Adelina Varciu a fost data ca sigura mostenitoare a Marinei. Ea are tot aceleasi sanse sa fie asistenta mea precum Monica Belucci. Pentru ca pe niciuna nu o cunosc personal si nici nu le-am avut vreodata invitate in emisiune.

Iata, in premiera, shortlist-ul cu fetele pe care le voi chema la castingul pentru postul de asistenta:

1. Mariana Moculescu - dupa trei saptamani va cere partajul, isi va delimita spatiul ei, va ridica un zid si va imparti platoul in doua emisiuni. Eu raman cu ”Rai, da’ buni”, iar ea cu ”Rai, da’ nebuni”.

2. Cleopatra Stratan – decat asistentele care joaca Farmville pe Facebook in timpul emisiunii, mai bine una care sa joace sotronul.

3. Soacra lui Geoana - femeia asta ar fi in stare, dupa vreo luna, sa treaca totul pe numele ei. Fotoliul meu, canapeaua invitatilor, glumele mele, vocea lui Scobiola… Astfel n-as mai avea probleme cu cei care ma suna sa ma ia la rost pentru ca am facut misto de ei. Le-as zice, la fel ca Mircea Geoana: ”Iertati-ma, glumele nu-s ale mele, sunt pe numele soacrei!”

4. Iuliana Marciuc – singura mea sansa ca Elvis de pe Faleza din Galati sa vina la emisiune fara sa-mi ceara 3000 de euro.

5. Blonda suprema de la ”Te pui cu blondele?”- daca tva-ul creste la 25 la suta si cota unica la 20, cine crezi ca o sa-si permita sa mai angajeze asistente cu contract de munca? E cazul sa imi iau o asistenta obisnuita sa lucreze la … Negru.

6. Oana Lis – salariul de asistenta nu-i mare, dar reprezinta un venit sigur. De doua ori pe luna, la avans si la lichidare, n-o sa se mai planga nea Viorel ca n-are ce baga la pacanele!

7. Elena Basescu – chelnerii de pe Dorobanti o sa fie obligati prin decret prezidential sa schimbe televizioarele din cafenele de pe Fashion TV pe Antena 2.

8. Alina Mungiu Pippidi - cum anunt ca-mi schimb asistenta, cum il suna Daminutza pe Torje: ”Fratioare, cica si-a luat Morar pitzipoanca noua…Alina si nu mai stiu cum…Da si mie, frate, numarul ei de telefon…” La care, Torje: ”Stai ca-l sun pe Cristea sa-l ia de la Bianca lui Bote ca ea sigur il are…”

9. Carmen Harra - daca-i asa tare cum zice Maruta, zic sa nu mai astept pana maine dimineata audientele de la emisiunea de azi.

10. Folcloristele lui Pinalti – asistentele ideale! Pentru ca pi aiestea le-o invatat primarul de sub Chietrishica cum sa te ocupi ”pi buni” de invitati!

Alte propuneri? Ne vedem diseara, la 19.30.

pe teme asemanatoare:

• Filosofia lui ”ASA-S IO!”
• De ce m-am intors…
• Recensamantul Oamenilor Frumosi

Asa am ajuns sa ma joc in fiecare luna de-a legislativul in Viva. Hapul se cheama ”Legile lui Morar”. Iar maine dimineata, odata cu numarul de mai, apare primul meu proiect.

Asta-i coperta de mai. Nu trageti in Cristina! Intr-o tara care in ultimii ani i-a dat doar pe Ricky, Bianca si Eleva Kent e o normalitate sa faci coperta cu duetul Marinica, chiar daca jumatatea nu mai are emisiune la tv de doi ani. Dar asta e deja o alta lege a lui Morar.

alte insemnari:

• Cercul
• Egal cu doi
• Facturez Romania
• Recensamantul Oamenilor Frumosi
• Dresajul ingerului
• 10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”
• Fericirea e in
• De ce am ales ZU?
• Psihofrizerie
• Filosofia lui ”ASA-S IO!”

Dupa 0.00, continua nimicul, timpul cand se naste fericirea.

Senzatia absoluta nu poarta ceas la mana stanga.

Ingerul care-mi fabrica mie fericirea are un fetis pentru caii putere. I-am ordonat sa-si stranga aripile, l-am legat bine pe scaunul din dreapta si l-am rugat sa opreasca temporar procesul de productie. In noaptea asta eu iti fabric fericirea, ingerule! Nu ma joc de-a Dumnezeu cu tine, e riscul prea mare sa fii pus pe liber! Nu ne jucam nici de-a oamenii, s-ar putea sa-ti placa si sa nu mai vrei sa faci zbor intors! Am ales pentru tine solutia neutra. Ne jucam de-a animalele, dragul meu inaripat cu aura!

