Nu înţeleg expresia „legământ rupt” în cazul căsătoriei. Nu este oare legat/legată soţul/soţia de fosta soţie/soţ atât timp cât acesta mai este încă în viaţă „fizic”? Este îngăduit să divorţezi în cazul adulterului, dar îi mai este îngăduit creştinului să se recăsătorească?

Iniţiatorul divorţului nu are dreptul la recăsătorire

Presupun că persoana care mi-a adresat întrebarea, când a scris, a avut în minte versetul următor din Biblie:

Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. (1 Corinteni 7:10-11)

Vreau să atrag atenţia cititorului că acest text este adresat persoanei care a iniţiat divorţul şi pentru care mai este lăsată din partea partenerului o uşă deschisă de a restabili căsătoria, pentru că spune să se împace cu bărbatul ei ceea ce implică că se poate împăca încă. În faţa ei este pusă alegerea, ori se împacă şi trăieşte cu partenerul de căsătorie care vrea şi acceptă să trăiască împreună, sau rămâne necăsătorită. Nu avem dreptul să răspândim acest principiu asupra tuturor cazurilor de divorţ pentru că Scriptura nu ne îngăduie şi chiar în versetele care urmează ne prezintă clar că…

Victima divorţului este liberă să se recăsătorească

În continuare, textul spune astfel:

Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7:12-15)

Vedeţi, când celălalt a luat iniţiativa divorţului, în împrejurarea aceasta creştinul nu este legat, adică nu mai este obligat să rămână sub condiţiile acestui legământ pentru că iniţiatorul divorţului a rupt legământul. Penultimul verset din acelaşi capitol 7 din 1 Corinteni ne explică ce înseamnă expresia „nu este legat”:

O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. (1 Corinteni 7:39)

Deci, expresia „nu este legată” înseamnă liberă să se recăsătorească cu cine vrea, numai în Domnul.

Să nu pedepsim victima

Unii oameni din ignoranţă, din râvnă oarbă şi o rea cunoaştere a Sfintelor Scripturi, au tendinţa să acuze victima şi să o pedepsească punând peste ea o sarcină pe care ei singuri nici odată n-ar putea-o duce. Lucrul acesta se întâmplă deseori când vorba ajunge să se căsătorească cineva care este victima divorţului. Dumnezeu să ne păzească ca să nu  punem sarcini grele pe umerii oamenilor, ci să ne dea o inimă ca a Lui şi să simţim împreună cu victima ca să-i luăm apărarea, aşa cum face Tatăl nostru ceresc totdeauna. Slăvit să-I fie Numele!

Care este scopul scripturii? A Vechiului şi a Noului Testament în ansamblu? Cu alte cuvinte, care este scopul Bibliei ca Scriptură?

Întrebarea a fost pusă de o persoană care nu recunoaşte autoritatea Sfintelor Scripturi. (Apropo, Biblia şi Scriptura sunt cuvinte sinonime). Biblia scrie foarte multe la acest subiect. Mă voi opri doar la câteva texte.

Iată îndemnul pe care îl dă apostolul Pavel ucenicului său Timotei:

Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toatã Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:14 – 17)

Din acest text vedem că Scripturile, chiar dacă au fost scrise de mai mulţi autori, în diferite perioade istorice, în întregime au fost insuflate de Dumnezeu. Deci, autorul Bibliei este Dumnezeu, care S-a folosit de diferiti oameni petnru a transmite mesajul Său omenirii. Ele au fost scrise pentru folosul nostru, a celor care credem din toată inima, şi anume:

1. ne pot da înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţă în Isus Hristos. Studiind Scripturile putem afla calea mântuirii. Domnul Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt calea adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6). Iar într-un alt loc, Domnul Isus spune: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39)

2. sunt de folos ca să înveţe. Scripturile ne învaţă care este voia lui Dumnezeu şi cum putem trăi o viaţă plăcută înaintea lui Dumnezeu.

3. sunt de folos ca să mustre. Dacă undeva am greşit înaintea lui Dumnezeu, prin Scripturi Dumnezeu ne mustră şi ne arată unde am greşit.

