Maya...Povestea mea...

Cuplul sacru, gradina Eden si viata noastra pamanteana...

2012-02-14T17:44:00.001+02:00

"...nimeni, nicaieri nu poate fi mai liber de masti decat in intimitate, adica in casa sa si in relatia sa personala, in pijama si papuci.

...un om matur spiritual stie ca dupa ce parfumul trandafirilor ce-au incununat o relatie in momentele nasterii sale se risipeste, ramane GRADINA, iar florile sale trebuie ingrijite, buruienile ce apar trebuiesc plivite, pamantul ce uneori se intareste trebuie sapat, uscaciunea udata, noroiul transformat in alei si pavat...

Pentru ca atunci... pe inserate... doi se transforma in unul, in acea zeitate magnifica, nascuta din cuplul cel sacru. astfel se naste echilibrul perfect, doua suflete se transforma in unul... iar acel unu se transforma intr-o splendida divinitate.

Numai un cuplu sacru poate avea grija de o astfel de gradina... si sa o denumeasca simplu – gradina divina a sufletului – gradina EDEN. "

Continuarea articolului aici

Omul bun la nevoie se cunoaste!

2012-02-13T14:38:00.000+02:00

Iata aici cateva puncte de colectare a ajutoarelor pentru cei aflati la nevoie.

Mai jos redau un mesaj primit pe mail:

„Scrie o pagină de omenie”

Angajaţii, cititorii şi prietenii Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I" din Bucureşti organizează luni, 13 februarie 2012, şi marţi, 14 februarie 2012, între orele 09.00 şi 21.00, o colectă de haine şi alimente neperisabile cu titlul „Scrie o pagină de omenie”. Donatorii vor trimite, pe lângă alimente şi obiecte de îmbrăcăminte, o scurtă scrisoare de susţinere morală şi sufletească. ”Ne-am gândit că oamenii de carte, cei care lucrăm în cadrul Bibliotecii şi cei care vin să citească şi să studieze, pot oferi un exemplu de solidaritate prin această colectă şi prin scrisoarea de încurajare pentru cei aflaţi acum într-o cumpănă grea a vieţii. Vom merge în Vrancea, cu un convoi, miercuri, 15 februarie 2012”, a declarat doamna Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I” din Bucureşti, iniţiatoarea colectei. AgenţiadeCarte.ro, 360 Revolution, Tecon, Institutul pentru Management şi Dezvoltare Durabilă şi Tiger Security sprijină acest proiect umanitar.

Toţi cei care doresc să facă donaţii în alimente neperisabile şi îmbrăcăminte sunt aşteptaţi la intrarea B.C.U. ”Carol I” din strada Boteanu nr.1, sector 1, Bucureşti, telefon +40-21-312 01 08.

In speranta ca vom alina cat mai multe suflete,

Cu bine!

Povestea devenirii

2012-02-13T13:43:00.000+02:00

Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 13-19.02.2012 ma voi juca cu siguranta. In cele ce urmeaza sunt explicate detaliile.

7. Siguranţa

Omul se străduieşte toată viaţa să strângă averi, să-şi asigure proprietăţile împotriva pierderii şi sănătatea împotriva devastării bolilor. Îşi întemeiază credinţa pe măsuri exterioare şi nu vede că o asemenea credinţa este ca şi cum i-ai cere valului să nu se mişte!

Siguranţa este numai a aceluia care îşi pune credinţa numai în Dumnezeu. Cel mai practic dintre oameni este acela care îşi dă viaţa Lui Dumnezeu, rugându-se: “Siguranţa mea îţi aparţine Ţie, Doamne, Dumnezeule.” Asta nu înseamnă că nu ar trebui să fim conştienţi. Însă, după ce ne dăm toată silinţa, grija trebuie să o lăsăm în seama Lui Dumnezeu!

Afirmaţie

Trăiesc în sălaşul prezenţei interioare a Lui Dumnezeu. Nimeni şi nimic nu poate trece prin zidurile acestea ca să-mi facă vreun rău.

Rugăciune

Primesc, Doamne, Dumnezeule, tot ceea ce vine la mine, ca venind din mâinile Tale. Ştiu că îmi vine cu binecuvântare, pentru că al Tău sunt, aşa cum Tu eşti de-a a pururea al meu.

Tema 6 - Munca - Cum a fost saptamana trecuta?

+munca este singurul mod in care omul ramane pe meleagurile sanatatii, ale binelui, ale umanului, indepartandu-se nu face altceva decat sa se piarda si sa cada in propria capcana;

+aceste afirmatii m-au ajutat sa am parca mai mult spor si sa incep cu dreptul, cum se spune, o activitate, adica sa pastrez voiosia, bucuria, daruirea, gandul bun, nu sa o fac din obligatie, sa las lenea sa ma castige;

+au jucat rolul unui reminder in ceea ce priveste perseverenta, succesul, reusita, si nu vorbesc despre job sau dead-line-uri ci despre stapanirea de sine in a nu da inapoi, in a nu renunta, in a nu distruge doar pentru ca e greu si anevoios acest drum iar povara e uriasa.

-pe masura pe saptamanile se petrec iar temele curg, autosabotajul este si el pe masura;

-uneori ma las prada lenii fie si doar pentru cateva secunde, este suficient ca apoi sa reincep MUNCA;

-as avea nevoie de parteneri, insa vad ca pana acum nu mi-a scris nimeni ca ar fi interesat sa participe.

Concluzii

1. Sunt multumita de mine ca am reusit sa ajung pana aici;

2. Voi continua si chiar imi pregatesc un mic cadou;

3. Sper ca voi gasi parteneri si pe acest drum.

O zi binecuvantata de iarna, mai ales acum cand sunt multe maini intinse ce implora si canta dragostea, daruirea, ajutorul, bunatatea!

Un verset pe saptamana 7 din 52

2012-02-13T12:58:00.000+02:00

Detalii aici

Sa aducem roade duhovnicesti.

„Intru aceasta S-a preamarit Tatal Meu ca voi sa aduceti roada multa" (Ioan 15, 8).

Se poate da slava lui Dumnezeu nu doar printr-o moarte martirica sau printr-o lucrare misionara ci si prin belsug de roade duhovnicesti. Prin rugaciune si alte stradanii carora sa ne daruim cu tot sufletul. „Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, indelunga-rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blandete, infranare, curatie" (Galateni 5, 22). Conditia obligatorie pentru a da aceste roade este aceea de a sta prinsi de radacina, de a ramane in El, caci sufletul care ramane nealtoit la butasul dumnezeiesc se usuca si zadarnic este sa se astepte de la el a da roade. „Eu sunt vita; voi mladitele. Cel ce ramane intru Mine si eu intru El, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5)

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 1 februarie 2012

Proiect Fuziune 2012 - 2.1

2012-02-12T12:00:00.000+02:00

Detalii, aici

"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”

Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"

... şi tu poti fi unul dintre cei care pot schimba lumea!

Daca la inceput m-am rezumat doar la indicatiile Proiectului, incepand cu a doua practica m-am surprins mergand plina de incredere si entuziasm catre un izvor de Lumina, ganduri bune, idei sanatoase ce aveau sa devina curand realitate. Acum, aflandu-ma deja la a treia sesiune, ma vad singura, vad ca desi am idei si le mai si fac publice oamenii nu vor sa vada, sa asculte, oamenii nu au interes si asta ma doare, ma macina pentru ca ajung de multe ori sa ma lupt cu morile de vant si asta e totul...Oare sa fac eu ceva gresit? Oare am prea multa incredere in oameni si mai creez si asteptari si mai fac si planuri, toate puse in aceeasi barca ce se indreapta catre paradis (paradisul creat/imaginat de mine)? Oare doar control pot oferi, doar momente predictibile? Oare libertatea si acel lasa sa fie le-am pierdut undeva pe drum?

Mai jos, mesajul primit pe grup in vederea adaugarii la meditatia de azi:

Va trimitem alaturi completarea textului pentru meditatia din 12 feb 2012 ora 21:
"Cer pentru tara si poporul meu evolutie spirituala,conducatori cu inalt nivel de responsabilitate si credinta!Fie ca problemele actuale sa-si gaseasca solutii pasnice si eficiente de rezolvare! Voi lucra cu Lumina pentru succesul tarii mele!"
Adaugam acest text celui anterior si incheiem cu expresia --ASA SA FIE!
Sugeram ca luminarea sa aiba luna aceasta culoarea portocalie.(nu este o conditie esentiala,se poate medita cu luminare alba...)
Trimiteti echipelor voastre noile informatii si consultati si pagina de Facebook---Proiectul Fuziune 2012.

Asteptam feed-back de la voi--pe curind! Fiti increzatori,suntem din ce in ce mai multi....

Pentru cea de-a treia sesiune vin cu urmatoarea recomandare: in afirmatiile spuse ii voi aminti si pe cei aflati la nevoie in aceste momente plus rugaciunea de mai jos.

Marea Invocare a Luminii

Din Punctul de Lumină, din Mintea lui Dumnezeu

Fie ca Lumina să pătrundă în Minţile noastre.

Fie ca Lumina să coboare pe Pământ.

Din Punctul de Iubire din Inima lui Dumnezeu

Fie ca Iubirea să pătrundă în Inimile noastre.

Fie ca Iubirea să înflorească pe Pământ.

Din Centrul de unde Voinţa lui Dumnezeu este cunoscută

Fie ca Ţelul Divin să călăuzească Voinţele noastre

Ţel pe care Maeştrii îl cunosc şi îl slujesc.

Din Centrul pe care îl numim Umanitate

Fie ca Planul de Iubire şi de Lumină să se înfăptuiască

Şi fie ca acesta să zăvorască uşa unde sălăşluieşte întunericul.

Fie ca Lumina, Iubirea şi Puterea să restaureze Planul Divin pe Pământ.

Cum / ce simt?

Simt ca acest drum este lung si dificil dar frumos, aducator de bine, mangaietor ca vantul in serile calde de vara;
simt ca am nevoie sa fac loc Luminii in interiorul meu pentru a o putea trimite astfel si catre altii;
simt ca daca nu-mi dezvolt anumite abilitati de a vedea si a simti nu pot, efectiv nu pot vedea si simti adevarata Lumina, in cel mai fericit caz as putea sa-mi imaginez ceva asemanator cu Lumina si asta nu este decat rodul imaginatiei mele, a gandirii, a Eului, nici pe departe, rezultatul unei vieti cumpatate, al unui exercitiu de vointa, al autodisciplinei si al dificultatii devenirii;
simt ca am mult de munca daca doresc sa-mi ating telul, acela de a da mai departe, de a vorbi despre schimbare; nu putem vorbi despre Lumina, bunatate, daruire, daca nu incepem procesul de cunoastere a lor, cunoastere prin prisma interiorului nostru; sa ajungem in final la a simti intr-atat incat atunci cand rostim cuvantul "LUMINA" sa simtim Lumina atat de intens incat avem lacrimi in ochi si nu de tristete ci de bucurie (acest lucru, aceasta reusita ar transcende nivelul omului prezent in lumina implementarii si acordarii la noua paradigma si anume omul modern spiritual, intuitiv, omul care simte inainte de a gandi, omul care se substiuie);
simt ca am nevoie de energie, motivatie, vointa de a continua, de a merge mai departe chiar si in cele mai grele momente, cand simt ca nu mai pot si daca nu am suficienta tarie pot distruge castelul de nisip in mai putin de o secunda;
simt ca am nevoie sa daruiesc, sa daruiesc tocmai acele lucruri pe care le observ lipsa la cel de langa mine;
simt ca am nevoie de ajutor, suport, sprijin in momentele cheie cand ma simt eu goala si atunci incep sa ma simt mica, neputincioasa si, cu smerenie, recunostinta si pocainta cer de la Lumina doar un graunte pentru a continua, pentru a iesi din Intuneric; Atentie insa ca aceasta etapa este inselatoare, te poti victimiza, injosi, "autoridiculiza, autoblama" doar pentru a primi putin ajutor in momentul cand esti pierdut propriul joc al mintii; datorita dragostei Luminii poate vei primi ce vei cere insa daca te vei intoarce la aceleasi obiceiuri care nu duc alt undeva decat inapoi de unde ai fost salvat, acesta nu reprezinta decat cercul vicios adorat de uman.

