Milf şi Petrov

Magical Worry

noreply@blogger.com (PETROV) — Sat, 13 Jan 2018 19:20:00 +0000

How often does what you worry about actually happen? I will bet that, unless you are very selective in worrying, your answer to this question is "Not that often". After years of worrying about things only to have our worries not come true, sometimes we unintentionally make a connection - when we worry about things, they do not happen. This connection often leads us to believe that our worrying keeps unwanted events from occurring. We then become afraid not to worry. This is what Maxie Maultsby, MD, calls "magical worry".

Dr. Aldo R. Pucci – Feel the Way You Want to Feel... No Matter What!

Top 5 cărți 2017 și nu numai

noreply@blogger.com (PETROV) — Sun, 07 Jan 2018 16:27:00 +0000

Cu greu am adunat de-un top 5 (nu pentru că n-am citit destul):

1. Thomas Bernhard – Frig

2. Heinrich Boll – Fotografie de grup cu Doamna

3. Elena Ferrante – Tetralogia napolitană

4. Byung – Chul Han – Agonia erosului

5. Adam Ross – Mr. Peanut

În 2017 am încercat să citesc și poezie. E la fel ca și jazz-ul, e foarte greu să găsesc câte ceva să-mi placă, foarte mult gunoi.

De asemenea, am citit destul de multe reviste, cele mai importante fiind (ordinea nu e valorică, întrucât aș compara mere cu pere):

1. Sinteza (9 numere, apare lunar; o citesc pe print, site-ul e execrabil) – revistă de cultură și gândire strategică: în opinia mea a crescut constant și am găsit în ea un echilibru pe care în online nu-l mai poți găsi în isteria actuală cu proteste, dictaturi, sfârșitul României și al lumii etc. De menționat că revista e a lui Vasile Dâncu, ceea ce explică anumite luări de poziție. Cel mai prost număr pe 2017 a fost cel dedicat poeziei.

2. Decât o revistă – DOR (5 numere, apare trimestrial): jurnalismul narativ poate ajunge plictisitor la un moment dat, însă o dată la trei luni chiar merge. Plus că au publicat articolul cu cutremurul, pentru care ar trebui să le fim cu toții recunoscători.

3. Infinitezimal (2 numere)- jurnalism poetic: cu excepția câtorva articole, puține, scrise într-un limbaj atât de prețios că te ia durerea de cap și greața, a fost o supriză plăcută. Imediat ce a apărut nr. 10, adică ultimul, l-am și cumpărat și asta intenționez să fac de-acum înainte cât o mai apărea.

Paritate

noreply@blogger.com (PETROV) — Mon, 20 Nov 2017 18:10:00 +0000

Mă întorceam din piață pe întuneric. În spatele meu un gunoier cu vestă reflectorizantă trăgea după el o pubelă de plastic. Din față venea o doamnă împingând un cărucior cu copil. Când a ajuns lângă gunoier acesta i-a zis:

"Hai, facem schimb?"

Evaziune

noreply@blogger.com (PETROV) — Tue, 07 Nov 2017 20:13:00 +0000

Mi-e dor de un vis erotic intens cu poluție nocturnă.

Ce-nseamnă queer?

noreply@blogger.com (PETROV) — Sun, 29 Oct 2017 10:08:00 +0000

La budă în Macaz. Un cuplu ocupase ambele toalete. El bărbos, moacă de hipster comun. Ea ştearsă, de nereţinut. Între timp mă uit pe pereţi: mâzgăleli cu tentă gay, gender free, stickere anarhiste, anticapitaliste, îndemnuri la iubire, obişnuitul ghiveci de stânga. Cei doi încep următorul dialog:

Ea: Ce-nseamnă queer?

El (încurcat): Nu ştiu...

Ea (citind pe pereţi): W i s h y o u w e r e q u e e r ...

El: Este un gender, dar nu ştiu să ţi-l explic! E Q de la queer, dar nu ştiu să explic...

În rest, atmosfera ok, muzică la fel, preţuri decente, dacă nu te deranjează glazura ipocrită de stânga, e un loc în care te poţi îmbată cu plăcere. Ceea ce am şi făcut. Şi probabil o să mai fac.

