1. Taica-miu m-a avertizat sa nu ma sochez cand intru in tara, pentru ca romania e mai saraca decat acum un an. Asa ca nu m-am socat din cauza saraciei. Dar m-a socat mizeria. In scurta mea experienta de viata am invatat ca nu trebuie sa fii bogat ca sa fii curat si ordonat. Nu trebuie sa fii bogat ca sa iti strangi pungile de plastic si galetile de muraturi pe care le tii in geamul bucatariei tale din blocul comunist, sa te vada vecinii. Nu trebuie sa fii bogat ca sa te abtii sa faci din curtea casei tale groapa de gunoi, sau ca sa cauti o toaleta atunci cand te taie, in loc de a folosi primul colt de strada care iti iese in cale. De fapt, unii dintre cei mai saraci oameni pe care i-am cunoscut eu erau si cei mai curati. Pe vremuri, am intrat in case atat de saracacioase ca aveau pamant pe jos. Ei, pamantul ala stralucea de curatenie. Asta nu se mai intampla acum. Luam in brate “saracia” asta proverbiala a romanilor (“nu avem salarii ca in vest”, “guvernantii ne fura”, etc) si cu asta ne scuzam ca suntem unul dintre cele mai imputite popoare din europa. Romania este singurul loc din Europa asta unde, la fiecare dus iese negru din parul meu (si fara a fi vopsita). De ce? De praf! Nu poti sa mergi pe strada fara sa te izbeasca “parfumul” de transpiratie al vreunui roman verde, probabil prea sarac sa-si cumpere un sapun de 1 leu. Am vazut masini atat de inglodate de mizerie, incat probabil ca n-au mai fost spalate de cand au iesit din fabrica, acum minim 15 ani. Nu zic “hai sa vopsim blocurile alea mancate de rugina”, ca asta presupune evident bani. Dar cand, la rugina aia, tu adaugi si chilotii pusi la uscat la geam, in mijlocul orasului, deja nu mai tine de saracie ci de bun simt!

2. Si apropos de saracie! Am auzit de 100 de ori, din 50 de surse diferite, cat de saraca a ajuns romania. Dar realitatea “din teren” contrazice flagrant afirmatia facuta la bere. La un moment dat mi-am dat seama ca nu vorbim aceeasi limba. Mie cand imi spui “sarac”, eu ma gandesc la definitia din dictionar, si anume ” Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții”. Ei, oamenii care imi povestesc cat de sarac a ajuns romanul nu au in vedere definitia din dictionar, ci folosesc cuvantul “sarac” ca opus al cuvantului “risipitor”, fara sa se refere neaparat la “lipsa bunurilor materiale necesare vietii”. Pur si simplu, acum cativa ani, lumea era obisnuita sa faca o risipa grosolana. Acum cand risipa grosolana nu mai e posibila, au trecut la risipa medie, si se plang ca sunt saraci.

De exemplu era acel reportaj celebru cu “romanul simplu” care e nevoit sa-si cumpere rosii la bucata (nu la kilogram). Hmm… pai stai frate ca si eu cumpar rosii la bucata din piata, din simplul motiv ca nu doresc sa le las sa se strice de pe o zi pe alta! Probabil ca a nu lasa mancarea sa se strice e considerat semn de saracie, nu de educatie financiara!

Un alt exemplu: in ultimele saptamani am asistat la foarte multe discutii despre cat s-a scumpit benzina. In paranteza fie spus, benzina de aici e ceva mai ieftina decat in Germania, in zona noastra (1.61 – 1.63 euro, fara taxa de autostrada), dar nah, ce conteaza marturia unui om care traieste si munceste acolo zi de zi, atata timp cat antena 3 le spune pe dos. Dar OK, hai sa zicem, s-a scumpit benzina. Orasul in care locuim in Germania e de vreo 2 ori mai mare decat orasul in care locuim in Romania. Cu toate astea, in Romania, in timpul zilei, vezi pe strada un numar de masini cam de 3 ori mai mare decat in Germania. De ce? Pai pentru ca si in Germania s-a scumpit benzina, asa ca lumea merge pe biciclete. Cuuuuuuuuum??? Cum sa mergem noi romanii pe biciclete? Pai tu iti dai seama ca sunt 5 grade afara? O sa racim!!!!! Vrei sa ne omori!!!! Pai da, de fapt si prin Germania erau asa, vreo -10 grade, iar lumea tot pe bicicleta mergea. Cercetatorii englezi au descoperit ca 3 plovere si un fular in plus pe tine costa la fel dar tin mai mult decat un rezervor plin de benzina. Ah, da, nu te mai poti da mare in fata lu gagica-ta ca ai “mahșînă din jermanica”, cam nasol. Pai in cazul asta chiar mi-e greata de argumentele cu “s-a scumpit benzina”, atata timp cat nu iei nici o masura inseamna ca iti place doar sa te auzi vorbind.