O seara binecuvantata!

Ganduri acasa

2012-02-09T23:37:00.000+02:00

Aici, departe de situatia atat de rece de acasa, nu-mi ramane de facut decat sa trimit tuturor oamenilor, romanilor, gandurile mele calde, bune si pline de speranta. Tocmai am iesit de la dus si ma gandesc cu parere de rau ca sunt acasa sute, poate chiar mii de suflete care se lupta cu gerul, cu terminarea alimentelor, a lemnelor pentru foc, sunt animale ( nu doar pasarile cerului) care rabda de foame (aici pasarile iernii sunt fericite si norocoase, cele mai multe gospodarii agata de vreo ramura cate un saculet cu seminte). Ar fi bine, frumos, minunat sa ajutam atat cat putem, chiar daca cu o floare nu se face primavara, chiar daca ne numaram printre cele 1% inimi care actioneaza atat cat pot.

Desi risc sa fiu blamata pentru necunostinta de cauza (ca eu sunt departe, stau la caldurica si am cele necesare, in concluzie nu duc lipsa de nimic), imi permit totusi sa afirm ca aceste zile sunt momentele ideale de incercare a exercitiului de intr-ajutorare, de daruire, de intins mana catre cel care nu are, el (celalalt) are tot o mana inghetata la fel ca a ta, dar poate tu ai unde sa mergi sa te incalzesti, el poate nu, ai putea sa-i dai totusi manusile tale.

Resturile de paine care, de cele mai multe ori ajung la ghena, si-ar putea gasi un loc tare bun, de pervaz sau in gradina din spatele blocului (dupa ce am curatat putin zapada in prealabil) iar vrabiutele, istetele, le-ar gasi cu dibacie si tare recunoscatoare ar mai fi. Astfel ca in diminetile de vara vor veni la geamul tau si-ti vor canta "Buna dimineata" pe limba lor drept multumire pentru minunea si darul ce le-ai facut.

Poate nu ne mai rugam (in stilul clasic) insa un gand bun care sa aduca speranta, putere, rabdare, vointa, control al disperarii, putem trimite fiecare, din patul nostru cald, din camera noastra frumos luminata, catre cei aflati la nevoie. Lumea acesta virtuala ne invita intr-o calatorie putin diferita decat realitatea din satele noastre. Poate multi am uitat:

cum e sa speli de mana si sa nu cunosti inca lejeritatea, usurinta spalatului la masina automata;
cum e sa cari apa de la fantana;
cum e sa inghete apa (asta daca ai robinet in casa);
cum e sa tai lemne la minus 15 grade sau mai bine;
cum e sa lasi cainele afara in lant desi e ger si viscoleste cu pofta nebuna ("datoria cainelui e sa pazeasca casa, curtea, nu sa stea in casa la caldura; doar e un ANIMAL"-prin traducere, un simplu obiect insulfetit de care ne folosim atat cat se afla in stare de functiune, daca e batran, sau a mancat ceva otrava, asta e, altul) -> o alta fateta a egoismului si inca un motiv de schimbare si inca un moment in care nu par ridicola ca scriu despre astfel de lucruri.

Intentia mea este doar sa fac posibila oglindirea acestei alte parti a realitatii rurale in oglinda urbanismului. Cum putem sa alergam dupa crearea unei imagini cat mai aproape de perfectiune cand nu cunoastem si nu putem intelege valoarea suferintei umane, cand nu suntem in stare sa ne putem, fie si pentru doua secunde, in locul unei alte persoane. Daca am incepe cu membrii familiei, apoi cu partenerul (a), am reusi sa ne dezvoltam un anumit simt al "apoapelui", al lui "tu" sau "el", al "celuilalt", al "altruismului" in ultima instanta dar asta inseamna moartea Eu-ului si doare.

"Dupa mine potopul", mi-as dori sa pot schimba acest lucru, sa transform acest slogan intr-un motto constructiv, iubitor, datator de ajutor la nevoie. A fost valabil si pentru mine intr-o vreme si nu am inteles cand mentorul a vorbit cu mine si mi-a explicat cum stateau lucrurile de fapt. M-am trezit intr-un final si acum incerc sa ma lupt cu norii de pe cer in speranta ca intr-o buna zi va fi senin si in interiorul nostru, al fiecaruia.

Omul ajunge sa actiuneze abia cand este incoltit din toate partile, cred ca aceasta perioada de iarna grea ofera un bun prilej pentru a nu mai sta cu mainile in san si a astepta sa vina Sfantul Duh sa dea zapada de pe trotuar ca ... noi...nu o facem. Aici, in Germania, fiecare cetatean are obligatia de a curata partea de trotuar din fata casei sale. Daca se intampla un accident in urma ignoratei si lenii tale si cineva cade si isi rupe o mana, un picior, ceva, te poate da in judecata si vei plati tu, nu casa de aigurari. De ce sa astepti pana in ultimul moment, de ce sa astepti pana tot trotuarul este acoperit, iar zapada destul de mare, iar munca pe masura, pe cata vreme, in fiecare familie sunt mai multi membri, in blocuri sunt destui locatari, asadar fiecare cot la cot ar putea curata, de exemplu trotuarul, si nu ar face-o pentru Basescu ci pentru ei, pentru ca ei vor merge p-acolo. E mai simplu sa stai cu mana intinsa poate cineva va face ceva, decat sa fii tu cel care incepe si poate asa vor veni si altii; si poate asa mai socializam putin, se mai dezvolta si spiritul comuniunii, al grupului, al lui "a fi impreuna la bine si la greu", am uita ca anul trecut ne-am certat pentru locul de parcare si poate ne vom saluta iar.

O seara calduroasa si multe ganduri bune!

Joia frumusetii :)

2012-02-09T15:30:00.005+02:00

Detalii aici

In urma cu o saptamana am descoperit o noua modalitate de demachiere - cu ulei . Cum eu nu folosesc farduri si alte minunatii care "fac femeile sa arate mai bine si sa se simta bine, exceptional chiar, femei in adevaratul sens al cuvantului, doar daca si-au aplicat fondul de ten, altfel nu", m-am bucurat ca am gasit acest nou "mod de joaca".

In vara anului trecut, la recomandarea unei prietene, imi aplicam in fiecare seara ulei de masline si dormeam asa, evident cu un proposel ceva pe perna pentru a evita posibilele pete.

Dupa o vreme am renuntat pentru ca "lumea mea" a luat alta forma, s-a reconfigurat iar obiceiurile mele s-au mai modelat si ele. Acum insa, sunt mai pregatita sa urmez rutine de tot felul, cu alte cuvinte, imi place rolul de initiatoare intr-ale ritualurilor, momente in care invat sa las pasiunea din interior sa se strecoare afara, sa se bucure de viata. Acum vreau sa-mi exersez perseverenta, daruirea, munca catre ceva folositor, util tuturor.

Desigur, eu nu lucrez, nu am un program incarcat, insa aceste lungi zile petrecute pe alte taramuri decat cele natale, m-au determinat sa-mi creez un program care sa ma conduca atent catre perfectiune. Daca as sta in coltul cel mai intunecat al camerei, cu o perna in brate (perna pe post de burete, sa poata absorbi lacrimile ce mi-ar curge izvor) m-as distruge singura, m-as urati si as mai face si zile amare celorlalti. Asadar, mai bine iau taurul de coarne si Actiune! (plus ingrijire personala).

Am gasit aici alte cateva recomandari de masti hidratante, usor de aplicat, simplu de procurat cele necesare si rapide, doar suntem albinute :) iar aici cateva cuvinte despre un detaliu mai putin placut din viata unor femei - cancerul de san. Refuz sa folosesc cuvinte grele pentru a descrie acest fenoment pentru a nu creste frica, disperarea femeilor.

Pentru azi:

Masca hidratanta pentru ten cu kiwi:

Kiwi este fructul care asigura pielii o hidratare perfecta. Mai mult, fiind bogat in acizi grasi esentiali, el reda pielii supletea pentru ca are in componenta fitosterolii, substante naturale antiinflamatorii, poate fi aplicat si pe tenurile foarte sensibile. Se face un piure dintr-un fruct si se aplica pe obrazul curat. Dupa 15 minute, se inlatura masca.

Masca hidratanta pentru par:

Aceeasi de saptamana trecuta. Mentionez ca dupa spalare, imi clatesc parul cu otet. Desi am fost putin reticenta la inceput, am observat ca mirosul nu persista.

O zi frumoasa, cat se poate de calduroasa si ...

...ne vedem joi! :)

Noi nu vedem încă sângerările sufletului aproapelui, si din această cauză nu avem milă...

2012-02-08T20:49:00.000+02:00

Când binecuvântezi, realitatea se transformă, se preface, cu harul lui Dumnezeu, în loc de întâlnire cu El. Şi, de exemplu, în loc să fie în faţa ta doar o persoană care ţipă la tine sau îţi face reproşuri, vei simţi că este acolo şi Domnul, Care îţi dă puteresă vezi:

ce ai greşit tu;

ce neputinţă are celălalt;

cât e de bolnav sufleteşte;

ce vrea Dumnezeu de la tine în acea situaţie.

Tu poate că vrei, cum este şi firesc, să vadă cel din faţa ta că nu are dreptate, că a greşit, că exagerează şi să nu te mai chinuie. Domnul vrea ca tu să poţi iubi şi în aceste condiţii, să vezi că sufletul celui din faţa ta e rănit, ca şi al tău, şi să-ţi fie milă şi să te rogi pentru el. Dacă cel ce te stresează ar fi rănit, muşcat de un câine şi, din cauza durerilor şi a fricii ar striga şi te-ar lovi cu mâinile când ai vrea să-l ajuţi, te-ai supăra pe el? Nu, pentru că mila şi dorinţa de a-l ajuta te-ar face nici să nu simţi durerile. Dar noi nu vedem încă sângerările sufletului aproapelui, şi din această cauză nu avem milă...

Maica Siluana

A trăi suferinţa între răbdare şi calmante

2012-02-07T19:51:00.000+02:00

Dialog cu prof. dr. Aurel Romila, psihiatru la Spitalul „Alexandru Obregia“, Bucureşti :

A trăi suferinţa între răbdare şi calmante

Diac. George Aniculoaie

Ne-am obişnuit ca la cel mai mic semn al suferinţei să alergăm la raftul cu medicamente. De ce să o suportăm cu stoicism când o simplă pilulă ne aduce liniştea pentru câteva ore? "E un "mal du siècle"", ne-a spus prof. dr. Aurel Romila, psihiatrul care timp de 50 de ani a tratat bolnavii la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Alexandru Obregia" din Bucureşti.

Domnule profesor Aurel Romila, românii suferă din ce în ce mai mult, unii chiar au ajuns la gesturi extreme. Cum priveşte psihiatria suferinţa şi care sunt soluţiile cu care vine în ajutorul suferinzilor?

E un termen care dă impresia că îl ştie, că îl trăieşte sau că l-a trăit toată lumea, iar din punct de vedere academic are şi el limite de sens. Din punct de vedere popular este clar că este echivalent cu o neplăcere, cu o durere, care însoţeşte practic mai ales bolile corporale şi mai puţin pe cele psihice. Sau, mai exact, se face o diferenţă între suferinţa din bolile corporale (reumatism, de exemplu), faţă de bolile psihice cu care te chinui, nu te plângi de durere, ceilalţi nu-şi dau seama exact ce ai, deşi nu înseamnă că dacă ai o depresie nu e o suferinţă foarte mare.