Dobitoacele nu mangaie, nu suspina, nu transpira, nu au licar in fundul ochilor. Jivinele zbiara, praduiesc, alearga cat le tin picioarele si nu se uita in urma. Asculta-ne cum ne transformam. La inceput motorul toarce, apoi horcaie, dar noua ne place abia cand el rage. Acum ca te-ai obisnuit, primeste prada urmatoare! ii cheama Nickelback, iar la volumul la care i-am dat acum nu ascultam muzica, noi sfasiem o halca de sunete. Ai vazut cat de usor e?  Sa inveti ca animalele nu fug cu oglinda retrovizoare, ca in goana nu e bine sa te uiti in dreapta sau in stanga, ca nu exista directie, ci doar sens, nici destinatie, ci doar fuga.

E atata infinit in fata cat nimic am lasat in spate. O sa ma joc cu tine, chip bun cu aripi stranse, pana cand o sa urli din dreapta “Opreste-te!”. Dar stiu ca n-o sa faci asta prea curand, ingerule! Ma uit la tine si vad cat de mult iti place, animalule!

alte insemnari:

• De ce m-am intors…
• Viva e Monitorul Oficial al lui Morar
• 10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”
• De ce am ales ZU?
• Psihofrizerie
• Fericirea e in
• Manifest pentru lene
• Lectia de recreeza
• Mi-e dor de “vara asta”
• Recensamantul Oamenilor Frumosi

O femeie care sta cu spatele la o balustrada, se sprijina de ea cu bratele, centrul de greutate e intr-un singur picior, la fel ca la pasarea flamingo, iar celalalt este indoit de la genunchi in unghi de nouazeci de grade.

O adolescenta in curtea liceului care sta cu spatele la zid, are mainile adunate in jurul pulpelor, iar barbia si-o sprijina in genunchi.

O gravida in ultimele saptamani care isi impreuneaza mainile cuprinzandu-si in ele universul pruncului nenascut – este pozitia inversa celei in care Atlas tine in palme globul pamantesc.

O batrana garbovita asezata pe o banca care isi tine mainile adunate a rugaciune in poala si degetele ei stafidite care tremura.

Un barbat care sufera de sindromul obsesiv compulsiv si isi aranjeaza mereu in timpul sedintei stiloul in linie paralela cu agenda si telefonul.

Un student cu palton si fular infasurat de doua ori in jurul gatului, cu mainile in buzunarele pantalonilor ce poarta o carte groasa sub brat.

Un taximetrist tras pe dreapta, care sufla in aer rotocoale din fumul tigarii, in timp ce-si asteapta clientii.

Toate sunt clisee ale secundei urbane. Numai ca noi am uitat sa mai pretuim clipa. Si am uitat sa le mai facem poze.

Ne plac orele, nu secundele. Iubim filmele, nu fotografiile.

alte insemnari:

• Egal cu doi
• Recensamantul Oamenilor Frumosi
• Viva e Monitorul Oficial al lui Morar
• Filosofia lui ”ASA-S IO!”
• Fericirea e in
• De ce am ales ZU?
• Cercul
• Psihofrizerie
• De ce m-am intors…
• Lectia de recreeza

De ce trebuie ma explic cand ”ma dau” cu o masina nemteasca? Nu-mi cereti mie explicatii, ci cocalarului care s-a ajuns dupa un schimb de terenuri si invarte la terasa aceleasi chei sau baiatului de Beller pe care ma-sa l-a intarcat la 18 ani, daruindu-i o astfel de masina. Si nu-mi spuneti ca te simti in sigur pe viata ta intr-o masina frantuzeasca cu bordul din plastic.

Nu mi-era rusine nici sa-mi parchez duminica, in Herastrau, Swift Sport-ul rosu la umbra unui Range Rover Vogue. S-ar putea sa te intalnesti maine cu mine in coloana, la semafor, iar prin geamul crapat, sa auzi Romanismele lui Puya. Iar daca ni se aliniaza planetele si ne vom intalni si poimaine sa nu te mire daca din cutia mea cu vise o vei auzi pe Diana Krall cantand “The boy from Ipanema”.

N-as putea sa-ti spun unde mi-am refacut mai strasnic zen-ul. S-ar putea sa fi fost boutique hotelul din dosul Domului din Milano sau, la fel de bine, camera modesta cu termopane albe din Cluj cu vedere la cotetul cu gaini al unei gospodarii din cartierul Gheorghieni. Nu trebuie sa ma spovedesc in fata nimanui de ce par arogant cand sunt timid, de ce am aruncate pe bancheta din spate si Ciao, si The Book Review, de ce imi cheltui si ultimii bani pe ceasuri manufacturate, dar sunt in stare sa apar la o receptie simandicoasa purtand unul de 200 de euro.

Incerc sa conjug in fiecare zi la persoana intai singular verbul “a nehotari”. In dimineata cand ma voi trezi cu pareri definitive si alegeri finale stiu ca nu mai am nicio sansa sa gasesc fericirea pana la asfintit.

