile noastre nu sunt frumoase, oare tara noastra nu este frumoasa? Nu este intr-adevar frumoasa sau nu stim noi sa o vedem frumoasa? Oare nu a venit vremea sa ne gandim putin la ceea ce facem noi, la ceea ce aducem, la participarea noastra pentru o tara mai frumoasa si un trai mai bun? Si in trecut oamenii fost saraci si nu prea aveau ce manca insa nu cred ca-si huleau parintii atat de mult ca acum. Poate ca inainte exista frica de tata si din aceasta cauza copiii nu comentau, nu aveau replica in fata tatalui, acum insa, pentru ca suntem liberi ne dam drumul la gura si nu ne mai putem opri. Acum mai sarutam mana parintilor? Oare sa fi fost un obicei gresit? Ar fi bine sa intelegem ca respectul nu se bazeaza pe frica asa cum era inainte si nici sa nu existe ca in prezent si se dezvolta pe masura ce ne ingrijim de noi.

O calatorie in afara ( o scurta vacanta) te poate ajuta sa vezi diferentele fizice evidente; putem vorbi despre o tara mai curata, servicii de calitate, alt stil arhitectural; pleci dupa o saptamana cu ideea ca ai vazut ceva frumos, ca oamenii sunt mai amabili ca acasa, ca este altceva in afara, ca se traieste mai bine si incepi sa-ti blamezi tara, incepi sa o urasti chiar; ca aici nu se face, ca aici nu se drege. Dar tu ce dracu'faci ca tara asta sa arate mai bine? O vorbesti macar de bine sau e mai simplu sa arunci paie pe foc? Arunci macar biletul la cosul de gunoi dupa ce ai coborat din autobuz? Expectantele nu aduc nici un progres. Munca este salvarea noastra. Nu este important cine este vinovatul ci ce putem face pentru a iesi din aceasta stare de nebunie nationala. Greseala apare atunci cand incepe ideea unei comparatii, fiecare tara are istoria ei de viata, nemultumirirle transmise din generatie in generatie, rolul nostru este sa ne dam tot interesul pentru a face ceva, orice, totul, mai bine.

A locui sau a incerca sa te stabilesti intr-o alta taraeste cu totul alta poveste: vorbim acum despre bagajul cu care aterizezi pe aeroportul din noul taram. Ai pus cele necesare sau au luat cu tine doar inutilitati precum haine, pantofi, creme? se auzi o voce soptind. Eu am cazut in capcana tanarului atotstiutor si am omis aceasta piesa importanta, mirodenia care avea sa-mi lase prajitura fara aroma si de ce nu fara gust. Acum imi permit sa amintesc printre cele necesare urmatoarele si sa renunt la comparatii pentru ca nu duc nicaieri:

O carte buna, reprezentativa, o carte a unui scriitor care ti-a marcat copilaria, adolescenta, un scriitor care a sadit o floare in gradina Romaniei interioare si acum cand esti departe si nostalgia te cuprinde si lacrimile curg fara oprire te duci si te plimbi pe aleea ta preferata, te apleci usor si lasi ca mireasma sa-ti cuprinda intreg corpul, intreaga fiinta si sa te imbratiseze pentru ca ai nevoie, ai nevoie pentru ca acum esti vulnerabil, nu este o rusine ci este o minune sa poti simti atat de multe si sa nu stii cum sa le gestionezi;
un CD pe care sa-l asculti atunci cand dorul te aseaza in genunchi si te face sa ceri ajutor si acelasi CD sa-l asculti cand plangi de bucurie, cand ai reusit sa mai urci o treapta pe noua scara;
o fotografie a unui loc drag, poate facuta in concediu, poate doar o amintire de pe vremea cand te plimbai abatut pe strazi si ti-a atras atentia simplitatea unui peisaj si pentru cateva secunde ti-a alungat gandurile negre;
o vedere cu orasul, satul natal; acolo unde ai facut primii pasi, unde ai spus primele cuvinte, unde ai inseninat chipuri si ai minunat pe cei dragi - minti sclipitoare si totusi nu ca a ta;
o imagine a cimitirului unde rudele tale se odihnesc iar aceasta imagine o pastrezi invelita in foita de aur pentru ca uneori sa sufli iar aurul pulbere va lua forma unui strabun drag si in timp ce conduci masina ta cea noua, de lux, poate iti vei aminti de copilarie si de carul cu boi al bunicului de la munte si cat de fericit ai fost cand mama te-a lasat in sfarsit sa te plimbi cu el;
o imagine cu scoala si dascalii ce ti-au modelat caracterul cu grija si multa dragoste, l-au decorat cu filigran si acum daca tot esti departe arunca o privire, vezi de-l mai zaresti iar de-l gasesti adu-l la lumina sa te minunezi, asa cum o faceai odata;
prietenii, pentru ca multi dintre ei se vor pierde in negura timpului;
parintii vor numara zilele, lunile poate si anii si vor astepta mereu.

