Magazin CS

Magazin Cultural Științific este acum ... Online

2020-06-10T22:28:00.001+03:00

Magazin Cultural Științific este acum ... Online

Ne găsiți la adresa de mai jos

Misterele Groenlandei

2017-04-02T18:08:00.000+03:00

Timp de 10 ani un fenomen ciudat care se petrecea în Groenlanda le-a dat bătăi de cap oamenilor de știință. Miliarde de litri de apă din lacuri dispareau.

Ciudatul fenomen se producea în curs de câteva ore. Apa din unele lacuri dispărea în câteva ore. După zece ani, cercetătorii au descoperit cauza acestui fenomen. În interiorul acestor lacuri s-au produs falii gigant care în câteva ore au înghițit toată apa.

Au fost utilizate 16 balize GPS care au fost așezate în jurul unui lac care a secat in 6 ore. Cercetările au arătat că imensa cantitate de apă a creat o presiune asupra calotei glaciare care s-a fisurat și a creat falii.

Piri Reis a fost un amiral turc care în perioada 1513-1528 a realizat două hărți care s-au dovedit foarte precise. Groenlanda era reprezentată ca fiind formată din două insule si fără existență calotei glaciare.

Grație unor imagini captate de un satelit, în Groenlanda a fost descoperit un canion cu o lungime de 750 kilometri si o adâncime de 800 de metri. Acest canion este mai mare decât Marele Canion din nord vestul Arizonei care are o lungime de 450 kilometri.

Doi cercetători americani au realizat în Marea Groenlandei o filmare de excepție. La o adâncime de 900 de metri au filmat o creatură care seamănă cu o sirenă.

Creatura are o coadă ca a peștelui, iar degetele au o membrană interdigitală. Un mister este și faptul cum au reușit aceste creaturi umanoide să se adapteze la temperaturi extrem de scăzute.

În Groenlanda trăiește cea mai longevivă specie de vertebrate. Este vorba despre un rechin care trăiește 400 de ani. Are o lungime de peste 7 metri și se poate scufunda până la 600 de metri. El ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 150 de ani.

Revista americană Science a publicat un articol cu privire la o descoperire care a fost făcută în 2016. Sub un strat de gheață de 3 kilometri a fost descoperit un peisaj de tundră cu o vechime de peste 2,7 milioane de ani. Groenlanda a fost cu adevărat verde înainte de a fi acoperită de gheață.

Vrei să vezi o bufniţă goală ?

2017-01-21T19:59:00.001+02:00

V-aţi întrebat vreodată cum arată o bufniţă fără pene? Cineva a pus această întrebare pe internet, iar răspunsul l-a suprins.

Utilizatoare de Twitter Dana Schwartz a fost curiosă să vadă cum arată o bufniţă fără pene, iar internetul i-a oferit răspunsul, care la început a surpins-o pe tânără, informează IFL Science.

Odată ce uimirea trece, poate fi observat modul fascinant în care este construit corpul bufniţei. Iată cum arată pasărea.

Imagini incredibile și inexplicabile de pe Marte

2017-01-21T19:51:00.000+02:00

În ultimii ani, de când misiunea Curiosity a prins contur pe Marte, numeroase imagini au fost transmise cu Planeta Roșie. Astfel s-au născut numeroase controverse cu privire la presupusa viață de pe Marte.

Specialiștii, în urma analizelor, au ajuns la concluzia că în trecutul îndepărtat Marte a fost o planetă vie, asemănătoare cu Terra, pe care una sau mai multe civilizații și-au dus existența.

Pornind de la această teorie, la care se adaugă fotografiile captate de Curiosity, s-au născut diverse controverse cu privire la Marte. Din acest motiv am ales să vă prezentăm mai multe anomalii de pe Marte.

În prima imagine se poate observa un dom uriaș. Acesta se presupune că a fost construit de către ultima civilizație care a trăit pe Marte. Nu s-au descoperit mai multe detalii cu privire la acest dom, dar este limpede că este vorba despre o structură misterioasă.

O altă imagine interesantă este cea în care se poate observa o statuie misterioasă. Adevărul este că imaginea nu este foarte clară, dar se poate observa conturul presupusei statui.

O altă descoperire spectaculoasă se referă la hieroglifele de pe o piatră. Acestea seamănă extrem de bine cu cele egiptene. Oare poate să existe o legătură între scrierea egipteană și hieroglifele de pe Marte? Posibil să existe, dar deocamdată nu se poate face nicio legătură certă între aceste două aspecte.

Creatura misterioasă de pe Marte. Acesta este titlul imaginii în care se poate observa o vietate ascunsă într-o mică peșteră de pe Marte. Această imagine a creat numeroase controverse pentru că în timp ce o tabără susține că este vorba despre o iluzie optică, cealaltă este convinsă că este vorba despre un păianjen uriaş.

Extraterestrii sunt prietenii lui Dumnezeu ! Vor fi in curand pe Pamant !

2016-11-16T20:35:00.002+02:00

Nu mai e decat un pas pana la intalnirea cu extraterestrii. Cel putin asa sustin reprezentantii Academiei de Stiinte din Anglia. Si nu vorbesc de o civilizatie, ci de o suta chiar.

“Acum nu ne mai intrebam daca suntem in Univers, ci cand ne vom intalni cu civilizatiile extraterestre“, ne sugereaza oamenii de stiinta care par destul de increzatori intr-o astfel de intalnire.

“In baza cunoscutei ecuatii Drake, care ajuta la determinarea numarului de civilizatii din galaxie si posibilitatea venirii in contact cu ele, putem spune ca, in fiecare moment, in Univers, exista intre 10 si 100 de civilizatii extraterestre”, a declarat dr. Martin Dominik, profesor la St. Andrews University.

Aceasta ecuatie a fost conceputa in 1960 de catre Frank Drake, profesor de astronomie si astrofizica la Universitatea Santa Cruz din California, dar si coordonatorul SETI, programul pentru cautarea civilizatiilor extraterestre.

Expertii britanici chiar vin cu ideea infiintarii in cadrul structurilor ONU a unei agentii speciale competente care sa se ocupe de problemele legate de asteptata intalnire cu civilizatiile extraterestre.

Dr. Martin Dominik chiar a incercat sa ne pregateasca pentru o astfel de intalnire, sugerand faptul ca asemenea civilizatii nu sunt “generatoare de pericole”, asa cum se crede.

Teorii privind efectele unei intalniri de gradul 3

Oamenii de stiinta spun ca frica de necunoscut a generat de-a lungul timpului o gramada de ipoteze apocaliptice despre intalnirea cu fiintele din afara globului terestru.

Simon Conway Morris, Cambridge: “Este foarte multa liniste in spatiu, dar lucrurile nu vor ramane asa“

Dr. Simon Conway Morris de la Universitatea Cambridge este unul dintre oamenii de stiinta care au participat la studiul publicat in revista Philosophical Transactions of the Royal Society Academy. Omul de stiinta a spus ca civilizatiile extraterestre au avut tot timpul sa se dezvolte in conditiile in care in Cosmos exista cel putin 100 de miliarde de galaxii, iar sistemul nostru solar este tanar in comparatie cu restul Universului, o diferenta de 9,1 miliarde de ani. Dar dr. Morris sustine ca o intalnire cu civilizatiile extraterestre nu ar avea efecte benefice pentru omenire. Asta pentru ca ar fi interesati doar de resursele Terrei.

Stephen Hawking: “Extraterestrii exista, dar nu trebuie sa-i contactam“

La randul sau si omul de stiinta Stephen Hawking crede ca o asemenea intalnire de gradul 3 nu ar fi indicata. Acesta spune ca e posibil ca extraterestrii sa-si fi irosit toate resursele planetei lor si sa incerce sa descopere unele noi. “Intr-o asemenea situatie, extraterestrii ar putea cauta planete noi pe care sa le colonizeze. In cazul in care ar intra vreodata in contact cu noi, situatia ar putea fi similara cu descoperirea Americii. Cu totii stim ce s-a ales de indieni“, a adaugat Hawking.

Albert Harrison, psiholog: “Poate ca ei sunt prea departe de noi si niciodata nu vom reusi sa ne intalnim unii cu altii“

Acesta este de parere ca extraterestrii nu isi doreasc cucerirea intregului spatiu interstelar. Dar isi fundamenteaza teoria pornind de la ideea ca oamenii tind catre coexistenta pasnica. Iar daca extraterestrii seamana cu noi, atunci vor impartasi si ei aceeasi atitudine nonviolenta. “Orice este posibil. Ei pot exista, insa noi nu stim exact ce cautam“, mai spune Harrison.

Astronomul de la Vatican: Extraterestrii sunt prietenii lui Dumnezeu!

Parintele Gabriel Funes, astronomul sef al Vaticanului, marturiseste ca el crede in existenta “fratilor extraterestri” si ca omenirea nu este singura forma de viata din Univers, ba din contra, ar putea fi ultima. Acesta crede in existenta unei intregi comunitati extraterestre, care este “in stransa relatie de prietenie cu Creatorul”. Sursa : Stirileprotv.ro

Istoria unei arme celebre si a inventatorului ei : Kalaşnikov

2016-11-10T08:26:00.002+02:00

Istoria alege deseori oameni cu origini umile, cu care marchează însă definitiv traseul omenirii. Un astfel de om este creatorul celei mai eficiente arme de asalt. Într-un paradox nemaiîntâlnit, om şi armă şi-au influenţat reciproc destinele. Omul şi-a împrumutat numele armelor, iar ele l-au făcut celebru pe mapamond. E o celebritate pe care, astăzi, nonagenarul armurier şi inventator o priveşte cu dispreţ şi răceală, dar de care nu se mai poate elibera. Cele peste 100 milioane de arme de foc produse după ”reţeta” sa i-au adus o nedorită jertfă de alte câteva sute de milioane de vieţi omeneşti.

Tanchistul-poet care inventa pistoale automate

Destinul a vrut cu tot dinadinsul ca cel mai mare producător de arme de asalt din toate timpurile să vadă lumina zilei în inima Asiei, în sătucul Kurya din imensitatea Regiunii Altai, deţinută încă, pe atunci, de muribundul Imperiu Ţarist.

Nou-născutul a fost botezat Mihail Timofeevici Kalaşnikov şi a devenit instantaneu una dintre multele guri flămânde ale unei familii de simpli ţărani.

