Nu am să înțeleg niciodată oamenii care nu se pot bucura pentru reușitele prietenilor lor. Am observat că în timp, oamenii au devenit tot mai răi, tot mai egoiști. Fiecare iși dorește să-i fie lui bine, atunci când îi este greu, are pretenția ca prietenii să-i fie alături, dar atunci când îi este bine, uită de prieteni și îi neglijează fără cea mai mică urmă de regret.

Te poți numi prieten atunci când nu îți uiți prietenul, când îi dai un telefon din când în când doar ca să întrebi dacă e bine sau dacă are nevoie de ceva. Pentru prietenul tău trebuie să-ți faci timp să ieși la o cafea, îți face bine atât ție, cât și lui în egală măsură.

Trebuie să știi să te bucuri pentru reușitele prietenul tău. Indiferent că este vorba de job, viața personală, partea financiară, trebuie să știm să ne bucurăm pentru el din tot sufletul. Am observat mai nou că oamenii trec ușor cu vederea detalii din viața prietenilor, din invidie, neglijență, indiferență.

Eu m-am bucurat mereu pentru prietenii mei atunci când și-au dus la bun sfârșit planurile, când au reușit să-și îndeplinească visurile cele mai arzătoare, am remacat mereu schimbările survenite și i-am lăudat mereu pentru realizările lor!

Se spune că un prieten adevărat se va bucura alături de tine indiferent de condiția lui, nu va fi niciodată în competiție cu tine pe niciun plan și va avea curajul să-ți spună lucrurile în față, dar cu multă diplomație, nu cu răutate și cu bucurie că are motiv să te critice.

Probabil oamenii vor deveni prieteni adevărați atunci când își vor pune binele prietenilor pe primul plan, atunci când vor putea să se bucure sincer pentru ei! Dar mai avem până acolo. Și totuși oamenii se întreabă de ce sunt singuri, de ce prietenii au uitat de ei? Oare v-ați gândit când i-ați căutat voi ultima dată pe ei? Când v-ați făcut timp pentru un telefon, pentru o ieșire?

Poate ne-am obișnuit să primim mai mult decât oferim, dar să nu uităm să facem lucrurile așa cum ne-ar plăcea să ni se întoarcă! Fiți prieteni buni, adevărați, necondiționat!

 Foto

Ne lipseşte curajul de a spune lucrurilor pe nume la momentul potrivit.

Ne lipseşte  curajul de a ne cere drepturile.

Ne lipseşte curajul de a întreba atunci când avem nelămuriri.

Ne lipsește curajul de a face lucrurile corect.

Ne lipsește curajul de a aplica bunele maniere ori de câte ori e nevoie.

O să fie cârcotași care vor spune că sunt mereu nemulțumită, dar chiar nu îmi mai pasă. Sunt dezamagită de oamenii care pot face lucruri bune și refuză acest lucru din diverse motive. Nu înțeleg oamenii care refuză să fie buni doar pentru că societatea ne vrea răi și naivi.

Încă mă mir de oamenii care vorbesc frumos, de oamenii care ajută necondiționat, de oamenii care fac simple fapte bune pentru că așa simt, nu pentru că așa ”dă bine”.

Ne lipsește curajul de a zâmbi… Zi de zi pare tot mai greu să spunem ”Bună dimineața!”, ”Te rog” sau ”Mulțumesc” , refuzăm să ne ținem promisiunile, ne lipsește curajul de a fi oameni.

Foto

A trecut vara, a trecut şi vacanţa, acum e momentul să vă povestesc despre vacanţa noastră din acest an, cu un dor nebun după peisajele frumoase, atmosfera relaxantă şi mâncarea delicioasă.

După ce am tot oscilat între vacanţa în Grecia sau în Croaţia, aceasta din urmă a câştigat detaşat. Acum că am ales ţara, trebuia să găsim şi staţiunea care să ni se potrivească. Tot căutând pe net informaţii şi având deja câteva sugestii de la agenta noastră de turism de la Tui Travel, am ales Makarska, o staţiune cotată foarte bine şi foarte lăudată de turişti.