The Day the Music Died 2

noreply@blogger.com (PETROV) — Wed, 25 Oct 2017 17:18:00 +0000

Mizeria de mai jos face parte dintr-o mizerie mai mare. Această mizerie mare a fost executată aseară la ARCUB de către Lucian Ban, Mat Maneri şi insuportabilul saxofonist Evan Parker. Impostorii ăştia trei, care ca orice impostori au oareşicare talent, mi-au făcut creierii varză cam o oră şi jumătate. M-am urât că n-am avut coaie să ies după prima piesă. Aşa-s eu, prea de treabă şi curios. Am observat din nou mulţimea de snobi semidocţi cu băț în cur, care însoţesc orice spectacol de jazz şi care aplaudă ca nebunii indiferent ce li se serveşte. Au fost momente când puteam eu, care nu ştiu cânta la nici un instrument, să trec liniştit în locul lui Lucian Ban şi să pocnesc clapele alea, să dau cu coatele în lemnul pianului şi să ciupesc corzile, că nu s-ar fi simţit nici o diferenţă. Să nu mai vorbesc de saxofon, care la fel de bine ar fi sunat şi dacă sufla un cur băşini în el continuu. Au fost şi momente bune, extrem de puţine, care nu scuză impostura generală.

Oarecum amuzant e că eu însumi mi-am dorit să particip la acest concert desfăşurat în cadrul programului Artist în Residence de la Arcub, ăsta mi s-a părut cel mai interesant. Hahaha, automuie, domnule interesant!

Ecouri

noreply@blogger.com (PETROV) — Mon, 16 Oct 2017 18:14:00 +0000

Mă întristez când aud pe stradă voci de străini care seamănă foarte bine cu vocile unor apropriați pe care-i admir și îndrăgesc.

Opțiuni

noreply@blogger.com (PETROV) — Tue, 03 Oct 2017 15:25:00 +0000

Uneori am impresia că trebuie să aleg: să mor de muncă sau să mor de foame.

Singur acasă

noreply@blogger.com (PETROV) — Thu, 31 Aug 2017 18:20:00 +0000

Bruce Springsteen - The River la Sport Total FM. Niciodată nu mi-a părut atât de deprimantă. Mi-am făcut imediat un suc din sirop de casă și apă minerală Tușnad.

Ieri am văzut Lucia y el sexo. Am râs, m-am masturbat, am plâns.

Reper

noreply@blogger.com (PETROV) — Sat, 08 Jul 2017 16:31:00 +0000

Două florărese la marginea trotuarului:

"- E venită de la munte și e urâtă cu spume!

- .....

- Și dacă-l vezi pe frati-mio zici că e Smiley întreg!"

În această zi - 15.06.2017

noreply@blogger.com (PETROV) — Thu, 15 Jun 2017 17:00:00 +0000

Graba asta a omului comun la semafor, să treacă el repede pe roşu către ţelurile lui de nimic. I-aş aştepta pe cealaltă parte şi le-aş da c-un par în cap.

Multiculturalism

noreply@blogger.com (PETROV) — Tue, 13 Jun 2017 17:09:00 +0000

În metrou. Mi-am ridicat privirea din revista Sinteza și am văzut în fața mea un tuciuriu cu buze groase ținând în mână o pungă de Lidl pe care scria în germană. O pungă plină, care nu părea luată din România. M-am ridicat imediat și m-am dus două vagoane mai încolo.

Spit court

noreply@blogger.com (PETROV) — Mon, 12 Jun 2017 16:18:00 +0000

La food court în Sun Plaza. Apare un paznic de la G4S, trage o flegmă pe jos apoi o întinde elegant cu talpa pantofului și se îndepărtează netulburat. Poftă bună!

În această zi - 29.05.2014

noreply@blogger.com (PETROV) — Mon, 29 May 2017 16:25:00 +0000

Mai există fetiţe sub 4 ani pe care să nu le cheme Sofia? O să fim o ţară de înţelepţi în pula mea!