Soarta a fost crudă cu el încă din fragedă pruncie, deoarece tatăl său a fost deportat într-unul dintre gulagurile de tristă amintire ale Uniunii Sovietice.

Nimeni nu ar fi crezut pe atunci că micuţul Mihail ar fi avut vreo înclinaţie tehnică; nimeni nu a putut să vadă aptitudinile unui mare armurier şi inventator în acest copil.

Mihail era o fire sensibilă, înclinată spre lirism. Băiatul chiar credea că va deveni poet. Până la chemarea pentru îndeplinirea serviciului militar, Mihail scrisese deja nu mai puţin de şase volume de poezii. (De fapt, şi în prezent, în ciuda vârstei înaintate, Mihail Kalaşnikov scrie încă poeme.)

Gheara Armatei Roşii se materializează într-un ordin de recrutare sosit în anul 1938, ordin care îl trimite pe Mihail la Kiev. Ajuns aici, personajul nostru devine mecanic tanchist, ajungând, în cele din urmă, sergent major, comandantul unui tanc.

Vorbim de celebrele şi temutele tancuri ruseşti T34, din Regimentul 24 de Tancuri aparţinând de Divizia 24 Motorizată, staţionată lângă Stryi. Calităţile sale înnăscute de vizionar şi inventator ies pentru prima dată la iveală odată cu proiectarea, în premieră mondială, a unui dispozitiv destinat să numere obuzele trase de tunul din tanc.

Mai târziu, Mihail se va distinge şi în luptele împotriva Wermacht-ului. Este grav rănit de schije în timpul luptelor date pentru apărarea oraşului Bryansk, în luna octombrie a anului 1941.

Pe patul de spital, Mihail Timofeevici se gândeşte foarte serios la conceperea unei arme automate de asalt care să însemne ceva nou pe câmpul de luptă. Gândurile sale erau alimentate atât de experienţele personale cu armele automate din dotare, cât mai ales de reproşurile camarazilor răniţi, colegii de spital plângându-se deseori de calitatea execrabilă a armelor de asalt. Ulterior, în perioada de convalescenţă, care durase 6 luni de zile, Mihail nu a renunţat deloc la ideea creării unei noi arme. Una cu adevărat revoluţionară...

A purces deci la treabă, fiind încurajat de camarazi şi mai ales de superiori.

Când prototipul a fost gata, l-a prezentat în cadrul Institutului de Aviaţie din Moscova, corp de armată evacuat pe atunci în Alma-Ata, capitala Kazahstanului.

Arma nu a trecut testele, lăsându-i reci pe membrii comisiei de examinare.

Deloc marcat de acest prim insucces, Mihail perseverează în căutările şi improvizaţiile sale, astfel încât, la data de 12 iunie 1942, al doilea model de pistol automat este creat în atelierele aceleiaşi instituţii militare.

În plin Război Mondial, se pare că tânărul din Kurya dăduse lovitura. Talentul său, ascuns până în acele momente, începea să dea roade.

Cel mai mare expert de atunci al Armatei Roşii în domeniul armelor mici şi de asalt, reputatul A.A. Blagonravov, a fost interesat imediat de ideile novatoare ale lui Kalaşnikov. Chiar dacă nu a recomandat producţia în masă a celui de al doilea model, deoarece considera că mai avea nevoie de unele îmbunătăţiri, expertul militar a făcut totul pentru a-l trimite pe autodidactul designer spre Centrul de Cercetări al Armelor de Asalt de pe lângă Directoratul Armatei Roşii. Din 1944 până în 1946, Mihail a dezvoltat un nou model experimental, model care, în anul 1949, a fost adoptat de forţele armate ale Uniunii Sovietice.

Ani de glorie

În urma acestui succes de proporţii, Mihail este decorat personal de către Iosif Visarionovici Stalin. Fostul copil de ţăran ajunsese, de la un autodidact şi obscur inginer militar, la rangul de proiectant-şef în cadrul Departamentul de Arme de Asalt al Armatei Roşii.

Avtomat Kalaşnikova-Model 1947 tocmai se născuse.

Gurile rele, tot mai des auzite după căderea Uniunii Sovietice din anul 1991, clamau în schimb că Mihail nu inventase nimic nou, ci preluase şi dezvoltase modelele concepute deja de cei doi armurieri de top ai Wermacht-ului, celebrii proiectanţi de arme automate Hugo Schmeisser şi Werner Grunner. Cât de adevărate sunt aceste afirmaţii, sau mai precis, câte din totalul pieselor unui AKM clasic au fost concepute de cei doi ingineri germani, nu vom şti cu siguranţă niciodată. Aceleaşi "guri rele" susţin că AKM-ul nu este decât o variantă puţin modificată a modelului Sturmgewehr 44, conceput integral de Schmeisser. Arhivele care deţin povestea completă a armei de legendă nu vor fi, pesemne, accesibile niciodată, iar Mihail Kalaşnikov, astăzi în vîrstă de 91 ani, este puţin probabil să dea vreo declaraţie fulminantă.

Adevăratul model de succes mondial a fost aşa numitul Avtomat Kalaşnikov Modernizirovanîi, mult mai cunoscut sub prescurtarea de AKM, model lansat în anul 1963. Noua armă de asalt era mai uşoară, mai precisă şi mai puternică decât modelele anterioare. În plus, era mult mai ieftină de produs şi extrem de fiabilă şi rezistentă.

Calibrul de 7,62X54R a devenit la fel de celebru ca arma. AKM oferea şi alte îmbunătăţiri, în special prin forma încărcătorului şi a compensatorului de recul de la gura ţevii.

Decoraţiile începeau să curgă în ţara natală, unde Mihail devine, fără voia sa, un erou al Uniunii Sovietice. Ajunge erou al Muncii Socialiste (anii 1958 şi 1976), primeşte Premiul Lenin în 1963, în 1969 este ridicat în rang de colonel, iar doi ani mai târziu primeşte gradul de Doctor în Ştiinţe Inginereşti. Nu este scutit nici de alte trei Ordine Lenin, Ordinul Cravatei Roşii a Muncii, Ordinul Marelui Război de Apărare a Patriei, Ordinul Steaua Roşie şi un maldăr de decoraţii mai mici despre care bătrânelul de astăzi spunea, într-un interviu recent, că ar încăpea într-o mică furgonetă.

Spre surpriza tuturor, Kalaşnikov omul nu agrea cu totul ideologia materialist-ştiinţifică a comunismului şi nu îmbrăţişa nici ateismul militant al regimului sovietic. Mai târziu, în memoriile sale, Mihail declara că principiile de eficienţă si fiabilitate ale armelor sale au fost inspirate de ideile din marea literatură rusă şi din citirea Bibliei (!), armurierul secolului recunoscând că în pauzele de lucru obişnuia să citeasca intens, atât din cartea sfântă a creştinismului, cât şi din volumele autorilor ruşi.

Mistic, poet sau erou al socialismului, onorurile continuă să curgă la adresa sa, astfel încât în anul 1980 devine Cetăţean de Onoare al sătucului natal, după ce, în anul 1987, primeşte acelaşi statut din partea oraşului Ijevsk.

Preşedinţii Elţîn şi Putin l-au decorat personal, acesta din urmă înaintându-l la gradul de general-maior.

Automatul care a marcat istoria

Arma creată de el a devenit un simbol de luptă, un mit şi un punct de referinţă în toate conflictele armate din ultimii 60 de ani.

AKM a devenit, în scurt timp, o armă populară, fiind prezentă la ora actuală, prin diverse variante, nu foarte diferite, în armatele a peste 70 de ţări.

Din anul 1990 până în prezent, a fost principala armă folosită la potenţialul său maxim în nu mai puţin de 46 din cele 49 de conflicte majore care au răvăşit Pămîntul.

Anul trecut, un raport al Băncii Mondiale (ia te uită ce-i mai interesează pe ăştia!) estima că, din totalul celor 500 milioane de arme de foc de pe Terra, cel puţin 100 milioane sunt automate Kalaşnikov sau variante ale acestora. Prin comparaţie, la ora actuală, în întreaga lume circulă mai puţin de 10 milioane de arme de asalt similare produse de americani.

Este singura armă care figurează pe steagul unei ţări (Mozambic) şi pe cel al unei temute organizaţii militare din Orientul Mijlociu (Hezbollah).

Cea mai căutată armă de asalt, AKM a fost proiectată de la bun început pentru condiţiile teribile de pe câmpul de luptă. Arma este funcţională în condiţii cu adevărat extreme - ploaie, arşiţă, praf, nisip, noroi. Acolo unde se blochează orice armă similară concepută în Statele Unite sau ţările Europei Occidentale, un AKM va funcţiona la parametri optimi.

Poţi să o scufunzi în apă şi să tragi cu ea imediat după acest test. Poţi să treci peste ea cu automobile grele, poţi să o legi de un autovehicul militar şi să o târăşti prin praf, tot va funcţiona, după cum au demonstrat-o sute de teste comparative.

Cu toate că primele modele nu aveau tocmai o acurateţe optimă pentru o arma de asalt, precizia lăsând de dorit la distanţe mari, iar reculul puternic fiind încă un dezavantaj major, puterea glonţului capabil să trecă prin ziduri de grosime medii, prin veste şi căşti antiglonţ, precum şi fiabilitatea incomparabilă şi costurile de producţie mici au făcut ca AKM-ul să devină lider incontestabil de piaţă.

Episodul războiului din Vietnam nu mai are nevoie de niciun fel de comentariu, AKM-ul sovieticilor din 1963 dovedindu-se net superior, la toate capitolele, armelor de asalt deţinute de trupele Unchiului Sam.

Triumful AKM s-a datorat în mare măsură sintagmei "lucrul potrivit la locul potrivit".

Explozia sa globală nu s-a datorat faptului că era o minune a vremurilor sale, ci mai degrabă fluctuaţiilor politicilor şi strategiilor militare pe plan global.

Tradus în fapte, înseamnă că politicile militare şi deciziile de politică externă ale Kremlinului s-au susţinut reciproc unele pe altele în cazul destinului acestei arme.

După moartea lui Stalin în anul 1953, apariţia unui lider mai relaxat precum Nikita Hruşciov şi, mai ales, crearea Pactului de la Varşovia au împins arma lui Kalaşnikov spre cucerirea lumii.