Si un al treilea exemplu, de care s-a mai vorbit pe bloguri. Inainte de paste am iesit si eu sa-mi cumpar un cozonac. Cum am iesit, asa m-am si intors, pentru ca efectiv nu ma puteam misca in Kaufland din cauza oamenilor saraci iesiti la cumparaturi cu cate 2 caruturi indesate de alimente care, mai mult ca sigur, in momentul de fata sunt mancate de viermi prin colturile ghenelor de bloc. Suntem saraci, dar asta nu ne opreste sa fim si idioti, ca doar idiotenia e un drept national, garantat de constitutie. Ce daca n-avem bani de mancare? De pasti tot romanul trebuie sa arate ca are, ca poate, ca il tine buzunarul. Da, facem foame in tot restul anului (cel putin pana la craciun), dar asta nu inseamna ca de pasti nu trebuie sa ne cumparam zeci de kile de alimente dintre care mai mult de jumatate se vor strica.

3. Desi suntem atat de extraordinar de  incredibil de saraci, ni se falfaie de munca. Noi NU vrem sa muncim si sa facem bani, noi vrem sa stam cu mana-n fund si sa facem bani. La ghiseele statului programul e pana la 2-3 (chiar 12-1 vinerea). Nu mai exista mesteri, electricieni, zugravi, iar cei care exista fac treaba de mantuiala (va povestesc eu in alt post cum mi-am pus centrala in casa si cum a iesit lucrarea). Am cumparat o carte pe care voiam sa o citesc de mult si nu o gaseam in engleza. Traducerea in romana a depasit tot ce mi-am putut eu inchipui, la nivel de greseli gramaticale, exprimari dubioase si cacofonii. Oamenii nu se tin de treaba, dar in acelasi timp se plang si ca “salarul” e prost! Presupun ca nimeni nu s-a gandit ca daca se implica mai mult si banii vor fi mai multi. E putin cam amuzant ca unii boi muncesc 16 ore pe zi pentru un trai decent in timp ce altii vor bogatii nemarginite contra a 3-4 ore de munca efectiva

4. Daca salariile si nivelul de trai nu a crescut in romania, in schimb ne putem lauda cu altceva: cresterea agresivitatii. Nu tin minte sa fi prins o perioada cu atatea jafuri, atatea crime si atatia maniaci care intra in coaforuri si impusca oameni nevinovati. Nu tin minte sa fi prins o perioada in care oamenii sa se jicneasca si sa se certe unii cu altii in halul in care o fac acum! Doamne fereste sa ai o parere contrara parerii generale. Doamne fereste sa te porti sau sa te imbraci intr-un alt fel decat norma. Daca inainte era “cul” sa fii excentric, acum e motiv de bataie! Cunosc prieteni de o viata care s-au certat la cutite din cauza opiniilor politice divergente.

Iar ca o concluzie, sa mai indulcim tonul articolului. Adevarul e ca mi se rupe inima in mine de suparare ca trebuie sa plec inapoi. Nu crap de patriotism, de fapt chiar mi se falfaie de tara lu peste, daca as avea putere de decizie as preda-o intr-o secunda administratiei unui popor mai avansat. Dar tot sunt suparata, pentru ca in urma mea las rude, prieteni, locuri dragi. Si pentru ca este incredibil de nedrept sa fiu nevoita sa caut o viata mai buna pe meleaguri straine, in loc sa stau confortabil in locul in care m-am nascut si am crescut. E nedrept sa fiu tratata ca un jeg de oamenii care ar trebui sa-mi pupe picioarele ca le platesc salariile. Dar nah, viata in general e nedreapta, si in nici un caz n-o sa accept sa am o viata decenta aici cand pot avea o viata foarte buna in partea cealalta, cu acelasi efort si cu aceeasi munca. Doar ca trebuie sa-mi conving toate rudele si toti prietenii sa se mute.

Am fost de inviere la biserica. Nu, nu pentru ca ma transpira sentimentu religios, ci pentru ca e o traditie foarte misto, la care tin, mai ales cand e impartasita cu rude si prieteni pe care nu i-ai mai vazut de un an. Deci, cum spuneam, am fost la biserica. Adunare mica de oameni fata de alti ani, maxim 20-30 de persoane in curtea bisericii. La o margine de curte, vreo 5-6 “băeți”….. olecuțîcî afumați, care isi exprimau sentimentele profund religioase bagandu-si si scotandu-si in gura mare, tragand fetele de funduri si comentand la modul cel mai grosolan de toate babele de prin jur. Acu nu ca limba mea personala nu e destul de dezlegata, si nici ca sunt eu mironosita, ca una alta mai imi scapa si mie cand dau cu ciocanul peste degete. DAR (si asta e un “dar” cu font de 100px) – nu trebuie sa fii religios ca sa ai bun simt. La discoteca nu se merge ca sa te rogi, la starea civila nu se merge ca sa nasti, ei – nici la biserica nu se merge ca sa-ti bagi si sa-ti scoti, daca vrei sa faci asta mai bine nu mai mergi. Nu e vorba de credinta sau de lipsa ei, ci e vorba de respectul fata de oamenii din jur. Pe cuvant, era ca in bancul ala cu “Buna ziua ..mea” – la fiecare “Hristos a inviat” se auzea ceva de genul “Hristos a baga-mi-as inviat”

