Vă rog să-mi răspundeţi la întrebare conform Bibliei: pot fi considerate acţiunile soţului meu ca şi curvie, adică acel păcat de moarte? El zice că este creştin şi că a încheiat legământ cu Dumnezeu dar priveşte filme pornografice cu scene de incest, sodomie, zoofilie şi alte perversiuni murdare care se găsesc pe Internet. De asemenea, contactează şi întreţine discuţii cu femei străine prin Skype?

Când ziceţi păcatul de moarte, presupun că vă referiţi la pasajul din Biblie care spune:

Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. (I Ioan 5:16)

Nu, acest pasaj se referă la tăgăduirea Domnului Isus Hristos.

Curvia din inimă este judecată

În vestita predică de pe munte, Domnul Isus a spus:

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. (Matei 5:27-30)

Mântuitorul spune că a privi la o femeie ca să o pofteşti este ca şi cum ai curvi cu ea şi atrage aceeaşi judecată. Soţul Dvs. s-a făcut vinovat de toate urâciunile şi perversiunile pe care le-a privit. S-a făcut în aceeaşi măsură ca şi atunci când le-ar fi practicat. Şi judecata este una groaznică dacă ar fi mai bine să-ţi scoţi ochii care privesc aceste urâciuni şi să-ţi tai mâna care apasă pe mouse şi taste ca să ajungă la acele site-uri. Şi soţul Dvs. se numeşte creştin după toate acestea? El nu cunoaşte că…

Nici un imoral nu va întra în Împărăţia lui Dumnezeu

Când s-a adresat unor oameni ca aceştia, Apostolul Pavel le-a scris:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ( I Corinteni 6:9-10)

Prin site-urile pe care le-a privit, soţul Dvs. s-a făcut curvar, preacurvar, sodomit, zoofil şi toate celelalte perversiuni. Să nu se mai înşele crezând că este creştin, născut din nou şi că merge în împărăţia lui Dumnezeu. Cei născuţi din nou au rupt-o cu păcatul definitiv, iar el este încă rob al păcatului.

Vreau şi eu la rândul meu să închei cu o întrebare: Ce veţi face pentru al ajuta pe soţul Dvs. să iasă din aceste păcate grave?

Cu părere de rău, la citirea comunicatului de presă de pe portalul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove, am aflat că în instituţiile de învăţământ preuniversitar va fi introdusă disciplina „Educaţia Creştin-Ortodoxă”. Este adevărat că mai sunt menţionate disciplinele „Istoria religiilor” şi „Religia”, dar accentul cel mai mare este pus pe „Educaţia Creştin-Ortodoxă”. Tocmai disciplina aceasta şi ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult. Şi iată de ce.

La 19 septembrie 2009, ediţia nr. 34 (3100) a revistei „Făclia” a publicat articolul ”Biserica poporului: prozeliţii de acasă şi cei de peste Ocean, pericol real” semnat de redactorul-şef Tudor Rusu. Autorul susţine că toate confesiunile religioase existente pe teritoriul Republicii Moldova, pe care le numeşte „secte”, „prozeliţi” şi „propagandişti mascaţi”, prezintă un pericol real pentru „Biserica milenară a poporului”, că „sectanţii” „fac tot posibilul să-i atragă pe cei rătăciţi, îndepărtându-i de Hristos”. Autorul articolului pledează pentru introducerea religiei în şcoală, deoarece a devenit clar „că sectanţilor trebuie să le dea o ripostă calificată nu numai oamenii maturi, dar şi copiii, şi încă de la o vârstă fragedă”. Mă tem că o mare parte a promotorilor predării cursului „Educaţia Creştin-Ortodoxă” în şcoli nu urmăresc promovarea adevăratelor valori creştine, ci instigarea copiilor din fragedă copilărie la ură religioasă şi neacceptarea creştinilor de altă confesiune. Oare aşa ne învaţă Mântuitorul?