Deci primul lucru este să facem diferenţa între aceste două feluri de suferinţe...

Treaba mea ca psihiatru este să vorbesc mai pe larg despre suferinţa psihică. În mod paradoxal, aşa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferinţă clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai uşoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferinţe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deşi deranjează enorm pe ceilalţi, ei nu-şi dau seama de asta şi par mai indiferenţi şi nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem nişte grade de suferinţă chiar în bolile psihice.

Nu pot trăi fără antalgice

Din experienţa dumneavoastră ca psihiatru, care sunt valenţele de acomodare a omului cu suferinţa?

Desigur că fiecare persoană, având o structură diferită, nu va avea o suferinţă identică. De ce? Pentru că trăirile sunt subiective şi fiecare are o anume structură, care se exprimă şi în suferinţă. Prin urmare, sunt oameni care se lamentează foarte mult, deşi ea obiectiv poate să nu fie foarte importantă. Asta este o tendinţă de exteriorizare, de exagerare, de isterizare, de simulare etc., în contrast cu alţi oameni care sunt rezervaţi, se interiorizează, se ascund. Deci, avem două feluri de oameni, din punctul acesta de vedere: oameni cu exteriorizare şi oameni cu interiorizare. Sigur că în ciuda acestei suferinţe ea nu este nici pentru acelaşi om la fel. De regulă, se produce bineînţeles un fel de coexistenţă, de acomodare, chiar cu răul, şi atunci e uimitor să vezi pe cineva, să ştii în ce context e şi totuşi el se suportă. Pe când unii nu se suportă, iar dacă le spui diagnosticul nu admit şi, Doamne fereşte!, se sinucid.

Dar această ideologie a suferinţei duce la acomodare, în aşa fel încât se ajunge la un fel de stoicism.

Totuşi, în ciuda acestei filozofii, e mai bine să nu ai suferinţă, aşa că, să nu vă miraţi, în medicină, din vreo 15.000 de medicamente, grupul cel mai mare este cel contra durerilor. Se numeşte medicaţia antalgică. Cuprinde de la antinevralgicul obişnuit până la morfină, toate făcute să uşureze, să îmbunătăţească subiectivitatea omului, să poată suporta. Prin urmare, oamenii cu suferinţă cronică sunt obişnuiţi cu pastilele şi chiar dacă pastilele sau injecţiile, în cazurile mai grave, le dau o linişte de trei-patru ore, tot contează acest lucru, însă ajung dependenţi, şubrezind buna funcţionare a celorlalte organe. De aceea este foarte important sfatul medicului. De pildă, dacă auzi că la un moment dat cineva foloseşte în loc de un antinevralgic 10-20, te revolţi. Dar acesta ştie că nu mai poate trăi decât cu asta.

De fapt, acelaşi mod de a gândi îl au şi dependenţii de droguri...

Din punctul acesta de vedere chiar lucrurile au căpătat următorul aspect, puţin misterios. În afara oamenilor cu boli reale, avem şi nişte boli mai fine, mai spirituale, ale epocii, ale generaţiei. Se întâmplă acum că generaţia tânără are riscul cel mai mare de a intra într-o toxicomanie. De ce? Aceştia, fiecare în parte, spun că suferă. E un "mal du siècle", adică nu suportă epoca în care trăiesc, nu suportă politica şi atunci starea aceasta îi obligă să bea, să fumeze, să-şi trăiască fericirea în mod artificial. Această problemă, care frământă generaţia tânără, atacă viitorul ţării. De ce? Pentru că are la bază o explicaţie psihologică, pe care nu o găsim în laborator, într-o analiză, ci o găsim în această suferinţă. Deci, până la urmă, suferinţa poate fi şi spirituală şi poate să ţină şi de epocă.

Să rămânem stoici

Aşadar, trebuie să încercăm mai mult să ne luptăm cu suferinţa şi să o înţelegem, decât să scăpăm sau să uităm de ea?

Da, bineînţeles. Să nu ne îmbătăm cu soluţii false, impropriu cu alcool, toxice, medicamente prea multe. Dorinţa asta absolută "eu vreau să fiu fericit", "vreau să scap", "scapă-mă!", pe care o avem noi, nu se poate întâmpla întotdeauna. Desigur că, dacă este o cauză extirpabilă chirurgical, atunci avem norocul şi scăpăm. Trebuie să rămânem aşa cum ne învaţă şi religia, stoici, şi nu aplecaţi spre plăceri. 95% din emisiile televiziunilor sunt axate pe distracţie şi plăcere. Acestea sunt ca să-ţi fure oarecum atenţia de la problematica pe care o ai, însă asta nu te scapă de... reumatism.

Să ne rugăm să suportăm suferinţa

Prof. dr. Aurel Romila: "Îmi permit să relatez foarte pe scurt cum mi-am dat eu seama de două concepţii despre suferinţă în puţinele călătorii care le-am făcut. Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

M-am gândit care tendinţă o fi mai bună, şi răspunsul meu a fost desigur că multă înţelepciune a avut aceasta cu origine creştină, neoplatonică, bizantină, în sensul că ea ne face să putem suporta. Noi nu trăim aici în Rai şi rar găseşti un om care să nu fie confruntat cu tot felul de suferinţe, or, dacă el nu are această fibră morală, spirituală, de a se opune, ca şi concepţie, va suporta extrem de greu viaţa, şi asta va fi o cauză de sinucidere. De aceea este extrem de important de ce să suportăm. Păi, ca să nu facem rău nici familiei noastre, noi suntem totuşi nişte oameni angajaţi, avem copii, avem un rol social. E cu mult mai bine să existăm pentru societate decât să terminăm la modul acesta brutal, chipurile, prin faptul că suferim. Însă uneori se produc aceste sinucideri, iar presa nu încetează să caute cauze pe care nu le va şti niciodată. Anumite suferinţe rămân misterioase, dacă Dumnezeu ne-a îngăduit bolile şi suferinţa, să ne rugăm totuşi lui Dumnezeu să le putem suporta."

Interviu preluat de aici

Atat de simplu!

2012-02-06T13:03:00.002+02:00

Fac o plecaciune in fata lumii, a naturii asa cum este ea in fiecare zi, a puterii frumosului ce ma inconjoara; aleg sa renunt la ignoranta si sa ma indrept cu inima deschisa catre Lumina, singura care poate vindeca, mangaia si explica intunericul.

Cu recunostinta aleg sa privesc cerul diminetilor reci de februarie;

Cu bucurie pasesc curioasa catre fereasta ce sta sa-mi arate poarta catre un nou inceput;

Cu zambet privesc afara si ma minunez ca sunt inca aici, ca pot fi un sprijin pentru un alt om suferind,ca pot trai inca bine (am caldura desi este iarna, am un pat unde pot dormi, am un acoperis deasupra capului, am mancare in frigider, am bani in portofel pentru micile dorinte egoiste);

Cu gratie imi practic rutina zilnica;

Cu maiestrie imi contruiesc zilele insorite (daca nu de prea iubitul soare construite, atunci de Dumnezeul interior, iar daca impreuna s-ar hotari sa devina, intr-un final, o echipa, atunci entuziasmul ar redeveni natura mea);

Cu multa vointa merg mai departe pentru ca firea omului este inselatoare si intinde de cele mai multe ori capcane si nu mai vreau sa fiu prizonierea propriilor Demoni;

Cu dorinta arzatoare aleg sa devin o fiica a Luminii tocmai pentru ca mi-a fost dat sa cunosc, sa intalnesc si sa invat sa ma bucur si sa multumesc pentru miracolul Luminii .

Sa ne incalzim asadar unii pe altii cu caldura sufletului nostru atat de frumos in aceste zile reci de februarie precum curajoasele pasarelele reusesc iernii, de fiecare data, impreuna!

Povestea devenirii

2012-02-06T06:30:00.000+02:00

Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Saptamana 6-12.02.2012 o voi dedica Muncii; muncii cu drag si spor :) cu scopul de a crea propria "bratara de aur".

6. Munca

Munca trebuie făcută cu o atitudine creativă – niciodată în scopul unui câştig egoist, ci pentru şansa de a avea o lume mai bună pe care ne-o oferă.

Cei care muncesc cu gândul la răsplata trăiesc în viitor; îşi pierd obiceiul de a trăi aici şi acum, singurul loc unde poate fi găsită fericirea adevărată.

Munca trebuie să fie făcută întotdeauna cât mai bine cu putinţă – nu din autoamăgire, ci în semn de mulţumire pentru darul vieţii, luminii soarelui, apei şi aerului – şi în semn de mulţumire pentru puterea data nouă de Dumnezeu pentru a le fi de folos semenilor noştri.

Afirmaţie

Voi munci gândindu-mă la Tine, Doamne, Dumnezeule. Ţie îţi închin ce este mai bun în mine.

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule, Preaiubit, care ai creat atât de minunat munţii înalţi, înzăpeziţi, râurile în matca lor, florile colorate şi parfumate, oceanele întinse şi unduitoare şi stelele depărtate şi strălucitoare: arată-Ţi prin mine bucuria Ta perfectă.

Tema 5 - Impartasirea - Cum a fost saptamana trecuta?

+pentru mine este un nou mod de a-mi tine mintea ocupata si a nu-i mai permite sa vagabondeze pe unde vrea ea;
+ma simt mai bine, sunt mai multumita de mine;
+practica imi permite explorarea adevarului interior.

-m-am confruntat cu o parte intunecata din mine de care nu eram tocmai constienta si nu am reusit sa o gestionez tocmai bine;
-am fost determinata sa ma privesc si dintr-un alt punct de vedere si am descoperit o alta realitate, diferita de cea pe care o cunosteam;
-am evitat analiza.

Concluzii

1.De mana cu Vointa, aliatul ideal in astfel de procese.
2.Autorecompensa, autoaprecierea si automotivatia, alti treo prieteni de nadejde.
3.Voi continua sa merg pe acest drum chiar daca inconstientul imi joaca feste :) .

Un verset pe saptamana 6 din 52

2012-02-06T06:00:00.000+02:00

Detalii aici

Nu va ingrijiti de marirea voastra!

"Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3, 30)

Una din cele mai grele incercari ale omului este aceea de a-si recunoaste micimea in fata unei persoane cu viata morala inalta si sa accepte ca tot ce a fost se va schimba sub actiunea unei noi forte. In special pentru cei aflati intr-o pozitie publica, acestia trebuie sa aiba in vedere in primul rand scopul pe care sunt chemati sa-l slujeasca si sa nu rateze o cauza obsteasca datorita pornirilor meschine si a calculelor personale. Deplina smerenie inseamna sa fim gata mereu sa trecem in umbra, sa ne bucuram de succesul altuia, sa nu ne stea gandul la propria noastra marire. Rugandu-ne sa primim darul renuntarii si uitarii de sine, sa-L preaslavim pe Hristos cu buzele noastre si cu viata noastra, pentru ca noi sa ne micsoram si El sa creasca.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 31 ianuarie 2012

Joia frumusetii :)

2012-02-02T17:10:00.000+02:00

Am redevenit si eu o mica amatoare a ingrijirii personale. Cum nu ma incadrez in categoria celor care iubesc machiajul, am imbratisat asadar Naturalul.

Acest ritual al meu decurge in felul urmator: imediat dupa pranz imi pregatesc camera unde urmeaza sa stau in urmatoarele 30 de minute; imi pregatesc mastile, mi le aplic, imi pregatesc intre timp si cafeaua iar cand fiecare etapa a fost parcursa cu bine, imi permit sa ma relaxez o jumatate de ora facand si cateva exercitii de respiratie sau repetand afirmatiile de autovindecare sau efectiv jucand rolul observatorului, lasand sa treaca gandurile precum norii pe cerul senin de vara. Totul decurge ca un dans al Frumosului si al daruirii. Simt ca sunt o parte a Bucuriei divine si in cele din urma ajung sa Fiu una.