O alta intamplare: pe facebook am intrat pe un grup numit “atei si agnostici romani”. Care grup e destul de dragut, mai ales discutiile de la inceputurile lui. Ma identific cu oamenii aia, in general discutiile sunt de bun simt. Problema nu e cu generalul, ci cu particularul, cazurile alea de 10% care sunt sarite de pe fix. In timp m-am lamurit ca, cel putin pe grupul ala, exista tot felul de membri care nu au absolut nici o treaba cu ateismul si cu agnosticismul. Ei saracii intra si comenteaza pentru ca probabil ca au fost dezamagiti de institutia oficiala numita BOR, iar acum simt nevoia de a inlocui un fanatism cu altul. Inainte erau fanatici religiosi, din aia de genul “daca nu imi dai dreptate te bat de te usuc”, iar acum au devenit fanatici atei. Nu si-au schimbat atitudinea, ci doar denumirea. Sa fereasca Universul sa le spui ceva de genul “mai, dar poate totusi, cumva, nu ai dreptate aici”, ca sunt in stare sa moara cu tine de gat!

Exemplu concret: dupa cum poate stiti, eu am ceva cu avortul. Nu sunt de acord si pace. Alternativa la avort nu e interzicerea lui, cum imi povestesc unii, ci educatia. Ei, conform discutiilor “ateice”, daca esti impotriva avortului ti se pune eticheta de bisericos, pentru ca dupa cum toata lumea stie, ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra. Nu, argumentele logice lipsesc, pentru ca noi muncim, nu avem timp de gandit. Cel mai bun argument e jicnirea, tipatul sau amenintarea, exact dupa acelasi tipar pe care il foloseste si popa in biserica. Ori ateu nu inseamna sa fii cu mintea inchisa si cu capul inainte. Un om inteligent analizeaza si argumentele “adversarului”, nu transforma ideile in dogme si, mai ales, nu se manifesta cu violenta

Religia e necesara oamenilor. Nu este necesara pentru mine, si probabil ca nici pentru tine asta care stii sa citesti un blog. Dar pentru anumiti oameni, sa le spunem “provocati intelectual”, religia este singurul mod de a face diferenta intre bine si rau, intre politicos si nepoliticos, intre ce “se face” si ce “nu se face”. Trebuie sa acceptam faptul ca unii oameni au nevoie sa fie speriati cu bau-bau ca sa nu se duca pe strada sa dea in cap la cineva. Trebuie sa acceptam ideea ca unii oameni au nevoie de amenintari, de violenta si de manipulare pentru a fi determinati sa fie membri cat de cat folositori ai unei societati. Daca incercam sa desfiintam biserica si religia, toti oamenii astia vor ramane liberi pe strazi, lipsiti de cineva care sa le spuna ce sa faca. Vor ramane liberi pe strazi, cu o gramada de timp liber duminica, si se stie ca timpul liber dauneaza grav omului prost care va cauta sa-l umple cu ce stie el cel mai bine sa faca.

Da, sunt absolut de acord ca biserica a sarit de mult calul. Scoala particulara, scutirea de impozite, catedrala tampirii neamului, religia predata in scoli de stat, etc. Toate astea merg prea departe si trebuie sa fie oprite. Dar oamenilor, nu bateti campii pe desfiintarea religiei si a bisericilor, ca e infricosator ce se intampla de fapt in viata reala. Din pacate eu sunt din ce in ce mai convinsa ca majoritatea oamenilor nu se duc sa omoare alti oameni de frica de biserica, nu din ideea ca viata trebuie respectata.

Se spune ca de relatia cu tatal depinde fericirea sentimentala viitoare a fiicei. Eu pot sa confirm ca e adevarat. Am o relatie speciala cu tatal meu.

Tatal meu m-a invatat cum trebuie sa se poarte un barbat cu femeile din jurul lui, cum trebuie sa fie un tata de familie, si cum trebuie sa se poarte un tata in relatia cu fiica lui – lucruri pe care nu le afli din carti si pe care daca nu le observi in copilarie dupa aia e cam prea tarziu sa le mai inveti. Tatal meu si-a dorit baieti, dar cum universul i-a spus “niet”, m-a primit doar pe mine. Dar pana la urma a iesit ok si cu varianta asta, pentru ca si-a investit toate resursele emotionale in mine, m-a educat ca pe un baiat, m-a invatat sa ma bat, sa ma joc,  sa gandesc si sa fiu independenta. Mi-a dat pasiune pentru matematica, dragoste care mai tarziu s-a transformat in pasiune pentru php, si care acum imi pune o paine pe masa. M-a incurajat intotdeauna sa fiu diferita si sa gandesc diferit, mi-a descurajat incercarile de a fi ca restul “haitei”. Vorba lui dintotdeauna a fost ca “fata tatii, tu faci cat 3 baieti”, drept urmare m-am chinuit toata viata sa ii implinesc asteptarile si sa “fac” cat 3 baieti