Mai scrie pe site-ul Mitropoliei că actualmente, oficial în sistemul de învăţământ preuniversitar din republică disciplina opţională „Educaţia Creştin-Ortodoxă” se predă în 120 de instituţii din 24 de raioane. Mi-a împărtăşit un copil care învaţă într-o şcoală din Chişinău despre experienţa avută în cadrul acestei discipline. Pentru că este din familie de creştini baptişti, s-a bucurat când li s-a spus că la orele de Educaţie Moral-Spirituală va veni o profesoară de religie, în nădejdea că va învăţa mai multe din Cuvântul lui Dumnezeu chiar la şcoală. Dar, la prima lecţie, profesoara le-a cerut tuturor copiilor să-şi facă semnul crucii la icoană şi pentru că copilul respectiv a refuzat, având la bază convingerile religioase care i-au fost formate în familie, profesoara, care s-a prezentat că predă şi la seminarul ortodox, l-a declarat eretic în faţa tuturor copiilor, i-a şters numele din jurnal şi a făcut din el ţinta batjocurilor colegilor săi. Copilul a căutat să participe la lecţie, dar pentru tot anul a fost ignorat şi nici odată nu a mai fost întrebat. După doi ani, la una din lecţii, profesoara, când a văzut că alţi copii se purtau obraznic, iar a mai făcut o remarcă: ”De ce sunteţi atât de obraznici? Priviţi la acest copil de altă religie, cum se poartă de 100 de ori mai bine ca voi.” Când au mers părinţii la şcoală să întrebe de ce este ignorat copilul lor în timpul lecţiilor de religie, diriginta le-a răspuns: ”Domnilor, staţi fără grijă, nu va avea nici un fel de probleme copilul Dvs. Din ce am văzut până acum, el cunoaşte Biblia cu mult mai bine ca profesoara lui de religie” Temerea este dacă nu cumva profesorii care vor preda „Educaţia Creştin-Ortodoxă” vor extinde astfel de practici în toate şcolile din ţară promovând ură religioasă în locul adevăratelor valori creştine?

Educaţia creştină rămâne a fi o mare necesitate şi prioritate pentru învăţământul din Moldova şi trebuie să căutăm soluţii care vor da rezultate frumoase şi ziditoare pentru întreaga naţiune.

Aşa cum toate confesiunile religioase înregistrate pe teritoriul Rep. Moldova sunt egale în faţa legii şi protejate în aceeaşi măsură, nu este admisibil să fie predată religia din perspectiva doctrinelor unei singure confesiuni în timp ce toate restul sunt ignorate. . Doctrinele trebuie să fie predate în cadrul cursurilor de catiheză ale fiecărei confesiuni în parte.

Devine necesar să fie convocată o comisie cu reprezentanţii tuturor confesiunilor creştine înregistrate pe teritoriul ţării noastre şi membrii acestei comisii, cu acordul comun, să elaboreze un manual de Educaţie Creştină. Dacă se insistă ca să fie prezentate doctrinele Bisericii Ortodoxe, trebuie să le fie oferite şi celorlalte confesiuni posibilitatea să-şi prezinte doctrinele lor de bază în acel manual şi să nu o facă alţii, ci anume reprezentanţii confesiunii respective, ca să nu fie nimeni defavorizat în acest sens.

Cel mai bine ar fi ca în acest manual să nu fie prezentată doctrina nici uneia dintre confesiuni sau  diferenţele de doctrină care sunt între denominaţiunile de pe teritoriul ţării noastre. Mai bine să ne concentrăm la marile probleme de ordin moral-spiritual de care se confruntă copii şi tinerii ţării noastre fiind expuşi expuşi zilnic şi să le oferim soluţii eficiente din Cuvântul lui Dumnezeu care este Biblia şi care stă la baza doctrinei şi învăţăturii tuturor confesiunilor creştine din ţara noastră. Astfel elevii vor căpăta deprinderi de studiere a Bibliei dorind să le aplice în viaţa de zi cu zi, vor dori să meargă la bisericile lor şi acolo vor învăţa doctrinele specifice confesiunii lor. Astfel vom fi protejaţi de certuri  care duc la ură interconfesională. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Credeţi în destin aşa cum spun oamenii că ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus? Omul îşi face totul cu mâna lui, cum se zice, după liberul arbitru asigurat de Dumnezeu din dragoste, sau Dumnezeu stabileşte pentru fiecare un plan anume, aşa încât noi doar ne urmăm drumul stabilit dinainte? Se poate schimba acest drum la un moment dat al vieţii printr-o puternică şi adevărată credinţă în Isus şi Dumnezeu, în sensul că găsind-ul pe Dumnezeu prin naşterea din nou vom primi de la El pe măsura sufletului şi inimii noastre? A se avea în vedere şi păcatul originar, dar şi cel al părinţilor persoanei respective.