De ce ritual?

Pentru ca presupune o anumita randuiala, un anumit set de practici in vederea obtinerii unui produs final de calitate. Nu intri in baie si iti arunci "postiile astea" pe fata, plina de nervi ca ai avut o zi grea si la naiba, inca mai ai treburi de facut si nici macar timp de un dus linistit nu ai dar totusi incerci sa-ti faci timp si de tine, (second-hand, atlfel nici nu ai cum). Nu! Daca avem la dispozitie 10 minute pentru o masca pentru ten, cele 10 minute sa fie inchinate doar acestui lucru, pregatirea celor necesare, nu in graba si cu gandul in o mie de parti ci acolo ("in traducere AICI SI ACUM"), sa simti ca ai in mana bolcanelul cu miere de albine, sa le multumesti albinelor ca datorita trudei lor ai tu acum mierea pe care ai ales sa o folosesti intr-un alt mod decat cel clasic, iar asta nu inseamna risipa (faptul ca folosesti un aliment pentru a prepara o masca pentru ten, cand altii mor de foame nu este egoism ci este un alt fel de a aprecia natura, puterea naturii si de a darui mai departe ceea ce am primit noi de la natura). Sa adaugi laptele, sa simti si sa te bucuri de mirosul laptelui, al mierii, sa le simti culorile, sa te minunezi de ele si sa multumesti Naturii pentru toate aceste daruri. Iar pentru aceste lucruri nu avem nevoie de ore ci doar de cateva minute, stim cu totii ca ale noastre ganduri sunt rapide.
Pentru ca reprezinta o dorinta de a reintalni Frumosul, de a (ma) darui celorlalti o parte din aceasta legatura, o ceremonie in cadrul careia scopul nu este unul de natura egoista - sa fiu frumoasa, sa fiu sarmanta, sa frang multe inimi; nu, este calea daruirii de fapt, prin faptul ca aleg sa am grija de mine, aleg totodata sa servesc naturii printr-o forma de altruism; vreau sa arat bine pentru a darui celorlalti frumusete, daca eu radiez atunci poate cineva va gasi acest lucru de folos sau poate ca avea o zi buna; e ceva asemanator cu :

" Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers! – Octavian Paler

Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău. – Gabriel José García Márquez "

E ca si cum eu sunt la inceput reflexia soarelui, stralucesc insa aceasta lumina nu este produsa de mine, o primesc de la o alta sursa; cu timpul, datorita repetitiei si a loialitaii, credintei si devotamentului cu care fac toate aceste lucruri, ajung sa-mi descopar propria sursa de lumina datorita careia voi straluci la fel de frumos ca si soarele.

Pentru astazi am ales sa aplic doua masti hidratante: una pentru par iar cealalta pentru ten. Aceste masti le-am notat in agenda personala, le-am folosit de-a lungul timpului destul de des incat nu mai este nevoie sa verific de fiecare data. Avand in vedere si temperaturile scazute din ultima perioada mi-am zis ca ar fi bine sa acord putin mai mult interes corpului meu.

Masca hidratanta pentru par:

-un ou;

-o lingura de ulei de masline;

-o lingura de ulei de ricin (nu este obligatoriu).

Amestecul se aplica mai intai la radacina firelor de par, dupa care se acopera capul cu o casca pentru dus si se pastreaza minim 30 de minute.

2. Masca hidratanta pentru ten - cu miere si lapte:

-2 linguri de miere;

-2 linguri de lapte;

Amestecul se intinde pe fata si pe gat. Se lasa sa actioneze timp de 10 minute, apoi se clateste cu apa calduta.

Pe net se gasesc foarte multe recomandari in ceea ce priveste mastile naturale facute acasa. Iata aici pentru ten, gat si decolteu; iar aici pentru par, in sezonul rece.

O dupa-amiaza frumoasa, atat de frumoasa precum zambetul unei femeie care se ingrijeste si pe sine pentru a se darui!

Asadar, ne vedem joi! :) ;)

Povestea devenirii

2012-01-30T15:46:00.007+02:00

Detalii, aici.

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Iata ca am ajuns la Tema cu numarul 5. In saptamana 30.01 - 5.02.2012, voi lucra la un alt filon important al traiului nostru printre oameni - impartasirea.

5. Împărtăşirea

Adevărata fericire rezidă nu în faptul de a poseda, ci în a împărtăşi cu alţii ceea ce ai tu. Astfel se dezvoltă sentimentul identităţii proprii, pe măsură ce înveţi să trăieşti şi să te bucuri de un sentiment tot mai puternic al realităţii.

Oamenii care împărtăşesc de bună voie cu ceilalţi se simt constant scăldaţi de un izvor interior de fericire.

Împărtăşirea este poarta prin care sufletul scapă de închisoarea preocupării de sine. Este una din cele mai curate cai către Dumnezeu.

Afirmaţie

Ceea ce le dau celorlalţi nu risipesc, pentru că, în realitatea mea cea mare, rămâne totdeauna al meu. Sunt fericit prin fericirea tuturor!

Rugăciune

Tu, Cel Infinit, care împărtăşeşti, învaţă-mă să-mi găsesc fericirea prin ceilalţi.

Tema 4 - Energia - Cum a fost saptamana trecuta ?

+practica acestui exercitiu este frumoasa, linistitoare;

+am rostit afirmatia in diferite momente ale zilei, ba chiar si seara in pat, in serile cand nu puteam adormi usor;

+in timpul rostirii afirmatiei mi-am imaginat acea sfera de energie, mentionata de atatea ori in practicile orientalilor ( "asezat pe sol, in pozitie de lotus sau semi-lotus, spatele drept, va frectai mainile cu putere una de alta. Cand sunt calde, puneti palmele fata in fata, la 10 cm distanta si simtiti energia-caldura-lumina circuland dintr-o mana in alta. Putin cate putin, mariti distanta intre palme si in acelasi timp, vizualizati un curent de energie si de lumina care pleaca din mana stanga (care emite) si este primit de mana dreapta." - Extazul tantric - Yami Lopamundra);

+in timpul rostirii rugaciunii am simtit cum toate celulele corpului meu se vitalizau datorita acesti energii-calduri-lumini care circula in tot corpul meu; creierul meu isi mai crea cateva circumvolutiuni si se descotorosea de inutil iar bucuria ma tinea in brate alintandu-ma duios.

-desi dimineata ar fi momnetul ideal pe practica, eu ma simt mai pregatita seara pentru astfel de "ceremonii" iar seara de cele mai multe ori nu sunt singura;

-de multe ori imi este greu sa intru in aceasta stare de armonizare cu mine, cu Energia si cu Divinul;

-inca nu mi-am stabilit ora de practica.

Gandul saptamanii

2012-01-30T13:37:00.000+02:00

Cand vrei sa speli pe cineva, cand vrei sa-l mustri, cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are el, ca sa-l poti spala cu adevarat trebuie, sa te cobori pana la picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui. Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el, pana la starea in care sa poti cuprinde picioarele lui la inima ta, ca intr-o imbratisare plina de dragoste pentru curatia lui. Cine nu poate iubi atat de mult si nu se poate apropia atat de dulce, nu va putea spala si curati niciodata, in chip mantuitor pe nimeni.

Numai acela care, plin de mangaiere, stie ca de la Dumnezeu a venit si ca la Dumnezeu se duce, numai acela are putere sa se dezbrace pe sine, de sine. Acela se poate dezbraca de orice mandrie, de orice pretentie, de orice interes, de orice lauda si de orice merite. Acela se poate dezbraca de hainele lui, pentru a le da celui mai dezbracat ca el. Se poate lipsi de painea lui, spre a-i potoli foamea semenului sau, a celui mai flamand ca el. Se poate lipsi de dreptul sau, in folosul altuia mai lipsit ca el (1 Cor. 10, 33).

Cel care nu poate face aceasta cu bucurie adanca si din toata inima, acela nu este al lui Hristos (Rom. 8, 9), caci nu are Duhul Lui.Tot ceea ce ne cere Dumnezeu sa facem pentru El, doreste sa facem cu bucurie si din toata inima (Coloseni 3, 23) si tot ce facem pentru semenii nostri, sa fie tot asa.

Cand stergi intinaciunea cuiva, cand vrei sa-i acoperi pacatul, sa-i indepartezi nelegiuirea facuta, cand vrei sa-l ierti si sa-l infatisezi neprihanit (Isaia 40, 2; Colos. 1, 22), atunci trebuie sa te apleci si mai mult. Trebuie sa te smeresti si mai mult, atat de mult, incat sa te anulezi pe tine pentru el, sa te uiti pe tine si sa calci pe tine, pentru a-l inalta pe el. Acesta este lucru dumnezeiesc si cel mai greu cu putinta pentru oameni. Cu cat pui pe altul mai presus de tine, cu atat trebuie sa primesti a te aseza mai intai pe tine mai prejos. Cu cat vrei sa imbraci pe altul, cu atat trebuie mai intai sa te dezbraci pe tine; cu cat vrei sa faci altuia un loc mai larg, cu atat trebuie mai intai sa-l restrangi pe al tau.

Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele…!?

Lucrurile cu neputinta de priceput si de cuprins, nu le poate face decat dragostea. Doar dragostea este aceea care le poate face pe toate, fiindca, singura ea, poate sa acopere totul, sa creada totul, sa nadajduiasca totul, sa sufere totul (1 Cor. 13, 7).

Cand esti parinte adevarat, esti in stare sa veghezi zile si nopti la un capatai preaiubit, chinuit de febra; sa astepti zile si nopti fara numar, un fiu plecat departe; sa plangi zile si nopti fara numar pentru o fiinta neuitata, pe care nimic in lume, nu o mai poate inlocui.

Cand esti sot adevarat, esti in stare sa-ti dai picatura cu picatura, sangele si viata ta, pentru a o salva pe a sotiei, esti in stare sa induri orice, macar pentru o nadejde.

Cand esti fiu adevarat, esti in stare de o ascultare desavarsita, de o recunostinta nemarginita si de o iubire totdeauna indatoritoare si respectuoasa.

Cand esti frate adevarat, esti in stare sa ierti si sa uiti orice jignire, sa depui orice osteneala, sa arati orice bunatate, sa biruiesti orice piedica, sa te alipesti de orice suflet, sa asculti orice cuvant, sa dai orice jertfa.

Cand esti păstor adevarat, esti in stare sa-ti dai viata pentru oile tale (Ioan 10, 11). Vei cauta usile lor, pasunea lor, pacatele lor si mantuirea lor. Si nimic, din ce ar putea face rau sau bine oilor tale, nu ti-ar fi indiferent.

Doar acela dintre fraţi este mai mare, care in adâncul inimii lui, poate să se smerească mai prejos ca toţi, în tăcere şi iubire.

Păstrându-ne pe noi înşine în necurmată curăţie, trebuie să privim cu grijă şi simţ de răspundere la fraţii noştri, dorind şi lucrând neîncetat, pentru ca ei să poată ajunge tot mai curaţi.

Niciodată nu vom putea spăla pe nimeni numai cu vorbele noastre, ci doar cu mâinile noastre, adică cu rugăciunile noastre şi cu ostenelile noastre.

Celui cu adevărat mare, nu-i este greu să se smerească în faţa oricui.
Celui cu adevărat curat, nu-i este greu să spele pe oricine.
Celui cu adevărat sfânt, nu-i va fi greu a face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie.
Cel cu adevărat iubitor, va face întotdeauna totul cu plăcere, cu bucurie, cu blândeţe, cu prietenie.
Cel cu adevărat înţelept, va păstra esenţa adevărului tuturor lucrurilor.