Incearca sa te nehotarasti. Si raspunde-le intrebarilor hotarate din varful buzelor: “Asa-s io!”

pe teme asemanatoare:

• 10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”
• De ce m-am intors…
• Recensamantul Oamenilor Frumosi

Eu mi-am umplut pauza dintre saptamani cu niste pusti din vestul Londrei. Canta de la 16 ani, iar anul trecut, pe la 20, le-a iesit primul album.

Punk is dead! Emo is sad! The XX nu sunt nici punk, nici emo, sunt exact armonia ce-a ramas dupa ce in muzica n-a mai fost absolut nimic de inventat.

Enjoy the ride!

alte insemnari:

• Egal cu doi
• Dresajul ingerului
• Filosofia lui ”ASA-S IO!”
• Recensamantul Oamenilor Frumosi
• Psihofrizerie
• Facturez Romania
• Manifest pentru lene
• Cercul
• De ce m-am intors…
• Fericirea e in

Suntem poporul lui ”graba strica treaba, dar lenea o innobileaza”, stim doar sa impingem spre plus infinit orice deadline, oricat de indepartat ni l-am impune.  In schimb, facem parte din secta unde actul placerii e compus doar din orgasm, suntem tribalii pe pamantul carora a fost ucis preludiul.

Avem nevoie de lene. Azi nu mai traim placeri, ci rezumate de placeri. Ne iubim femeile cu repeziciune, iar preludiu a ajuns sa insemne desfacutul cataramei de la curea. Ne crestem copiii in pripa, ajungand sa le masuram trecerea anilor doar prin botezuri, taieri de mot, serbari scolare si bacalaureat. Parintii ne imbatranesc in fuga, nu stim sa le privim intelepciunea ridurilor si a parului carunt, ne dam seama ca au ajuns la apusul vietii doar cand alergam cu ei prin spitale. Ne cultivam prietenii prin SMS-uri de genul ”Ce faci?”, nu prin invitatii de genul ”Cand mai treci pe la mine?” Bem alcool prost si niciodata pur, mereu indoit cu apa sau energizante proaste, scoatem vinul la PET direct din frigider, si-l turnam din borcan direct pe gat, n-avem timp sa ametim bautura zeilor intr-un pahar semet, sa-l adulmecam si sa-i simtim buchetul pe cerul gurii. Am transformat cartile in bibelouri, le cumparam, dar nu le consumam, le rasfoim, dar nu le mai citim. in bistro-uri putea a barfa mitica in loc sa miroasa a cafea prajita. Iesim la carciuma ca sa mancam mult, nu pentru conversatie, shaormeria a inlocuit restaurantul pentru ca nu obliga nici la vorba, nici la maniere. Mancam ca sa fim satuli, caci am uitat ce ne spuneau bunicii: ”Sa-ti tihneasca masa!” Cand iesim din universul nostru, ne place sa pozam, nu sa admiram, sa vizitam, in nici un caz sa ne implinim.

Va ordon sa fiti mai puturosi. Ascultati-i pe batranii de la Black. It’s a wonderful, wonderful life…no need to run..

alte insemnari:

• Dresajul ingerului
• Cercul
• Filosofia lui ”ASA-S IO!”
• Ziua Vestilor Bune
• 10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”
• Viva e Monitorul Oficial al lui Morar
• Album cu pozitii urbane
• Lectia de recreeza
• Egal cu doi
• De ce am ales ZU?

Pentru cele cateva zeci de subiecte nescrise in ultimele luni.

Pentru cele cateva minute neocupate din suma unei zile.

Pentru ca vreau sa umplu atat de multe sertare de text pana cand voi ajunge sa scriu la fel de bine ca Graydon Carter, editorul de la Vanity Fair.

Pentru ca ma ard buricele degetelor de fiecare data cand il citesc pe Chirila pe Bed For Love, pe Harry Eyres in Financial Times de weekend, pe Cristi Lupsa oriunde si pe alti cativa aiurea, pe net sau hartie.

Pentru ca m-am saturat ca operele mele scrise sa se rezume la statusurile zilnice de pe facebook.

Pentru ca abia acum mi-am regasit linistea, la 7 luni dupa ce am parasit ce aveam mai drag, la 4 luni dupa ce o nebunie s-a transformat in primul brand pe care l-am construit din nimic, la 3 luni dupa ce Dumnezeu mi-a dat ce voi avea mai drag pentru tot restul vietii si la cateva zile dupa ce nu-ishtii de asta vara au inceput sa se convinga de faptul ca sinucigasii aia doi din FM sunt mai mult decat produsul unei masinarii de marketing.