Timpuri Noi + Partizan, Perfect Reunion, Berăria H

noreply@blogger.com (PETROV) — Sat, 06 May 2017 09:25:00 +0000

Sigur că e greşit ca după o săptămână de căcat la muncă să-ţi imaginezi că vine weekendul şi repară tot, mai precis concertul Timpuri Noi+Partizan va repara nu ştiu ce, dar, pula mea, aşa sunt făcut, mă mint cu mici recompense ca să supravieţuiesc de la o zi la alta.

Măcar mâncarea a fost bună la Berăria H, coastele de porc sunt excelente şi o porţie ajunge de fapt pentru două persoane.

Concertul n-a fost FRUMOS. Au fost şi bucăţi mai reuşite, dar pe ansamblu a fost de căcat. Sunetul era ca pula, Artanu era tot mai beat şi urla ca un imbecil între două încercări de glumiţe cu publicul. Și io eram tot mai beat, dar într-o beţie din aia lucidă, dureroasă, în care totul mi se revela tot mai clar: bătrâneţe, moarte, non-sens şi mi se părea îngrozitor de trist să-l văd pe dobitocul de Artanu masacrând piese, ridicând tricoul și arătându-şi burta umflată de bărbat de 50 de ani care a luat-o la vale iremediabil, scălâmbăindu-se ca un adolescent beat de 15 ani în uralele unui public idiot care trăia din amintiri şi striga incontinent Timpuri Noi Timpuri Noi! Nu mai există Timpuri Noi în pula mea, mă mir că Dan Iliescu (personajul pozitiv al serii care încerca şi chiar reuşea să mai salveze câte ceva) l-a putut suporta atâţia ani lângă el pe cretinul de Pleşca.

Am plecat după piesa (mi-e lene să caut titlul) lui Iliescu, când a scăpat câteva minute de Artanu, probabil cel mai reuşit moment al serii, pe care eu nu l-am mai gustat deloc, eram deja înrăit şi plin de ură când am comandat Uber (Moarte taximetriştilor!)

În această zi - 24.04.2013

noreply@blogger.com (PETROV) — Mon, 24 Apr 2017 15:36:00 +0000

O să mor în plm înecat cu scuipat, asta pare să mă aducă cel mai aproape de moarte în ultima vreme. Cu propriul scuipat. Scuipatule, potoleşte-te!

"Recunoaște că-i un cântec prost!"

noreply@blogger.com (PETROV) — Sat, 22 Apr 2017 07:40:00 +0000

Expirat – Halele Carol. Am ajuns cam devreme, erau mai mulţi chelneri şi ajutoare de chelneri p-acolo decât clienţi. Locul arată foarte bine, muzica, în surdină, era ok. Urma un show (nu ştiu cum pula mea să-l numesc altcumva) cu Alt Om. Am greșit că nu m-am documentat asupra acestui altom. Seara a început cu o minciună spusă de barmanul din interior, căruia de-abia puteai să-i ajungi c-o rudă de căcat la nas, cum că nu poţi aduce berea la halbă de pe terasă înăuntru după ce începe „show”-ul. Până la urmă am lămurit asta cu bodyguardul de la intrare, se poate deci aduce berea cea “ieftină” (Ciuc la halbă, 10 lei) înăuntru şi nu e musai să cumperi din aia scumpă de la barul interior. De notat armata asta de barmani aroganți din cluburile din București care se cred cel puțin împărați, plin de bășini între urechi și tatuaje penibile. Coaie, ești un pic peste femeia de servici!

Pe la 11 şi ceva cred a început să presteze Alt Om, sincer să fiu n-am reuşit să identificăm care era alt om pentru că erau alţi doi-trei oameni care chinuiau două mac-uri urcaţi pe un podium. Foarte proastă muzică, când aduni nişte oameni care aşteaptă să danseze, să agaţe, să se îmbete pe muzică ta, e trist să le pui un căcat aproximativ ritmat şi atât.