Am ales hotelul, am rezervat şi am plecat la drum fără să ştim prea multe despre ţară, despre condiţii, am sperat ca totul să fie decent. În drum spre staţiunea Makarska, am decis să facem o pauză şi să vizităm şi oraşul Zagreb, şi bine am făcut.

Zagreb este un oraş minunat, cu numeroase obiective turistice de vizitat, din păcate timpul a fost prea scurt, şi am reuşit doar să vizităm biserica din centrul oraşului şi să ne pierdem câteva ore pe pietonala lor presărată cu terase cochete, baruri de fiţe şi magazine de lux. Este un oraş care necesită cel puţin 2 zile ca să-l vizitezi şi nu te vei plictisi.

A doua zi de dimineaţă, am plecat spre rivieră, cu un dor nebun de mare, plajă, relaxare. Din Zagreb până în Makarska sunt cam 500 km, dar timpul trece repede pentru că nu ai cum să te plictiseşti admirând peisajul de vis. Te mai trezeşte la realitate indicatorul “Cestarina” de pe autostradă.

Hotelul Park a fost mult peste aşteptările noastre, dar justifică preţul pe sejur, beneficiezi de o cameră spaţioasă, foarte frumos decorată, cu mult bun gust, aerisită, prosoape de calitate (am avut destule experienţe neplăcute în tot felul de hoteluri), balcon cu vedere la munte, mochetă pe jos, minibar foarte bine dotat, iar alăturat aveam pahare diferite pentru fiecare tip de băutură.

Dimineaţa coboram să luăm micul-dejun, destul de bogat, deşi o mai mare varietate nu ar fi stricat, apoi ne relexam la piscină, iar când soarele era prea fierbinte coboram scările la mare. Anul acesta, vremea a stricat planurile multor turişti, a plouat destul de mult, iar apa mării a fost chiar rece, dar extrem de curată şi de limpede.

Plaja în Croaţia are pietricele mici, nisip găsiţi doar pe insulă, dar noi nu suntem mari fani nisip. Închiriatul unui şezlong costă 7 euro/zi.

De ce ne-a plăcut nouă Croaţia atât de mult şi de ce recomand vacanţa de vară aici? Condiţiile de cazare sunt peste aşteptări, personalul este extrem de amabil şi politicos. Ne-a plăcut enorm faleza cu numeroase terase cochete, meniuri extrem de variate, o mâncare delicioasă, niciodată nu am avut nimic de comentat. Bazarul lor este foarte mare, de aici poţi să-ţi achiziţionezi atât obiecte de uz personal (pantofi speciali pentru plajă, colac, prosoape), dar şi suveniruri dintre cele mai variate.

Pentru că ne place tare mult să vizităm oraşe noi şi fiindcă erau tare aproape de noi, am vizitat Trogir, Split şi Dubrovnik, dar despre ele într-un articol viitor pentru că am destul de multe de povestit.

Am vrut să vizităm şi Parcul Naţional Plitvice, dar din cauza inundaţiilor, poliţia ne-a întors din drum, aşa că avem un pretext bun să revenim în Croaţia.

Câteva detalii pe scurt despre Croaţia:

- croaţii au nişte autostrăzi cum nici nu vă imaginaţi, la ei nu se plăteşte vignetă, dar este o taxă de autostradă, aproximativ 110km-7 euro, taxa se poate plăti cu euro, kuna, dar şi cu cardul;

- autostrăzile lor nu sunt foarte aglomerate, dar croaţii sunt destul de agresivi în trafic, aşa că aveţi mare grijă şi fiţi cu ochii în patru;

- moneda lor este kuna, foarte rar am găsit unde se putea plăti cu euro, 100 euro = 740 kuna;

- mâncarea lor este extrem de delicioasă, eu sunt destul de pretenţioasă la mâncare şi îmi făceam mari probleme că nu voi găsi nimic pe gustul meu, m-am înşelat. În Croaţia, am găsit cele mai gustoase paste, cea mai aromată pizza, cel mai bun caş pane, dar şi cele mai bune deserturi. Dacă vă plac fructele de mare şi peştele, aici veţi găsi numeroase preparate pe gustul vostru, soţul meu a fost fascinat de adevăratul gust al fructelor de mare bine gătite;

