umbrele fosnesc…

Care sunt sansele ca atunci cand arunci un pachet de carti de mana in sus, sa obtii un castel din carti de joc?

Praga, 10 octombrie 2012. Lucrurile se aranjeaza frumos, si visele devin realitate.

Sunt foarte putine lucruri de spus. Ma capteaza pana la uitare de sine o lume compusa numai din sunete, in care eu doar stau si ascult.

daca tacerea ei ar fi fost intrerupta de cuvinte, cuvintele i-ar fi adus moartea.

Ca o mangaiere pe fruntea unui copil care a adormit plangand…

Ca un cantec de leagan dintr-o alta lume, pentru alte fiinte, pure precum cristalul…

Ca o tacere care valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte…

Dar iata. Daca sunteti intr-o situatie in care pierdeti ceva, orice: oameni, afectiune, lucruri, promisiuni, vise, dupa ce ati facut totul sa le pastrati si vedeti ca nu se poate, lasati-le sa se duca. Peste un timp, veti ajunge intr-un punct in care totul va fi mult, mult mai bine, mult mai luminos, si veti avea incomparabil mai mult fata de situatia initiala.

Mi-e absolut groaza de ideea ca ar putea exista realitati alternative, si ca exista pe undeva o Ana care nu a pierdut nimic in ultimii doi ani (sa zicem), care a ajuns sa aiba tot ceea ce credea ea ca isi doreste in acel moment. Sigur ca imaginea ei in mintea voastra ar fi fost mult mai lustruita, dar nu ar fi avut niciunul din momentele si din lucrurile astea pe care sunt convinsa ca multi le privesc ca fiind marunte si nesemnificative si care o fac sa se simta plutind de incantare. Sunt recunoscatoare intamplarii ca a stiut sa aleaga mai bine decat mine, si in acelasi timp mai bine pentru mine.

Asta era totul, boyz and girlz. When in doubt, smile. Sunt sigura ca veti gasi o intreaga lume pe care nici n-o credeati acolo, gata sa va zambeasca larg inapoi.

“Ghiocel: 1. Mica planta erbacee perena, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos. 2. In argoul moscovit: Cadavru ingropat sau ascuns in troienele de zapada, care iese la iveala doar la dezghet.“

Introducerea fiind facuta, actiunea ne este descrisa de Nick Platt, un expat britanic venit in Moscova intr-un post de avocat, cu perspectiva de a deveni eventual asociatul firmei, actiune redata sub forma unor marturisiri facute viitoarei lui sotii. Suntem purtati intr-o Rusie corupta, decadenta, intr-un decor in care se manifesta, latent, coruptia, venalitatea si imoralitatea. Rusia lui Miller mi s-a parut ca desprinsa dintr-un film noir, numai ca femeile nu sunt elegante, ci ieftine, iar criminalii inspira doar cruzime, nu au alura unor gentlemani care au ales sa fie baietii rai. Peste toate astea, se asterne si un frig indescriptibil, de ma lua cu fiori doar citind. Intr-un astfel de mediu, departe de casa si bantuit de o criza a varstei mijlocii, Nick o intalneste pe Masa si pe sora/verisoara ei, la metrou, si se indragosteste de ea. Cele doua au o asa-zisa matusa pe care Nick o ajuta cu actele de la apartament, pentru un schimb de locuinte – ideea la care se ajunge in final este ca Nick probabil a fost partas la o escrocherie, si batrana, cel mai probabil, desi nu exista dovezi directe, omorata pentru a i se lua apartamentul.

Pe langa faptul ca e extrem de fain scrisa si atmosfera e superb redata, exista dilema morala, motivul pentru care cred ca Nick simte nevoia de a i se destanui logodnicei sale. Desi este nestiutor de eventualele planuri ale celor doua fete, eroul nostru are momente in care isi pune intrebari, lucrurile nu i se par tocmai curate, dar prefera sa se lase amagit ca sa nu strice povestea de dragoste pe care o traieste. Vinovatia lui morala mi se pare ca exista in masura in care nu lasa nicio intrebare sau nicio framantare mai serioasa dusa pana la capat; daca are dubii, prefera sa le bage sub pres, pentru ca deznodamantul sa fie, el mai probabil, unul tragic.

Recomand. Era oricum pe lista mea nesfarsita de lecturi, dar daca nu era campania All cu vAlluntar-iatul, probabil ajungeam mai tarziu la ea, si ar fi fost pacat.

Si ‘Livada de mango’ e foarte faina, nu stiu daca voi mai avea timp s-o recenzez in campanie, poate va spun cateva cuvinte dupa (sunt undeva in jur de pag. 100). Este tot inspirata dupa un caz real, cum a fost si ‘In mare sunt crocodilii’, despre un barbat care merge pe urmele strabunicului, prin America de Sud.

De la primul moment de entuziasm, cand mi-am dat seama ca nu va trebui sa calatoresc peste hotare ca sa-i vad pe Solstafir, pana la ultimul, cand m-am bucurat ca un copil ca ii vor revedea pe dragii de Alcest, am strabatut un drum de-a lungul caruia am descoperit o multime de trupe noi, am ascultat o groaza de albume, am facut o gramada de mici glume, proiecte si anticipari, si toate numele din lista de mai sus au ajuns sa-mi placa si sa-mi aduca un zambet pe buze.

Ma simt de parca la un moment dat, o clipa pe care nu pot sa o definesc, m-am imbarcat intr-o calatorie nesfarsita, care duce intr-un loc din care nu am plecat, de fapt, niciodata.

Ceea ce urmeaza e o odisee a trecerilor clandestine de la o granita la alta, din Pakistan in Iran, apoi in Turcia si Grecia, pentru ca drumul sa ia sfarsit in Italia. Impresioneaza tenacitate cu care acest copil a trecut prin atatea greutati, care pana la urma a ajuns sa aiba un final fericit, cu cateva interventii salvatoare ale unor personaje, la momentul potrivit. Dar Enaiat e un caz exceptional, nu poti sa nu te gandesti la drama nespusa a altor copii ca el, care devin victime cu nimic altceva vinovate decat ca s-au nascut intr-o parte a lumii sfasiata de conflicte. Cartea e de scurta intindere, pe alocuri e intretaiata de mici schimburi de replici intre autor si copil, dialoguri care au o oarecare candoare.

Va recomand “In mare sunt crocodilii”. Nu este nici atat de trista cum te-ai astepta de la un asemenea subiect, te face sa fii alaturi de copilul-fugar, te pune pe ganduri. Pentru mai multe detalii despre cum au ajuns Fabio Geda si Enaiat sa se cunoasca si sa scrie o carte impreuna, gasiti un interviu care mi-a placut tare mult, aici. Si aceasta carte o am de la editura All (ba chiar mi-a fost recomandata de cineva din echipa, multumesc Loredana!), si recenzia face parte din campania vALLuntar, de incurajare a lecturii si a voluntariatului. Tot editura All are o campanie de reduceri maine, de 50% pentru orice carte. Va recomand cu incredere cartea despre care tocmai am scris, si daca mai vreti alte recomandari, sunt aici