Oamenii sunt înclinaţi să fie categorici şi să meargă dintr-o extremă în alta. Unii cred că omul este deplin stăpân pe soarta sa şi că Dumnezeu nu are nici o implicaţie în vieţile noastre. Alţii, dimpotrivă, sunt înclinaţi să creadă că Dumnezeu deja a hotărât mai dinainte totul pentru om şi nu contează ce alegeri va face omul.

La ieşirea din Egipt, înainte de intrare în ţara promisă Canaan, Dumnezeu le-a spus următoarele poporului Israel:

Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.” (Deuteronom 30:15-20)

Iată câteva adevăruri importante despre destin şi alegere care se văd clar din acest pasaj biblic:

• Lungimea şi calitatea vieţii noastre ţine de păzirea şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
• Dacă oamenii se îndepărtează de Dumnezeu şi se lasă amăgiţi să ajungă idolatri vor pieri.
• Înaintea oamenilor sunt puse viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul şi alegerea le aparţine.
• Viaţa şi lungimea zilelor ţine de ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.

Este păcat să te rogi în pat? Dar ascultând muzică este păcat să te rogi?

Dumnezeu nu a dat porunci în Biblie ca să ne rugăm doar într-o anumită poziţie, fapt care arată că El este mult mai interesat de starea inimii noastre decât de poziţia pe care o avem în rugăciune.

În Psalmul 63 împăratul şi prorocul David a scris despre sine:

Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. (Psalmul 63:5-7)

Apoi, în alt psalm, acelaşi autor scrie:

Să salte de bucurie credincioşii Lui, îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor… (Psalmul 149:5-6)

De asemenea, nu spune în Biblie că este păcat să asculţi muzică, doar că uneori muzica, mai ales dacă are şi cuvinte,  poate să te împiedice în a te concentra la rugăciune.

Ajutaţi-mă, vă rog, să dau un răspuns cât mai corect unei doamne. Ea m-a întrebat, dacă se recăsătoreşte (soţul ei a decedat) cu un alt bărbat a cărui soţie tot este decedată, ce se va întâmpla în cazul dacă va ajunge în Rai atât ea cât şi bărbatul cu care doreşte să se căsătorească, iar în Rai va fi primul ei soţ. Sincer să fiu, nu m-am gândit vreo dată cum va fi în Rai relaţia dintre oameni, adică relaţia de mamă-copil, soţ-soţie, frate-soră, etc. Mulţumesc pentru timpul acordat.

O întrebare similară i-a fost pusă Domnului Isus şi el a dat un răspuns complet pe care îl voi trece în continuare. Ca să fie mai clar şi înţeles, voi trece tot contextul acestei întâmplări şi explicaţia dată de Isus:

Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.” Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. (Marcu 12:18-25)

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! (Romani 7:18-19) Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. (Romani 7:21) Astfel, dar pot eu avea încredere totală că apostolii nu au greşit şi nu au avut erori în cele spuse şi înţelese, apoi transpuse de ei … părerea mea ca pot, dar nu 100%.

În primul rând, trebuie menţionat că „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16).

Prorocii şi apostolii au scris fiind insuflaţi de Dumnezeu. De multe ori, prorocii singuri nu cunoşteau lucrurile despre care scriau. Iată ce scrie la 1 Petru 1:10-11:

Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.

În al doilea rând, această lege a păcatului, despre care scrie apostolul Pavel în epistola sa către Romani capitolul 7, a lucrat în el până al cunoaşte pe Domnul Isus.

 Pentru a înţelege mai bine cele scrise în acest capitol trebuie să cunoaştem ce l-a determinat pe apostolul Pavel să scrie această epistolă. Biserica din Roma era alcătuită atât din romani cât şi din evrei. Se pare că ciocnirea a două culturi diferite a dat naştere la două erezii opuse una alteia. Prima, care s-a dezvoltat printre evrei, era mişcarea iudaizatorilor. Ei ziceau că mântuirea este prin credinţă, iar sfinţirea prin ţinerea Legii. Ei erau de părerea că creştinii dintre neamuri trebuiau să ţină Legea (să se taie împrejur, să ţină Sabatul şi toate celelalte rânduieli care ţineau de Legământul Legii). A doua erezie, opusă celei dintâi, era mişcarea antinomienilor (anti – împotriva, nominos – lege). Ei ziceau că mântuirea este prin har, prin credinţă, de aceea dacă crezi, poţi trăi cum doreşti. Anume această situaţie l-a motivat pe apostolul Pavel să scrie această epistolă. În primele trei capitole el arată că toţi (evrei şi neamuri) au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Apoi în capitolele 4 şi 5 arată că mântuirea este prin credinţă şi nu prin fapte. Capitolele 6 la 8 arată că sfinţirea este prin Duhul Sfânt (faptele bune sunt rezultatul lucrării Duhului Sfânt în viaţa credinciosului). Capitolele 9 la 11 arată suveranitea lui Dumnezeu în mântuire. Capitolele 12 la 16 arată cum în mod practic trebuie să trăiască un om mântuit (în relaţie cu cei din biserică, cu cei necredincioşi, cu autorităţile ş.a.m.d.).

