Întrebare:

Domnule preot Vasile Filat. Mă bucur ca pot sa citesc de pe pagina dumneavoastră multe lucruri interesante la prima vedere dar cred sunt reale. Plasaţi in internet teme care nu mulţi preoţi sar apuca sa le dezbată. Dar ce vreau sa va spun, tot ce faceţi este foarte bun. Acum ca un bun enoriaş care citeşte pagina dumneavoastră si de fapt vad ca nu sunteți un preot ortodox ci mai degrabă unul protestant ce-ea ce nu contează mult pentru mine. Vreau sa va rog, scrieți-mi la fel pe larg cum o mai si face-ti la toate întrebările despre un subiect care mult ma interesează si anume: Biserica si scopul ei pe pământ. Sărut mina si sper sa-mi răspundeți cit mai degrabă. Cu mult respect pentru tot ce face-ti, NT.

Mă bucur şi eu să aflu că beneficiaţi de slujba care o fac prin acest portal. Tot Noul Testament scrie despre Biserica Domnului Isus Hristos şi evident că nu poate toată această învăţătură să fie cuprinsă într-un articol. Dar, voi căuta să scot în evidenţă cele mai importante lucruri ca să dau un răspuns la întrebarea care mi-aţi adresat.

Ce este Biserica?

Cuvântul tradus în limba română “Biserică” este grecescul EKKLESIA  care era folosit şi înainte de Domnul Isus Hristos şi are semnificaţia de adunare, dar mai ales de o adunare pentru rezolvare chestiunilor publice sau politice. Când argintarul Dimitrie a stârnit în Efes răscoala împotriva lui Pavel şi a creştinilor logofătul a zis poporului:

Deci dacă, în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. (Faptele apostolilor 19:38-39)

În textul original al Noului Testament cuvântul care este tradus în română “adunare” este acelaşi EKKLESIA. Cu părere de rău, foarte mulţi oameni confundă Biserica cu locaşurile de închinare pe cate tot aşa le numim.

Biserica adevărată este adunarea celor care au crezut din toată inima în Domnul Isus Hristos, au încheiat legământ cu El, au fost născuţi din nou şi acum trăiesc o viaţă sfântă conform învăţăturii Sfintelor Scripturi. Să nu credem că Biserica se limitează la creştinii unei confesiuni cum ar fi ortodocşii, sau catolicii, sau  protestanţii, sau neo-protestanţii. Este adevărat că unii aşa cred şi toată ziua trâmbiţează că sunt unicii care vor întra în cer de parcă ar deţine monopol asupra Împărăţiei Cerurilor. Nu este aşa. Împărăţia Cerurilor este Împărăţia lui Dumnezeu şi El o dă celor care cred din toată inima în Domnul Isus Hristos şi trăiesc potrivit cu voia Lui scrisă pe paginile Sfintelor Scripturi.

Ce trebuie să facă Biserica?

Cel mai bine va fi să privim la prima Biserică, cea care a luat naştere în Ziua Cincizecimii, când sa pogorât Duhul Sfânt. Iată ce ne relatează Biblia despre felul de organizare şi de trai al primei Biserici:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele apostolilor 2:41-47)

În baza textului putem scoate în evidenţă următoarele adevăruri despre Biserica:

• Biserica era alcătuită din cei care au primit propovăduirea lui Pavel, adică din cei ce s-au pocăit şi au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos
• Toţi membrii Bisericii stăruiau în învăţătura apostolilor care la acel moment era încă în formă orală, dar noi acum o avem în scrierile Noului Testament.
• Toţi membrii Bisericii stăruiau în legătura frăţească şi aceasta se vede din felul cum se îngrijeau unii de alţii ca să nu ducă nimeni lipsă de nimic.
• Toţi membrii Bisericii stăruiau în frângerea pâinii, aceasta fiind lăsată de Domnul Isus ca şi un semn de amintire şi cercetare pentru cei ce au întrat în Noul Legământ cu El.
• Toţi membrii Bisericii stăruiau în rugăciuni.
• Primii creştini nu aveau încă un local al lor, cum au cele mai multe biserici locale azi, ei se adunau în curtea Templului. Deci, accentul era pus nu pe local, ci pe oamenii care se adunau acolo şi pe învăţătura care o primeau.
• Biserica era într-o continue creştere pentru că…