Singura condiţie necesară, este să avem dragoste de Dumnezeu şi iubire de semeni. De altceva nu mai avem nevoie de nimic, pentru a putea trăi aşa cum a trăit Iisus (1 Ioan 2, 6).

Căci, a fi cu adevărat ucenic al lui Hristos, înseamnă a învăţa neîncetat cum, poţi să faci mai bine acest lucru; - anume, eliberarea altora din robia păcatelor.

Cu un singur cuvânt poţi alunga mulţi nori, cu un singur suflet mântuit, poţi acoperi multe păcate (Iacob 5, 20) şi cu o singură viaţă, poţi înlătura multe morţi (1 Tim.4, 16; Rom.11, 14; 1 Cor. 9, 22).

Este binecuvântată acea familie şi biserică, ce are în mijlocul ei, cât mai multe astfel de suflete; - care au strălucirea cunoaşterii peste toate întinderile faptei. Vai însă, acolo unde se munceşte fără Lumină, unde se ştie fără să se facă şi unde se face fără să se ştie!

Atat cat v-am iubit Eu, sa va iubiti si voi (Ioan 13, 34). Asa cum am facut Eu, sa faceti si voi (Ioan13, 15) si asa cum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi semenilor vostri (Ioan 13, 14).

Dă-ne, Doamne, gândul Tău cel bun şi-l pune statornic în inima noastră, spre a putea primi tot ceea ce ne faci Tu, cu smerenie şi credinţă adâncă, chiar dacă încă nu putem înţelege ceea ce ne faci.

Fericire, este numai acolo unde Adevarul este Dragoste!

(din: Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu, Editura Bonifaciu, 2011)

Un verset pe saptamana 5 din 52

2012-01-30T13:20:00.000+02:00

Detalii, aici.

Sa fim luminatori.

„Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina Vietii."

(Ioan 8, 12)

Daca vom avea privirea indreptata mereu spre Lumina, daca vom avea mereu inaintea ochilor chipul lui Hristos, intunericul isi va pierde puterea asupra noastra si sufletul ni se va preface intr-un izvor de lumina si bucurie. Atunci vom raspandi noi insine lumina in vietile altora prin fapte de iubire, de devotement, de caritate si de compasiune fata de semeni. Si aceasta putere a luminii din noi ne va lumina si anii batranetii, ai neputintei si suferintelor, precum si clipa trecerii in cealalta lume. Sa retinem in fiecare zi cate un cuvant din Sfanta Scriptura si atunci pacea si bucuria lui Dumnezeu "care covarseste toata mintea" (Filipeni 4, 7) se va instapani in mintea noastra si vom putea pregusta inca de aici, de pe pamant "vesnice desfatari" (Psalmi 15, 11).

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 20 ianuarie 2012

"Bucuria din ochii unui om vindecat nu are pret in aur"

2012-01-28T12:03:00.000+02:00

Dr. Pavel Chirila - Fondatorul conceptului de medicina crestina. "Meditatie la medicina biblica", carte ce contine toate versetele medicale din Biblie.

"Eu cred foarte tare in inraurirea pe care fiecare om curat o are asupra altor oameni. In Scriptura exista un verset: "Doctore, vindeca-te pe tine insuti!". Un terapeut crestin vindecat el insusi este puternic in personalitatea lui, lucreaza prin el harul lui Dumnezeu, care se raspandeste in jurul lui ca o mireasma. Daca el nu este vindecat, nu poate vindeca la randul lui.

Asadar, orice terapeut are nevoie de propriul proces de vindecare, de aceea si psihoterapia cere dezvoltarea personala.

Vindecarea noastra e un proces continuu, in fiecare clipa te mai mantuiesti un pic. Important este ca moartea sa te prinda in urcus, in lupta. Si asa, desi nemultumit continuu de propria ta stare, esti si bucuros continuu, fiindca te afli in lupta. Totul e sa nu ne pierdem nadejdea. Imi amintesc vorbele unui fost profesor din facultate: "Cand crezi ca nu mai exista nici o solutie, sa stii ca mai exista cel putin una!".
Nefericirea e o plaga a lumii acesteia. Daca noi, oamenii, am inceta sa ne mai raportam doar la aceasta lume si am lua in calcul si relatia cu vesnicia, am capata cu totul alta perceptie. Am avea o alta traire si o alta simtire, care nu mai tin de masura rationala a lucrurilor.

Cancerul este boala secolului, flagelul mondial actual cel mai de temut. Cauza e necunoscuta, iar tratamentul e relativ. Cu toate astea, statisticile arata clar ca 30% din cancere se datoreaza unui stil de viata gresit.
Ceea ce ne propunem este ca acest asezamant sa fie o scoala in care omul bolnav sa reinvete sa traiasca frumos si sanatos, sa regaseasca in el puterea de a lupta sa se reintoarca din pat, la viata lui normala."

Continuarea articolului, aici.

2012-01-27T15:56:00.000+02:00

"De multe ori, din iubire bolnavă faţă de părinţii noştri, ducem mai departe un fel de a fi care ne distruge viaţa şi bucuria de a fi vii. Avem nevoie să îndrăznim să ascultăm porunca Domnului de a ne lepăda de ei ca să devenim fii ai Lui. Această lepădare ne va aşeza într-o iubire adevărată şi faţă de părinţii noşti pământeşti. Altfel, vom rămâne robii unor scenarii triste de viaţă pe care le vom preda, ca pe un blestem, şi urmaşilor noştri. Fiilor care vin după noi!" (MS)

Continuarea aici .

Catre mai bine, impreuna!

2012-01-26T12:44:00.003+02:00

“Pur şi simplu nu vei mai fi aceeaşi persoană peste două luni de acum încolo, după ce zi de zi vei fi mulţumit pentru abundenţa care există în viaţa ta. Şi vei fi pus în mişcare o veche lege spirituală: cu cât eşti mai recunoscător pentru ceea ce ai, cu atât mai mult îţi va fi dat.”

“Din adâncul fiinţei noastre izvorăşte o dorinţă arzătoare de a renunţa la calea zbuciumată ca modalitate de a ne învăţa lecţiile vieţii. În sfârşit suntem pregătiţi să îmbrăţişăm calea bucuriei. Începe azi. Declară cu tărie Universului că eşti dispus să renunţi la a te mai zbate şi chinui şi eşti doritor să înveţi prin bucurie.”

Sarah Ban Breathnach

“Schimbarea. Ea are puterea de a înălţa, de a vindeca, de a stimula, de a surprinde, de a deschide noi uşi, de a aduce noi experienţe şi de a crea entuziasm în viaţă. Cu siguranţă merită riscul.”

Leo Buscagli

ozibuna.net

Un bun moment de meditatie este dimineata, in zorii zilei, atunci cand intreaga natura se pregateste sa-si reia activitatea. Ador diminetile, zorii, rasaritul soarelui, tocmai de aceea sunt atat de incantata de practicarea lui Surya Namaskara . Momentan este iarna si nu pot practica afara insa pe viitor acesta este telul. Iata aici si cateva sugestii pentru a incepe o noua zi cu dreptul.

Zilelor mele, desi seama foarte mult una cu cealalta, incerc sa le adaug cate un element definitoriu. Mi-am setat pentru fiecare zi a saptamanii cate o activitate importanta pentru mine astfel incat sa simt gustul diversitatii si al evolutiei (pe toate planurile, nu avansez la lectura si nu mai fac curat in casa 3 saptamani). Pas cu pas inveti sa dansezi.

Lunea este ziua rugaciunii, martea a curateniei, miercurea a lecturii, joia - exercitii de creativitate si ingrijire personala, vinerea - cumparaturi si un film bun, sambata - ziua prajiturelelor iar duminica - in familie, cu drag.

Inca de la inceputul acestui an mi-am botezat zilele si am observat, cu placere, ca participand activ la petrecerea timpului meu liber (care este mult) starea mea de spirit se schimba si progresele nu ezita sa apara. Datorita acestei simple dar mari schimbari, ma simt mai bine, mai bucuroasa, mai activa, ba mai mult, am un motiv real sa ma trezesc dimineata. Nu mai sunt plictisita, nu mai simt ca ma ofilesc pe dinauntru. Departe de tara mea, de prietenii mei, de familia mea, am devenit slujnica fidela a dorului si, cum spunea si Nufarul meu aici, "Toate incep cu dorul" iar "ideile sanatoase apar la sat", imi scria, nu demult, o doamna tare draga mie. Prin urmare, telul meu se indrepata catre a-mi trai linistea si a o impartasi cu ceilalti.

In inertia zilelor mele de aici, am gasit raspunsul la multele mele intrebari de care, odata, fugeam. Tot aici, pentru ca petrec mult timp singura, am ajuns sa fiu atat de plina de mine incat sa-mi doresc sa ma schimb pentru ca nu ma plac (nu-mi plac anumite parti, iar acestea necesita schimbare). Asadar, singuratatea poate juca cu usurinta rolul unui foarte bun maestru. Pentru ca te invita sa stai cu tine, cu toate calitatile tale, cu toate defectele tale, iti ofera posibilitatea de a pune in balanta actiunile tale, comportamentul tau. Iar singuratatea in locuri necunoscute, noi, total diferite de lucrurile cu care erai tu obisnuit, iti intinde mana pentru a merge mai departe sau a te intoarce inapoi acasa. Sunt prea orgolioasa pentru a face cale intoarsa, prin urmare am indurat mult, am stat cu mine pana am inceput sa ma indrept prin acest tunel intunecat, catre "luminita", catre a alege viata, bucuria, linistea si a accepta ca nu sunt perfecta, nu sunt superioara celorlalti, nu sunt decat un om, un om care a facut greseli si care doreste sa devina mai bun, sa devina un om mai bun.

Toate aceste amanunte, insumate, indica inceperea si desfasurarea procesului de auto-cunoastere, de auto-acceptare, de iubire de sine, de dragoste fata de ceilalti, de respect pentru natura, de loialitate fata de viata insasi. Multa vreme nu ma puteam privi in oglinda pentru ca nu ma recunosteam, nu stiam cine sunt, nu ma percepeam pe mine sau corpu-mi aici, in alta lume, simteam ca trupul meu se intrepatrunde cu ceilalti oameni, cu limba, cu peisajul de aici, cu aerul, cu pasarile, cu orasele si satele, cu toate acele cuvinte neintelese, cu zambetele parca nepotrivite, cu vocile reci si respingatoare, cu privirile care trecerea dincolo de mine, cu totul, iar eu nu mai existam ca o fiinta separata prin corp de restul materiei, ci eram una cu ea.

Inceputul procesului de (re)formare, de (re)concepere, de (re)modelare a propriei persoane si asa am inceput sa retraiesc momentele bune si cele mai putin bune ale vietii mele. Momente care m-au facut sa plang, de bucurie sau de regret ca nu am facut mai mult, mai bine.Momente care mi-au creat ocazia de a ma simtit vinovata si sa am umple de parere de rau. Momente care m-au umplut de bucurie si mi-au trimis implusuri pentru a repeta si in viitor. Momente care mi-au aratat ca eu sunt o alta persoana, diferita de parintii mei, in special de mama mea si nu este cazul sa ma comport la fel ca ea in actuala mea relatie.

Cu alte cuvinte, mi-am trait intr-un fel moartea. Schimbarea, renuntarea, noul inceput, toate acestea presupun intotdeaua a lasa ceva in urma (ceva care nu ne mai este de folos, nu mai corespunde actualei persoane care suntem). Aceasta detasare apare ca un momentul crucial, dureros, e ca si cum mergi prin padure si la un moment dat esti nevoit sa traversezi un rau, iar albia pare adanca, iar apa curge cu viteza destul de mare (de ce toate aceste detalii, pentru ca prin acestea se defineste obisnuita, atasamentul, siguranta, statul la caldurica, protectia bratelor celui care ne iubeste). Eu am fost aruncata in "rau" de viata, pentru ca am cunoscut Moartea fizica.