În capitolul 6 Pavel arată că prin credinţă în Isus Hristos noi suntem eliberaţi din robia păcatului şi ne facem robi ai neprihănirii:

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El (Isus Hristos), pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. (Romani 6:6-7)

Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. (Romani 6:18)

La capitolul 7 Pavel arată că prin credinţă în Isus Hristos am murit şi în ce priveşte Legea:

… prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. (Romani 7:4)

După ce spune că prin trupul lui Hristos am murit în ce priveşte Legea, arată că Legea în sine nu este rea, problema este în om, care nu poate în firea sa păcătoasă să împlinească această Lege (la Romani 8:3 scrie că firea pământească făcea Legea fără putere). De aceea Pavel scrie:

Fiindcă, după omul dinlăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.(Romani 7:22-23)

Apoi Pavel îşi pune întrebarea:

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?.. (Romani 7:24)

Şi tot el răspunde (cum o face pe tot parcursul acestei epistole):

Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului. (Romani 7:25)

Pentru ce trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu?

Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii (lege despre care a vorbit în capitolul 7). (Romani 8:1-2)

Cum a fost posibil aşa ceva?

… Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Deci, dacă cineva este născut din nou şi a primit Duhul Sfânt, este izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Iar noi ştim bine, că după înălţarea Domnului Isus Hristos la cer, apostolii au fost botezaţi cu Duhul Sfânt (Fapte 2). Întrebarea este: ai fost tu născut din nou?

La Romani 8:9 Pavel scrie:

Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Şi vreau să sfârşesc acest articol cu cuvintele apostolului Pavel, care nu cred că se cer comentate:

Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Căci toţi cei ce sînt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ,,Ava! adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:12-16)

Ai siguranţa că eşti copilul lui Dumnezeu? Nu te înşela Dumnezeu nu are nepoţi! El are doar copii!

Dacă accepţi că Părinţii Adevăraţi sunt Mesia, Domnul celei de a Doua Venire, reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, atunci ei sunt cei care au venit pe lume să ne elibereze de păcatul originar pe care l-am moştenit de la Adam şi Eva decăzuţi. Ei sunt cei care ne pot iertă păcatele noastre şi ne arată calea spre desăvârşirea caracterului, dar ţine de responsabilitatea noastră să rupem orice legătură cu satana şi să ne eliberăm de natura decăzută pe care am moştenit-o de la Lucifer.

Mesia sunt Părinţii mei Adevăraţi, sunt eliberatorii inimii lui Dumnezeu, Regele şi Regina eternă a Păcii. Ei mi-au iertat trecutul meu, ei mi-au binecuvântat viitorul şi tot ei mi-au dat astăzi iubirea adevărată, iertarea şi eu aleg să o primesc. Cugetul meu este treaz , inima mea este larg deschisă şi din acest moment eu mă schimb pentru totdeauna.

Totuşi, Biblia spune clar că numai în Numele lui Isus Hristos din Nazaret  putem avea mântuire şi iertarea păcatelor:

… s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este, piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:10-12)

Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (Fapte 10:42-43)

Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi…(1 Timotei 2:5-6)

Muniştii afirmă că Domnul Isus nu şi-a îndeplinit misiunea şi de aceea i-a cerut lui Moon să facă ceea ce nu a putut face El. Dar faptul că Domnul Isus a înviat din morţi, dovedeşte că jertfa Lui a fost primită de Dumnezeu şi că noi am fost socotiţi neprihăniţi, adică fără vină înaintea lui Dumnezeu:

… Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. (Romani 4:24b-25)

Dacă muniştii au dreptate, atunci toată Biblia ar fi o minciună, fiindcă toată Biblia vorbeşte despre mântuirea care o avem în Domnul nostru Isus Hristos. Dar slăvit fie Domnul că Biblia este adevărată şi prin credinţă în Domnul Isus Hristos avem iertarea păcatelor şi aşteptăm răscumpărarea trupurilor noastre la arătarea Domnului Isus pe norii cerului la a doua Sa venire.