Biserica vestea Evanghelia şi făcea misiune

Apostolul Petru a scris prima lui Epistolă către cei care deveniseră creştini de curând şi le spune:

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare. (1 Petru 2:9-10)

Noi, Biserica, cei care am fost născuţi din nou prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi care am fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt pe care L-a turnat Dumnezeu în inimile noastre, noi suntem o seminţie aleasă şi o preoţie împărătească. Pe noi Dumnezeu ne-a câştigat ca să fim ai Lui şi ca să vestim puterile Lui minunate, adică să vestim Evanghelia.  Noi, Biserica, suntem reprezentanţii lui Dumnezeu pe acest pământ.

Mă rog ca împreună cu Biserica “Bunăvestirea” din Chişinău pe care o păstoresc, să ne ajute Dumnezeu să fim şi să facem ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi.

Întrebare:

Isus a spus "Fiţi desăvârşiţi precum Tatal Ceresc desăvârşit este" (Matei 5:48). Daca e sa urmam cuvintele lui Isus, atunci ar trebui sa fim desavirsiti precum este Dumnezeu. Am o intrebare: exista cineva care a ajuns sa fie desavirsit precum este Dumnezeu?  Sau ce inseamna "a fi desavirsit ca si Dumnezeu", daca caile, caracterul si faptele Lui sunt mai inalte ca ale noastre? Noi, oamenii, nu putem fi atotstiutori, atotprezenti, atotputernici si vesnici (pe pamint).

Toate pasajele biblice trebuiesc înţelese în contextul lor. De aceea, să privim întreg contextul unde este menţionat acest verset:

Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:43-48)

În acest pasaj, cum vedeţi, este spus specific în ce lucruri să fim ca şi Dumnezeu şi anume – în dragoste. Să iubim pe vrăjmaşii noştri aşa cum şi Dumnezeu îi iubeşte şi le face bine. Deci, aşa cum Dumnezeu face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drept şi peste cei nedrepţi, tot aşa şi noi să iubim pe vrăjmaşii noştri, să-i binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să le facem bine celor ce ne urăsc şi să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc şi ne prigonesc şi în felul acesta să reflectăm caracterul lui Dumnezeu pe acest pământ. Aşa să ne ajute Dumnezeu să procedăm.

Întrebare:

Citind Biblia am descoperit un lucru interesant,referitor la impartirea sau alegerea prin sorti. Vezi Numeri 26:52-55;33:50-54;Iosua 14:2;18:10-11;Psalmii 16:5-6;22:18;Marcu 15:24;Faptele Apostolilor 1:24,26;etc. In ce masura pot folosi acest lucru in viata mea, in luarea unor decizii importante, in raport cu voia Lui Dumnezeu? Va multumesc pentru atentia acordata.

În Vechiul Testament sorţul era folosit în două situaţii

Prima era când doreau să cunoască specific voia lui Dumnezeu pentru că

Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul. (Proverbe 16:33)

Un exemplu poate fi cazul lui Acan care la cucerirea cetăţii Ai a luat din lucrurile date spre nimicire. Prin sorţi Dumnezeu a descoperit păcatul lui Acan.

A doua aplicare a sorţului era pentru a pune capăt sau pentru a preveni conflictele. Astfel, pentru a preveni conflicte între cele nouă seminţii şi jumătate ale lui Israel care s-au aşezat in partea de est a Iordanului, Iosua a trimis căpeteniile să facă un plan de împărţire a ţării şi apoi a tras la sorţi ca să vadă cui şi ce moştenire i-a dat Dumnezeu. În felul acesta au fost prevenite conflicte atunci şi  pentru viitor, aşa cum spune Biblia:

Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici. (Proverbe 18:18)

Sorţul în Noul Testament

Trasul la sorţi este menţionat în cazul Domnului Isus Hristos când ostaşii au tras la sorţi pentru cămaşa Mântuitorului şi aşa s-a împlinit profeţia făcută în Vechiul Testament.