4. sunt de folos ca să îndrepte. Dumnezeu prin Scripturi nu numai ne mustră, dar ne arată şi felul cum să ne îndreptăm. (ne arată nu numai unde nu suntem drepţi, ce avem de făcut, dar şi cum putem să ne îndreptăm).

5. sunt de folos ca să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Scripturile ne dau înţelepciune cum să trăim o viaţă neprihănită şi să fim în stare să slujim lui Dumnezeu. Iată ce spune apostolul Pavel despre destoinicia sa:

Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. (2 Corinteni 3:5-6)

Să vedem şi alte locuri din Scripturi care vorbesc despre scopul cu care au fost scrise Scripturile:

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)

Iar în alt text scrie cu privire la ceea ce i s-a întâmplat poporului Israel în pustie:

Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. (1 Corinteni 10:11-12)

Dumnezeu să ne ajute să acceptăm Biblia ca Cuvântul venit de la Dumnezeu, fiindcă numai aşa ea ne poate fi de folos. Dacă nu acceptăm Biblia ca Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ea nu ne va fi de nici un folos. Mai rău, poate fi un instrument de distrugere în mânile unor oameni religioşi, cum a fost în mâna inchiziţiei, in mâna la Hitler, Moon şi mulţi alţii.

Îmi pare rău că reportajul este doar în limba rusă, dar având în vedere că mulţi cititori ai acestui protal înţeleg rusa, am hotărât să-l plasez. Dacă cunoaşteţi materiale asemănătoare în alte limbi, le puteţi indica la comentarii.

Recomand tuturor învăţătorilor care intenţionează să predea cursul Sexualitatea din perspectiva Bibliei să descarce acest video de pe YouTube şi să-l folosească la introducerea la lecţie.

Raspundeti-mi va rog la asa intrebare: Este usor acum sa crezi in Domnul Iisus Hristos? Au trecut deja 2000 de ani după ce Domnul a fost răstignit. acum răspundeţi-mi la alta întrebare : Daca ar fi fost acum sa fim martorii timpului lui Hristos sau de exemplu să trăim in timpul când a trăit Domnul Iisus. Cine îmi da 100% că ar fi urmat pe Iisus Hristos fără să aibă îndoieli?

Evangheliile ne relatează că cei care îl urmau pe Domnul Isus erau foarte mulţi. Doar că cei mai mulţi dintre ei Îl urmau din interese personale (Ioan 6:26). De aceea Isus se ascundea de ei. Dar chiar şi cei care au crezut şi au cunoscut că Isus este Hristosul, nu au fost în stare să-L urmeze până la moarte. Apostolul Petru era hotărât sincer să-şi dea şi viaţa pentru Domnul Isus (Ioan 13:37), şi totuşi, el s-a lepădat de trei ori de Domnul! Unii cred că Petru a fost un laş, dar, totuşi, spre deosebire de ceilalţi ucenici, el a avut curajul să-L urmeze pe Domnul Isus în curtea socrului Marelui Preot, pe când ceilalţi ucenici L-au părăsit.

Dacă ne uităm la istoria poporului Israel, la felul cum a fost încheiat Vechiul Legământ, vom vedea că înainte de a fi încheiat acest legământ, poporul de trei ori a zis că vor face tot ce a zis Domnul (Exod 19:8, 24:3, 7). Poporului i-au plăcut legile şi poruncile lui Dumnezeu şi au dorit din inimă să trăiască după aceste porunci. Totuşi, istoria ne arată că poporul Israel a fost din totdeauna un popor răzvrătit şi neascultător de Dumnezeu. De ce, cu toate că le-a plăcut Legea lui Dumnezeu, ei nu au păzit-o şi au nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu?

Răspunsul îl găsim la Romani 8:3: firea pământească făcea Legea fără putere. În capitolul 7 apostolul Pavel scrie:

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! (Romani 7:18-19)

Şi Pavel ajunge la concluzia:

Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Romani 7:21

Pavel, ca şi noi toţi, a realizat că în om lucrează această lege sau legitate a păcatului (la fel cum lucrează şi legea atracţiei universale: un obiect aruncat în sus, numaidecât va cădea jos).

