Bun, ai ajuns să te întrebi cât costă un magazin, însă probabil ai sărit niște pași. Trebuie să revii cu picioarele pe pământ și să te întrebi: îmi permit să-mi fac un magazin online?

Aşa cum vedem proprietari de maşini care n-au bani de cauciucuri de iarnă, proprietari de mașini scumpe ce nu au bani de casco,  aşa există şi proprietari de magazine online care n-au bani de… magazin online.

Multă lume e atrasă de acest miraj al comerțului electronic şi cei mai mulţi se gândesc pe termen scurt. Ei văd magazinul ca pe un site aşa că ei întreabă de fapt: cât costă să lansez site-ul? Ah, trebuie şi promovare? Trebuie şi stocuri?

Din toată afacerea, costurile magazinului (mă refer la partea software) sunt probabil cele mai mici. Restul costurilor (stocuri, marketing, angajați, chirie, etc) sunt cele care pot să omoare afacerea. Teoretic, magazinul este online, dar practic afacerea în sine este cât se poate de offline.

Dar să revin la întrebarea din titlu. Simplificat, costurile unui magazin online pot varia de la câteva zeci de euro pe lună (în cazul platformelor eCommerce de tip SaaS) la câteva sute spre câteva mii de euro „one time fee” pentru implementări de Magento sau alte platforme similare. Spun simplificat pentru că lucrurile nu sunt niciodată așa simple. Însă ăsta va fi subiectul altui articol. Abonează-te prin RSS sau prin email (găsești formularul în coloana din dreapta, sus) pentru a știi când îl public.

Eu voi fi prezent pe 9 mai în zona expo, cu Avanticart.

PS: pentru conferință, poate mai prinzi una din invitațiile oferite de Liviu, Mugur sau Blogal Initiative.

Majoritatea programatorilor își testează superficial codul. Iar când e vorba de dezvoltare web, problema se complică din cauza mulțimii de browsere existente. Ok, ok, se complică din cauza lui Internet Explorer

Ideal, ar trebui sa existe niște teste automate (noi la Avanticart folosim Selenium pentru testarea magazinelor). Toate bune și frumoase, dar aceste teste nu prea pot detecta erori de design (sau cel puțin nu foarte ușor).

Așa că am făcut 4 segmente in Google Analytics, pentru vizitatorii ce folosesc IE 6, 7, 8 și 9. Click pe link-uri pentru a importa segmentele in contul vostru. Folosind aceste segmente, am creat 4 alerte pentru cazul când rata de conversie scade sub un anumit procent.

Nu uitați să bifați căsuța „Send me an email when this alert triggers”.

Desigur, alertele astea nu trebuie să înlocuiască testarea efectivă, doar vă ajută să găsiți eventualele scăpări. Iar dacă aveți un magazin cu trafic mic s-ar putea să nu vă ajute foarte mult deoarece rata de conversie variază. În cazul ăsta ați putea să încercați să măriți perioada la o săptămână și să folosiți numărul de tranzacții pe post de condiție (în locul ratei de conversie).

După ce anul trecut a deschis calea conferințelor regionale, mă bucur că eComTim continuă „tradiția”. Și nu o face oricum, ci are 7 speakeri internaționali! Așteptările vor fi mari!

Eu voi fi prezent la conferință cu un stand în zona de expo, promovând Avanticart.ro.

Ne vedem la Timișoara!

De ce azi am avut doar 2 comenzi când ieri am avut 7? Și de ce am zile fără nici o comandă? Traficul e aproape același!

Încerc să explic printr-o analogie cu alegerile, că tot e an electoral

Înainte de alegeri se fac diverse sondaje. Ce se întâmplă dacă facem un sondaj pe 100 de oameni? Credeți că vom avea o imagine corectă asupra problemei? Dar dacă facem un sondaj pe 1000 de oameni?

Probabil vă gândiți că sondajul făcut pe 1000 de persoane e mai aproape de adevăr decât cel făcut pe 100. Dar dacă vă spun că cei 1000 de oameni sunt din mediul rural? Se schimbă perspectiva, nu?

Ei bine, cam asta se întâmplă și cu vizitatorii voștri. În unele zile aterizează în magazinul vostru mai mulți oameni care vor să cumpere, în alte zile sunt mai mulți cei care se informează sau cei care ajung din întâmplare.