- ospătarii sunt foarte amabili, foarte respectuoşi, noi am primit într-o seară din partea unui ospătar o băutură;

- bacşişul este specificat pe nota de plată dacă este inclus sau nu, aşa că rămâne la latitudinea voastră dacă şi cât lăsaţi acolo unde el nu este inclus, dar peste tot, personalul vă va trata cu respect;

- wi-fi gratuit pe toate terasele, în toate localurile, la o viteză chiar mare, deci încă o bilă albă pentru Croaţia;

- în Croaţia, am găsit cele mai frumoase suveniruri, cei mai interesanţi magneţi de frigider, au foarte multe produse cosmetice naturale.

Aceasta a fost pe scurt vacanţa noastră în Croaţia, despre staţiune vă voi povesti pe larg într-un singur articol, iar cele trei oraşe minunate, Trogir, Split, Dubrovnik, merită un articol întreg.

Voi unde aţi fost anul acesta în vacanţa şi cum aţi ales acea destinaţie? Aţi fost în Croaţia, dacă da, în ce staţiune? Ce v-a plăcut şi ce nu?

După cum vă spuneam, peisaj de vis!

Aşa arată banii lor.

Nota de plată în care bacşişul nu este inclus.

Câteva preparate, ca să vă fac poftă!

Peisaj de vis – Riviera Makarska!

Deja mi-e dor de Croaţia …

Tot auzim că avem o țară frumoasă și atât de multe locuri de vizitat, și mă opresc aici, poți doar să le vizitezi, nu prea găsești condiții decente de cazare, restaurante modeste unde să poți lua masa în liniște, admirând peisajul.

Având o zi liberă, am vrut să evadăm din Cuj și am ales să mergem spre lacul Colibița, auzisem și citisem pe net că s-a deschis aici un local superb chiar pe malul lacului, oferă servicii de înaltă clasă. Am crezut doar jumătate din ceea ce am citit și eram dispuși să nu ne așteptăm la prea mult. Pe lângă faptul că indicatoarele lipsesc cu desăvârșire spre aceste obiective turistice, trecem cu vederea. După ce am ieșit din Bistrița, am tot pândit un indicator spre Lacul Colibița, după ce am trecut de Prundu Bârgăului, am zărit un indicator ruginit care indica drumul spre lac.

Am virat la dreapta, drumul relativ bun, dar plin de capcane, bine, bun până la punct, unde ești întâmpinat de un semnafor, iar la culoarea verde a lui te va conduce pe un drum prin … curțile oamenilor, nu mi-a venit să cred, se lucra la pod, iar drumul era deviat prin curtea unor săteni, fără cuvinte.

Am continuat drumul optimiști spre lac, ne-am oprit puțin la baraj pentru a ne dezmorți picioarele. Priveliștea este foarte frumoasă, dar din nou nimic amenajat…

În parcarea ”improvizată” de lângă baraj, era un indicator spre complexul Fisherman. La cum era prezentarea, am zis că ne oprim acolo să mâncăm, totul părea ideal, locația, amenajarea, prezentarea meniului. 3 km mai sus parcam mașina încântați de ce așteptam să vedem. Mda, dezamăgire mare, complexul era de fapt un loc deschis tuturor celor care doresc sa coboare la lac pe ponton, să facă câteva poze, iar apoi să plece mai departe, nu știu unde mai departe pentru că după 5 km drumul asfaltat se termină și începe un drum de piatră impracticabil, un drum fără niciun indicator rutier, deci nu știi unde vei ajunge.

Să revenim la local. Oarecum frumos amenajat, terasă și restaurant, ponton și un mic lac închis pentru a păstra păstrăvii, teren de tenis, mese de ping-pong, un foișor destul de spațios, loc de plajă cu șezlonguri și nisip, bungalouri cu ieșire la lac, parcare mare. Deși investiția nu se ridică la suma exorbitantă despre care am citit pe net, locul este frumos, s-a dorit un complex deosebit, dar calitatea produselor folosite este scăzută.