Inafara de astea m-a mai invatat:

1. Orice ai face, orice ai fi, tot mai bine e sa fii propriul tau sef. In anii 90′ mancarea era mai raruta pe masa familiei mele moldovenesti, asa ca tatal meu a renuntat la meseria pe care o avea si a pornit cu capul inainte intr-o afacere despre care nu stia nimic dar pe care a invatat-o pe parcurs. De atunci a avut grija sa-mi repete mereu ca nimic nu se compara cu flexibilitatea si libertatea pe care ti-o da “meseria” de a-ti fi propriul stapan. Drept urmare nu am fost nici o singura zi angajata la “patron”, tot ce am facut si tot ce am mancat pana acum – am mancat pe barba mea, fara sa dau socoteala altuia

2. Frumusetea vine si pleaca, nu te concentra pe frumusete ci pe ce ai in cap. Datorita educatiei primite de la el nu am suferit niciodata de complexe fizice majore, nici nu mi-am dorit vreodata sa arat fizic altfel.  Sunt mica de inaltime, am sani mici, nasul mare si fata patratoasa. So what (adica si she?). Viata merge inainte si micile defecte pe care le avem sunt de fapt cele care ne fac sa fim unici si frumosi. Viata ar fi plictisitoare daca ar fi plina numai de blonde de 1.80 cu tate mari si fete de papusa. Tatal meu a fost cel care ma descuraja de fiecare data cand imi venea cate o idee creata – de genul sa particip pe la concursuri de frumusete sau sa ma inscriu pe la fotomodelaj. Si nu ma descuraja din cauza ca n-as fi avut cu ce. Replica lui era mereu “cum vrei sa te vada cei din jur, ca pe o alta fusta sau ca pe un creier” – si asta mi-a fost de ajuns.

3.  E important sa stii cine esti si de unde vii, cine au fost bunicii si strabunicii tai, ce au vrut ei de la viata si ce si-au dorit sa realizeze. Datorita lui taica-miu eu cunosc povestile de viata ale stra-stra-bunicilor mei, pe care o sa le transmit si copiilor mei, pentru ca e fascinant sa vezi cat de mult semeni la caracter cu oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodata.

4. E greu sa fii femeie in lumea asta – asta nu am vrut s-o cred niciodata, ba chiar ma ofticam rau cand mi-o zicea cand eram adolescenta. E o chestie careia nu i se face reclama la televizor si nu e “politically correct” s-o spui in public. Dar e adevarat, nu e victimizare ieftina si imi pare rau ca nu am luat-o in seama mai devreme.

5. E ok sa ii cumperi fiicei tale  jucarii de baietei si sa o cresti ca pe un baiat Nu devine lezbi si nu ii strici personalitatea, ba dimpotriva, ii oferi o alta perspectiva asupra lumii

6. E ok sa faci tot ce poti. E ok sa pui toata inima si sa pariezi cu tot ce ai. Dar cand vezi ca nu se mai poate, e ok si sa-ti iei jucariile si sa pleci. Important e sa iti tai pierderile de foarte devreme

7. M-a invatat cum sa judec afacerile. La capitolul asta inca mai invat, asa ca si acum cand am un client care imi vine cu o propunere mai speciala il sun pe tata sa-i cer parerea

8.  Daca vrei ca baietii sa te primeasca in jocul lor, trebuie sa te comporti ca ei. Da, stiu, asta contrazice toate regulile de feminism din lume. Dar e un adevar pe care l-am invatat de foarte mica si pe care il pun in practica mereu.

9. M-a invatat ce rol joaca nutritia in viata mea. Tatal meu a fost cel care m-a invatat cum si ce sa mananc ca sa-mi fie bine. Regimul meu 90% lacto-vegetarian vine de la el.

10. E ok sa crezi in chestii care nu prea se discuta cu alti oameni ca sa nu te creada nebun. In extraterestri, in yoga, in autovindecare, in anumite vise.

11. M-a invatat ce sa cer de la un baiat, ce asteapta un baiat de la mine (nu, nu chestia aia), m-a invatat ca intr-o relatie cel mai important e sa faci o echipa buna cu partenerul – indiferent daca e partener de biznis sau de viata.