Sigur, poate să fie de vină design-ul magazinului sau campaniile de marketing adresate către un public greșit. Dar când ai un trafic mic, degeaba te zbați cu AB testing și tot felul de optimizări, s-ar putea ca problema să nu fie la tine ci pur și simplu nu ai o masă critică de vizitatori.

Categoric, nu e un lucru deloc ușor să faci față unui flux mare de vizitatori, însă unele magazine au fost total nepregătite. Să luăm de exemplu evomag.ro și să ne uităm puțin la codul sursă:

Sunt destul de multe fișiere css și javascript, 22 în total, 12 doar în screenshot-ul de deasupra. Asta înseamnă 22 request-uri în loc de 2, dacă ar fi compresate și minimizate. Treaba asta chiar nu se face greu, nu înțeleg de ce n-au făcut-o. Când ai zeci/sute de mii de vizitatori, nu-ți permiți să pierzi câteva milisecunde per request. Pentru că se adună.

Din acest punct de vedere, situația nu e mai roz nici la koyos.ro, sigmanet.ro și alții. Doar eMag și PcGarage au optimizat partea asta.

Dar să trecem mai departe și să ne uităm de unde sunt încărcate imaginile de produse.

Mda, sunt încărcate de pe același server. Serverul ăla e destul de ocupat să genereze paginile html, nu e o idee prea bună să-l lași să servească și imaginile. Koyos face la fel. PcGarage, eMag și Sigmanet (de data asta) livrează imaginile de pe un server dedicat.

Abia după ce rezolvi lucrurile astea minore poți să te gândești la treburile complicate gen load-balancing. Deși, cu serverele din ziua de azi (ex de la Hetzner, i7 quadcore, 24GB ram, 59 EUR / luna) și un cod bine scris, de puține ori ajungi la load-balancing pe piața din .ro.

PS: și alții cu experiență mai dau cu bâta-n baltă, în cazul ăsta Wallmart.

Comerțul electronic a evoluat din comerțul clasic așa că structurile lor sunt asemănătoare. Adică există o mulțime de retaileri și o mulțime de brand-uri ce domină piața. Și undeva în spate avem fabricile (nu întotdeauna punem semnul egal între fabrică și brand) departe de ochii consumatorilor.

Dar, cât timp o să mai avem acest status quo?

Structura actuală era necesară pentru că marfa nu putea ajunge la cumpărător direct din fabrică. O fabrică are de obicei destule probleme doar cu producția bunurilor. E dificil să faci producție și să deschizi zeci/sute/mii de magazine în același timp. Așa că fabricile fac ce știu ele mai bine și lasă vânzarea finală în grija altora.

Momentan, cred că fabricile continuă în modul ăsta din obișnuință. Puține din ele deschid ușa să vadă ce se mai întâmplă pe afară. Pedalează în continuare pe banda de producție.

Dar cum internetul a scurtat considerabil distanţele în multe domenii, distanţa între producător şi consumator este și ea supusă schimbării. Exemplu.

Mai devreme sau mai târziu fabricile îşi vor da seama că pot ajunge mult mai uşor la clientul final. Cel puţin o parte din retaileri vor fi daţi la o parte. Și o parte din brand-urile existente vor dispărea, fiind înlocuite de brand-uri noi lansate direct de fabrici.

Pe de alta parte, retailerii au un avantaj prin faptul că aceștia comercializează mai multe mărci şi oferă diversitate clientului. De exemplu la Șosetăria avem puține comenzi în care clientele aleg o singură marcă de ciorapi. Majoritatea încearcă mai multe produse, riscul fiind destul de mic: dacă nu îți place o pereche de ciorapi, ai pierdut 20-30 de lei. Data viitoare poți să încerci altă marcă.

Însă dacă vorbim de produse mai scumpe, lucrurile se schimbă. De ex, primul meu monitor LCD (care încă funcționează impecabil) cumpărat prin 2004-2005 pentru o sumă uriașă a fost un Samsung. Acum tot un Samsung am pe birou, schimbând vreo 2-3 diagonale între timp. Am avut un aparat foto Samsung și un telefon Samsung. Iar acum am un Samsung Galaxy S. N-aș putea zice ca sunt fan Samsung, îmi plac produsele lor, n-am avut probleme cu ele așa că sunt înclinat să cumpăr această marcă în continuare.