De ce se întâmplă aşa? La Romani capitolul 5 apostolul Pavel arată că prin păcatul lui Adam a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea. Prin înşelăciune Diavolul şi-a câştigat lumea pentru sine (el şi-a dorit sa fie ca Dumnezeu) şi toţi oamenii au ajuns sub stăpânirea lui (Efeseni 2:1, Matei 4:9).

Domnul Isus a venit ca să ne răscumpere de sub puterea Satanei şi a întunericului. Prin lucrarea săvârşită de Domnul Isus (prin moartea, învierea şi înălţarea Lui la cer) noi am fost:

1. răscumpăraţi de sub puterea Diavoului şi plata a fost sângele Domnului Isus vărsat pe cruce – doctrina răscumpărării.

2. am fost împăcaţi cu Dumnezeu. Prin moartea Sa pe cruce Domnul Isus a plătit preţul pentru păcatele noastre săvârşite în trecut şi în felul acesta a putut fi înlăturat păcatul care ne despărţea – doctrina ispăşirii.

3. justificaţi înaintea lui Dumnezeu: fiindcă plata pentru păcatele noastre a fost plătită, noi suntem găsiţi fără vină înaintea lui Dumnezeu – doctrina justificării.

4. făcuţi neprihăniţi – după înălţarea Domnului Isus la cer, am putut primi Duhul promis de Dumnezeu, ca să putem trăi o viaţă fără păcat, chiar dacă continuăm să trăim într-o fire păcătoasă. – doctrina imputării (nouă ne-a fost imputată sau atribuită neprihănirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt).

Ca să înţelegeţi mai bine lucrarea Domnului Isus în viaţa omului, urmăriţi comportamentul lui Petru până la ziua Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste cei ce credeau în Numele Domnului Isus, şi după pogorârea Duhului Sfânt.

Vreau să închei acest articol cu următoarele versete din Biblie:

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.  Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri. În El aţi fost tãiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti,  fiind îngropaţi împreunã cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreunã cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreunã cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.  A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.  A desbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. (Coloseni 2:8-15).

Ce au în comun?

Atât creştinii din Biserica Penticostală cât şi cei din Biserica Baptistă în cea mai mare parte sunt oameni care doresc cu pasiune să aibă parte de întrare în Împărăţia Cerurilor. De aceea ei pun un foarte mare accept pe studierea Sfintelor Scripturi, pe naşterea din nou şi pe propovăduirea Evangheliei. Şi într-o biserică şi în alta sunt botezaţi doar cei care s-au pocăit şi au încheiat legământ cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos. Ambele biserici împărtăşesc doctrinele de bază ale creştinismului cum este mântuirea prin credinţă, divinitatea Domnului Isus Hristos, învăţătura despre Sfânta Treime, etc.

Care sunt diferenţele?

Biserica Penticostală îşi trage denumirea de la Ziua Cincizecimii (Pentecost) când s-a pogorât Duhul Sfânt pe pământ şi despre care este relatat cu multe detalii în capitolul 2 al cărţii Faptele Apostolilor. 

Spre deosebire de baptişti care cred că botezul cu Duhul Sfânta are loca la naşterea din nou, creştinii penticostali cred că botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă distinctă de naşterea iar vorbirea in limbi este semnul iniţial al botezului cu Duhul Sfânt.

Indiferent de aceste deosebiri, partea frumoasă este că în cele mai multe ţări există o colaborare creştinească frumoasă între bisericile baptiste şi cele penticostale, iar la Chişinău pastorii baptişti şi cei penticostali de multe ori se întrunesc împreună pentru rugăciune şi pentru proiecte comune.

Situaţia noastră este următoarea: suntem căsătoriţi oficial, dar cununie nu am făcut. Avem o fetiţă cu o problemă de la naştere. Aş vrea să ştiu dacă are vreo legătură problema fetiţei cu faptul că nu ne-am cununat? Putem acum, după câţiva ani de căsnicie să facem cununia? Care este procedura cununiei la baptişti?