Am trecut cu vederea toate neregulile observate și am decis să mai dăm o șansă localului și am decis să mâncăm aici. În restaurant, lume multă, dar locuri suficiente, meniu destul de slab pentru o altfel de locație, am comandat păstrăvcpentru că ospătarul ne-a spus că e proaspăt, din lac și un caș pane, nu am vrut să risc nimic cu carne. Din păcate, deși este un local relativ nou, tacâmurile erau vechi, vesela ciobită, oliviera unsuroasă, nicio față de masă pe masă, nu șervețele, iar unii ospătari erau îmbrăcați în haine de stradă.  A durat puțin până a venit mâncarea, dar ne-am bucurat de priveliște și am mai discutat despre vacanța la mare. A venit și mâncarea, totul a fost ok, însă discuția de la masa de alături mi-a atras atenția. Erau o familie, părinți și doi copii, iar el reclama faptul că mâncarea este sub toată critică, borșul de pește a fost apă chioară, iar rața cu orezul special era de fapt o carne uscată și tare, iar orezul special era doar fiert, fără sare, fără piper… Ospătarul doar asculta, nu comenta nimic, iar la un moment dat s-a întors și a plecat, în timp ce clientul încă vorbea cu el. Trist, dar adevărat. Am plătit și am plecat dezamăgiți încă o  dată de servirea din restaurantele din România.

Concluzia mea după această zi -  din păcate, locurile lăudate de presă e bine să le evitați sau să nu aveți prea mari așteptări. Locația e frumoasă, dar localul mai are multe de pus la punct, lucruri pe care nu cred că cineva în viitorul apropiat le va corecta.

Ne place să ieșim în weekend să ne plimbăm, să vizităm locuri noi, uneori reușim să descoperim locuri noi foarte frumoase. Într-o sâmbătă frumoasă de vară, am decis  să mergem până la Șuncuiuș, județul Bihor pentru a vizita Peștera Unguru Mare și a face o plimbare pentru a vizita locul. Drumul Cluj-Napoca – Șuncuiuș a durat cam 2 ore, noi am ales traseul Cluj – Piatra Craiului – Borod – Șuncuiuș, se poate coborî și pe la Valea Drăganului, dar noi nu am riscat. Drumul este în stare bună, doar ultimii 7 km sunt pe drum de piatră, pământ, mai dificil de parcurs, dar cu grijă puteți ajunge cu bine la peșteră.

Peștera Unguru Mare este situată pe malul stâng al râului Crișul Repede și are o înălțime de 27 m, iar lățimea este de 24 m. Am parcat mașinile doar unde e voie, pe spațiul verde este interzis să parchezi mașina pentru că acolo este și camping. Ne-am luat bilete pentru a intra în Peșteră (nu mai știu exact prețul, dar nu mai mult 7 lei/adult) și împreună cu ghidul am mers să vizităm peștera. Accesul de la căbănuță spre peșteră se face pe un pod peste Criș, emoții, nu glumă.

Ghidul, un om tare simpatic, a început povestea, exact ca un profesor de istorie, cu multă pasiune. Așa am aflat că la intrare a existat un foc care a ars aproape 2 decenii, acest foc de apărare ținea la distanță animalele care ar fi vrut să intre în peșteră pentru a ataca oamenii care stăteau aici. În interior, aveau un loc special amenajat pentru animale, le creșteau  pentru carne, dar și pentru oase din care își confecționau arme, iar pielea și blana pentru îmbrăcăminte. S-au găsit mai multe vase din argilă cu cenușă umană cu ADN diferit, ceea ce ne conduce la concluzia că într-un astfel de vas se ținea cenușa mai multor membrii ai unei familii. În peșteră, nu s-a găsit niciun schelet intact, ni s-a povestit că atunci când murea un războinic, capul se dădea familiei, iar o parte din corp (mână, picior) era îngropat în locul unde a luptat.