Amestecul acesta de moarte fizica, disperare, neliniste interioara, ura, nefericire permanenta mi-a cerut sa imbrac hainele propriei mele morti: moartea acelor obiceiuri care nu imi aduc nimic bun, doar ma aseaza in scaunul domnesc al victimei; renuntarea la lamentari inutile si directionarea energiei interioare catre o buna dezvoltare personala, cautarea de resurse interne si externe in vederea provizionarii cu energie si putere de a merge mai departe, acceptarea propriilor greseli si a celorlalti si practicarea (auto-)iertarii si a (auto-)daruirii; recunostinta si bucuria pentru lucrurile pe care (inca) le am pentru ca nu eu detin controlul, ci viata, Energia cosmica, Dumnezeu, Sursa (fiecare cum vrea sa o numeasca), in mainile mele nu sta decat munca, nu sta decat perseverenta in a face lucrurile cat mai bine cu putinta.

"Secretul succesului este de a face lucrurile obisnuite neobisnuit de bine." - John D. Rockefeller

Daca pot deveni eu bucurie, fara a o cauta in exterior prin iesiri, concedii, shopping, cumpararea cartilor, daca imi voi da toata silinta de a ramane perseverenta in orice activitate pe ca o voi intreprinde, daca voi fi recunoscatoare pentru absolut tot ce am (parinti in viata si sanatosi, prieteni buni si de nadejde, am reusit sa-mi cumpar o carte pe care mi-o doream, mi-am cumparat o hainuta noua, am avut suficienti bani sa pot sa-mi beau cafeau in oras alaturi de un prieten drag) si ce viata imi va aduce (bune si rele), abia atunci voi fi devenit un om care a ales sa nu mai sufere. (Acesta este, in opinia lui Budha, o scurta de finitie a Iluminarii-incetarea suferintei).

Acum ma pot privi din nou in oglinda si pot spune "Te iubesc". "Te iubesc" pentru ca merit, am muncit mult sa ajung aici, am suferit, mi-am "schilodit" aparent interiorul , desi corect, ar trebui sa spun ca mi-am indepartat petecele cu care era frumos decorat sufletul meu si asta a provocat, de fapt, durerea. Am retrait, am stat iar fata in fata cu durerile, nefericirile mele, am incercat sa le privest, sa le accept si sa le gasesc un loc potrivit in interiorul meu, astfel incat sa fiu un om frumos. Am vrut sa ies din acest cerc ametior in care ma invarteam si am reusit. Daca vreau sa fac ceva, nu mai stau sa trag de mine, ma ridic si trec la treaba. Aici si aici am mai mentionat odata despre existenta lumilor paralele si a cercurilor concentrice. Vei fi poate considerat un nebun insa aceasta nebunie iti va aduce bucuria dupa care tanjim cu totii. Iar iesirea este simpla si foarte aproape de tine: doar sa vrei sa iesi din lumea suferintei.

Mai am de lucru cu demonul fricii insa nu disper, perseverenta si dragostea imi vor fi calauze.

In incheiere recomand un articol interesant, care mi-a placut foarte mult.

O zi frumoasa de ianuarie!

Răutatea noastră e strigătul de durere neputincioasă prin care am vrea ca lumea să fie mai bună!

2012-01-24T23:45:00.066+02:00

Reacţionând cu rău la rău nu reușim decât să înmulțim răul pe pământ. Putem ieși din acest cerc vicios doar dacă cerem de la Dumnezeu puterea și știința Lui de a accepta durerea pe care ne-o produce răul, fără a răni și noi, dar și fără a tolera răul. Adică, e nevoie să spunem că e rău, că ne doare, că noi gândim altfel, dar fără să jignim, fără să ne certăm, sau să ridicăm tonul.

Doar să ne rugăm în gând şi a binecuvânta sufletul rănit de rău și să cerem de la Domnul milă pentru răul care ne rănește pe noi. Așa, încet, încet, vom învăţa un fel de a fi care ne va ajuta să descoperim că în lume nu e doar rău, ci și multă frumusețe și bunătate și vom deveni lucrători ai Binelui care vine de Sus!

Răutatea noastră e strigătul de durere neputincioasă prin care am vrea ca lumea să fie mai bună! Dar ea devine mai bună, doar dacă fiecare dintre noi alegem Binele!Avem nevoie de răbdare, inteligenţă, curăţirea sufletului prin împlinirea poruncilor Domnului, disciplinarea trupului prin nevoinţă cât poţi tu, de luminarea minţii prin rugăciune, şi de putere prin Spovedanie şi Împărtășanie! (MS)

Maica Siluana

Am revazut aseara un film care mi-a placut mult si care mi-a readus in prim plan aspectele salvarii de sine. De ce sunt folosite aceste sintagme tot mai des: sa salvam planeta, sa ne salvam, sa devenim mai buni, sa iubim? Salvarea apare in momentul in care este identificat unul sau mai multi factori agresori improtriva unui element lipsit de aparare si aparent predispus vatamarii. Asadar oamenii sunt locuitorii acestei planete. Prin urmare avem nevoie de o analiza a acestei ecuatii pentru a putea identifica cu precizie care dintre aceste doua elemente este agresorul si care reprezinta partea agresata.Aparent, totul se afla in mainile noastre, natura (linistita) se gaseste sub puterea vointei noastre. Natura dazlantuita insa, ne aseaza frumos in genunchi cerand ajutor de la Zei.

Carl Gustav Jung: “ …multi oameni inteligenti si complet treji traiesc de parca n-ar fi invatat niciodata sa-si foloseasca organele de simt: nu vad lucrurile din fata ochilor, nu aud cuvintele care le suna in urechi, nu observa lucrurile pe care le ating sau le gusta. Unii traiesc fara a fi constienti de starea propriului corp. Sunt altii care pot sa traiasca in cea mai ciudata stare de constiinta, de parca starea la care au ajuns azi este definitiva, fara posibilitatea schimbarii, sau ca si acum lumea si psihicul ar fi statice si asa ar ramane pe vecie.” (Codul lui Oreste)

Pentru a incepe procesul de Salvare avem nevoie de putin timp pentru a fi impreuna cu noi insine, pentru a ne (re)gasi, pentru a ne (re)cunoaste, pentru a ne (re)descoperi. Statul cu sine este de multe ori greu, obositor si enervant. Gandurile curg asemeni raurilor poluate din prezent. Despre "hic et nunc" nici nu se pune problema pentru ca ajungem sa traim trecutul (daca as fi facut asa, daca as fi ales altceva) sau preferam calea onirismului unde alegem sa sadim semintele dorintelor noastre in speranta unor vremuri mai bune si a unei fericiri care sa ne pice din cer (doar d'aia exista Dumnezeu, ca noi sa cerem, sa intindem mana si sa primim).

Salvarea ca proces in sine presupune reusita eliberarii, scoaterii, iesirii dintr-o incurcatura. In cazul nostru, este vorba despre o evaluare a calitatii vietii noastre, a ce-mi face placere si ce nu. Dar si aceasta placere este incadrata intre anumiti parametri care, aparent, ni-i setam. Uitam totusi ca cel care va verifica si va regla bunul mers al lucrurilor nu suntem noi, acest Ego parfumat si imbracat bine (desi prioritatile ar fi altele), ci o entitate superioara, nevazuta, neidentificata de ochiul nostru fizic. Aceasta ne ofera zilnic frumosul din noi, acel frumos care ne face sa ne trezim dimineata si sa mergem la serviciu, ne ofera doza suficienta pentru a fi sarmanti la intalnirea de sambata seara cu noile hainute cumparate.

Dupa Freud, omul traieste conform a doua principii: cel al placerii si cel al durerii (a evitarii acesteia). In perioada studentiei am locuit cu mai multi tineri intr-un apartament inchiriat (fara balcon). O parte dintre noi erau fumatori altii nu. Locul de fumat era bucataria, ales fara a intreba ci datorita majoritatii. Placerea mea era sa fumez, sa fumez la caldurica, evitarea durerii s-ar traduce prin: "nu-mi pasa de ceilalti, daca imi este mie bine, este perfect; nu voi iesi afara, in frig sa fumez doar pentru ca celor 3 nefumatori din casa nu le convine. (Egoism). Oricum nu sunt singura, si ceilalti procedeaza la fel; de ce ar trebui sa-mi pese doar mie)" asa gandeam p'atunci.

Acesta este doar o infima parte din realitatea egoista a zilelor noastre. Asadar, datorita durerii, care mi-a fost impusa de acea entitate superioara, suferinta pe care nu am mai putut-o evita, am fost nevoita sa o traiesc si cu timpul, sa o accept, am descoperit o alta latura a lumescului, aceea a "te pune si in pielea celuilalt", a privi o situatie si cu ochii celeilalte persoane, nu doar prin prisma vederii tale ghidate de "comandorul placerii, al confortului personal". Azi, daca m-as putea intoarce in timp, as intreba daca se poate sa fumez in bucatarie, daca da, ok, daca nu, ma voi intreba pe mine : Esti sigura ca vrei sa mergi afara, in frig sa fumezi? Daca da, ok din nou, daca nu, atunci e nu, nu voi fuma. Atentie insa, acum urmeaza partea mai delicata, eu am fost cea care a ales sa nu fumeze deci nu ma voi razbuna pe ceilalti in prezent, sau pe viitor, pentru ca nu au fost de acord cu fumatul in casa, prin urmare am nevoie de respect, vointa, disciplina si multa constienta (sa realizez ca am fost eu cea care a vrut sa procedeze asa si nu altfel) pentru a nu da vina pe ceilalti pentru nesatisfacerea propriilor nevoi. Nu sunt ei vinovati, decizia a fost a mea. Daca ma supar pe mine si nu pe ceilalti iar cad in groapa, colacul de salvare este realizarea, constientizarea faptului ca noi si nimeni altcineva suntem responsabili de alegerile noastre.