Căsătoria este valabilă

Dacă nu aţi întreţinut relaţii sexuale cu soţia înainte de oficierea căsătoriei civile (aşa înţeleg şi presupun că a fost) nu aveţi nici un motiv să vă simţiţi vinovaţi că aţi fi săvârşit curvie pentru că nu aţi făcut acest păcat. Chiar dacă nu aţi oficiat atunci cununie, căsătoria vă este valabilă şi este acceptată şi în ochii lui Dumnezeu, tot aşa cum sunt acceptate înaintea Lui şi căsătoriile oamenilor din alte religii care nu-L cunosc încă personal şi nu i se închină.

Păcatul părinţilor afectează pe copii

Dacă însă aţi întreţinut relaţii sexuale înainte de căsătorie, da, boala fetei poate fi o consecinţă. Dar, motivele pot fi şi altele. Iată ce ne relatează Scriptura în acest sens:

Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ev. Ioan 9:1-3)

Când a spus Domnul Isus că nu a păcătuit nici omul acela şi nici părinţii lui, nu a vrut să afirme că aceşti oameni nu au păcătuit nici odată, pentru că atunci ar contrazice un adevăr fundamental al Scripturii care spune că toţi oamenii au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Nu a vrut Domnul Isus să spună nici faptul că păcatul nu ar fi cauză pentru boală, pentru că şi aceasta este o învăţătură prezentată clar în întreaga Biblie. Mântuitorul doar a spus că în cazul acesta specific, motivul bolii acelui orb din naştere a fost să se proslăvească Dumnezeu prin el, ceea ce s-a întâmplat, cum spune Scriptura în continuare:

După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. (Ev. Ioan 9:6-7)

Acum judecaţi singuri, puneţi lucrurile împreună şi vedeţi care pot fi motivele bolii fetiţei.

Cununia religioasă este necesară

Chiar dacă căsătoria vă este valabilă, Dumnezeu a avut motive să fie întristat de felul cum aţi procedat şi pentru faptul că nu aţi venit înaintea Lui să încheiaţi acest legământ, să cereţi binecuvântarea Lui, care este autorul căsătoriei şi care v-a adus unul la altul şi v-a unit împreună. De aceea, este frumos şi foarte necesar să oficiaţi cununia cât mai curând.

Cum se face cununia?

Mergeţi şi spuneţi situaţia voastră unui preot (pastor) şi rugaţi-l să vă cunune. Puneţi o zi specială şi invitaţi acasă rudele, prietenii, oamenii care va sunt scumpi şi care vreţi să fie la aceasta sărbătoare importanta. Cununia poate fi oficiată la biserica dar şi acasă sau la restaurant. Nu este nevoie să vă cumpăraţi şi să îmbrăcaţi rochie de mireasă. În partea cea mia importanta a sărbătorii preotul (pastorul) va predica şi apoi se va ruga pentru căsătoria voastră cerând binecuvântarea lui Dumnezeu.

Dacă locuiţi la Chişinău, Rep. Moldova, şi dacă doriţi să mă invitaţi, eu voi veni cu multă bucurie să vă oficiez cununia.

La vârsta de 16 ani a avut o vedenie în timp ce se ruga în munţi. În acea vedenie i s-a arătat Domnul Isus care i-a cerut să sfârşească lucrarea pe care nu a putut-o El (Isus) sfârşi. Isus i-ar fi spus că nimeni afara de el nu este în stare să facă lucrul acesta. După ce Domnul Isus de câteva ori a repetat lucrul acesta, Moon a acceptat propunerea. Învăţătura lui s-a răspândit la răsărit, în mod special în Coreea de Sud. În anul 1971 el se mută cu traiul în America.

Sun Myung Moon a declarat că se consideră Mesia timpului nostru. El a declarat că a doua venire a lui Hristos va fi între anii 1917 şi 1930. Naşterea sa se înscrie foarte bine în această perioadă.