Noua politică externă a Uniunii Sovietice de atunci avea un nou deziderat: înarmarea statelor-satelit din Blocul Estic.

Chinezii produceau deja din anul 1956 propriile variante ale armei, iar statele "prietene" au început şi ele să producă modele specifice.

Nici măcar Israelul, stat aparent rival URSS-ului, nu a rămas insensibil la performanţele armei.

A fost nevoie doar de Războiul de 6 zile şi de capturarea unei trupe de comando egiptene înarmată cu AKM-uri, pentru ca Tsahalul (Forţele Armate Israeliene) să recunoască avantajele nete ale armei comparativ cu modelele M16 deţinute de soldaţii israelieni.

Pe baza acestor realităţi, inginerii militari de la Tel Aviv au produs propria variantă de AKM (cu mici modificări), celebrul IMI Galil, armă aflată astăzi în dotarea forţelor israeliene.

Statele din Pactul de la Varşovia produceau deja modele tipice, cele mai apreciate fiind tipurile de AKM fabricate în România, fosta Iugoslavie şi Polonia.

În ţara noastră, uzinele de la Cugir au produs în principal modelele PM-md63 şi PM-md90, binecunoscute românilor care au făcut armata sub denumirea de "Pemeuri".

Modelele româneşti s-au dovedit a fi de o calitate extrem de bună, fiind foarte căutate la export şi putând fi întâlnite astăzi în toate colţurile lumii.

Alt atribut al armei este potenţialul său mortal inegalabil. Fie că este în mâinile unei bătrânici, ale unui "copil al războiului" din Africa, ale unui taliban, soldat din Spetsnaz sau traficant de droguri din America Latină, AKM ucide sau, în cel mai bun caz, mutilează. Glontele său este considerat de mulţi ca fiind chiar prea puternic pentru o armă automată portabilă.

Accesibilitatea armei în conflicte urbane, lupte de gherilă, reglări de conturi tribale sau în lumea drogurilor, adică exact tipul de conflicte din ultimele decenii, i-a făcut pe strategii Pentagonului să inventeze un nou termen militar de specialitate, aşa-numitul "Asymmetric Warfare".

Kalaşnikov-ul viitorului şi bătrânul cu muzeu

Dacă documentarul "The Gun" are ca punct central modul în care AKM-ul a modificat cursul războaielor din ultimii 50 ani, întrebarea tuturor se îndreaptă spre rolul creaţiei lui Mihail pe câmpurile de luptă din viitorul apropriat.

Întrebarea şi-au pus-o şi specialiştii uzinelor IJMAŞ din Ijevsk, preocupaţi de apariţia pe piaţă a unor modele concurente care egalează şi chiar depăşesc capacităţile armei produse în 1963.

Răspunsurile au venit tot din partea proiectanţilor ruşi care, cu concursul lui Mihail, au reuşit în ultimii ani să scoată modele de AKM, care sunt absolut remarcabile.

Vorbim aici de modelele AK-107, AK-108, AK- AS/ASM, TKB-0146, AN-94 Abakan, AK-103. Multe dintre acestea funcţionează pe vechiul calibru 7,62, iar restul sunt pe calibre NATO. Sunt folosite în special în misiunile de comando ale trupelor ruse, de către membrii serviciilor secrete sau de membrii serviciilor de pază ai înalţilor demnitari de la Kremlin.

Mai puternice, mai eficiente, mai precise, mai durabile, mai mortale, ultimele modele ale temutei unelte a morţii sunt greu accesibile pentru punctele fierbinţi de pe glob.

Pe de altă parte, Mihail nu se poate plânge deloc de destinul avut în această existenţă. Decorat la rând şi de preşedintele rus în funcţiune, care l-a lăudat pentru crearea "unui brand de care este mîndru orice rus", nonagenarul a ajuns să fie şi "Erou al Federaţiei Ruse".

Pe plan financiar, iarăşi străluceşte, fiind deţinătorul a 30% din acţiunile unei companii germane din Sollingen care produce sortimente de vodcă, cuţite, tricouri, umbrele etc, "branduite" sub numele Kalaşnikov.

Totul a culminat cu inaugurarea Muzeului Kalaşnikov, pe data de 4 noiembrie 2004, în oraşul Ijevsk. Straniul muzeu expune biografia completă a lui Mihail, Biblia sa din tinereţe, precum şi o parte din schiţele primelor tipuri de arme. Punctul de maxim interes al muzeului constă în sălile ticsite cu toate modelele acestui pistol automat, de la cele din anii celui de-al Doilea Război Mondial, până la ultimele arme produse la IJMAŞ.

Tot aici se pot admira toate modelel de AKM produse în alte ţări, printre care şi "Peme-urile" noastre.

O altă sală este dedicată impactului social şi cultural al armei pe mapamond, percepută ca mijloc de luptă pentru independenţă şi mai ales ca ultim apărător în faţa capitalismului galopant, imperialismului şi colonialismului globalist modern.

Din vorbele lui Mihail Timofeevici...

Mihail va rămâne în istorie nu doar datorită armei care-i poartă numele, ci şi pentru vorbele sale memorabile, unele dintre ele străbătute de un autentic umor rusesc:

Munca mea este viaţa mea, şi viaţa mea este munca mea. Am inventat acestă armă să îmi apăr ţara de nazişti. Astăzi sunt mândru că, pentru mulţi oameni, arma a devenit un sinonim pentru libertate.

Nemţii sunt singurii responsabili de faptul că am devenit un fabricant de arme. Dacă nu ne invadau ţara, aş fi proiectat maşini agricole.

Cineva m-a întrebat odată cum pot dormi liniştit noaptea ştiind că armele inventate de mine au ucis milioane de oameni, unii dintre ei fiind nevinovaţi. I-am răspuns că nu am nicio problemă de conştiinţă, deoarece oamenii sunt cei care ucid oameni, arma neatinsă de mână omeneasca nu poate ucide nici măcar un şoarece.

Înainte de a crea ceva nou, trebuie neapărat să cunoşti tot ce s-a creat anterior în acel domeniu.

Sunt oricând gata să-i strâng mâna celui care poate crea o armă de asalt mai bună decât a mea.

Câteodată este dureros să văd atâţia criminali şi ticăloşi înarmaţi cu AKM-uri. Eu am creat arma pentru apărarea ţării, nu pentru mafioţi şi terorişti.

Tot ce este complex nu este folositor, şi tot ce este folositor este simplu. Acesta este motto-ul după care mi-am ghidat viaţa.

Sincer, aş fi preferat să inventez o maşină care să-i fi ajutat pe ţărani la munca câmpului.

Cred că talentul meu este unul înnăscut.

Am tras milioane de gloanţe. Mai trag şi acum, la vârsta asta. Aşa am ajuns să fiu tare de urechi, de la zgomote...

Teroriştii vor căuta întotdeauna arme simple, funcţionale şi de încredere.

Partea negativă a vieţii constă în fapul că cineva, din umbră, vrea să conducă toată omenirea. Cu Rusia nu-i va merge...

Visul meu dintotdeauna a fost acela de a inventa un motor care nu se opreşte niciodată.

Cred că dacă mă apuc să proiectez un tren, va arăta la final ca un AK-47.

Nu am făcut studii tehnice, deci a trebuit să improvizez continuu.

Nu ai ce face! Omul va inventa arme cu orice ocazie...

Armata noastră a dat ordin să se creeze o armă de asalt nouă şi mai eficientă decât cele de pe atunci. Am fost nevoit să improvizez, altfel eram eliminat din concurs.

Când l-am vazut pe Bin Laden la televizor înarmat cu un AKM, m-au apucat toţi nervii pe bărbosul ăla nebun. Dar ce pot să fac? Teroriştii or fi ei nebuni, dar nu sunt proşti: întotdeauna aleg cele mai bune arme...

Cea mai inaltă biserică din lume e erodată de .. urină

2016-11-10T08:11:00.000+02:00

Domul din Ulm (sudul Germaniei) a rezistat atacurilor din timpul războaielor, însă un alt factor decisiv îl poate pune la pământ.

Domul din Ulm este o biserică evanghelică-luterană, cu o înălţime de peste 160 de metri. În prezent este cea mai înaltă biserică din lume, iar în 1890 era cea mai înaltă clădire din lume.

Clădirea a supravieţuit multiplelor atacuri aeriene, rămânând una dintre emblemele cele mai statornice ale oraşului Ulm.

În prezent, însă, clădirea este în pericol din cauza neglijenţei localnicilor care urinează des pe marginea clădirii. Pereţii exteriori realizaţi din piatră de nisip încep să se erodeze de la bază către vârf din cauza funcţiei secundare a clădirii - de toaletă publică. Sărurile şi acidul din urină provoacă eroziunea bazei bisericii. O altă problemă care afectează clădirea este voma. În afară de faptul că prin astfel de activităţi se distruge o emblemă locală, Domul din Ulm este şi un loc lipsit de igienă.

Pentru a descuraja aceste obiceiuri, oficialii oraşului au decis în anii trecuţi să amendeze cu 50 de euro pe oricine utilizează domul în astfel de scouri. La începutul acestui an amenda a fost dublată, însă nu i-a împiedicat pe oameni să utilizeze clădirea ca toaletă publică.

,,Am supravegheat-o pentru jumătate de an şi din când în când este plină de urină şi vomă,'' a declarat Michael Hilbert, directorul agenţiei însărcinate să conserve structura clădirii. Purtătorul de cuvânt al oraşului a declarat pentru un ziar german că prezenţa poliţiei din jurul bisericii are un impact minim şi că ,,problema va persista atâta timp cât în zonă există oameni.

Domul este amplasat în zona centrală a oraşului, unde anual are loc festivalul vinului, precum şi un târg de crăcun faimos. În cadrul ambelor evenimente lipsesc, însă, toaletele publice. Deşi în zonă se află nenumărate clădiri, localnicii preferă să urineze pe o biserică veche din anul 1377 din cauza boltelor care oferă un semi-spaţiu privat.

Barbatul sau femeia ? Cine are memoria mai buna ?