Cum sa mergem mai departe cu toata aceasta povara provocata de frustrare?
In primul rand as mentiona dorinta de salvare, de schimbare, de iesire din acest cerc ametitor. Daca aceasta exista ( deci "s-a umplut paharul" pentru ca nu mai vrem sa-l varsam si sa facem loc iar "potiunii magice"), atunci este nevoie de un plan personal de antrenament. Amintesc:

Acceptarea trecutului asa cum ne-a fost dat sa ni-l petrecem. (De ce ne-a fost dat? Pentru ca pana la momentul trezirii interioare noi actionam conform credintelor preluate de la ceilalti, a exemplelor din viata de zi cu zi, a educatiei si a comorii ancestrale. In momentul in care realizam ca noi suntem mai mult decat ceea ce facem, gandim, oferim, atunci incepe zidirea de sine, abia atunci suntem responsabili pe noi insine, de actiunile noastre, de greselile noastre. A nu se intelege ca daca lovesti pe cineva intentionat este absolvit de vina, nu, pt ca ai discernamant). Acesta reprezinta punctul de inceput al salvarii de sine. Daca mergem pe acelasi drum cu noroi, unde nefericirea ne este calauza, destiantia nu este foarte greu de anticipat: autodistrugerea pentru ca refuzam sa vedem poarta catre eliberare, iesirea;

Iertarea de sine, pentru ca in acele momente nu am putut proceda mai bine, nu stiam mai multe, nu stiam ca exista si o alta modalitate de a trai in aceasta lume;

Iertarea semenilor. Vom spune "E vina parintilor mei, ei m-au educat asa, ei m-au invatat ca daca imi doresc ceva nu este bine; cand eram mic voiam sa ma uit mai mult la televizor si daca incepeam sa plang si sa-mi cer dreptul imi spuneau ca nu am voie. De ce nu am voie? Pentru ca nu vreau eu!!! Ce am invatat eu din asta? Sa-mi doresc sa fiu puternic, atat de puternic incat sa-i fac pe ceilalti sa se simta mici si neputinciosi iar cand vor dori ceva de la mine, nu voi voi sa le dau, ma voi bucura de rugamintile lor si ma voi simti un om normal pentru ca asta am invatat acasa si voi fi si putin frustrat ca altii nu traiesc atat de acut drama mea). Despre dragostea si loialitatea fata de parinti, aici;

Recunoasterea greselilor si parerea de rau. "Da, eu am fost acela care ti-a facut rau, regret ca te-am facut sa suferi. Acum sunt alt om." Aceasta etapa oglindeste foarte bine pasul urias pe care l-am facut catre salvarea de sine. "Vreau sa ma schimb, nu mai vreau sa fiu acel om mohocanos, nefericit, abatut, rautacios, frustrat ca a vrut sa refuze o invitatie la film cu colegii de la noul job si in cele din urma a acceptat, doar pentru ca nu a invatat inca sa spuna nu." Si asa se reia cercul refuzului bucuriei;

Accepaterea sau nu a scuzelor noastre de catre ceilalti. Daca oferim celorlalti regretele noastre este bine sa fim pregatiti ca unii dintre ei sa nu stie sa primeasca astfel de "daruri" si atunci sa lanseze noi "atacuri". Datoria noastra este de a oferi, daca unii nu primesc, ii priveste stric pe ei. Noi am facut ceea ce ne-a corespuns;

Duelul interior. O data ce am pornit pe acest drum pavat (l-am lasat in urma pe cel cu noroi), posibilitatea unei recaderi, a unei reintoarceri este destul de mare; de aceea avem nevoie de un suport, de un punct de sprijin care sa ne ajute sa rasturnam pamantul interior (asa cum spunea Arhimede - " Daţi-mi o pârghie destul de lungă şi un punct de sprijin şi voi răsturna întreaga lume cu o singură mână" . Asadar, aceasta lupta intre partea buna din noi si partea care ne indeamna la lucruri mai putin bune, alcatuieste pista de lansare catre noul Om, adevaratul Om, Omul care a ales sa-si dezvaluie sinele, sinele frumos, sinele divin. De unde luam acest suport, unde gasim aceasta "parghie destul de lunga"? Eu am (re)gasit-o in interior, in Dumnezeul interior (inca mai am mult de munca insa stiu ca sunt pe drumul cel bun);

Mentinerea noul drum.Continuitatea. Daca am reusit sa identificam demonii interiori, fricile si gandurile care ne macina, nu ne ramane de facut decat sa continuam lupta, sa ne imbunatatim echipamentul de lupta si prin multa munca, dorinta, credinta, spreranta, iubire si disciplina vom izbuti sa ramanem drepti. Sa ne mentinem ancora in locul cel mai sigur pentru corabia noastra pentru ca vor mai fi si momente in care devenim lenesi si nu mai avem chef si vrem putina liniste insa am ajuns prea departe pentru a ne reintoarce la calduroasa, binecunoscuta mocrila.

Intregul proces de devenire se va intinde pe o lunga perioada de timp, desi este greut, reprezinta fereasta catre mai bine, catre bucurie, catre acel ceva care ne lipseste acum si acest gol il umplem cu sex in exces, cu net, cu ignoranta, cu egoism, cu barfe, cu shopping, cu 2 job-rui (doar doar mintea ne va fi ocupata cu ceva si astfel ne vom putea spune ca iata cu noua masina primita o data cu avansarea de la serviciu ne face sa ne simtim cu adevarat fericiti, un mod de autohipnotizare).

Pe cat e de greu (la inceput), pe atat e de frumos (devine frumos si aduce multa bucurie, iubire de sine, liniste si satisfactie de sine). Pe cat e de solicitant pe atat e de simplu. Nu este nevoie de nimic altceva decat sa treci efectiv la treaba. Asa cum spunea si Brancusi: " Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face." Daca reusim sa ne punem in starea de a le face nu vom avea decat de castigat, ne vom uita dimineata in oglinda si vom spune: "X (numele) te iubesc, sunt mandru(a) de tine ca reusesti sa mergi mai departe". Sa nu mai stam atata pe ganduri si sa ne apucam de treaba ca avem multe de facut si de impartasit.

In incheiere, un exemplu de suport:

Ca să poți lucra mai departe la dezrădăcinarea patimilor, e important să ceri și să primești pocăința cea adevărată. Pocăința ne ajută să ieșim din capcana țesută din iluziile că putem să ne eliberăm de răul din afara noastră ignorând răul din noi și să ne recunoaștem ca moștenitori activi și conștienți ai răutății întregii lumi căzute.

Ca să putem înțelege ce este pocăința adevărată avem nevoie să o deosebim de sentimentul nevrotic al vinovăției.

Vinovăția nevrotică este o reacție a egoului care imită pocăința. Când ne simțim vinovați, chiar dacă ne cerem iertare, de fapt ne îndreptățim, căutăm cauzele în altă parte, acuzăm pe altcineva și rămânem cu convingerea că am fi putut sau am putea de acum înainte, să ne purtăm mai bine, să fim altfel. Și asta numai și numai pentru a ascunde de la fața conștiinței că nu putem fi buni, că n-am putut face altfel și că nici nu vom putea fără Dumnezeu!

Când ne pocăim cu adevărat, nu avem ce făgădui lui Dumnezeu, nu avem ce să-I dăm și înțelegem, în sfârșit, că tot ce cere El de la noi este să-L primim, să-L lăsăm să ne slujească, să ne vindece, să ne umple de bucuria Lui.

Da, vom simți o mare durere, o cumplită întristare a sufletului și o adevărată zdrobire a inimii văzându-ne cum suntem. Trăind asta fără disimulare și apărare, Îl vom lăsa pe Mângâietorul să intre în inima noastră zdrobită și vom simți mila Domnului și odihna înțelegerii că nu mai e nevoie să ne străduim să fim altfel, altcineva.

Abia de aici încolo putem începe lucrarea poruncilor. Până atunci, tot ce facem nu e decât cosmetizare morală, viclenie sau autoamăgire.

Semnele pocăinței sunt: lacrimile, durerea inimii însoțită de mângâiere și de încrederea în făgăduințele Domnului.

Semnele vinovăției nevrotice sunt: frica, furia, autocompătimirea, victimizarea.

(Maica Siluana)

O noapte linistita!

Povestea devenirii

2012-01-23T10:56:00.001+02:00

Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 23-29.01.2012, mi-am prosus sa exersez Tema 4, unde este prezentata energia.

4. Energia

Energia este a noastră nu atunci când ne adunam puterile, ci atunci când o dedicăm de bună voie, cu bucurie, realizării lucrurilor în care credem cu convingere.

Credinţa si energia merg mană în mână. Daca ai credinţă în ceea ce faci, poţi să muţi munţii din loc.

Energia este cu atât mai mare cu cât cauza ta este mai dreaptă. Cu cât este mai mare credinţa, cu atât mai mare este si puterea voinţei. Si cu cât mai mare este puterea voinţei, cu atât mai mare este fluxul de energie care te străbate.

Afirmaţie

Am înăuntrul meu energia pentru a realiza tot ceea ce vreau să fac. În spatele fiecărei acţiuni a mea se află puterea fără margini a Lui Dumnezeu.

Rugăciune

Energie Cosmică, vitalizează toate celulele corpului meu; încarcă-mi mintea cu inspiraţie fără limite; umple-mi sufletul cu bucuria Ta nesfârşită.

Tema 1, 2, 3 - Succesul, Dragostea, Fericirea - Cum a fost saptamana trecuta?

+ m-am simtit mai relaxata;

+cel mai mult mi-a placut partea in care spuneam "Vin din bucuria lui Dumnezeu.Sunt bucuria lui Dumnezeu"; in timp ce rosteam aceste cuvinte simteam cum o liniste, o caldura, o bucurie imi invaluia corpul si ma facea sa zambesc;

+starea de bine a rezistat destul de mult dupa practica insa nu a devenit inca interioara, naturala;

+in decursul acestei saptamani au mai fost si momente in care m-am enervat sau m-am suparat pe ceva anume si atunci mi-am amintit de "proiectul meu", de dorinta mea de a fi UN OM MAI BUN, de a darui iubire si de a invata sa ma iubesc si sa ma respect, de a ierta; constientizarea acestui lucru exact in momentul critic mi-a dat de inteles ca sunt pe drumul cel bun si ca succesul nu este departe, insa exte nevoie sa raman treaza pentru a vedea ca exista multa munca, vointa, rabdare si dragoste in tot acest demers.

-in primele zile totul a decurs foarte bine insa incepand cu a patra zi am devenit usor lenesa motiv pentru care am decis sa-mi aleg o anumita ora la care sa repet, lucru destul de sanatos pentru ca ar putea crea in timp un ritual de intalnire cu sine; e ca si cum te-ai trezit timp de 3 luni la ora 6 in fiecare zi si in final ti-ai luat si tu o saptamana de concediu so culmea, tot la 6 te trezesti;

-vointa mea nu a fost suficient de vigilenta, o data aparuta, lenea cu greu mai pleaca asa ca sambata am uitat complet de afirmatiile mele (as putea avea o scuza, am avut o zi incarcata emotional, insa nu reprezinta un adevarat motiv);

-nu am fost suficient de implicata in aceasta activitate pentru ca am lasat ca aceste momente de liniste sa se intrepatrunda cu alte activitati.

--> Concluzii

1.stabilirea unei anumite ore de practica zilnica;

2.depunerea unui efort mai mare de a nu mixa "ingredientele cotidiene";

3.apel la vointa de fiecare data.

Un verset pe saptamana 4 din 52

2012-01-23T09:33:00.000+02:00

Pentru detalii, un click aici

De aceasta data am ales eu versetul, fiind ispirata de „Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008 - 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului -

Rugaciunea preface raul in bine.

"Fiindca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos". (Filipeni 1, 19)

Apostolul Pavel vedea in toate un rost bun, se astepta ca necazurile si suferintele sale sa aiba cele mai favorabile urmari. Dar vedem din spusele sale ca împrejurarile, de orice natura ar fi acestea, nu pot duce la nici un rezultat prin ele insele. Ele pot da rezultatul dorit, pot da rod, prin rugaciune, numai atunci cand sunt traite in rugaciune si cu smerenie, si numai avand in ajutor harul lui Dumnezeu. Rugaciunea poate avea efecte miraculoase, deseori ea preface raul in bine, sub influenta ei, tristetea se poate preface in bucurie, furtuna in liniste si orice boala poate ajunge sa se vindece. Raspunsul pe care trebuie sa il primeasca rugaciunea este harul lui Dumnezeu, dumnezeiasca "impreuna-lucrare a Duhului" si numai cu aceasta ne va sluji spre mantuire orice lucru ni s-ar intampla.

Mainile, veritabila carte de vizita

2012-01-22T11:50:00.000+02:00

Articolul aici

Sarbatoarea Icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Mihai Voda din Bucuresti

2012-01-21T22:21:00.000+02:00

Detalii aici

Amintesc acum despre acest eveniment pentru ca eu am o legatura aparte cu aceasta Icoana. Minunile exista si se petrec in fiecare clipa, este nevoie doar de a "simti" mai bine efectul puterii dragostei. Bucuria alaturi de dor, de lacrimi si de imbratisari te poarta catre dincolo de : de tine insuti, de ganduri, de rautati, de acele mofturi care uneori conduc vorbele ce sunt adresate unei persoane dragi. Dincolo de prieteni, familie, serviciu, bani, hobby-uri, nelinisti, nemultumiri, ramane doar caldura sinelui tau care ti-a devenit intre timp o comoara a-l carei acces iti este restrictionat si te doare, te urmeaza pas cu pas si te transforma intr-un prizonier cat se poate de obedient. Eliberarea, mult dorita liniste se lasa asteptata si ... si disperarea pune stapanire pe tot si pe toate la fel si cum si ceata se formeaza in zilele de iarna si se integreaza frumos in peisaj, ba chiar ajunge sa-l defineasca mai bine. Eliberarea vine o data cu plecaciunea pana la pamant, cu recunostinta pentru ce avem si mentinerea bucuriei chiar si atunci cand ochii sunt inlacrimati si sufletul plange de durere.