O singură aplicare a sorţului de către creştini o vedem doar în următorul caz:

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis: „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. El era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.” Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui.” – În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: „Locuinţa lui să rămână pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!” şi: „Slujba lui s-o ia altul!” Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli. (Faptele apostolilor 1:15-26)

Fapt este că Petru nu a primit de la Dumnezeu o poruncă să facă acest lucru ca în cazul când se afla în Iope şi prin vedenie a fost trimis să spună Evanghelia în casa lui Corneliu din Cezarea. Şi apoi, cum puteau să cunoască prin tragerea la sorţi dacă Dumnezeu nu ar fi dorit nici pe Matia şi nici pe Iust să ia slujba lui Iuda?

Nu mai vedem în Noul Testament să fi recurs vreo dată Petru, sau ceilalţi Apostoli la practica sorţului, ci totdeauna erau călăuziţi specific de Duhul Sfânt ce şi cum trebuie să facă. Iată un caz din călătoria misionară a lui Pavel:

Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia şi s-au coborât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. (Faptele apostolilor 16:6-10)

Chiar dacă era oprit de Duhul Sfânt, Apostolul Pavel n-a recurs la practica sorţului ci a aşteptat până Duhul Sfânt i-a dat direcţia pe care trebuia să meargă. Tot aşa şi la alegerea slujitorilor, nu au recurs la practica sorţului cum au făcut Petru şi Apostolii prima dată în Ierusalim, ci au fost călăuziţi de Duhul Sfânt:

În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. (Faptele apostolilor 13:1-3)

În acelaşi timp, trebuie de menţionat că nu găsim în Noul Testament o interdicţie de a apela la practica sorţului dacă cineva o găseşte într-o anumită situaţie a fi o soluţie potrivită.

Ieromonahul Petru Pruteanu mi-a făcut invitaţia să organizăm un şir de dezbateri la subiecte care sunt abordate diferit de către creştinii ortodocşi şi cei evanghelici. Pentru prima dezbatere publică am ales să fie la tema “Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură”. Biserica Ortodoxă şi Bisericile Evanghelice  Neo-Protestante au o perspectivă diferită asupra felului cum se raportează Tradiţia la Scriptură. Prin această dezbatere dorim să ne cunoaştem reciproc şi să ne aprofundăm cunoştinţele cu privire la revelaţia divină.

Întrunirea va avea loc în data de 30 septembrie, la orele 18:00, în incinta Bisericii Baptiste “Golgota” care se află pe strada Ialoveni 2, în apropierea gării auto Sud-Vest.

Invităm creştinii ortodocşi, evanghelici şi pe toţi cei interesaţi să participe la această întrunire.

Întrebare:

Am dat intamplator de acest site: www.descopera.org  si am ajuns sa citesc in sectiunea Religie unele articole. Sunt sigur de faptul ca nu am pregatirea cuvenita sa judec continutul unor texte care se refera la copilaria lui Isus, manuscrisele de la Nag Hammadi s.a. Sunt crestin si multe lucruri pe care le-am cunoscut intr-un fel in aceste articole sunt tratate dintr-o perspectiva stiintifica, ba mai mult, am simtit ca ateista. Nu vreau sa judec autorii acestui articol dar vreau sa primesc un sfat de la Dvs. daca merita sa-mi aprofundez studiile, caci cum spunea Sf. Vasile cel Mare: "Ratiunea porneste de la cunoastere ca sa ajunga la credinta", si poate un argument ca acest autori se inseala sau distorsioneaza (lucru pe care l-am sesizat pe alocuri). Va multumesc anticipat.

Studiaţi Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament

Aşa cum scrie şi autorul articolului, textele au fost ascunse de către o comunitate gnostică care este condamnată pentru erezie în multe cărţi ale Noului Testament şi mai ales în Epistolele către Coloseni, Efeseni şi Epistola I a lui Ioan. Pentru creşterea spirituală trebuie să vă aprofundaţi în studierea cărţilor canonice ale Vechiului şi Noului Testament aşa cum le găsim în Biblie pentru că ele alcătuiesc Sfânta Scriptură  despre care este scris:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16-17)

Apostolii au condamnat ereziile cuprinse în scrierile de la Nag Hammadi

Învăţăturile gnostice din scrierile găsite la Nag Hammadi erau foarte răspândite în primele secole şi au creat multe probleme şi tulburări în biserici. Când creştinii din oraşul Colose şi din oraşele din jur erau ameninţaţi de aceste învăţături, Apostolul Pavel le-a scris:

Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. (Coloseni 2:6-10)

Dar va întreba cineva…

Cum putem nega învăţătura cărţilor scrise şi semnate de Sfinţii Apostoli?