Asa ca baieti (adica barbati), daca aveti fete acasa tineti minte ca voi ca tati sunteti cel mai important lucru care i se poate intampla unei fetite in primii ani de viata. Ii puteti implini sau distruge viata de viitor adult

Si deodata imi pica fisa si ii spun: “Fata auzi? Da tu esti cam grasa“. “umm…Poftim????” intreaba ea prinzand culoare in obraji. “Pe bune fata” zic io. “Esti cam grasa, adica uita-te la mine cum arat; uita-te si la sora-ta ce bine arata. M-am intalnit si cu fosta noastra colega Marilena, si ea arata super bine. Numai tu ai ramas asa grasa“. Saraca mea Marie deja era bej-verzui in obraji. “Pai…” zice ea, “stiu ca voi ati slabit si eu am ramas grasa. Dar ce sa fac, cand o sa slabesc o sa slabesc, e ok, unii ajung sa slabeasca dupa mai multe incercari, la mine nu merg dietele obisnuite“. Eu o privesc cu ochi neincrezatori. “Fatah” zic “dar asta cu dietele e o prostie crasa! Tot ce trebuie sa faci e sport, sport sport. De 3 ori pe zi numai sport. Alergi, dai la bicla, plimbi catelul. Si o sa vezi cum intr-o luna se topeste grasimea ca prin minune“.

Maria mea tinea ochii in jos si tot mesteca in cafea…. S-a lasat o tacere de vreo 5 minute intre noi. La un moment dat, ridica ochii din cafea si imi zice: “Mai, stii… eu de fapt am dezvoltat o problema de sanatate. Am probleme cu tiroida. Nu imi ameninta viata, dar din pacate oricat sport fac, orice dieta tin, nu reusesc sa slabesc. Din cauza asta sunt foarte complexata de corpul meu. Imi doresc foarte mult sa arat ca voi, sa pot purta si eu o fusta scurta, sa fiu mandra de mine, sa ma simt femeie“.

Hmmmm ma gandesc eu. “Nasol fata” zic. “Auzi, da tu esti sigura ca ai problema asta cu tiroida?“. “Adica cum” zice ea. “Adica” zic eu “eu cred ca stai tu prea stresata si din cauza asta nu poti sa slabesti“. Maria face ochii mari la mine: “pai da mai, dar m-a diagnosticat un medic, am cerut si a 2-a parere, nu e ca si cum am visat eu azi-noapte boala mea“. “Lasa-ma fata cu medicii astia” zic eu, “crede-ma ca eu stiu mai bine ca am mai auzit de cazuri din astea. Tu n-ai nici o problema cu tiroida, esti pur si simplu prea stresata, daca ai sta mai relaxata si ai lasa lucrurile sa decurga de la sine o sa vezi ca o sa slabesti“. Maria tacuta isi ia geanta si scoate din ea un certificat medical si mi-l baga sub ochi. Citesc eu acolo (nu inteleg nimic) dar se vedea clar, parafa medicului impreuna cu diagnosticul.

Acum incep sa regret ca am luat-o cu faze ieftine gen ca e stresata. Ma simt vinovata si vreau sa dreg patrunjelul, pentru ca e clar ca nu stresul e de vina, asa ca ii spun: “mai Maria. Mai, uite, eu cunosc un caz ca al tau. E o vecina de-a mea care suferea de aceeasi chestie. Dar stii ca a scapat?” “Cum” ma intreaba Maria. “Pai uite, s-a dus la biserica, si a miruit-o popa acolo si s-a spovedit si s-a impartasit, si Dumnezeu i-a luat boala. Poate ar trebui si tu sa-ti pui credinta in Dumnezeu. Du-te si spovedeste-te si o sa vezi ca o sa te vindeci si dupa aia vei putea sa slabesti“. Maria se uita tacuta la mine. “Tu chiar te auzi ce spui? Este o boala, o conditie medicala, ce treaba are asta cu spovedania?“. “Da mai Marie” zic eu “dar daca iti pui credinta in Dumnezeu se rezolva totul, garantat”

Maria nu spune nimic. O vad ca tot incepe sa se uite la ceas si se foieste pe scaun. La un moment dat se duce pana la baie, si jur ca am crezut ca ma lasa acolo in cafenea de bibelou. Imi dau seama ca am sfeclit-o si cu faza cu Dumnezeu. Dar eu vreau sa o ajut pe Maria sa fie slaba, pentru ca noi am fost un grup de fete in facultate si toate am reusit sa slabim. Daca Maria ramane asa grasanca, cum o mai primim in grupul nostru data viitoare cand ne intalnim? Nu avem cum sa o primim ca se plictiseste, noi o sa vorbim despre cat de bine ne vin fustitele si cati centimetri au in diametru picioarele noastre, iar Maria o sa se uite masca la noi si o sa sufere. Nu vrem ca Maria sa sufere, asa ca deja am hotarat sa le propun celorlalte fete sa incepem sa o evitam. Pentru binele ei, bineinteles, ca sa o scutim de o suferinta. Numai ca inainte sa se intample asta, hotarasc sa fac o ultima incercare. Cand Maria vine inapoi ii spun “mai Maria, uite, eu de fapt am solutia pentru boala ta“. “Ce mai e acum” intreaba Maria cu disperare in glas. “Pai uite” zic eu, “am auzit de un medicament minune. E o solutie care se prepara din laba cozii ursului, totul e natural desigur. O stii pe Catinca? Ei, ea si-a rupt unghia de la piciorul mic intr-un accident casnic si suferea cumplit. Dar a baut medicamentul ala de 3 ori pe luna, numai in noptile cu luna plina, si a scapat, i-a crescut unghia la loc“. “Da mai Gabi, dar eu nu iau medicamente decat la sfatul medicului“. “Nu tu Marie” zic eu “lasa doctorii ca nici eu nu le stiu pe toate. Medicamentul asta de care iti zic e recomandat de Academician Doctor Inginer Marghioala din capu satului si face minuni“.