Pentru ca in lunile astea de lacrimi, truda, deznadejde, vise si zbor m-a ajutat cel mai mult ”the wishful thinking”. Iar wishful thinking se traduce prin Viata si Acordeoane.

Pentru ca Universul a conspirat sa ne reintalnim pe blog in Anul Boului…

….promit sa dau dovada de cea mai mare calitate a sotului vacii….Deci, de azi inainte, voi fi consecvent cu emorar.ro.

P.S. A trecut o jumatate de an de cand n-am mai postat nimic in blogosfera. Poate ca stilul meu de a scrie pe blog a iesit din termenul de garantie. Update me, pls! Ce ai vrea sa-ti scriu pe emorar.ro?

pe teme asemanatoare:

• 10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”
• Filosofia lui ”ASA-S IO!”
• Recensamantul Oamenilor Frumosi
• De ce am ales ZU?

#

Am vazut un plod incotosmanat care infigea morcovul in chipul unui om de zapada. Dardaia de frig, din obraji tasneau flacari, avea flori de gheata pe gene, buzele ii intepenisera, dar zaream cum ii straluceau ochii de fericire ca l-a infaptuit pe prietenul pe care il visase dar nu l-a avut niciodata. Undeva, mai departe, un barbat  astepta cu bratele deschise o mogaldeata care alerga inspre el. Urma inlantuirea absoluta. Tatal care isi strange in brate fiul dupa ce a castigat primul sau meci de fotbal. La scena urmatoare, daca as fi fost om, Mi-ar fi dat lacrimile. Asa, doar am ridicat din sprancene. Am zarit in praful desertului o femeie a lui Mahomed,  ascunsa dupa voal, sarutand pe frunte un soldat al lui Iisus, prabusit de arsita. Invartind globul, Mi-a fost dat sa vad zeci de oameni descarcand tone de zapada in fata unei case intr-o incercare disperata de a fabrica magia Craciunului. I-am inteles abia a doua zi. In zori, o fetita a pasit pe prispa casei si se bucura de ultimul Craciun alb din viata ei. Parintii aflasera cu cateva zile in urma ca fiica lor va fi rapusa de cancer. Pe malul Sennei, un ins straniu isi face joggingul de dimineata. Nu-i pe placul Meu lumea din care vine, cu droguri, tradari, pastile, trafic de carne vie, dar el Mi s-a asezat la inima. Il cheama John Galliano si e singurul din lumea lui care a privit in jos si a creat o colectie inspirata din boarfele purtate de vagabonzii Parisului. Pe fast-forward am reusit sa mai vad un scriitor asezat la masa lui de pe terasa cu pergola mangaind o pisica si privind spre Inaltimi. Pentru o clipa am avut impresia ca e singurul dintre Pamanteni care s-a uitat vreodata drept in Ochiul Meu.

#

In serile cand Mi se face dor, realizez ca Mi-s mai apropiati oamenii decat ingerii. Pentru ca  ingerii cand se aduna in cete stiu doar sa cante. Oamenii cand se iubesc stiu sa scrie poezii.

pe teme asemanatoare:

• 10 propuneri pentru postul de asistenta la “Rai, da’ buni”
• Filosofia lui ”ASA-S IO!”
• De ce m-am intors…

ZU nu-i nici prescurtarea de la Zona Urbana, nu vine de la “zurliu” si nu-i nici macar Zuzu la juma’ de litru. ZU e neterminat pentru ca nu vrem sa dam totul de-a gata, un brand la cheie, il lasam pe fiecare dintre ascultatori sa si-l construiasca singur, sa-l personalizeze dupa nevoile intime.

Tocmai pentru ca ZU nu-i previzibil, am putut sa mazgalim intrebarea “Who is ZU?” pe pancarte plimbate prin oras, pe cearsafuri intinse pe balcoanele din marile intersectii iar altii au preluat-o viral si au desenat-o pe zidurile triste ale orasului in forma de street art, sau cu frisca, pe trupurile incandescente ale iubitelor.

ZU nu e radio, desi il vei putea asculta din 29 septembrie pe 89 FM, in Bucuresti. ZU e vibratia strazii. Sprijina-te intr-o joi dimineata, pe la noua, de o coloana de la Romana. Il vei auzi. Diesel, injectie, claxon, sirena, scut de protectie lovind bordura, pornit de pe loc cu a doua, scartait de roti, frana violenta pe galben, sunetul de deschidere al Windows-ului, buzz-ul de pe mess, caraitul espressorului cand macina boabele, scrasnitul pietrei cand aprinde flacara brichetei, bazaitul scurt si ferm al copiatorului, “Ce, ba, ti-a luat ma-ta bulevard!?”, “Honey, mi-am luat Hermes, ca Vuitton au toate!”, “Atentie, se-nchid usile!”

Let’s do the ZU! Viata e un “perpetuum-zbarnaie”.

pe teme asemanatoare:

• De ce m-am intors…