Temperatura din peșteră este de 8 grade constant, indiferent de temperatura de afară. Dacă vă uitați cu atenți și aveți la îndemână o lanternă, veți putea vedea colonii de lilieci. Vizitarea peșterii nu durează mai mult de 20 deminute, dar poveștile ghidului sunt nesfârșite, puteți afla foarte multe detalii.

Din păcate, nu există terase, pensiuini, restaurante unde să poți mânca o ciorbă sau să bei o cafea bucurându-te de peisaj. Nu mai pomenesc de toalete…

Zona este absolut superbă, peisajul este minunat, iar dacă sunteți pasionați de rafting, nimic nu vă oprește să faceți o tură pe Criș, având o albie largă și fără pasaje periculoase, este zona perfectăde rafting pentru începători.

Ce locuri frumoase ați vizitat în această vară, aștept poveștile voastre cu bune și rele, ca să știu ce este de vizitat prin țară și la ce să mă aștept!

Vă spuneam aici săptămână trecută despre problemele pe care le-am avut cu funcționarii de la Banca Transilvania și despre cât de dezamăgită sunt de serviciile lor. Am fost sfătuită să schimb banca și să-mi fac viața mai ușoară. Eram pe punctul de a face acest lucru când am fost sunată de la bancă și mi s-a comunicat că domnul director dorește să discute personal cu mine. În primă fază, nu am știut dacă să mă bucur sau nu, dacă să mă prezint sau nu, și totuși am decis să merg, nu doream ca dânsul să considere că nu pot sustine tot ceea ce am relatat sau că sunt pure invenții.

Mulțumesc dl director Patrițiu Abrudan pentru interesul pe care l-ați arătat față de toate problemele pe care vi le-am relatat, apreciez faptul că vă interesează cum își desfășoară funcționarii activitatea în bancă și cum se poartă ei cu clienții. Și, da, recunosc, greșeala a fost a mea, trebuie să vă aduc la cunoștință cu ceva timp în urmă toate aceste nereguli, înainte să se strângă prea multe. De fiecare dată însă, am mers pe principiul de a nu face reclamație unui anumit angajat, pentru a nu fi mustrat sau penalizat, nu doream ca prin reclamația mea, angajatul să aibă de suferit. Așa că de cele mai multe ori am preferat să trec cu vederea și rău am făcut. Poate dacă aș fi semnalat de la început unele problemele, nu s-ar fi ajuns aici.

Mulțumesc dl director pentru timpul acordat și pentru faptul că respectați fiecare client din bancă indiferent de suma de bani pe care o deține, și acest lucru ar trebui să-l înțeleagă toți angajații băncii: clienții trebuie tratați cu respect, ca angajat ai obligația de a-l lămuri pe client indiferent de problema pe care o are.

Concluzia mea după întâlnirea cu dl director a fost una foarte simplă și atât de clară: de fiecare dată când există o problemă, ea trebuie să fie făcută cunoscută angajaților, iar dacă ei nu pot și tot încearcă să te ”paseze” de la unul la altul, să ai curaj și răbdare să mergi până la superior că să i-o aduci la cunoștință.

Și mă bucur să spun că am fost tare încântată să văd că există și oameni care lucrează în Banca Transilvania la care le pasă de bunul mers al băncii.

Sfatul meu pentru voi – nu încercați să treceți cu vederea micile problemele pe care le aveți într-o anumită instituție, e mai bine să încercați să le rezolvați pe toate la timpul lor pentru că mai târziu va fi tot mai greu să le găsiți rezolvare. De fiecare dată, vă asigur, veți găsi pe cineva dispus să vă asculte și să vă ajute!

Devine o tot mai mare provocare să găsești localuri decente cu preparate delicioase în Cluj. Aleg cu greu dintre toate localurile când vrem să mâncăm ceva bun, ceva deosebit. După o raită prin localurile orașului meu frumos, am gustat fel de fel de preparate, de unele am fost dezamăgită, iar pe altele vi le recomand cu drag și vouă!

Dacă vă e poftă de piadine, cele mai gustoase și diferite de tot ce găsiți în Cluj, le puteți savura la Tabiet. Aluatul este unul diferit, preparat chiar de ei acolo, după o rețetă originală.