Iată o declaraţie făcută de el la o conferinţă organizată de biserica unificării din San-Francisco, California:

„Lumea trebuie să găsească „părintele adevărat”, ca să se elibereze de influenţa Satanei. „Şi acesta va fi Mesia – a declarat el, şi la aceasta am fost chemat de Dumnezeu… ca să am inima „adevăratului tată”, plină de dragoste pentru toate rasele, oameni de toate culorile din toată lumea”. (revista „Pentecostal Evangel”, 9 decembrie 1990, pag. 28)

Iată şi o declaraţie făcută de urmaşii lui Moon:

Reverendul Moon este Mesia, Domnul celei de a doua veniri… Dacă oamenii ar putea conştientiza starea lor de păcat, ei ar cunoaşte şi faptul că Tatăl este Mesia… Aceasta ne-a descoperit reverendul Moon. Omul care a putut realiza lucrul acesta este fără păcat. Un astfel de om poate fi calificat ca Mesia. (Dr. Sudo, „220-day Training Manual”, Unification Church, 1975, p. 160, 222, 400).

Moon afirma „Nici eroii trecutului, nici sfinţii trecutului, cum ar fi Isus şi Confuciu, nu au fost mai presus decât noi.”

Cu toate că doctrinele lui Moon contravin creştinismului, el afirmă că toate acestea i-au fost descoperite de Domnul Isus:

Poate veţi dori din nou să mă întrebaţi „Ce autoritate stă în spatele a tot ce fac?” Eu am vorbit cu Isus Hristos în lumea spirituală. Am mai vorbit şi cu Ioan Botezătorul. Iată originea autorităţii mele. Dacă acum nu veţi putea înţelege că cuvintele mele sunt adevărate, atunci, cu timpul, posibil, veţi realiza lucrul acesta. Aceste adevăruri ascunse vă par descoperiri noi. Aţi auzit că eu am vorbit din Biblie. Dacă voi credeţi Biblia, atunci trebuie să credeţi şi ceea ce spun eu. (Rev. Moon, „Christianity in Crisis”, p. 98).

Iată şi o altă afirmaţie a lui Moon:

Noi suntem unicii care înţelegem corect inima lui Isus şi nădejdea lui Isus. (Rev. Moon, „The way of the World”, p. 20)

Această mişcare numără la două milioane de urmaşi. Ei sunt siguri că Moon este Mesia. Ei se adresează la esenţa lui spirituală şi încheie rugăciunile lor în numele „adevăraţilor părinţi”.

Moon a declarat:

Acum Dumnezeu leapădă de la Sine creştinismul şi întăreşte o religie nouă, şi această nouă religie este biserica unificată… Cu piciorul drept noi călcăm în picioare creştinismul şi ni-l supunem nouă. („Говорит Господин”, Paris ADDress, April 2, 1972, p. 3, 5)

Informaţia de mai sus am luat-o din cartea „The Deceivers” de Josh McDowell şi Don Stewart.

Acum să vedem cum toată această informaţie se potriveşte cu Scripturile.

Moon afirmă că învăţătura care o are, a primit-o de la Isus într-o vedenie. În Biblie sunt descrise multe cazuri când Dumnezeu vorbeşte oamenilor prin vedenii. Totuşi, Biblia admite şi cazuri când vedeniile nu sunt de la El (Deuteronom 13:1-4). Iată îndemnul pe care ni-l dă sfântul Ioan în prima sa epistolă:

Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare de cît cel ce este în lume. Ei sînt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. (1 Ioan 4:1-5)

Deci, când avem un vis sau o vedenie, sau când ne vorbeşte cineva, trebuie să fim atenţi şi orice informaţie să o verificăm cu Scripturile şi să o primim numai dacă nu vine în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu.

De ce vedenia lui Moon nu poate fi calificată ca venind de la Dumnezeu?

În vedenia sa Moon zicea că Isus i-a cerut să sfârşească lucrarea care El (Isus) nu a putut-o sfârşi. Să vedem ce spune Însuşi Domnul Isus despre lucrarea Sa în rugăciunea de Mare Preot din grădina Gheţimani:

Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. (Ioan 17:4)

Iar înainte de a-Şi da duhul pe cruce a zis:

„S-a isprăvit!” (Ioan 19:30).