A plecat Maria din cafenea. Nu inteleg de ce s-a suparat pe mine. Eu doar am incercat sa o ajut.

_________________________________________________________

Asa-i ca discutia asta pare desprinsa din adancul penibilului? Nici unul dintre noi nu ar trata asa un om bolnav. Cand auzi ca cineva are o problema medicala, nu ii vii cu solutii penibile de genul asta, ci il tratezi cu compasiune si intelegere, incerci sa-l faci sa uite de boala lui si in nici un caz nu il pui intr-o postura umilitoare.  Cu toate astea, prin asta trece mereu o femeie care sufera de infertilitate si care incearca sa explice prietenilor si familiei de ce nu are copii. Doar inlocuiti “tiroida” cu “infertilitate” si problema slabitului cu aparitia copilului, si aveti povestea completa.

A intreba un cuplu matur de ce nu are copii e o chestie urata, e o imixiune in viata lor personala. E exact ca si cum ai intreba pe cineva de ce este atat de gras.  De asemenea am listat si cele mai frecvente 3 reactii pe care le poate avea o persoana cand aude ca cineva sufera de infertilitate: “nu crezi in Dumnezeu”, “esti prea stresat, daca stai linistita apar si copiii” si “am auzit eu de un medicament minune” – chiar daca respectivul nu are nici un studiu in domeniu

1 cuplu din 6 sufera de infertilitate. Asta e enorm. Statistica asta inseamna ca fiecare dintre noi cunoastem minim un cuplu care se confrunta cu problema asta. Eu personal am 2 persoane dragi care se lupta cu asta si de asemenea astept cu interes momentul in care o sa hotarasc si eu sa fac copii. Nu ii frecati la cap cu “da voi de ce nu intrati in randul lumii facand copii”. Nu va dati seama cat de mult ii raniti. De asemenea, cand cineva vi se confeseaza ca sufera de o problema medicala, nu ii veniti cu solutii care mai de care mai fanteziste, chiar daca voi in mod real cunoasteti persoane care s-ar fi vindecat in urma acestor solutii. O persoana care are o problema medicala nu are nevoie de solutii din astea, ci doar de o ureche dispusa sa-i asculte problemele.

O asociatie care incearca sa ajute cuplurile astea e SOSinfertilitatea. Stiti ce au facut fetele de la asociatia asta? Practic au modificat legea astfel incat in fiecare an un numar de cupluri cu diagnostic de infertilitate sunt sustinute financiar de statul roman pentru a face fertilizare in vitro. De asemenea, incearca sa modifice legea adoptiilor (in momentul de fata, in Romania este practic imposibil sa adopti un copil), ofera grupuri de suport si multe altele. Asociatia asta in prezent cauta voluntari si are nevoie de faimosul 2% din impozitul pe venit pe care l-ati platit deja si al carui formular se depune numai pana pe 15 mai 2012. Daca considerati ca natalitatea in Romania este importanta si trebuie sustinuta, si daca credeti ca e important sa putem adopta copii, puteti sa donati acesti 2% urmand instructiunile de pe site-ul asociatiei.

De ce e greu sa fii femeie?

1. Puterea fizica nu e de partea ta. Nu ai cum sa te dai dupa deget la faza asta: masa musculara a barbatilor e mai mare decat masa musculara a femeilor, punct. Da, putem comenta ca femeile sunt cu intuitia, cu vrajitoria, cu tasu, cu masa. Asa o fi, dar un adevar ramane clar: intr-o confruntare fizica directa, de obicei femeia e cea care pierde. Si asta ne aduce la punctul 2:

2. Ai nevoie sa-ti iei mai multe precautii decat un barbat. In stilul vestimentar, in alegerea orelor in care circuli pe strada, in alegerea locurilor in care te poti duce. O femeie in pantaloni scurti, la ora 2 noaptea in ferentari se poate trezi ca viziteaza locuri pe care intotdeauna si-a dorit sa le vada, cum ar fi Italia. Un barbat in pantaloni scurti la ora 2 noaptea in ferentari poate cel mult sa-si ia o bataie, asta daca nu se comporta cum trebuie.