Tot de la Tabiet vă invit să testați și pizza lor, veți descoperi o altfel de pizza, un blat diferit tot ce găsiți în pizzerii.

Cafe Bulgakov - un local de care am tot auzit, dar niciodată nu s-a ivit ocazia să mergem acolo. Ne doream să încercăm ceva nou, și ne-am zis că e momentul să dăm o șansă și acestui local. Frumos aranjat, locuri suficiente, și pe terasă și în interior, meniu variat, preparate 90% tradiționale, personal extrem de amabil.

Noi am ales să încercăm supă cremă de ciuperci, friptură țigănească, spanac cu frigănele, deși cred că vom reveni aici destul de curând, există câteva preparate care mă tentează.

Deși comand mereu mâncare de la GreenBox,   recent am descoperit cheesecake-ul lor, e extrem de pufos, are o aromă diferită de tot ce am gustat în Cluj, fin și parfumat. Vă recomand să-l încercați!

Ce localuri noi ați descoperit recent în Cluj, ce preparate delicioase recomandați din tot ce ați încercat?

Foto

Am avut mereu probleme cu Banca Transilvania, dar de fiecare dată am ales să mă plâng doar prietenilor, și nu pe blog. Dar ce am pățit zilele acestea cu BT, mi-a pus capac. Nu înțeleg cum această bancă este atât de bine cotată, atât de lăudată și apreciată, având în vedere că niciun serviciu pe care îl oferă nu funcționează în parametrii decenți, nu normali, decenți zic eu.

Am ales BT pentru că atunci când m-am angajat aveau cele mai multe bancomate în Cluj, iar cel mai repede banii erau virați la ei, așă că am văzut doar avantajele. În scurt timp, aveam să-mi dau seama că există doar dezavantaje.

Anul trecut am solicitat o activare de mobile banking pentru a-mi face viața mai ușoară. Angajata BT nu știa diferența dintre Mobile Banking și Online Banking. Aplicația nu a funcționat, am sunat și am cerut sfaturi, nimeni nu știa de ce nu funcționează. Anul acesta am aflat de ce nu funcționează, pentru că angajata de atunci nu a activat contul. Crize, nervi, trec peste…

Zilele trecute am cerut la BT re-emiterea cardului soțului pentru că s-a deteriorat. Angajata BT de la Carduri îmi spune că nu e nevoie de soțul meu, pot să fac eu cererea. Bunnn, fac cerere, capsează cardul deteriorat al soțului, îmi spune să revin în 4 zile. Ieri încerc să plătesc cu cardul, mesaj ”card invalid”, încerc în alt magazin ”card invalid” ,  ok, mă duc la bancă, verific conturile, totul e ok, dar totuși nimeni nu știe să-mi spună de ce cardul meu e blocat, nu mergea aplicația lor CRM – parcă așa îi spune la aplicația prin care se verifică situația unui card. Plec de acolo cu promisiunea angajatei că dimineață mă sună să-mi spună ce s-a întâmplat.

Azi aștept telefonul ei, încă îl mai aștept e doar ora 13,  dimineață e până la ora 21, corect? Între timp, zic să sun eu la bancă să văd ce s-a întâmplat, sun, dupa 3 transferuri ajung să vorbesc cu cineva de la carduri, care după câteva minute lungi de așteptare ascultând idioata lor de muzică și de reclamă la servicii promise a merge brici și ciuciu, nimic, îmi spune angajata ”dar dvs aveți cardul la dvs?”, zic calmă, încă, ”da, de ce?” , ea ”păi la mine în sistem apare furat/reținut”. M-am blocat. Nu știu dacă să râd, să plâng, să-i strâng de gât pe toți, ce să fac???

De fapt, după ce am stat puțin să mă gândesc, i-am explicat EU angajatei BT care e situația. Deci angajata de la BT Carduri a cerut re-emiterea cardului meu, și nu al soțului. Deci eu am card nou, deși nu l-am cerut, și el fără card, mai trebuie să aștepte 4 zile din cauza unei greșeli a unei angajate incompetente.