Ce a isprăvit Domnul Isus? Care a fost misiunea Lui pe pământ? Să vedem ce ne spun Scripturile.

De aceea, cînd intră în lume, El zice: ,,Tu n-ai voit nici jertfã, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ,,Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” După ce a zis întâi: ,,Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: ,,Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi (legământul Legii), ca să pună în loc pe a doua (Noul Legământ). Prin această ,,voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna. (Evrei 10:5-10).

Dacă Domnul Isus nu Şi-ar fi sfârşit lucrarea, atunci credinţa noastră ar fi zadarnică şi noi, încă, am fi morţi în păcatele noastre. Dar, slăvit să fie Domnul că El Şi-a sfârşit lucrarea de mântuire a sufletelor noastre şi acum aşteptăm şi răscumpărarea trupurilor noastre.

Dumnezeu să ne ajute să facem diferenţă între bine şi rău, între adevăr şi minciună.

Am fost cununat în biserica baptistă. Apoi am divorţat din iniţiativa soţiei care şi-a găsit un alt bărbat. Acum am făcut cunoştinţă cu o femeie de religie penticostală care este divorţată de pe când încă nu era creştină. Dacă vom dori să ne căsătorim, va trebui să facem cununie chiar dacă am fost fiecare cununaţi înainte? Care este procedura?

Ce este cununia?

Cununia este încheierea solemnă a legământului căsătoriei înaintea lui Dumnezeu. Divorţul este ruperea acestui legământ. Din ce aţi scris, înţeleg că soţia Dvs. nu v-a fost credincioasă şi a rupt legământul căsătoriei. Deci, acel legământ nu mai este valabil şi nu mai are putere, el a fost rupt prin divorţ. Aceasta nu anulează consecinţele şi responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu pe care o poartă cel care a călcat acest legământ sfânt. Fapt este că legământul care a fost rupt nu mai are putere.

De ce trebuie să vă cununaţi?

Dacă veţi hotărâ să vă căsătoriţi, aceasta înseamnă că aţi decis să încheiaţi acest legământ sfânt înaintea lui Dumnezeu şi acesta este un nou legământ care nu este nici o reluare şi nici o continuare a legămintelor în care aţi fost anterior fiecare, ci este unul cu totul nou. Cununia este absolut necesară ca şi parte oficială de încheiere a acestui legământ care se face înaintea lui Dumnezeu şi înaintea martorilor văzuţi şi nevăzuţi.

Care este procedura?

Trebuie să mergeţi la pastorii bisericilor din care faceţi parte şi să le spuneţi despre hotărârea pe care aţi luat-o. Ei vă vor sfătui în detalii cu privire la căsătorie şi cum să faceţi cununia.

Doresc să ştiu cum pot fi îndepărtate blestemele din viaţa mea şi a fiului, pentru că, cred că suntem blestemaţi. Nimic nu merge bine. Când suntem pe punctul de a rezolva ceva totul se năruieşte. Avem mulţi oameni care ne invidiază şi nu ştiu de ce, pentru că nu suntem bogaţi, dimpotrivă, ei au de toate şi le merge foarte bine. Tot ce îmi doresc este să poată fiul meu să se angajeze. Mereu a avut piedici. Luna trecută a fost la o firmă care l-a pus să semneze un contract dar nu s-a primit pe motiv că nu i-a ieşit cardul de asigurări. Şi aşa se întâmplă mereu. Parcă este un zid de care ne tot lovim. Vă rog din suflet să ne ajutaţi pentru că suntem disperaţi.

Vă recomand să citiţi articolul Cum să te eliberezi de blestemele vrăjitorilor? şi să urmaţi sfaturile pe care le-am dat din Sfintele Scripturi pentru cei afectaţi de blesteme şi farmece. Apoi, mergeţi şi spuneţi acelaşi lucru să facă şi mama Dvs. să se pocăiască pentru blestemele prin care v-a pricinuit rău şi pentru care urmează să fie judecată de Dumnezeu.