Nu este aşa, ele n-au fost scrise de Sfinţii Apostoli. În vechime, cei care răspândeau erezii, tocmai recurgeau la practica aceasta când semnau cu numele Apostolilor şi le atribuiau cărţilor scrise de ei ca să răspândească învăţături eretice. Când a venit o astfel de învăţătură la creştinii din Tesalonic prin care li s-a spus că ziua Domnului a şi venit, Apostolul Pavel le-a scris astfel:

Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, (2 Tesaloniceni 2:1-3)

De aceea, în orice epistolă Apostolul Pavel scria urarea de sănătate cu mâna lui şi aceasta era pentru creştini că epistola respectivă chiar era scrisă de Pavel, aşa cum scrie el:

Urarea de sănătate este cu mâna mea: Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul să fie cu voi! Amin. (Coloseni 4:18)

De aceea, nu mai daţi crezare la nici una din scrierile aşa zise “secrete” care aduc cu ele erezii nimicitoare. Studiaţi Sfintele Scripturi şi trăiţi adevărul din ele.

Vrem sa precizam cine vor fi acceptaţi să predea religia in școala după curriculum evanghelic? Sunt acceptați toți, ori numai din cadrele didactice ?

Pastorul Mihai Malancea, reprezentantul Uniunii Bisericilor Baptiste în comisia de pregătire a curriculumului evanghelic ne-a relatat următoarele:

In urma discuțiilor cu reprezentanții Ministerului Învăţământului si a altor instituții ale educației din Rep. Moldova
1. Se cere ca disciplinele acceptate să fie predate de pedagogi creștini evanghelici cu pregătite în domeniu, la recomandarea conducerii Uniunilor Evanghelice
2. Profesorii vor fi aleși pe criterii de competența și la recomandarea conducerii Uniunilor Evanghelice
3. In cazuri excepționale am solicitat se fie acceptați, absolvenții și studenții anilor 3-4 din Instituțiile teologice, la recomandarea conducerii Uniunilor Evanghelice

Un creştin fiind in postura de sef de stat, prim ministru sau deputat,  poate sa depună flori la un monument, de exemplu, la monumentul lui Ştefan cel Mare? Este aceasta idolatrie?

Nu, nu este idolatrie să depui flori în semn de recunoştinţă la monumentele oamenilor care au slujit naţiunii sau la mormintele celor dragi. Este o datorie a noastră de cetăţeni să le păstrăm memoria şi să le urmăm exemplul celor care ne-au lăsat exemple vrednice de urmat.

Întrebare:

Sunt creştini care prefera sa joace in cărţi. E normal acest lucru? E păcat? La ce poate aduce?

Biblia nu menţionează despre cărţile de joc pentru că ele au apărut mult mai târziu şi pentru prima dată sunt menţionate că ar fi exista în Anglia prin secolul XIII.

În copilărie şi până al cunoaşte pe Domnul Isus Hristos am jucat şi eu în cărţi uneori şi am observat că sunt doua feluri de a juca. Primul fel erau jocuri simple pentru distracţie şi, îmi amintesc cum vara, când lucram pe deal, în timp ce ne odihneam la prânz, obişnuiam să ne jucăm în acele jocuri. Dar, foarte curând, noi băieţii, ne-am învăţat de la cei mai mari o altă joacă care se numea “Seca” şi care era la bani. Jocul acesta i-a prins pe câţiva prieteni ai mei care nu au mai putut să termine şcoala cu bine şi care au avut de tras consecinţe grele pentru tot restul vieţii. Jocul în cărţi este un joc de noroc şi acest subiect l-am abordat pe larg în articolul “Adevărul despre jocurile de noroc” pe care vă invit să-l citiţi.