2016-11-09T18:46:00.001+02:00

În bătălia dintre sexe, femeile au susţinut mult timp că îşi pot aminti lucrurile mai bine şi mult mai repede decât bărbaţii. Un studiu recent sugerează că între memoria femeilor şi a bărbaţilor chiar există o diferenţă majoră care se datorează modului de manifestare a emoţiilor.

Pierderea memoriei, din păcate, este o consecinţă a procesului de îmbătrânire. Estimările sugerează faptul că aproximativ 75% dintre adulţii în vârstă raportează probleme legate de memorie. Numărul femeilor care se confruntă cu probleme de uitare şi pierderi scurte ale memoriei a crescut în timpul dinaintea menopauzei. În plus, ele sunt mai predispuse la tulburări de memorie şi demenţă, comparativ cu bărbaţii, scrie medicalxpress.com.

În ciuda acestor condiţii, femeile de vârstă mijlocie depăşesc performanţele bărbaţilor în ceea ce priveştea amintirea cu exactitate a anumitor lucruri. Ele îşi amintesc lucrurile mult mai repede, cu mai multă acurateţe, şi mult mai în detaliu decât bărbaţii.

Femeile au o memorie mai bună

Un studiu recent, care a fost publicat în revista „The North American Menopause Society“, realizat pe 212 bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 45 şi 55 de ani, a analizat memoria episodică, prelucrarea semantică şi estimarea inteligenţei verbale prin testarea cognitivă. Conform rezultatelor, femeile tind să se descurce mai bine decât bărbaţii în ceea ce priveşte amintirile legate de anumite evenimente, dar mai puţin cu privire la momentul când s-a întâmplat.

Cercetătorii au constatat că femeile care se află la pre-menopauză depăşesc performanţele femeilor aflate la menopauză în ceea ce priveşte memoria şi exactitatea anumitor fapte petrecute în trecut. În schimb, la bărbaţi, partea de creier răspunzătoare de amintiri se micşorează între 20 şi 40 de ani, conform unui alt studiu citat de Daily Mail.

Responsabilităţile femeilor le ajută să-şi întărească memoria

Cercetătorii amintesc de faptul că femeile au o memorie mai bună şi datorită faptului că îmbină responsabilităţile de acasă cu cele de la serviciu, făcând toată viaţa un continuu exerciţiu pentru creier. Fie că sunt la serviciu sau acasă, mereu se gândesc la sarcinile pe care trebuie să le rezolve, ce fac ceilalţi membri ai familiei sau cu ce se îmbracă următoarea zi.

Totodată, femeile pun suflet şi emoţie în tot ceea ce fac. Psihologii numesc aceste puncte „repere de regăsire“. Din moment ce sunt mai susceptibile de a-şi include sentimentele în ceea ce fac, este mult mai probabil să-şi amintească mai bine anumite lucruri. Femeile aflate la menopauză au raportat rate mai mici de învăţare şi de regăsire a informaţiilor petrecute anterior, în timp ce memoria de stocare şi de consolidare au fost menţinute la acelaşi nivel.

Povestea Atlantidei

2016-10-19T08:30:00.002+03:00

Filozoful grec Platon scrie despre Atlantida că ar fi fost o mare civilizaţie din vest, care a cucerit partea de apus a Mării Mediterane. La apogeu, Atlantida a fost o glorioasă civilizaţie a bronzului, cu o uriaşă armată şi flotă, bogată în resurse naturale şi care a prosperat datorită relaţiilor comerciale cu alte naţiuni.

Nici până astăzi fascinantul continent dispărut nu a fost găsit de arheologi, fiind făcute speculaţii cu privire la locaţia sa, ce vizează o suprafaţă uriaşă, pornind din Irlanda şi până în Antarctica.

Cel care a scris foarte mult despre Atlantida este filozoful grec Platon în lucrarea ”Timaios şi Critias”, ce se presupune că ar fi apărut în jurul anului 360 î.Hr, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”, apărută în 2009 la editura Allfa. Filozoful grec descrie Atlantida ca pe o mare civilizaţie din vest, care a cucerit partea de apus a Mării Mediterane.

Platon susţine că Atlantida ar fi avut o formă alungită de circa 700 de kilometric, cu un brâu muntos în jurul coastelor şi o întinsă câmpie centrală. Pe principalul vârf muntos din sud s-a construit un mare acropolis în jurul căruia a înflorit principalul oraş cetate. Principalul oraş al Atlantidei era apărat de canale dispuse în cercuri concentrice, cu ziduri înalte care protejau zonele din cercurile intermediare.

Atlanţii ar fi realizat un vast canal, ce lega mai multe canale mai mici cu oceanul în partea de sud, iar întregul comerţ al lumii în acea perioadă ar fi parcurs acest drum de apă, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”. Platon vorbeşte şi despre apariţia Atlantidei, c e ar fi fost creată când zeii din Olimp şi-au împărţit lumea. Poseidon, zeul mării, şi-a însuşit-o şi a transformat-o aşa cum a crezut de cuviinţă.

Odată cu creşterea prosperităţii, atlanţii au devenit din ce în ce mai corupţi moral, iar zeii au hotărât să îi distrugă, provocând un uriaş cutremur, care a scufundat Atlantida în adâncurile oceanului.

Cea mai fascinantă teorie legată de continentul dispărut este expusă de scriitorul american Ignatius Donelly în cartea sa ”Atlantida: lumea antediluviană”. Acesta arată că Atlantida a reprezentat baza marilor civilizaţii ale lumii antice, pornind de la Egipt şi până la imperiul Inca prin prisma tehnologiei şi cunoaşterii avansate a atlanţilor.

Donelly a avansat ideea că multe din miturile şi legendele unor culturi, cum ar fi zeii nordici sau mitologia clasică, ar fi avut la bază informaţiile din istoria Atlantidei. După marele cutremur care a distrus Atlantida, supravieţuitorii s-ar fi refugiat în alte părţi ale lumii, unde au întemeiat noi civilizaţii, menţionează Joel Levy în cartea sa.

Scriitorul american a adus ca argument al teoriei sale asemănările c e ar exista între construcţia piramidelor din Egipt şi cultul Soarelui, mergând până acolo încât a afirmat că hieroglifele mayaşe şi cele egiptene ar fi fost înscripţionate de atlanţi, care ar fi inventat şi scrierea pentru aceste civilizaţii, alături de astronomie, sticlă, compas şi alte astfel de atribute ale civilizaţiei. Arheologii şi oamenii de ştiinţă au demontat de-a lungul vremii teoria lui Donelly, un exemplu fiind similarităţile dintre limba mayaşă şi cele mediteraneene, care, de fapt, nu există.

Naziştii s-au folosit de legenda Atlantidei pentru a da credibilitate mitologiei rasiste pe care o promovau. Ei au venit cu ideea că Atlantida ar fi fost locul de origine al arienilor nordici, care au creat civilizaţia pe Pământ şi unde s-ar fi dezvoltat un fel de societate fascistă utopică.

Deşi teoria lor frizează ridicolul, grupurile neonaziste din Europa, America şi fosta Uniune Sovietică se raportează des la ea chiar şi astăzi, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”. Posibile locaţii ale Atlantidei Povestea ţesută de Platon şi cei care i-au urmat s-a prăbuşit sub greutatea datelor oferite de ştiinţă.

Ipoteza scufundării Atlantidei ca urmare a unui cutremur devastator nu poate sta în picioare pentru că fundul Oceanului Atlantic a fost cartografiat, iar concluzia a fost că nu există întinderi mari de pământ scufundate la mare adâncime, precizează Joel Levy în cartea sa. Este de domeniul evidenţei că Atlantida descrisă de Platon nu există, dar poveştile legate de continentul dispărut ar putea avea totuşi o bază reală.

Oamenii de ştiinţă argumentează că Platon şi discipolii săi este posibil să fi greşit traducerea poveştii legată de Atlantida, ce fusese preluată de la un preot egiptean, sau să o fi prezentat în mod deliberat puţin distorsionată. De pildă, se crede că Atlantida ar fi existat mai degrabă în jurul anului 900 î.Hr. şi nu în anul 9000 î.Hr., aşa cum s-a scris, iar dimensiunile sale să fi fost mult mai reduse, ceea ce creşte considerabil numărul de posibile locaţii unde s-ar fi putut scufunda, se detaliază în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Posibilele locaţii ale Atlantidei pornesc de la insula Creta, partea vestică a strâmtorii Gibraltar, Tartessos, un oraş-stat din sudul Spaniei, care a existat în jurul anului 1.000 î.Hr.,şi până la Irlanda şi Antarctica. Indiferent dacă a existat sau nu, Atlantida a oferit omenirii un punct de plecare în ceea ce priveşte provenienţa civilizaţiei.

Sunt puţine date despre preistorie, pe parcursul căreia omul nu pare să fi avut istorie, deşi, din punct de vedere anatomic, omul modern există de cel puţin 100.000 de ani. În acest context, Atlantida vine să acopere cumva o parte din acest gol în istorie, în ciuda faptului că nu s-a dovedit de-a lungul vremii că aceasta ar fi existat cu adevărat, concluzionează Joel Levy în cartea sa.

adevarul.ro

Bizarul crater din Siberia

2016-09-23T23:11:00.001+03:00

Când geologul Vadim Kolpakov a dat din întâmplare, în 1949, peste o uriaşă movilă de calcar în nordul regiunii Irkutsk nu şi-a imaginat nicio secundă că descoperirea sa va deveni unul din cele mai incitante mistere ştiinţifice de pe Terra.

Strania formaţiune conică are în mijloc o movilă înaltă de aproximativ 10-12 metri, înconjurată de gura unui crater de 40 de metri înălţime şi un diametru de 150 metri. Craterul a fost botezat Patomskiy, după râul din apropiere, dar localnicii i-au găsit un nume mult mai interesant - “cuibul vulturului de foc”.

Craterul a constituit, de-a lungul timpului, o reală provocare pentru savanţii curioşi să afle ce a determinat apariţia acestuia. S-a speculat că ar putea fi vorba despre o explozie nucleară, o mină a gulagului sau un meteorit. Ipotezele au căzut însă rând pe rând în urma cercetărilor de la faţa locului care au reuşit doar să adâncească misterul.