Râdem și glumim, dar nu e de râs. Mi se pare că BT angajează personal foarte slab pregătit, că nu investește în ei, nu știu să ofere informații, fiecare angajat din altă agenție îți dă o altă informație.

Lipsa lor de respect față de clienți mă uimește de fiecare dată când merg la ei. Mi se pare absurd ca angajat BT să nu știi dacă pentru emitere card nou este sau nu taxă, tipul îmi spunea 15 lei, iar colega lui l-a cotit și i-a spus nu este taxă, doar re-emiterea se plătește. Pam-pam…

Mi-e ciudă că deși mereu le sesizez ce probleme sunt, nimeni niciodată nu corectează nimic. Aplicația lor online funcționează maxim 3, 4 zile, apoi inexplicabil, crapă.  Măcar de ar crăpa de tot!

SMS Alert uneori pur și simplu se blochează, nu mai vrea să trimită mesaje, atunci iar sun, tot eu, doar e interesul meu să plătesc 5 lei pe lună pentru un serviciu care nu funcționează, pentru 2 carduri – încă 10 lei pierduți pe lună. Mi se dau explicații ciudate ”căsuța dvs e plină , nu mai poate recepționa mesaje”, râd cum să-i explic că și să vreau nu pot să am ocupat pe telefon 16gb, ba că telefonul meu e vechi și se primesc greu mesajele sau nu mai ajung, telefon vechi, dar așa e iPhone 5 era vechi, și fel de fel de scuze mincinoase, în loc să aibă curaj și să recunoască , da uneori sistemul mai dă eroare.

Am pățit ca una dintre angajate să mă întrebe de ce nu plec la altă bancă dacă sunt așa de nemulțumită. Sincer, eu am crezut că interesul angajaților e să aibă grijă de clienți, nu să-i gonească, dar fiecare bancă cu cerințele ei.

Dezamăgită și tristă, plină de furie și umilită scriu acest articol, sper ca și voi să vă faceți puțin timp și să-mi spuneți dacă ați avut probleme de acest fel cu o bancă ? Dacă vi se par normal să fim tratați cu atâta lipsă de respect? Nu înțeleg de ce nu ne respectă angajații, nu înțeleg…

De fiecare dată când ies în oraș, văd lume frumos îmbrăcată, îngrijită, ai putea spune că sunt oameni care se respectă. Au pretenții de la oamenii pe care îi cunosc, au pretenții de la localurile unde mănâncă, sau nu?

Zilele trecute am luat o pauză și am ieșit la o plimbare în centru, în speranță că vom găsi localuri noi deschise nerăbdătoare să ne primească. Nu voi mai da numele aceste localuri, poate doar în privat, pentru că nu merită nici măcar reclamă negativă. Ce mă surprinde însă zi de zi e faptul că aceste localuri sunt mereu pline de oameni ce se arată destul de prențioși, destul de educați, oameni care nu ar accepta nereguli. Ei bine, e fix pe dos, pentru că majoritatea lucrurilor care se întâmplă în Cluj sunt pe dos.

Eu, în calitate de client, cel mai mult pun accentul pe ospitalitate, amabilitatea chelnerului, diversitatea preparatelor din meniu și … toaleta. Dacă pot să trec cu vederea peste ochii dați în tavan ai chelneriței atât de sătulă de clienți, pot să trec peste greșelile din meniu sau faptul că există în meniu preparate pe care ei nu le servesc, peste lipsa de curățenie din toalete nu pot să trec, și nici nu vreau să o fac.

De fiecare dată când ies din toaleta unui local, îmi îndrept privirea spre mesele ocupate și mă întreb oare de ce revin aici oamenii? De ce există persoane care recomandă acest local?

E trist că am ajuns să nu mai avem pretenții de la un local. Să ne lăsăm umiliți de chelneri plictisiți și frustrați, nu doar să acceptăm o mâncare prost preparată, dar să o și plătim și să lăsăm și ciubuc ospătarului care ne-a lăsăt să ne unim mesele și să ne aranjăm scaunele, dacă ne suntem prea mulți la masă, greșeala noastră, în plus, cine suntem noi să-i dăm de lucru?!