Tara draga, iarta-ne ca te ranim atat de adanc si atat de constient! Nu uita straine: roman te-ai nascut si vei purta asta mereu cu tine desi vrei sa fugi sa ascunzi "rusinea". Fii in pace acolo unde esti si daca plangi sa plangi sincer, din inima mereu si nu te lauda!

Sa fim binecuvantati si noi si tara noastra care ne hraneste zi de zi!

Cu drag...

Si tu poti!

2011-11-27T17:15:00.000+02:00

Autovindecarea - puterea miraculoasa a Omului

Primul Advent

2011-11-27T16:49:00.002+02:00

Prin definitie advent (la catolici) reprezinta perioada de patru saptamani dinaintea Craciunului, astfel ca in fiecare Duminica se aprinde cate o lumanare, aranjamentul frumos realizat este asezat pe masa.

Pentru mine toate aceste momente sunt unice, noi si interesante. In noua mea casa inca se pastreaza aceasta traditie astfel ca azi, la pranz am fost placut surprinsa sa stau la masa si sa ma bucur de azurul lumanarii. Imediat ce m-am lasat prinsa de frumusetea acestei traditii, m-am hotarat ca pentru Duminica viitoare sa pregatesc eu un aranjament pentru cea de-a doua lumanare.Vreau sa concept ceva frumos care sa ramana in inima mea pentru o mai lunga perioada.

Vreau sa devina un obicei sa-mi infrumusetez viata, camera, casa, locurile pe unde trec eu. Vreau ca eu sa devin un izvor de daruire, de frumos, de creatie si nou. Momentan sunt asemeni fantanilor din Piata Unirii, vara functioneaza, unele mai obosesc de la caldura si se retrag din activitate, iarna repaus total. Vreau sa fiu activa si sa fiu impacata cu aceasta si desigur sa pot stagna curgerea pentru ca nu am apa si sa accept acest lucru fara frustare.Vreau sa-mi dau voie sa fiu eu. Am obosit sa incerc sa fiu opusul a ceea ce sunt, sa tot fug si sa nu realizez ca aceasta Umbra este mereu cu mine. Umbra, acest mic Demon interior exista, degeaba incerc eu sa-l ascund dupa perdeaua mai lunga, dupa dulapul cel mai masiv. El exista si cred ca a venit vremea sa fac pace cu el si impreuna sa gasim o solutie catre o viata pasnica impreuna. Vreau sa dau ascultare ideilor care ma conduc catre evolutie si nu celor care ma tin captiva. Vreau sa imi accept Frica si sa devin una cu ea (eh...asta este un aspect important, cum voi reusi vom vedea). Desigur ca pentru obtinerea tuturor acestor lucruri am de parcurs un drum lung care uneori se va dovedi anevoios, cu multe denivelari. Vreau si asta conteaza. Victimizarea nu mai exista.

Un inceput marcat cu o prima flacara in vederea primirii Luminii. Fie ca Primul Advent sau in traditia noastra, aceasta ultima Duminica din Noiembrie sa va gaseasca mai bine, mai pregatiti, mai deschisi catre a sarbatori in armonie momentele cu cei dragi. Aceste emotii le vom pastra mereu cu noi, lucrurile se deterioreaza, le pierdem, ni le fura ... insa bucuria cu are iti imbratisezi parintii / parintele dupa cateva saptamani (luni, ani) de absenta ii va incondeia sufletul si o va pastra pana va inchide ochii in fata lumii. Mi-as dori iar Sarbatori ca odinioara insa acum locurile la masa sunt goale, iar daca atunci aveam multe de comentat, acum a ramas regretul ca nu am facut mai mult. Asadar o lectie asupra lucrurilor facute mai bine: acum, cu stradanie si bunavointa, spre mai bine si mai putine regrete.

O duminica frumoasa!