O altă posibilă explicaţie ar fi putut fi existența unui vulcan care, în loc să expulzeze lavă, a suferit o violentă implozie, însă în zonă nu a fost descoperit nicio probă materială în acest sens. Şi nici nu există documente/relatări cu privire la existența unui vulcan în trecut. Singurul lucru care a putut fi stabilit a fost vârsta craterului – aproximativ 250 de ani.

Potrivit amusingplanet.com, deosebit de interesant e faptul că arborii din apropierea craterului au avut o creştere accelerată la un moment dat, fenomen asemăntor cu cel produs la Cernobîl după dezastrul nuclear. Strania creştere a vegetaţiei i-a făcut pe mulţi adepţi ai teoriei conspiraţiei să spună că apariţia craterului ar indica prezenţa unei centrale nucleare sub pământ sau a unei nave extraterestre cu propulsie nucleară.

Alexander Pospeev, doctor în ştiinţe geologice şi mineralogice, declara însă recent pentru Siberian Times că “deşi originea craterului nu a fost încă elucidată, aveam certitudinea că originea acestuia este terestră”.

Europa, te-ai tampit !

2016-08-31T22:53:00.002+03:00

Salah Abdeslam, singurul terorist ramas in viata dintre cei care au comis atacurile din Paris din noiembrie 2015, a refuzat sa se prezinte la un interogatoriu in fata unui judecator antiterorist.

In ce tara traim, fratilor ???

Acest lucru s-a intamplat dupa ce la prima audiere, acesta nu a vrut sa spuna nimic, au declarat miercuri surse apropiate dosarului pentru AFP.

Acest refuz a avut loc pe 7 iulie, cand avocatul suspectului, Frank Berton, se pregatea sa ceara tribunalului administrativ de la Versailles, iar apoi Consiliului de Stat, care au refuzat aceasta cerere, sa suspende dispozitivul de supraveghere video continua a celulei in care este incarcerat in inchisoarea Fleury-Merogis.

Potrivit uneia dintre surse, judecatorul de instructie a intocmit pe 8 iulie un proces-verbal in care precizeaza ca Abdeslam a refuzat sa fie scos din celula si adus sa fie interogat in aceeasi zi. Cu o zi inainte el si-a anuntat acest refuz pe o foaie de hartie, a precizat aceeasi sursa.

Ei ne trateaza cu bombe , noi cu avocati !

Contactat de AFP, Berton nu a dorit sa comenteze.

Avocatul a facut o legatura, pe 28 iulie, in fata membrilor Consiliului de Stat, intre tacerea clientului sau si "aceasta supraveghere video pe care nu o mai doreste".

Salah Abdeslam, in varsta de 26 de ani, singurul supravietuitor dintre cei zece membri ai comandoului care a comis atacurile din 13 noiembrie, a refuzat sa raspunda intrebarilor pe care judecatorul de instructie i le-a adresat, pe 20 mai, in biroul sau.

El a fost arestat pe 18 martie in comuna Molenbeek din Bruxelles, unde a crescut, dupa patru luni de fuga, si a fost inculpat, in Franta, pentru asasinate teroriste.

Europa a devenit cretina !

Nemernicul ala care omoara sute de oameni .. are avocat ? Si drept la tacere ?

Bai, voi sunteti idioti ?

Bai Europa, unde draku vrei sa ajungi ? Astia fac BOOM in curul tau si abia apoi te intreaba cum te cheama iar tu vrei sa le dai azil, hrana, avocati ?

Europa, te-ai tampit !

Cand romanii, polonezii, bulgarii au inceput sa emigreze in tine, EUROPA, te-ai strans, ca ciupita de buci !

Acum te cracanezi ca ultima curva pentru musulmani teroristi !

De ce, Europa ? Si cand spun Europa, nu ascund, ma refer la curva de Germania.

Ti-ai facut jocurile.

Hai Sictir, Europa nemtilor !

Mai e putin pana la razboiul "Allah - Jehova"

2016-08-31T22:01:00.002+03:00

Așa cum era de așteptat, tensiunile etnice și culturale se vor amplifica tot mai mult în țările unde imigranții musulamni au devenit o problemă. În realitate, aceste tensiuni, transformate în adevărate lupte de stradă, au o istorie de decenii în Franța, de exemplu, însă autoritățile franceze au avut grijă, în cel mai totalitar stil cu putință, să le mușamalizeze sau să le ascundă de ochii opiniei internaționale.

Dar iată că și pe teritoriul principalului partener al Franței în efortul de islamizare a Europei, Germania, reacțiile extreme ale autohtonilor încep să apară. Cu siguranță ele sunt multe, dar și Merkel are grijă să ascundă sub preș cât se poate din mizeria pe care a creat-o. Totuși, unele evenimente trec de cenzura autorităților germane și ajung și la cunoștința noastră.

Politia din Mecklenburg a deschis o ancheta dupa ce un zid de caramizi a fost ridicat peste intrarea in moscheea din localitate, informeaza The Local. Potrivit NDR, acuzatiile care sunt aduse faptasilor sunt de „distrugere a proprietatii” si „incitare la ura”. Pe unul dintre afisele postate pe nou zid scrie: „Spuneti despre voi ca sunteti credinciosi. Noi va spunem ca sunteti invadatori”.

Pe un alt afis este un citat dintr-o poezie recitata in urma cu 20 de ani de presedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan: „Moscheile sunt cazematele noastre, minaretele sunt baionetele noastre, credinciosii sunt soldatii nostri”.

Așa cum este de așteptat, dacă făptașii nemți vor fi prinși, cu siguranță vor fi pedepsiți exemplar! Dacă zidul ar fi fost construit de musulmani la intrarea unei biserici creștine, e la fel de sigur că poliția ar fi închis dosarul repejor, ca să nu se simtă discriminați imigranții. Vorba aia, ca peste tot, minoritățile au mai multe drepturi decât majoritățile. Că așa este corect politic! 😉

Daniel Roxin

http://daniel-roxin.ro/

Mii de ciudate lacuri albastre au aparut in Antarctica

2016-08-23T13:25:00.002+03:00

Acest fenomen îi îngrijorează pe cercetători deoarece a fost prezent şi în Groenlanda, când un miliard de tone de gheaţă au dispărut între 2011 şi 2014. Cercetătorii consideră că aceste lacuri au cauzat dezgheţul.

O echipă de cercetători din Marea Britanie a analizat sute de imagini realizate de satelit şi informaţii meteorologice obţinute de Langhovde Glacier din estul Antacticii. Aceştia au descoperit că, între 2000 şi 2013, aproape 8.000 de lacuri s-au format.

Unele formaţiuni cunoscute ca lacuri supraglaciare ar putea afecta stabilitatea stratului de gheaţă. ,,Rafturile de gheaţă'' sunt blocuri de gheaţă acestea se formează în locul în care masele de gheaţă plutesc de-a lungul coastei.

Ceretătorii au considerat până acum că în estul Antarcticii temperatura oceanelor şi a climei nu este în creştere, aceştia şi-au concentrat atenţia asupra schimbărilor din Peninsula Antarctica, care se află în cea mai nordică parte a continentului. În ultimi ani au apărut semne ale încălzirii rapide a atmosferei şi a apelor oceanice.

Dezintegrarea stratului de gheaţă din estul Antarcticii este mult mai lentă, iar experţii consideră că lipsa de informaţii despre lacurile supraglaciare ar putea influenţa modul în care cercetătorii pot prezice consecinţele acestui fenomen.

,,Estul Antarcticii este locul pe care oamenii l-au considerat relativ stabil,'' a declarat un membru al echipei, geologul Steward Jamieson de la Universitatea Durham.

,,Nu este o mare schimbare, este foarte, foarte rece, doar că este foarte recentă descoperirea primului lac supraglaciar, format pe suprafaţa stratului de gheaţă,'' a adăugat el.

După cum explică unul dintre cercetători, în timp ce temperatura aerului creşte în timpul lunilor de vară, aceste lacuri se formează pe suprafaţa stratului de gheaţă şi pe gheţarii subţiri care se află de-a lungul oceanelor.

Echipa a descoperit în perioada de 13 ani în care a analizat zona că cea mai călduroasă vară a fost între 2012 şi 2013, cu o temperatură de plus 37 de grade Celsius, cu o medie de 0,8 grade Celsius în timpul lunii ianuarie. Prin comparaţie, în verile din 2007 şi 2008 s-au înregistrat temperaturi de plus cinci grade, cu o medie a temperaturii aeruluilui de -1,8 grade Celsius în ianuarie.

În verile anilor 2012 şi 2013, pe suprafaţa glaciară au apărut cu 36% mai multe lacuri.

Piramida mai veche cu 1000 de ani decat cele egiptene, descoperita in Kazahstan

2016-08-16T23:28:00.002+03:00

La 6.000 de km Cairo, in stepele din Kazahstan, oamenii de stiinta au descoperit o piramida care pare sa fi fost construita cu 1.000 de ani inaintea celor egiptene.

Cu toate acestea, ea aminteste de cele din Egipt prin forma si structura, afirma cercetatorii, citati de Ancient Code.

Desi e in ruine, se crede ca arata, candva, asemeni piramidei Djoser.

Descoperirea a fost facuta anul trecut de oameni de stiinta de la Institutul de Arheologie Saryarkinsky, din Karaganda, insa pana acum a fost tinuta secreta. In tot acest timp s-au facut teste, urmand ca zilele viitoare sa fie explorata si o incapere despre care se crede ca ar fi o camera mortuara.

Desi stepele Kazahstanului sunt zone pustii, folosite in trecut de URSS pentru exilarea oamenilor politici, cu mii de ani in urma regiunea era locuita de o civilizatie bogata si avansata. Piramida, datata la finalului epocii de bronz, si obiectele gasite in imediata vecinatate sunt dovezi in acest sens.

Oamenii de stiinta cred ca e vorba de un intreg complex, de 27 de cladiri ridicate in perioade diferite.

Cum s-au realizat efectele speciale în Game of Thrones. Video

2016-08-16T17:50:00.002+03:00

Cel mai de succes serial din toate timpurile are în spate nenumărate efecte speciale, multe dintre scenele pe care noi le-am văzut fiind realizate, de fapt, în studio. Cum s-au realizat filmările puteți vedea în filmulețul de mai jos. Astăzi este suficient să ai 100 de actori și figuranți pentru a crea o lume întreagă…

Edgar Mitchell, astronaut NASA : "Fenomenele OZN sunt reale!"