Sunt atât de sătulă de o astfel de atitudine încât nu mai am putere nici să ripostez, să mă cert cu ei sau cu managerul de restaurant, mi-am dat seama că nu are rost să le explic ce nu e bine petnru că, din păcate cu siguranță nu vor înțelege și nici nu vor pune nimic în practică.

Am ajuns la concluzia că oamenii sunt destul de prefăcuți, le place ca doar la exterior să pară pretențioși, în rest acceptă orice, absolut orice tratament din partea personalului unui local. Cel mai mare păcat e că oamenii și plătesc pentru o trație proastă. Dar până la urmă nu e prost cine cere, prost e cine dă și cine acceptă.

Într-un local unde nu sunt respectată, vă asigur că nu voi mai intra acolo niciodată, indiferent de recomandările altora. Îmi pot forma și singură o părere, știu cât sunt de pretențioasă, știu ce merit să primesc și nu mă voi lăsa călcată în picioare de nimeni pe banii mei. Există destul localuri/terase/restaurante în Cluj dispuse să primească clienții cu zâmbetul pe buze.

Voi ați avut experiențe neplăcute în localurile din Cluj-Napoca, si nu numai? Aș vrea să știu despre ele!

De fiecare dată când decidem să luăm masa în oraș, încercăm să găsim localuri noi, localuri recomandate de prieteni sau intens promovate. Uneori ne bucurăm de alegerea făcută și atunci revin cu articol pe blog pentru recomandare, alteori suntem atât de dezamăgiți încât prefer să nici nu mai amintesc de ele.

Există câteva sate aproape de orașul Cluj-Napoca, sate de maghiari, unde s-au deschis numeroase pensiuni și restaurante care pun la dispoziție preparate delicioase din bucătăria ungurească, sau preparate românești, dar uneori rețeta a fost îmbunătățită.

Duminică seara ne-am decis să ieșim puțin din orașul prăfuit și ne-am îndreptat spre Vlaha, în speranța de a gusta gogoșii mult lăudați. Satul Vlaha este aproape de Cluj-Napoca, aproximativ 20km. După ce intrați în sat, pe partea stângă veți vedea o clădire mare galbenă, cu niște petunii mov superbe la geam, Pensiunea Csani. Puteți servi masa atât afară, cât și pe tereasă. Meniul este foarte bogat, preparatele au un preț decent, și nici nu trebuie să aștepți prea mult, chiar dacă localul este ocupat în proporție  de 90%.

Noi am comandat ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjți adevărați, nu congelați, bulete de cașcaval, gogoși cu gem de afine și cu gem de măceșe.

Preparatele au fost delicioase, iar o parte din ele au ajuns la pachet pentru a doua zi. Vă recomand acest local, e aproape de Cluj, chelnerițele s-au purtat foarte frumos, mâncare delicioasă!

Un alt local, drag mie, e puțin mai departe, adică în Săvădisla. Aici sunt mai multe localuri, însă eu recomand Lotus Cil. Îmi plac localurile acestea, amândouă sunt la fel de frumoase, îngrijite, florile sunt peste tot, motivele populare ungurești nu lipsesc, și totul e într-o armonie perfectă. Locul ideal de luat masa în liniște, departe de agitația și praful orașului.

Acesta este localul renumit unde găsiți cei mai buni papanași! Noi am ales din meniul variat, friptură țigănească -Ciganypecsenye – șnițel elvețian și, bineînțele, papanași cu smântână și dulceață de afine. Și aici am fost întâmpinați de oameni veseli, amabili, un detaliu care pentru mine este foarte important.

Mâncarea a venit destul de repede și a fost absolut delicioasă!

Sunt destul de pretențioasă la mâncare/restaurante, și nu numai, nu fac niciodată o recomandare falsă, iar locurile unde reușesc să găsesc și preparate gustoase și variate, amabilitate din partea ospătarului și curățenie, ei bine, aceste locuri le voi recomanda mereu cu drag!

Foto