Până în prezent în cadrul Centrului Naţional de Sănătate a Reproducerii s-au efectuat circa 2500 de fertilizări in vitro (FIV) și s-au născut peste 1000 de copii”, a declarat pentru UNIMEDIA, Directorul Centrului Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală, Veaceslav Mosin.

La prima vedere se pare că facem mari progrese, având în vedere cum este aplicată fertilizarea in vitro la noi vizavi de alte state din lume. Iată ce mai scrie autoarea articolului:

Experimentele pentru implementarea metodei FIV în Republica Moldova au început în anul 1994, odată cu procurarea aparatajului necesar. Prima sarcină obţinută prin metoda FIV a fost la finele anului 1995 şi s-a soldat cu nașterea unui băiat cu greutate 3500 gr. Folosirea mai largă a metodei FIV s-a început în anul 1997 odată cu implementarea ultrasonografiei transvaginale în monitorizarea ciclurilor de stimulare şi prelevarea ecografică a oocitelor, a mai adăugat Mosin, subliniind că ulterior constatându-se nu numai o creștere a adresabilității, dar și ratei de succes a procedeului FIV în rândurile pacientelor cu infertilitate. Rata de succes a fertilizării in vitro în cadrul Centrului  atingând în anul 2009 nivelul de 47%, media Europeană fiind de 33%. Menţionăm că, primele experimente de FIV au fost efectuate în Marea Britanie sub conducerea profesorilor Patrick Steptoe şi Robert Edwards încă 30 ani în urmă. Primul copil conceput prin metoda FIV s-a născut în 1978.  În SUA prima reuşită a metodei FIV a fost raportată în 1981. În fosta URSS primul copil conceput prin metoda FIV s-a născut în anul 1986, în Ucraina – în 1991. Romania a raportat despre naşterea primului copil obţinut prin reproducerea asistată în 1996.

Nu cunoaştem dacă reportera Maia Visterniceanu sau specialiştii Centrului Naţional de Sănătate a Reproducerii au trecut cu vederea alte implicaţii ale metodei de fertilizare in vitro.

• Vrem să cunoaştem care este numărul total al embrionilor concepuţi până acum prin această metodă?
• Mai vrem să cunoaştem câţi din aceşti embrioni au fost implantaţi în uterul femeilor şi apoi, câţi din embrionii implantaţi au fost avortaţi?
• Vrem să cunoaştem câţi embrioni sunt congelaţi acum şi câţi din au fost deja eliminaţi din program?

Doar în perioada 1998-1999, doar timp de doi ani, în Marea Britanie 70.000 embrioni umani au murit pe parcursul aplicării metodei de fertilizare “in vitro” pe când doar 8.300 copiii au ajuns să se nască. Aplicând aceeaşi rată, pot presupune că în Moldova, ca să ajungă la naştere aceşti 1000 de copii, au fost omorâţi cu bună ştiinţă 8400 de embrioni, adică copii, pentru că viaţa embrionului are aceeaşi valoarea în ochii lui Dumnezeu pe care o are viaţa fiecărui din noi care am ajuns să ne naştem şi să trăim pe acest pământ. Presupun că este şi mai mare numărul embrionilor care la moment sunt congelaţi.

Oare se gândesc colaboratorii instituţiei medicale menţionate şi oameni de la Ministerul Sănătăţii că după tabla cu inscripţia „Centrul Naţional de Sănătate a Reproducerii” se află o fabrică de genocid mai groaznică de cât Auswitz? Cine va opri acest genocid?

Vineri, 13 noiembrie 2009 am participat la o conferinţă organizată de conducerea centrului medical „Emanuel” de la Cioburciu, raionul Ştefan Vodă. Tema conferinţei a fost „Salvează-te, salvând naţiunea”. Vorbitori au fost domnul Ion Iliciuc, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe medicale, medic neurolog la „Centrul protecţiei mamei şi copilului” şi preotul Vasile Filat de la Biserica „Bunăvestirea” din Chişinău. Au participat la această conferinţă în jur de 50 de persoane: medici şi profesori din raionul Ştefan Vodă.