Am lăsat la final cel mai de căcat lucru despre acest loc. O armată de oameni care păreau angajaţi ai barului, deşi arătau că nişte atârnători, un fel de chelneri informali, pândeau viclean din toate direcţiile, şi, cum te apropiai de fundul halbei zvâcneau de undeva şi pac! se băgau printre oamenii de la masă cu mâna lor lungă şi rapidă şi smulgeau cu satisfacţia lucrului bine făcut halbe şi sticle aproape goale. Dacă nu aveai nimic gol, oricum veneau să te întrebe , să verifice, să fie siguri în pula mea, că n-au ratat nimic. Un fel de martori ai lui Iehova, cărora nu le puteai trânti uşa în nas. Nu ştiu cine a gândit această strategie, dar e absolut penibilă.

Intrare 15 lei, prea mult.

Altruism

noreply@blogger.com (PETROV) — Thu, 06 Apr 2017 18:14:00 +0000

Scanam fețe în metrou agățat de bară. O urâtă mi-a prins privirea și mi-a returnat o ocheadă languroasă. M-am uitat imediat scârbit în altă parte, dar apoi, din milă, m-am întors la ea încă o dată să nu se simtă prost cumva.

Trezire

noreply@blogger.com (PETROV) — Sun, 26 Mar 2017 09:43:00 +0000

- Puți groaznic a băutură!

- E noua Timișoreana nepasteurizată!

În această zi - 25.03.2015

noreply@blogger.com (PETROV) — Sat, 25 Mar 2017 11:29:00 +0000

Oribil acest nou tip de iegări pe care-i poartă toate proastele. Iegării cu fâşii de muşama neagră, vai de capul meu câtă urâţenie!

............

Numai când aud cuvântul pricesne îmi vine să borăsc.

În această zi - 19.03.

noreply@blogger.com (PETROV) — Sun, 19 Mar 2017 09:55:00 +0000

2016

Întotdeauna am fost de părere că fumatul e un semn al unei probleme psihice, mai grave sau nu. Acum va trebui să va confruntaţi mai des cu ea, dragi fumători, va trebui să gândiţi mai des, nu să pufăiţi, nu va fie frică, n-o să muriţi din asta, nu mai agonizaţi penibil că îmi vine să vomit când vă citesc.

.....

A câştigat un compatriot un concurs de fugit pe la Polul Nord. Ar trebui să fim toţi mândri de acest circar după mintea multor idioţi. Pentru mine e ca şi cum şi-ar fi supt pula făcând podul.

2015

A câştigat Halep, mi-a crescut valoarea de român, mă simt mai frumos, mai bogat, mai sănătos. Sau nu.

În această zi - 18.03.2015

noreply@blogger.com (PETROV) — Sat, 18 Mar 2017 08:49:00 +0000

M-am uitat ieri vreo 20 min la Dinamo - Concordia. Incredibil cât de slab e campionatul românesc. Incredibil! Mi s-a făcut milă de armata asta de jurnalişti sportivi care sunt efectiv obligaţi să scrie despre asemenea mizerii pentru a-şi câştiga traiul. Mi-a trecut repede mila, gândindu-mă că de fapt ei n-ar trebui să existe defel.

Simțământ

noreply@blogger.com (PETROV) — Thu, 09 Mar 2017 17:45:00 +0000

Am luat de la Mega două pungi de mozzarella Delhaize, le-am adus în mână să nu mi se spargă prin rucsac. Cum le ţineam în palmă pe amândouă am asociat cele două bucăţi rotunde de brânză plutind moi în apa din pungă cu două testicule mari. Apoi m-am gândit că pot fi niște sâni mai mici. Şi totuşi prima dată m-am gândit la testicule.

În această zi - 08.03.2011

noreply@blogger.com (PETROV) — Wed, 08 Mar 2017 17:35:00 +0000

Pula e cea mai frumoasă floare!

În această zi - 05.03.2013

noreply@blogger.com (PETROV) — Sun, 05 Mar 2017 18:20:00 +0000

În liceu, oferta firmei de cablu cuprindea un post softporn, să zicem, deși mai scăpau și câte-o pizdă zemoasă "din greșeală". Se chema Babylon Blue. Începea după 12 noaptea emisia. De atunci nu mi-au mai trecut niciodată cearcănele.