Si daca tot ai dus vorba de Bajaga, da-mi voie sa-l amintesc si pe Đorđe Balašević: http://www.youtube.com/watch?v=CoRruPeIUSA.

Multumesc.

“Domnule Redactor Sef,

In urma articolului , aparut in cotidianul dumneavoastra, in data de 15 sau 16 ianuarie a.c.( cred ca exlusiv in editia on-line), sub semnatura E.H., subliniez urmatoarele:
Inainte de toate, precizez ca reactionez atat de tarziu deoarece, fiind plecata din tara, nu am fost in nici un fel informata de acest eveniment complet neasteptat. La intoarcerea in Romania am fost neplacut surprinsa sa aflu de isteria (pe buna dreptate) creata de site-ul cotidianului “Gandul”, atat in randul cititorilor, cat si in randul colegilor mei de breasla si mai ales in boardul de conducere al Colegiului Psihologilor din Romania.
Articolul mentionat contine o suma de erori grave, de la inceput pana la sfarsit. In primul rand, numele meu este prezentat sub titulatura “specialist-consultant al ziarului “Gandul” – lucru complet neadevarat, eu neavand nici un fel de colaborare cu ziarul Dvs. De asemenea, articolul contine erori care-mi pericliteaza atat imaginea profesionala, cat si cea umana, dupa cum urmeaza:

- Sensul creionat subiectului principal al articolului, respectiv patologia depresiei, este pejorativ, ingrat si neconform cu nimic din ceea ce reprezinta aceasta grava tulburare, fapt care imi poate stirbi insusi dreptul de libera practica. In urma numeroaselor sesizari primite de forurile noastre superioare, respectiv Colegiul Psihologilor din Romania, presedintele Comisiei de Psihoterapie, Domnul Daniel David, si-a exprimat, printr-o scrisoare deschisa, trimisa inclusiv redactiei Dvs, indignarea fata de aberatiile pe care semnatara articolului, ce se intituleaza simplu – E.H.-, le-a expus ca fiind propriile-mi afirmatii.
- Mai mult decat atat, gravele erori au fost prezentate ca si citate dintr-un presupus interviu oferit de mine. Mentionez ca un interviu acordat cotidianului “Gandul” nu a existat, ci totul s-a rezumat la o discutie telefonica neoficiala, undeva la inceputul lunii ianuarie, prin care am fost rugata de o persoana din redactia Dvs, al carui nume nu mi-l amintesc, sa-mi spun parerea despre o sinucidere, ipotetic indusa de fenomenul “Avatar”, parere ce ar fi ajutat-o in redactarea articolului pe care il avea de facut. Frecvent primesc astfel de rugaminti, cel mai adesea in urma refuzului invitatiilor de a participa a diferite emisiuni tv ( “job” de care m-am lasat de ceva vreme), de la producatori care doresc cateva informatii de specialitate pentru a-si structura interviul sau emisiunea, dar niciodata nu m-am confruntat cu o astfel de denaturare a propriilor afirmatii. Intotdeauna ajutorul a fost apreciat. Pe de alta parte, de-a lungul timpului am dat interviuri in diferite publicatii, de cate ori am fost solicitata, dar am fost mereu in cunostinta de cauza si mi s-a oferit dreptul de a vedea forma finala a articolului, nu pentru a cenzura opinia respectivului redactor, ci pentru ca, fiind vorba despre un domeniu delicat, folosirea termenilor potriviti nu este numai indicata, ci absolut necesara.
- Intreaga mea presupusa “consultatie de specialitate” din acest articol este inserata cu grave erori, neconforme cu realitatea, incepand cu afirmatia ca “depresia este un lux” , confuzie care, probabil, s-a nascut dintr-o metafora folosita, intr-adevar, de mine in aceea discutie telefonica, ca depresia isi permite”luxul” de a se dezvolta, de a-si gasi teren fertil, atat intr-o poveste frumoasa cum este “Avatar-ul”, cat si in Stirile de la ora 5, de exemplu. I-am mai vorbit domnisoarei respective si despre beneficiile secundare pe care le dezvolta la nivel inconstient o tulburare psihica, pe care dumneaei le-a inteles sau le-a tradus sub titulatura de “efecte secundare”. Subliniindu-i ca nu am vizionat inca filmul si ca nu am cunostinta de stirea sinuciderii studentei despre care mi-a vorbit, am afirmat doar ca nu cred ca filmul in sine se face vinovat de declansarea depresiei, ci cu siguranta exista acolo o predispozitie sau chiar o dispozitie depresiva. In general, oamenii resimt acut nevoia de a gasi o explicatie, o motivatie, un vinovat pentru a-si putea explica lucrurile, dar mai ales pentru a le accepta. In toata patologia psihiatrica fiecare bolnav detine o explicatie si o cauza a declansarii bolii, chiar daca inca nici medicii nu o detin. Poate ca legatura intre film si suicid, facuta probabil de mama tinerei, are o astfel de explicatie. Cat despre “gravitatea sustinerii din parte familiei a depresivului” – altfel conditie sine-qua-non in vindecarea acestei tulburari – nu as putea nici macar intui de unde “s-a produs” confuzia.

Lista erorilor poate continua fara ca eu sa pot oferi macar presupuneri ale formei hibride ale acestor neadevaruri… Cert este ca ma dezic total de toata “opinia de specialitate” a acestui articol care, repet, imi aduce grave prejudicii. Mult mai grave decat, probabil, a anticipat domnisoara in cauza. De asemenea, este de prisos sa subliniez ca sunt in total dezacord cu ideea indusa de articol, ca depresia ar fi un simplu moft, un apanaj al oamenilor fara ocupatie, o consecinta a puturoseniei sau a lenei, un lux pentru alesi sau orice altceva se mai poate intelege din aceste elucubratii.
In consecinta, va rog respectuos sa-mi oferiti dreptul la replica in publicatia Dvs pentru a incerca sa repar ceva din raul produs.
In speranta unei bune colaborari, va multumesc anticipat!

Cu stima,

Emilia Potenteu”

Multumesc deasemenea si domnului Mihai Gotiu pentru intelegere si echitabilitate! Iar tuturor celor care si-au cerut scuze pentru judecatile pripite, precum si celor care intentioneaza sa o faca, ii asigur ca le sunt acceptate! Un astfel de eveniment ingrat naste natural astfel de reactii!