2016-08-16T16:37:00.003+03:00

Unul dintre cei mai cunoscuti astronauti care au participat la misiunea Apollo 14, Edgar Mitchell, sustine ca extraterestrii au contactat Pamantul de mai multe ori. NASA a pastrat insa secretul timp de 60 de ani.

Mitchell a pilotat modulul lunar in timpul misiunii Apollo 14, in 1971. Cat timp a lucrat la NASA, Mitchell sustine ca extraterestrii au contactat Pamantul de mai multe ori, conform hotnews.ro.

Astronautul, in varsta de 77 de ani, spune ca cei care au intrat in contact cu extraterestrii i-au descris pe acestia ca aratand precum sunt descrisi in cultura populara: niste fiinte „scunde, care par bizare oamenilor”. De asemenea, au cap si ochi mari.

„Am fost destul de privilegiat incat sa aflu ca am fost vizitati si ca fenomenele OZN sunt reale”, a spus Mitchell. „Am facut parte din cercurile militare si ale serviciilor secrete, care stiu ca, dincolo de ceea ce se cunoaste public, am fost vizitati”, a adaugat acesta.

Mitchell, doctor in aeronautica si astronautica, spune ca, in cazul incidentului Roswell, din New Mexico, in 1947, a fost vorba de prabusirea unei navete extraterestre reale.

NASA a sustinut tot timpul ca a fost vorba de prabusirea unui balon de cercetare top secret.

Referitor la dezvaluirea lui Mitchell, un reprezentant NASA a declarat ca institutia nu se ocupa cu depistarea OZN-urilor si nici nu incearca sa acopere urmele de viata extraterestra.

Previziuni care au marcat istoria

2016-08-16T09:40:00.002+03:00

Tecumseh a fost un mare șef de trib indian și a murit în anul 1813. Cu doi ani înainte să moară, a făcut o predicție. Toți președinții americani care vor fi aleși într-un an care se termina cu zero să aibă parte de un final tragic.

Lucrurile s-au petrecut conform predicției.

Președintele Harrison, ales în anul 1860, a murit după o lună, de pneumonie.

Lincoln, ales în anul 1860, moare asasinat în anul 1865.

Garfield, ales în anul 1880, moare asasinat un an mai târziu.

McKinley, ales în anul 1900, moare asasinat în anul 1901.

Harding, ales în anul 1920, moare de pneumonie, după o călătorie în Alaska.

Roosvelt, reales în anul 1940, moare cinci ani mai târziu de o comoție cerebrală.

Kennedy, ales în anul 1960, moare asasinat, trei ani mai târziu.

Excepție au făcut președinții Reagan și Bush, care au scăpat unor tentative de asasinat.

Tecumseh a trăi într-o perioadă tulbure a Americii. El s-a născut în Ohio și este considerat unul dintre marii conducători de triburi. El a încercat să formeze o confederație a triburilor indiene din Canada și SUA. Încercarea a eșuat, dar cu toate acestea, el a organizat o armată puternică, alcătuită din peste 3000 de indieni, care proveneau din 32 de triburi.

Tecumseh are un sfârșit tragic. Este împușcat de un colonel american. Predicțiile lui Tecumseh nu sunt singurele în istorie. La fel de precise au fost cele ale lui Cosimo. El i-a prezis Caterinei de Medici, cu mulți ani înainte, că va deveni regină și va avea 10 copii. Lucrurile s-au întâmplat conform predicției.

Cosimo a avertizat-o că moartea ei va fi legată de Saint Germain. Caterina de Medici a evitat toată viața să călătorească într-o localitate cu un asemenea nume. Predicția s-a adeverit și de această dată. Caterina de Medici a murit în timp ce era împărtășită de un preot care se numea Saint Germain.

Jeanne Dixon a făcut o predicție care a devenit celebră. În anul 1959, cu un an înainte să fie alegeri prezidențiale în SUA, ea a declarat că americanii vor alege președinte un bărbat cu ochii albaștri, care va fi asasinat în timpul mandatului.

Se referea la președintele Kennedy, care a fost asasinat în anul 1963.

Andre Barbault a făcut o predicție tulburătoare cu privire la moartea lui Stalin. El a prezis luna și anul în care acesta a murit.

Edgar Cayce a fost un celebru medium american. Una dintre profețiile sale a fost cea legată de inversarea polilor magnetici.

În anul 1939, Benjamin Solari Parravicini a prezis tragicele evenimente care au avut loc în 11 septembrie 2001. Parravicini a fost pictor și sculptor și era considerat în Argentina un nou Nostradamus.

Predicțiile sale îmbrăcau forma unor picturi. În anul 1937, el a prezis că, americanii vor fi primii care vor pune piciorul pe Lună.

În anul 1938, Parravicini a prezis că, omenirea va avea un sfârșit tragic. Focul din ceruri va distruge toată planeta.

Mitul "Sufletului pereche", desfiintat de psihologi.

2016-08-15T20:13:00.001+03:00

Despre a doua iubire nu s-au scris nici poeme, nici romane şi nici nu s-au făcut filme la care să plângem până ne seacă lacrimile. Cu toate acestea, o relaţie amoroasă ivită la o vârstă adultă este benefică pentru sănătatea noastră emoţională comparativ cu iubirea din adolescenţă, iar sexul are şi el de câştigat, dau asigurări psihoterapeuţii.

Dacă există vreun un mesaj privitor la sentimentele de dragoste pe care cultura populară şi nu numai ea ni-l imprimă în creier încă de mici acela este că doar o singură iubire este cea adevărată. De regulă, prima. Ei i s-au închinat cântece şi poeme, filme şi romane cu finaluri tragice sau fericite, ea a fost idealizată, chiar dacă nu are nicio legătură cu realitatea, dimpotrivă, scrie elpais.com.

O relaţie de cuplu la vârsta adultă are mai mari şanse de reuşită decât o poveste de iubire adolescentină. Desigur că unele persoane îşi pot găsi stabilitatea şi fericirea lângă primul partener, dar acestea sunt situaţii rare şi atipice, arată Cristina Callo, psiholog şi sexolog.

Aceasta consideră că, în cele mai multe cazuri: „o iubire matură este benefică atât pentru individ, cât şi pentru cuplu. Principala diferenţă dintre o iubire de adolescenţă şi cea matură ţine de intensitatea emoţiilor noastre. Tinerii sunt interesaţi să-şi potolească simţurile şi pierd din vedere perspectiva. În ciuda importanţei pe care societatea noastră o acordă mitului lui Aristofan potrivit căruia împlinirea vine odată cu întâlnirea sufletului-pereche, o legătură de succes implică doi oameni întregi, maturi, care ştiu să respecte spaţiul celuilalt şi care consimt să formeze împreună o echipă“, argumentează psihologul.

Idealizarea iubirii romantice poate duce, în anumite situaţii, la dificultatea de a abandona o relaţie tumultoasă care nu produce nimic bun şi care are la bază doar un vis. „În relaţiile turbulente au loc dese „luni de miere“ pentru faptul că este nevoie de multe reconcilieri care să permită iar şi iar înflorirea sentimentelor şi a entuziasmului , precum şi a speranţei că de acestă dată relaţia va merge mai bine. Dar este ceva ireal, de cele mai multe ori. Unul dintre factorii care fac dificilă situaţia este cel al idealizării atât faţă de cealaltă persoană, cât şi faţă de relaţia în sine“, mai spune psihologul.

Această concepţie despre iubirea ideală poate fi însă corectată. Putem învăţa ceva despre iubire sau putem face de o mie de ori aceeaşi greşeală, mai spun psihologii. Dragostea romantică poate fi un proces de învăţare. Intimitatea emoţională şi psihologică are nevoie de timp. În căsătoriile aranjate, sentimentele vin cu timpul. Studiile arată că în timp ce în iubirile fulgerătoare sentimentele sunt în scădere în primul deceniu de viaţă conjugală, în celelalte, tindă să crească după cinci ani.

Din punct de vedere istoric, iubirea pasională a fost percepută ca un soi de nebunie, nefiiind considerată o bază solidă care să lege şi să ţină o căsnicie. Acest lucru s-a întâmplat mai către modernitate, cu toate că şi astăzi opusul este adevărat. Există mituri care merg pe ideea că toţi avem un suflet-pereche care aşteaptă să-l găsim pentru a fi împreună şi a nu ne despărţi niciodată. Este însă doar o legendă, atrag atenţia psihoterapeuţii.

Dintr-un eşec în dragoste însă putem învăţa ceva folositor pentru următoarea relaţie, adaugă aceştia. Despărţirile, dincolo de stigmatul eşecului, sunt momente foarte bune de reflecţie. Ar trebui să ne întrebăm ce a mers prost şi ce nu, ce ne-a plăcut în relaţia încheiată şi ce nu şi ce am schimba dacă am putea face asta. Toate aceste răspunsuri şi atitudinea noastră cu privire la ele ne vor permite să construim o altă relaţie, mai matură, în momentul în care vom deveni din nou receptivi la dragoste.

Cheia, mai spun psihoterapeuţii, stă în respectul reciproc, în atracţie, în apreciere, în empatie şi neapărat în simţul umorului. Cu cât este mai limpede că avem ceea ce ne dorim, cu atât putem trăi cu partenerul nostru în deplină armonie. Un studiu recent făcut în Marea Britanie arăta că relaţiile cele mai fericite vin după 30 de ani, vârsta la care oamenii simt că au parte de succes în viaţă din toate punctele de vedere. Oamenii fericiţi fac relaţiile fericite.

Prin urmare, posibilităţile ca a doua, a treia sau chiar a patra relaţie să funcţioneze sunt mai mari, cu cât experienţa noastră este mai consistentă, suntem mai senini şi mai echilibraţi. Am învăţat din greşelile trecutului şi ştim mai bine ce să aşteptăm de la cealaltă persoană şi ne mai şi pricepem să facem sex, conchid experţii.

adevarul.ro

Descoperire macabra pe muntele lui Zeus

2016-08-15T19:34:00.000+03:00

Arheologii au făcut o descoperire sinistră pe vârful unui munte din Grecia, aceasta ar putea confirma cea mai întunecată legendă a antichităţii.