3. Daca nu esti multi-tasking si nu esti un bun manager de proiecte , ai pus-o. Partea asta e foaaaarte controversata, si sunt sigura ca reprezentantele sexului meu o sa-mi sara in cap! Dar adevarul e ca o femeie are un program zilnic foarte complex. Majoritatea femeilor au o cariera, fac copii, au grija de ele, au grija de barbatul lor, sunt cele care administreaza banii si nutritia in familie. Da, barbatii ne ajuta, nu spun ca nu. Dar majoritatea deciziilor din categoriile astea iti revin tie, si asta poate fi o piatra de moara daca nu stii cum sa o administrezi. In plus, un barbat poate sa aiba chelie si burtica, si e ok, astea nu il definesc ca om. In schimb incearca sa ai chelie si burtica daca esti femeie – s-ar putea sa aduni dupa tine un grup de fani cu furci si coase care sa te fugareasca din oras

4. Sexualitatea iti este limitata social. Ca femeie iti sunt impuse limite in exprimarea sexualitatii, incepand de la numarul de parteneri pe care “e bine” sa-l ai si terminand cu ce e social acceptabil sa faci in dormitorul tau. Si cu asta trebuie sa stii cum sa jonglezi, pentru ca o eticheta aplicata de tanara se poate sa nu se mai duca nici pana la batranete.

5. Ai o fereastra foarte ingusta pentru a face copii. Un barbat poate face copii de la 13 la 90 de ani (cazuri reale), la orice ora din fiecare zi. O femeie are doar 3-4 zile pe luna si la 40-45 de ani e gata. Asta pune o presiune foarte mare pe felul in care iti organizezi viata, pe timpul pe care ti-l acorzi pentru relatii, cariera, etc.

6. Ca femeie, in viata ta o sa te intalnesti cu niste perioade in care vei fi dependenta de altii. Asta e o chestie greu de digerat. Fie ca esti gravida si nu te poti incheia la sireturi, fie ca ti-ai luat o canapea si oamenii de la transport ti-au lasat-o in fata blocului, chestiile astea se intampla si tre sa le faci fata. A fi dependent de altii nu e o chestie de usor de digerat pentru o persoana care e obisnuita cu independenta.

7. Ca femeie vei intalni (chiar si in vest) meserii care sunt predominant masculine si in care, daca te bagi, vei avea mereu ceva de demonstrat: ca nu esti blonda, ca nu esti femeie, ca nu esti subcalificata, etc. In general trebuie sa demonstrezi mai mult ce NU esti decat ce esti, iar asta e cam nasol.

8. Batranetea e un bici – si inca mare de tot! In general femeile imbatranesc mai urat decat barbatii. Probabil ca pentru noi sunt mai multe chestii pe corp in pericol sa se lase.

10. Statistic e dovedit ca, in toata lumea, femeile castiga mai putin decat barbatii pentru acelasi volum de munca depusa. Ca femeie ai practic toate sansele sa muncesti ca boul (sau ca vaca) pentru o mana de paie, in timp ce altii isi asuma creditele (si banii) pentru munca depusa de tine.

11.Ca femeie esti condusa de partea emotionala. Stiu, si declaratia asta e “incorecta” si de obicei nu se da “pe post”. Dar de ce sa ne ascundem si sa ne facem ca nu e asa? Cu cat te cunosti mai bine pe tine insati, ca femeie, cu atat poti evita lucrurile care te fac slaba, pentru ca pana la urma competitia nu tine cont de sexul participantilor. Ca femeie ai tendinta sa judeci emotional mai mult decat intelectual si trebuie sa intelegi asta foarte bine pentru a te putea controla cand aceasta parte a ta ameninta sa ia felia cea mai mare dintr-o decizie importanta!

12. Ca femeie te confrunti cu prejudecatile si cu loviturile sub centura. Argumentul suprem pentru un barbat caruia nu-i place de tine e “da tu esti femeie, mars la cratita”.

13. Ca femeie “inghiti” ceva mai multa durere in intreaga ta viata in comparatie cu un barbat. Incepand de la dureri menstruale – cu toate celelalte dureri asociate, de sani de spate sau de picioare – trecand prin durerile sarcinii si ale nasterii si terminand cu problemele menopauzei. Inafara de astea mai exista depilatul, pensatul, taiatul cuticulelor, gaurile de cercei. Asta e aproape ca o chestie de yoga: tre sa ai “o pereche” ca sa poti trece peste atat de multa durere cu doagele intacte.

14.  Cu TOATE cele de mai sus mentionate, ramane faptul ca de la tine se asteapta exact aceleasi lucruri ca de la un barbat, aceleasi performante intelectuale si aceeasi eficienta. Nu conteaza daca ai dureri menstruale, daca ai bufeuri de caldura din cauza menopauzei, daca pantofii cu toc ti-au facut picioarele varza sau daca ti s-a dus firul la ciorap exact in momentul cheie al intalnirii.

Pai bre, cum pana mea sa nu fii feminista in conditiile astea vitrege?

Update: a nu se intelege din postul asta ca as schimba ceea ce sunt Nope baieti, e greu sa fii femeie, dar adevarul e ca in 28 de ani de viata am cam invatat regulile jocului, il stapanesc relativ bine si a inceput sa-mi si placa. Alte motive pentru care nu as schimba ceea ce sunt le gasiti la ioana

Eu sunt o fire foarte practica, asta pentru ca am observat ca idealistii mor de foame. Drept urmare eu prefer grajdul pana cand am bani de casa noua.