Tema discursului domnului Ion Iliciuc a fost „Sindroame cerebrale nespecifice”. Profesorul a adus multe statistici care arată starea sănătăţii copiilor în Republica Moldova. De exemplu: dacă în anul 1975 s-au născut cu handicap 14 000 copii din 100 000, atunci în 2005 s-au născut cu handicap aproximativ 14 000 din 38 000. Vedeţi că numărul de copii născuţi în 2005 a scăzut considerabil comparativ cu anul 1975, dar numărul de copii născuţi cu handicap a rămas acelaşi. 65-70 % din copii se nasc cu diverse patologii neurologice de diferit grad. Unii se nasc cu patologii neurologice compensate, care se manifestă la o viroză sau în perioadele critice de creştere. Domnul Iliciuc a dat multe sfaturi practice cum de prevenit aceste patologii: ce trebuie să facă părinţii înainte de concepere, ce să facă mama în timpul sarcinii şi cum de procedat pentru a preveni decompensarea maladiilor la copiii din grupul de risc.

Tema discursului preotului Vasile Filat a fost Apostazia – principala cauză a crizei demografice din Moldova.

La urmă, împreună cu participanţii eu am completat o lecţie din cursul de 40 de minute „Ce spune Biblia despre relaţiile sexuale” şi anume lecţia a cincea, care prezintă adevărul  biblic despre homosexualitate. 

Am o întrebare legată de horoscop. Mama este absolut înnebunită de ele. Cumpără reviste, cărţi, sună la tot felul de astrologi pentru ca să-i spună viitorul. Am încercat să-i spun că nu este bine. Degeaba…. căci ea practică aceste lucruri de când era tânără şi nu-i pot schimba părerea. Eu nu am ştiut până acum acest lucru, dar am găsit recent în camera ei zeci de cărţi despre astrologie, diferite ritualuri de îmbogăţire, tarot, tot felul de cărţi care descriu diferite ritualuri prin rugăciuni, lumânări, diferite obiecte, etc. Cum aţi descris şi în articolele d-re despre acest subiect, se pare că îi merge acum tot mai prost. Divorţează de tatăl meu, a fost dată afară de la servici, trebuie să plătească sume imense e bani la diferite bănci. Mi-e frică de faptul că aceste păcate m-ar putea afecta şi pe mine. Mama spune că astrologia este o ştiinţă exactă şi că nu trebuie condamnată. Aş vrea să-mi spuneţi mai multe despre horoscoape şi de ce absolut tot ce i se preconizează se împlineşte. Cum afectează acest lucru viaţa oamenilor?

În articolul Horoscopul – adevărul şi efectele am prezentat perspectiva lui Dumnezeu asupra acestei practici păgâne de condamnat.

Faptul că lucrurile care sunt preconizate prin horoscop se împlinesc este o o metodă veche a diavolului de al face pe om să creadă în puterea lui şi apoi să se lase controlat de această putere. Realitatea însă este că omul care recurge la aceste practici merge din rău în mai rău, şi din necazuri în necazuri. Pentru că i s-au întâmplat câteva din prognozele spuse la horoscop, acum mama autoarei a ajuns să creadă că această practică urâcioasă este „ştiinţă exactă”. Ce înşelăciune.

Este întemeiată frică că aceste păcate vă pot afecta şi trebuie să întreprindeţi tot ce puteţi ca să o ajutaţi pe mama să se lepede de ele. Pentru început vă sfătuiesc să studiaţi bine articolul Horoscopul – adevărul şi efectele şi apoi, să mergeţi cu Biblia şi să-i explicaţi mamei ce este scris în Biblie şi că trebuie să înceteze de urgenţă practicile ei păgâne. Să vă rugaţi continuu pentru ea şi să-i propuneţi să faceţi un studiu biblic împreună şi astfel, în fiecare zi să vă puneţi timp de o parte ca să studiaţi Biblia. Numai aşa mama va ajunge să înţeleagă cât de grav este păcatul ei ca să se pocăiască de el şi să trăiască frumos şi sfânt înaintea lui Dumnezeu.

Şi încă ceva. Ţineţi-vă cât mai departe de cărţile oculte ale mamei, nu le răsfoiţi şi nu citiţi din ele nici atunci când mama încearcă să vă convingă. Informaţia din ele este diabolică şi ajunge să pună stăpânire pe mintea omului şi pe toată persoana lui apoi.