Excavările de anul acesta de pe muntele Lykaion (cunoscut ca locul naşterii lui Zeus) au scos la suprafaţă un schelet vechi de 3.000 de ani al unui adolescent care se afla în cenuşa altor animale sacrificate de-a lungul unui mileniu.

Ministerul de cultură al Greciei a declarat că scheletul este al unui băiat, adolescent, acesta fiind descoperit la 30 de metri adâncime. Experţii au afirmat că este prea devreme pentru speculaţii asupra cauzei morţii adolescentului, dar descoperirea este importantă deoarece Muntele Lykaion a fost asociat timp de sute de ani cu cele mai nefaste culturi greceşti.

Scriitorii din antichitate, inclusiv Platon au descris locul ca altarul în care să făceau sacrificii în numele lui Zeus, practică care a fost foarte rar confirmată de arheologi.

Conform legendei, un băiat a fost sacrficat împreună cu alte animale, carnea lor fiind gătită şi apoi consumată. Oricine mânca o bucată de carne umană devenea vârcolac pentru nouă ani. ,,În unele scrieri literare sunt menţionate zvonuri despre sacrificiile umane care aveau loc la altar, dar până acum câteva săptămâni nu a fost descoperit niciun schelet uman în zona sitului arheologic,'' a declarat arheologul David Gilman Romano, profesor la Universitatea din Arizona.

,,Chiar dacă rămăşiţele sunt sau nu urmele unui sacrificiu uman, acesta este un altar pentru sacrificii, nu este un loc în care îngropi pe cineva, nu este cimitir,'' a adăugat el. Un detaliu neobişnuit a fost lipsa părţii superioare a craniului, în timp ce corpul era aşezat între două linii de piatră cu un rând de pietre care îi acopereau zona pelvisului.

Muntele, din regiunea Peloponezului este singura zonă în care Zeus era venerat, chiar dacă este înlăturată posibilitatea unui sacrificiu uman, în zonă s-a practicat masiv, sclavagismul. De la începutul secolului XVI î.Hr până în timpul lui Alexandru cel Mare, sute de milioane de animale au fost ucise în onoarea zeului.

Cercetătorii au descoperit că oamenii au început să fie prezenţii în zonă acum 5.000 de ani, însă nu există dovezi ale vechimii cultului.

Zeus era zeul cerului şi al vremii care a devenit mai târziu liderul panteonului grecesc. Ceramica descoperită lângă schelet datează din secolul XI î.Hr.

Sursa: Mail Online

Misterul migratiilor

2016-08-15T18:49:00.002+03:00

Imediat dupa 15 august berzele din tara noastra se pregatesc de plecare. Incepe lunga migratie catre Delta Nilului si chiar mai departe.

Berzele tinere care ajung pentru prima dată în Africa, timp de trei ani nu vor reveni în Europa. Acolo ele se dezvoltă pentru a ajunge la maturitatea sexuală.

În medie pe zi, o barză parcurge între 200 și 400 de kilometri. Ele parcurg același traseu. Marea Mediterană, Strâmtoarea Gibraltar, Africa. Sunt și berze care hibernează în țări mult mai depărtate, cum ar fi Africa de Sud.

Barza este o pasăre solitară. Zborul său este plat pentru a depune un efort mic și a putea zbura distanțe mari. Ele pot zbura la altitudini mari, 3500 de metri. În zonele unde există curenți calzi, ele se lasă purtate de aceștia.

Berzele formează un cuplu foarte fidel. Primul care ajunge la cuib este masculul care ocupă în fiecare an același cuib. Acolo, el își așteaptă partenera.

Cuibul are un diametru de 80 de centimetri și o adâncime de 40 de centimetri. Pentru a construi un cuib, barza are nevoie de o săptămână.

Barza depune trei sau patru ouă, a căror perioadă de incubație este de 34 de zile. Poate că cea mai mare migrație din lume are loc în Tanzania. Ne referim la antilope și zebre care formează o coloană de peste 40 de kilometri și parcurg o distanță de 3000 de kilometri. Animalele carnivore urmăresc acest convoi și bineînțeles că, urmărirea are rostul ei. Animalele bolnave sau rănite cad pradă acestora.

Și în România întâlnim migrații masive, în special ale peștilor. Scrumbia de Dunăre execută o migrație pentru reproducere de la sud la nord. Ea parcurge peste 1000 de kilometri. Ea pleacă de pe litoralul bulgăresc și ajunge în Dunăre, pe la Porțile de Fier.

Migrația este una anadromă, împotriva curentului și începe în luna martie.

Migrația ia forme spectaculoase. Sunt specii de pești care traversează apele oceanului pentru perioada de reproducere. Alții înfruntă apele cascadelor ca să ajungă în matca râului unde s-au născut.

Migrația este un fenomen pe care noi oamenii nu-l înțelegem deplin. Migrația are ritmul său, traseul său și se desfășoară la perioade de timp bine determinate.

Pentru unele specii migrația este anuală, pentru altele zilnică, anumite crustacee, pentru altele este o dată în viață. La destinație nu se află nimic, doar urmașii lor.

Orientarea este una foarte precisă. Peștii se orientează după miros. Astfel ei detectează proprietățile chimice ale apei și ale locului unde au destinația.

Orientarea în aer este un mister. S-a spus că, păsările se orientează cu ajutorul particulelor de magnetit care se află în structura corpului lor. Ele ar utiliza geomagnetismul. Cercetătorii au avansat ipoteza că, păsările răspund la schimbările câmpului magnetic prin reacții biochimice.

Alfa Centauri, tot mai aproape. Se investeste in tehnologii de super-viteza.

2016-08-14T23:20:00.002+03:00

Steaua cea mai apropiată de noi, Alfa Centauri, se găseşte la o distanţă de circa 4,37 ani-lumină. O distanţă pe care am parcurge-o, folosind tehnologiile actuale, în zeci de mii de ani. Un nou proiect finanţat de un miliardar rus are ambiţiosul obiectiv de a studia o nouă tehnologie bazată pe folosirea unui laser extrem de intens care ar putea realiza această călătorie în doar 20 de ani.

Tehnologiile actuale pentru a călători în spaţiu ne permit să explorăm sistemul solar, însă cu greu ne putem imagina explorarea altor lumi. Am ajuns pe Lună, au fost fotografiate planetele din cadrul sistemului solar şi sateliţii acestora, însă dacă vrem să studiem ce se întâmplă mai departe ne putem baza doar pe studii efectuate cu telescoape poziţionate pe Pământ şi în spaţiu.

Totuşi, împinşi de ambiţia şi dorinţa de a efectua călătorii îndepărtate, spre stele şi planete necunoscute, se caută noi soluţii şi noi tehnologii care să ne permită să călătorim prin spaţiu cu viteze mult mai mari decât cele actuale.

Cu vitezele pe care suntem capabili să le realizăm în momentul de faţă călătoria până la steaua cea mai apropiată, Alfa Centauri, ar dura zeci de mii de ani. Este deci clar că trebuie căutate noi metode, inovative, pentru a realiza această călătorie în timpi mult mai scurţi.

Împins de curiozitate şi de dorinţa de a contribui la realizarea acestei aventuri, un miliardar rus, Yuri Milner, a decis să investească 100 milioane de dolari pentru a studia o nouă tehnologie.

Proiectul, condus de Pete Worden, care a lucrat la NASA, se numeşte Breakthrough Starshot.

În consiliul directiv, pe lângă Milner, mai fac parte Mark Zuckerberg şi Stephen Hawking.

Care este obiectivul acestui proiect ambiţios? Cercetătorii vor să studieze modalitatea de a trimite spre Alfa Centauri o mică sondă, cu greutatea de ordinul gramelor, cu o tehnologie ce are la bază folosirea unui fascicul laser care, folosind presiunea radiaţiei, să împingă o peliculă care reflectă radiaţia, ataşată sondei. În felul acesta mica sondă ar putea să fie accelerată ajungând la o viteză echivalentă cu a cincea parte din viteza luminii (deci circa 50.000 km/s) şi să parcurgă distanţa de la Terra la Alfa Centauri în circa 20 de ani.

Pare simplu, nu?

Nu este însă deloc simplu, întrucât laserul necesar pentru a se ajunge la acesta viteză uluitoare ar trebui să aibă puterea de 100 de giga-wați. O putere foarte mare faţă de standardele laserelor existente.

Sonda ar trebui poziţionată pe orbită în jurul Pământului, de unde, cu pelicula reflectantă desfăşurată, ar trebui să fie supusă radiaţiei laser şi să accelereze la viteza necesară călătoriei.

Multe sunt problemele de rezolvat. Printre acestea: este posibil ca fascicolul laser să iasă din atmosfera terestră şi să fie focalizat cu mare precizie pe sondă? Dacă acest lucru reuşeşte, sonda ar trebui să reziste circa 20 de ani, cât durează călătoria, parcurgând distanța la viteze uluitoare.

Cum s-ar putea comunica cu sonda? Este posibil să se calculeze traiectoria acesteia cu precizia necesară?

Fiecare dintre întrebările de mai sus nu are încă un răspuns, fiind necesar un studiu dedicat. Tocmai acesta este obiectivul proiectului Breakthrough Starshot: să studieze cum pot fi rezolvate toate aceste probleme.

Dacă se vor găsi răspunsurile, construirea unei sonde care să fie într-adevăr lansată spre Alfa Centauri va dura probabil alţi 10-20 de ani şi vor fi necesari aproximativ 100 de miliarde de dolari (cel puţin aceasta este estimarea actuală).

Va fi oare posibil ca în viitorul nu prea îndepărtat să asistăm la călătorii interstelare cu ajutorul acestor noi tehnologii? Greu de spus. Totuşi, idei precum cea despre care v-am relatat sunt realistice şi ar putea permite viitoarelor generaţii să studieze lumi extraterestre cu ajutorul sondelor şi sateliţilor, precum au fost studiate îndeaproape planetele din sistemul solar.

Dovezi in favoarea "Potopului" chinezesc

2016-08-14T23:11:00.001+03:00

Conform legendei, civilizaţia chineză a luat naştere acum 4.000 de ani în bazinul Fluviului Galben, atunci când împăratul Yu cel Mare a reuşit să controleze o inundaţie puternică.