Cu smerenie ma inclin pana la pamant si cu recunostinta multumesc pentru darurile pe care le-am primit de-a lungul vietii mele.

O seara frumoasa de ianuarie!

Proiect Fuziune 2012 - 1.2

2012-01-21T21:01:00.001+02:00

"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”

Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"

... şi tu poti fi unul dintre cei care pot schimba lumea!

Pentru mai multe informatii, click aici

Asadar sa lasam lumina sa lucreze pentru noi!

Amintesc si acest Acatist care ar putea aduce o farama de liniste, o scanteie de Lumina in drumul Omului prin viata.

Acatist pentru iertare

Prea Sfanta Treime, sufletul meu striga la Tine sa ma ajuti in a invata sa iert si sa primesc iertarea fara de care nu vom intra in iubire. Doar Tu vezi cat ma mint atunci cand spun ca am iertat si ca iubesc cu adevarat. Dar atata timp cat tin minte raul nu fac decat sa ma amagesc. Prea Sfanta Treime primeste rugaciunea ea si slava Tie pentru toate.

Condacul 1

Prea Sfanta Treime, de toti slavita, sufletul meu se zbate sa invete iertarea dar nu gaseste calea, ma complic in vorbe si ma ratacesc in fapte, departandu-ma de calea simpla a invataturilor Tale. Te rog pe Tine, da-mi ajutor si spor in a ierta si a fi iertat. Prea Sfanta Treime, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 1

Tata, Fiule si Sfantule Duh, Treime Sfanta, mult am gresit in fata Ta si a creatiei Tale. Imi pare rau acum si cer iertare in fata Ta, a Cerurilor, a oamenilor, in fata a toata Creatia Ta si te rog ajuta-ma la iertarea mea.

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate faptele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate gandurile mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate cuvintele mele rele,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit crezand ca fac bine,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate ce nu le-am luat in seama,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce nu am invatat in viata,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 2

Prea Sfanta Treime si mult dorita, in fiecare zi iti marturisesc cate am gresit dar las nemarturisite greseli pe care nu le vad. Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate. Cu gura spun ca am iertat dar sufletul isi aduce mereu aminte raul. Doamne, strig din toata fiinta mea : Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 2

In fata Ta nu pot minti, Tu stii tot ce fac si ce inca nu am facut, de Tine nu ma pot ascunde, Treime Sfanta, Dumnezeul meu cel bun, ajuta-ma sa ma regasesc caci de mine ma ascund mintindu-ma. Treime Sfanta, asculta rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la flori,

Treime Sfanta, cer iertare de la pomi,

Treime Sfanta, cer iertare de la iarba,

Treime Sfanta, cer iertare de la plante,

Treime Sfanta, cer iertare de la seminte si roade,

Treime Sfanta, cer iertare de la firul de nisip,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 3

In fata ta, Dumnezeul meu in Treime Slavit, recunosc ca neiertarea de sine cea mai grea, ca de nu voi intelege sa ma iert pe mine cum voi putea ierta pe cei ce mi-au gresit si sa accept ca am fost iertat? Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 3

De mici invatam lucruri neimportante, cum sa reusim in viata, cum sa devenim conducatori, cum sa ajungem primii. Si asa ajungem primii in pacate. Cat de tarziu aflam ca Dumnezeu e iubire si iertare.

Treime sfanta, cer iertare de la soare,

Treime sfanta, cer iertare de la luna si stele,

Treime sfanta, cer iertare de la vant,

Treime sfanta, cer iertare de la foc si apa,

Treime sfanta, cer iertare de la ploaie si ninsoare,

Treime sfanta, cer iertare de la val si izvoare,

Treime sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 4

Treime Sfanta, in acest ceas tarziu al vietii mele imi doresc sa aflu cu sufletul adevarul Tau. Pana acum am invatat adevarurile acestei lumi care sunt minciuna inaintea ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la mama,

Treime Sfanta, cer iertare de la tata,

Treime Sfanta, cer iertare de la frati,

Treime Sfanta, cer iertare de la nasi,

Treime Sfanta, cer iertare de la copii,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti oamenii de pe pamant,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 5

Treime Sfanta, tu m-ai invatat prin sfintii Tai ca a ierta e dovada iubirii din fiecare. De am putea acum sa recunoastem cat de putin iubim. Cer ajutorul tau pentru toti oamenii de pe pamant si printre ei sa fiu si eu.

Icosul 5

Doamne, tu stii ce imi doresc dar nu ma pot opri sa cer intelepciune pentru a vedea ce imi lipseste, pentru a intelege iertarea cea din adancul inimii si nu cea din minte. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la animale,

Treime Sfanta, cer iertare de la pasari,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate vietatile pamantului,

Treime Sfanta, cer iertare de la bunele pierdute,

Treime Sfanta, cer iertare pentru toate relele nestiute,

Treime Sfanta, cer iertare de la toata Creatia Ta,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 6

Atata de mult am gresit ca nu imi pot socoti greselile dar cu voia Ta, Treime Sfanta, in fiecare zi, in minte mi se vor dezvalui, voi cere iertare si voi ierta. Ajuta-ma prin ingeri si Arhangheli sa am putere in rugaciune de iertare.

Icosul 6

Sufletul meu iti canta Tie, se roaga, iti plange caci ce e mai bun in viata mea decat vorbirea cu Tine? Si in aceste clipe imi dau seama cat de frumoasa e Creatia Ta si cat ma iubesti pe mine "omul". Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce rau am vorbit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am invatat gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru tot ce am inteles gresit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea credinta,

Treime Sfanta, cer iertare pentru putina mea iubire,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 7

Treime Sfanta, iti multumesc pentru toate binecuvantarile si bucuriile din viata mea, pentru sanatate, pentru bunastare dar te rog sa ma ajuti sa inteleg mai mult si sa pot ierta ca sa fiu iertat. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 7

Viata mea a fost plina de urcusuri si caderi, dar in fiecare clipa mi-ai trimis ajutor pe ai tai ingeri pazitori, arhangheli vindecatori, puteri ceresti, sfinti si sfinte dar eu orb fiind nu i-am vazut, surd fiind nu i-am auzit, si cu inima mea impietrita nu i-am simtit. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Ingeri,

Treime Sfanta, cer iertare de la Arhangheli,

Treime Sfanta, cer iertare de la Sfinti si Sfinte,

Treime Sfanta, cer iertare de la toate Puterile Ceresti,

Treime Sfanta, cer iertare de la Heruvimi si Serafimi,

Treime Sfanta, cer iertare de la toti slujitorii Tai,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 8

Treime Sfanta, natura e supusa Tie, in afara de mine "omul" totul te asculta si lucreaza dupa legea Ta. Eu "omul", avand liberul arbitru ma pierd tot mai mult din neam in neam. Acum in aceasta clipa, cu liberul meu arbitru, aleg sa Te iubesc si sa-Ti slujesc. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 8

Treime Sfanta, iti multumesc pentru ca, desi gresesc in fiecare zi Tu ai grija de mine si ma aperi neincetat, calauzindu-mi pasii catre lumina. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare de la Lumina,

Treime Sfanta, cer iertare de la Vointa,

Treime Sfanta, cer iertare de la Intuitie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Memorie,

Treime Sfanta, cer iertare de la Credinta,

Treime Sfanta, cer iertare de la Bunastare,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 9

Treime Sfanta, oricat de multa rugaciune Ti-as aduce nu-Ti pot multumi pentru toate bucuriile din viata. Acum imi doresc sa iert si sa iubesc, iubindu-te cu toata fiinta mea voi iubi intreaga Creatia Ta. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 9

Treime Sfanta, de-am intelege toti ca iubirea e raspunsul la tot, am iesi in lumina, cu inimile pline de bucurie si am trai in armonie. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Treime Sfanta, cer iertare pentru vorbirea mea cea goala,

Treime Sfanta, cer iertare pentru nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am mintit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru suparare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am risipit,

Treime Sfanta, cer iertare pentru cat am lenevit,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 10

Sfanta Treime, in fiecare dimineata deschid ochii inimii spre Tine si Te rog sa ai grija de noi, sa calauzesti pasii nostrii pe drumul de lumina, ca sa ajungem toti la Tine. Treime Sfanta primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 10

Treime Sfanta, avem nevoie in fiecare clipa in timpurile de acum sa intelegem iertarea, sa invatatam stiinta Ta vazuta si nevazuta si cu intelepciune venita de la Tine sa facem pe pamant Rai.

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata neiubire,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata rautate,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata invidie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata gelozie,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata nepasare,

Treime Sfanta, cer iertare pentru atata suferinta,

Treime Sfanta , primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 11

Treime Sfanta, sper cu ajutorul tau sa iert tot ce m-a suparat, din adancul inimii sa scot tot ce-i intuneric si sa pun in loc iubire si lumina venite de la Tine, lumina si iubirea ce mi le-ai dat de la inceput prin botez dar le-am pierdut pe drumul vietii. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 11

Sfanta Treime, de as intelege mai bine iubirea de Dumnezeu as fi mai curat, nu as mai gresi si rataci prin viata. E de ajuns sa tin prima Ta lege caci in ea sunt cuprinse toate celelalte.

Treime Sfanta, iert tot ce s-a gresit fata de mine,

Treime Sfanta, iert barbatii,

Treime Sfanta, iert femeile,

Treime Sfanta, iert copiii,

Treime Sfanta, iert prietenii si rudele,

Treime Sfanta, iert pe cunoscuti si necunoscuti,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 12

Treime Sfanta, Tu vii la fiecare dintre noi la timpul potrivit ca sa ne arati ca suntem intorsi cu spatele la Tine, noi crezand ca stam la picioarele Tale. Alunga ceata inimilor noastre si fa sa vedem unde ne aflam cu adevarat fiecare. Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Icosul 12

Treime Sfanta, Tu ai creat Universul si tot ce misca, in toate e scanteie divina. Toata Creatia Te asculta, eu "omul" nu. Oare ce imi lipseste sa inteleg frumusetea iubirii Tale?

Treime Sfanta, cer iertare de la Univers,

Treime Sfanta, cer iertare de la Pamant,

Treime Sfanta, cer iertare de la munti,

Treime Sfanta, cer iertare de la ape,

Treime Sfanta, cer iertare de la soare,

Treime Sfanta, cer iertare din adancul meu la toate,

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate.

Condacul 13

Treime Sfanta, in fiecare zi imi cer iertare de la zidirea Ta si atunci, cand Pacea cea mai presus de cuvinte va umple inima mea, voi sti ca primul pas e facut si il voi face pe al doilea, sa incep a iubi.

Treime Sfanta, primeste rugaciunea mea si slava Tie pentru toate (de 3 ori si apot Icosul 1 si Condacul 1)

Rugaciune

Inima mea rosteste cuvinte mici si umile, cerand iertare de la toti din cer si de pe pamant, pentru greselile stiute si nestiute. Nu am scuze pentru cate am gresit dar cu tot sufletul meu imi doresc sa iert si sa fiu iertat si sa nu mai gresesc, sa ma umplu de Iubire si Lumina pentru intreaga Ta zidire.

AMIN