Eu ca persoana vin de undeva. De la tata si de la mama. Care si ei vin de undeva, de la mamele si tatii lor. Care si mamele si tatii lor vin de undeva. Acum cativa ani am avut rabdarea de a-mi construi propriul arbore genealogic, mergand pana la a 5-a generatie in urma (mai mult de atat nimeni din familia mea existenta nu cunoaste). E uimitor sa vezi cum din 2 oameni care s-au iubit acum 100 si ceva de ani a iesit o armata de alti oameni. E uimitor sa ma gandesc ca daca voi trai 500 de ani voi ajunge sa imi cunosc suficienti urmasi astfel incat sa populez o mica tara. Dar oricat ne-am incrucisa, oricate generatii or sa vina si dupa mine, toate generatiile astea o sa poarte in ele sangele celor 2 oameni, stra-stra-stra-stra bunicii mei, de la care a pornit arborele meu genealogic.

In legatura cu moartea asta exista 2 variante: ori e prea bine dupa, de nimeni nu a vrut sa se intoarca inapoi sa ne povesteasca, ori nu e nimic, e pauza, blackness, 0 total (din motivul asta niciodata nu am prea crezut povestile cu bau-bau si cu iadul). Nu avem de unde sa stim, dar cu siguranta vom “afla”. Bunicii si stra-bunicii mei sunt morti. Dar oricat de morti ar fi ei, nu au murit cu adevarat, pentru ca sangele lor, materia lor vie traieste in mine, si asta reprezinta o imensa consolare atunci cand ma apuca dorul de ei. In mine e sangele tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut sau nu i-am cunoscut, din familia mea. Iar cand o sa am copii o sa recunosc in ei toate trasaturile fizice si de caracter ale bunicilor si stra-bunicilor lor.

Deci da, pot spune si eu ca vreau copii pentru ca iubesc viata. Si pentru ca ma iubesc pe mine cu tot ce reprezint eu. Si pentru ca imi iubesc parintii si pentru ca mi-am iubit bunicii si stra-bunicii, si vreau ca, prin intermediul copiilor mei, bunicii si strabunicii mei sa fie nemuritori.

Iar pentru cine declara sus si tare ca nu isi doreste urmasi, mie mi se pare ca face ceva in capul tuturor oamenilor dinaintea lor, toti cei care s-au chinuit sa-i creasca si sa le creasca parintii si bunicii. Practic un singur om ia hotararea sa-i omoare fizic si spiritual pe toti cei care au existat inaintea lui. Iar asta e rau.

Bai, numai eu sunt in stare sa imi petrec 4 ore intr-o biblioteca nemteasca si tot sa reusesc sa plec acasa cu 8 carti pe care o sa le citesc cu translatoru in fata si de care sunt sigura ca o sa ma buseasca plansul de nervi ca nu le inteleg in totalitate:)))) Da, obiectul fetisului meu este (si aproape ca mi-e rusine sa-l scriu) cartea. A nu se intelege din asta ca citesc mult, nope, probabil ca as putea maxim sa fiu incadrata la un citit mediu, din ce imi spune goodreads am dat gata doar 26 de carti anul asta. Probabil ca sunt singura persoana din lumea asta care petrece 4 ore pentru a citi zeci de review-uri pentru a alege o singura carte, pe care o poate citi tot in 4 ore. Si inca acu am mai imbatranit! Cand eram mica eram de groaza! Citeam cate 3 carti in acelasi timp (nu in acelasi moment, lol), de ajunsesera adultii sa fie ingrijorati ca sufar de vreo boala de concentrare. Am consumat munti de baterii citind noaptea cu lanterna, pentru ca trebuia sa ma culc la ora fixa. Tot cand eram mica, am primit interdictie sa intru in baie cu vreo carte, ca era sigur ca nu mai ieseam 5 ore ))

Acum sunt mult mai selectiva. Nu pot sa citesc carti triste, carti cu mult sange sau carti cu care nu ma identific. In ultimii ani am inceput sa nu mai pot citi carti straine traduse in romaneste, din cauza traducerilor extrem de proaste. La fel ca si cu filmele, trebuie sa iubesc o carte. Din cauza asta, in general, majoritatea cartilor pe care le citesc primesc din partea mea rating 5/5 . Daca nu imi place o carte, de obicei ma opresc dupa primele 50-100 de pagini – viata e prea scurta si in lume sunt prea multe carti ca sa-ti pierzi timpul cu una care nu te iubeste si pe care n-o iubesti.

Asa ca daca aveti cont pe goodreads.com (echivalentul lui facebook pentru iubitorii de carti) adaugati-ma si pe mine, lasati-ma sa vad ce carti mai cititi si ce carti v-au schimbat viata. Promit sa nu-mi mai pierd 4 ore, dar nu pot renunta la voyeurismul asta spiritual (ca cuvantu ‘telectual ma enerveaza).