Pentru mulţi ani, această întâmplare a fost considerată una mitologică, în afară de unele variante noi ale poveştii, dovezile ,,marelui potop'' şi ale naşterii dinastiei Xia au fost nedescoperite.

Cercetătorii au găsit dovezi geologice ale existenţei inundaţiei, conform acestora evenimentul a avut aceiaşi amploare pe care o prezintă şi legenda. O echipă de cercetători a demonstrat că în 1920 î.Hr a avut loc un cutremur puternic care a declanşat ieşirea din matcă a apelor Fluviului Galben.

Conform dovezilor descoperite de cercetători, inundaţia s-a produs cu câteva secole după legenda lui Yu cel Mare, însă momentul se potriveşte cu marea tranziţie din Neolitic în Era Bronzului. Cercetătorii consideră că ruinele din zonă atribuite culturii Erlitou sunt o manifestaţie a dinastiei Xia. Cultura Erlitou din Era Bronzului ar fi putut fi reprezentată de dinastia Xia a lui Yu cel Mare, dar cercetătorii aveau nevoie de dovezi pentru a crea o legătură între cele două.

,,Marea inundaţie este un subiect central în unele dintre cele mai mari poveşti istorice ale lumii,'' a declarat geologul David Montgomery, de la Universitatea din Washington.

,,Inundaţia din timpul împăratului Yu cel Mare poate deveni o altă poveste istorică cu rădăcini geologice. Multe alte poveşti istorice au un sâmbure de adevăr în ele,'' a adăugat el.

Există mai multe versiuni ale legendei Marelui potop al lui Yu. Principalul aspect comun este reprezentat de faptul că un potop imens devasta regiunea înainte ca Yu să găsească o metodă prin care să controleze apa. Conform legendei acesta a fost ajutat de un dragon şi de o ţestoasă gigantică pentru a opri potopul.

Dovezile actuale provin din sedimentele neobişnuite descoperite pe Cheile Jishi de pe Fluviul Galben. Prin analizarea sedimentelor, precum şi a rămăşiţelor copiilor care au murit în urma unui cutremur, dintr-un sit arheologic din Lajia, arheologii ai reuşit să lege în timp evenimentele . Aceştia au constatat că acelaşi cutremur care a ucis copii din Lajia a cauzat o alunecare de teren care a propulsat apa pe Cheiul Jishi. Apa a provocat prăbuşirea întregului perete şi inundarea zonei.

,,Acest potop este indentic cu cel descris în textele străvechi,'' a declarat autorul studiului.

Conform experimentelor actuale, apa a crescut cu peste 38 de metri deasuprea nivelului normal al fluviului, cantitatea de apă crescând cu 500.000 de metri cubi pe secundă. ,, Este echivalentul celei mai mari inundaţii de pe Fluviul Amazon şi cea mai mare inundaţie de pe Terra din ultimii 10.000 de ani,'' a declarat unul dintre cercetători, David Cohen, de la Universitatea Naţională din Taiwan.

Sursa: Science Alert

Cel mai vesel razboi din lume. Se folosesc doar sticle de whisky si shnaps

2016-08-14T22:41:00.001+03:00

,,Războiul'' este purtat şi astăzi între militarii canadieni şi cei danezi.

La nord de Cercul Polar se află o insulă pustie al cărei teritoriu este disputat de două state de peste 80 ani. Deşi are o suprafaţă de numai 1,3 kilometri pătraţi şi, aparent, nu găzduieşte nicio resursă naturală, Insula Hans se află atât în atenţia Danemarcei, cât şi a Canadei, încă din anii '30.

Insula este localizată în mijlocul strâmtorii Nares, care separă Groenlanda, teritoriu autonom danez, de Canada. Conform legislaţiei internaţionale, ambele state au drept de proprietate asupra teritoriilor care se află la o distanţă de cel mult 20 de kilometri faţă de ţărm. Din moment ce Insula Hans se află într-o strâmtoare lată de 35 de kilometri, înseamnă că ea se află, practic, în apele teritoriale ale ambelor ţări.

În anul 1933, Curtea Internaţională de Justiţie a Ligii Naţiunilor a decis că Insula Hans aparţine Danemarcei. Cu toate acestea, desfiinţarea Ligii Naţiunilor şi înlocuirea ei cu Organizaţia Naţiunilor Unite a făcut ca dreptul de proprietate al danezilor să nu mai fie luat în considerare.

În 1984, disputa asupra Insulei Hans a fost readusă în atenţia publică. Atunci, ministrul Externe al Danemarcei a vizitat insula şi a lăsat aici un steag danez, o hârtie pe care scria ,,Bun venit pe insula daneză!" şi o sticlă cu coniac. Începând din acel moment, Canada şi Danemarca se consideră că sunt într-un ,,război al whisky-ului".

,,Când militarii danezi ajung pe insulă, lasă aici o sticlă cu schnapps. Atunci când soldaţii canadieni sosesc aici, ei lasă o sticlă de whisky şi un afiş pe care scriu Bun venit în Canada!", spunea, la un moment dat, ambasadorul danez în SUA, Peter Takso Jensen.

În momentul de faţă, se plănuieşte ca Insula Hans să fie dată în folosinţa ambelor ţări, urmânând ca ea să fie administrată atât de Danemarca cât şi de Canada.

Nivelul marilor si oceanelor creste alarmant

2016-08-14T22:33:00.000+03:00

Creşterea nivelului mărilor de pe Terra este inevitabilă în condiţiile încălzirii climatice, întrucât gheţarii de pe uscat se topesc şi apele îşi fac drum spre ocean.

Dar nu numai atât – oceanul în sine se umflă deoarece apa mai caldă îşi măreşte volumul. Potrivit datelor culese de NASA, nivelul mărilor creşte actualmente cu 3,5 milimetri pe an, scrie Rador.

Savanţii prognozează însă că situaţia se agravează, întrucât ridicarea nivelului mărilor de pe Terra se accelerează. Iar asta se petrece deoarece marile calote glaciare, din Groenlanda şi Antarctica, vor pierde tot mai multă masă şi oceanele se vor încălzi mai rapid.

Specialiştii au fost totuşi derutaţi de datele din ultima vreme, care arătau o scădere a ritmului creşterii nivelului mărilor între 2003-2012, faţă de înregistrările din perioada 1993-2002. Numai că un nou studiu, publicat în Scientific Reports, dezleagă misterul.

Cercetătorii au constatat astfel că ridicarea apelor mării a fost mascată artificial în datele transmise prin satelit. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, cu un an înainte de lansarea satelitului, planeta primise un impuls major în sensul răcirii.

Iar cauza era erupţia vulcanului Mount Pinatubo din Filipine, care a umplut stratosfera Pământului cu aerosoli care au reflectat lumina soarelui şi au determinat o uşoară scădere a nivelului marilor, o dată cu răcirea temporară a oceanului.

Vraji gravate pe foite de aur vechi de 2000 de ani

2016-08-14T22:29:00.001+03:00

Cercetătorii au descoperit în estul Serbiei o serie de incantaţii gravate pe foi de aur sau argint, îngropate alături de rămăşiţele unor oameni care au murit acum 2.000 de ani.

În incantaţii sunt invocate atât puteri divine bune, cât şi malefice, cercetătorii încă încearcă să traducă exact tot ce este scris pe foi.

,,Alfabetul este grecesc, cam atât ştim. Limba este aramaica, acesta este un nou mister al Evului Mediu,'' a declarat Miomir Korac de la Institutul Arheologic din Belgrad.

,,Am descifrat numele câtorva demoni care au legătură cu teritoriul Siriei din zilele noastre,'' a adăugat Ilija Dankovic. Vrăjile au fost descoperite în interiorul unor amulete, gravate pe foi subţiri din metale preţioase înconjurate de simboluri decorative. Fiecare foaie avea dimensiunile unui ambalaj pentru bomboane, dar la timpul său a avut o valoare inestimabilă.

Situl arheologic se află în apropierea oraşului Kostoloc din zilele noastre, zona a aparţinut romanilor între secoleIe I şi VI d.Hr., purtând denumirea de Viminacium. Cercetătorii au estimat că artefactele au fost îngropate în jurul secolului IV d.Hr.

Deşi aceasta este prima descoperire a unor vrăji din Serbia, cercetătorii au văzut incantaţii asemănătoare scrise pe tăbliţe de lut, în ţări precum Marea Britanie sau Egipt. Vrăjile erau scrise pentru ca o persoană să aibă anumite beneficii sau să fie blestemată, oamenii erau înmormântaţi cu acestea pentru a-i conduce fie către demoni sau îngeri, în viaţa de apoi.

,,De obicei erau legături din dragoste, ordonându-i cuiva să se îndrăgostească, dar erau şi vrăji întunecate precum: ,, Fie ca trupul tău să devină mort, rece şi greu precum acest butuc,'' a declarat Dankovic.

În 2006, una dintre tablete a fost descoperită într-un mormânt din Leicester (Marea Britanie) care data din secolul II d.Hr, prin care se cerea unui zeu să fie blestemat un hoţ; ,,Pentru zeul Maglus, delicventul care a furat mantaua lui Servandus, să fie distrus până în a noua zi''.

Dankovic a declarat că aceste vrăji erau îngropate împreună cu decedaţii care au suferit o moarte tragică, aceştia considerau că ,,sufletul acestor oameni îşi găsea greu drumul''. Aceste incantaţii pot dezvălui detalii despre credinţele oamenilor care trăiau în Viminacium.

,,Este o descoperire arheologică importantă deoarece ne dezvăluie cât de luxoasă era viaţa oamenilor din aceea zonă şi cât de mult credeau în vrăjile de pe aceste foi,'' a declarat Korac.

,,Conform cunoştinţelor mele, nu au mai fost descoperite astfel de incantaţii scrise pe foaie de aur,'' a adăugat el.

Există dovezi conform cărora Imperiul Roman trecea printr-o tranziţie religioasă în timpul secolului IV, fiind invocat atât creştinismul, cât şi zeii păgâni. ,,Pe tabletă apar entităţi diferite, fiind invocat atât Hristos, cât şi zeii păgâni. Procesul de tranziţie la creştinism fiind lent,'' a adăugat Korac

Echipa se află în mijlocul excavărilor, până când vor termina de săpat şi analizat corect relicvele nu vom putea ştii mai multe detalii despre acest mister.

Sursa: Science Alert