La fel cred că aș face dacă aș găsi o marcă de încălțăminte de calitate la prețuri care nu sunt exagerate. Aș cumpăra acea marcă ani la rând. La electrocasnice prefer Bosch. Etc, exemplele pot continua.

Concluzia? Poate părea exagerată, însă acolo unde un brand își va fideliza clienții, retailerii vor dispărea. Vor rămâne acei retaileri care vând produse greu de fidelizat pentru un brand (ex: fashion). Poate greșesc dar vom vedea în 10-20 de ani.

Pe 19 octombrie primeam un mail de la ePayment în care eram anunțat că au făcut un parteneriat cu ING și au lansat serviciul HomePay. Practic, poți să plătești o comandă online direct din aplicația Homebank, fără a fi nevoie de credit card. Foarte fain! Urmează parteneriate similare și cu alte bănci. Abia aștept!

Azi (24 octombrie) aflu că mobilPay lansează plata în numerar pentru cumpărături online, prin terminale tip self-service. Personal, n-am auzit de ZebraPay până azi. Nu știu cât succes o să aibă, dar le urez multă baftă!

Până nu demult piața era dominată de ePayment. mobilPay a câștigat cota de piață mergând pe comisioane mai mici. E interesant de văzut ce urmează.

Vinzi haine? Lasa niște pliante la coafor.

Tot la TeCOMM a fost povestea spusă de Krumel, cu magazinul de lămpi de birou ce se promova cu semne de carte prin biblioteci.

Recent, am comandat niște covorașe auto iar când le-am primit, aveam următorul pliant capsat de factură:

Hmm… am nevoie și de o „tăviță” pentru portbagaj. Ghiciți de unde o să cumpăr.

Câteodata, noi cei din online suntem prea ocupați cu online-ul. Alergăm după SEO, CPC, bannere, social media, afiliați și multe alte lucruri, dar uităm să facem chestii banale cum sunt exemplele de sus.

Spor la conversii!

N-am să vorbesc despre prezentări, deși mi-a făcut placere să revăd câteva cunoștințe mai vechi. La fel, mi-a făcut plăcere să cunosc oameni noi. Și mai mare plăcere a fost să stau cu ei de povești prin pauze, așa că o să scriu aici cele mai interesante povești.

1) O doamnă care se ocupă cu marketing-ul afiliat i-a făcut fiicei sale de 11 ani un blog. L-a făcut ca un experiment, mai în joacă, mai în serios – pentru a-i explica copilului ce face mama toată ziua la calculator. Fetița s-a apucat de scris despre… chestii de copii, like Hannah Montana. Nu după mult timp au apărut o groază de comentarii și mama s-a gândit că ar fi bine să aibă o pagină cu link-uri spre magazinele ce aveau jucăriile respective. N-am reținut exact când a început blogul, ideea e că fetița a făcut 200 RON din comisioane.

2) În timpul prânzului am nimerit la masă cu cineva care vinde arcuri și săgeți. WTF? Cine cumpără arcuri și săgeți? De fapt, cine naiba mai trage cu arcul în România? Da, astea au fost primele mele reacții. N-ar trebui să fiu surprins, că doar eu vând ciorapi și șosete, nu? Ah da, nu doar că vinde arcuri și săgeți, dar are o cifră de afaceri impresionantă.

3) Krumel povestea despre un magazin din Iași care vinde lămpi de birou și care a găsit o modalitate inedită de a-și face reclamă. Deci, unde credeți că și-au făcut reclamă? În biblioteci! Cum? Se făceau că citeau și lăsau în cărți… semne de carte. Evident, semnele de carte purtau reclama lor.

4) Claudiu Gămulescu povestea despre niște băbuțe din Franța/Lyon. Cică băbuțele astea locuiau fiecare în apartamente destul de mari, 3-4 camere și au început să închirieze camerele libere pentru turiști. Și-au făcut o asociație, aveau site, etc. Claudiu a preluat site-ul (pro-bono daca bine am înțeles) l-a făcut mai frumos și a îmbunătățit procesul de rezervare. Rezultatul? Vreo 300k cifră de afaceri în ultimul an. Nu e rău pentru niște babe de 60-70 ani, nu?

Felicitări Bogdan Ciocian și Libero Events pentru organizare. Abia aștept conferința de anul viitor

Și la final, prezentarea mea, care s-a scurtat, din „50 de sfaturi pentru un magazin deștept” în doar 40. Am tăiat sfaturile prea evidente sau prea plictisitoare