Vreau sa cred ca fac lucruri frumoase pentru oameni, lucruri care ii inspira. Dupa ce l-am ascultat pe Iulian insa mi-am dat seama ca mai am putin de lucrat la visele mele si la ceea ce cred

Am invatat ca un vis ramane vis daca nu lupti si nu investesti in el. Am invatat ca daca vrei sa faci bine pentru altii trebuie sa iti fie si tie bine. Am invatat ca daca te iubesti pe tine asa cum esti poti sa dai si altora la fel de mult. AM INVATAT ca nimeni nu poate sa iti zica sa nu faci ceva si ca motivatia ta trebuie sa vina din interior.

Multe reflectii pentru o seara de luni!

“Facem sa fie bine!”

Este ceea ce imi vine in minte de cate ori ma gandesc la ce a realizat Iulian pana acum si toate proiectele in care a fost implicat. Face bine pentru copii si limonada lui a ajuns faimoasa. Le da femeilor spatiul de care au nevoie sa isi demosntreze talentul : Femei pe Matasari si creaza spatii frumoase ca Home Matache si Home Matasari. Sub umbrela Beneva toate aceste proiecte frumoase fac bine oamenilor.

“Traiti ca sa va povestiti viata! Si daca va da lamai, faceti o limonada!”

Ascultati-l cand v-o spune pe a lui!

Adina Dedeu

Poate că am început cu stângul la Monday’s. Venisem cu o stare de nelinişte şi încordare încât, sincer, nu mă mir de ce, ca un soldat disciplinat care mă credeam, primul lucru (după „Bună seara!”, desigur) pe care i l-am putut spune lui Iulian (şi, recunosc, nu ştiam nimic despre el!) a fost: „Unde trebuie să plătesc?”. Parcă presimţeam că aveam să aflu mai târziu că „binele nu se întâmplă fără bani … şi fără mulţi bani” sau că „un om care nu este dispus să umble la portofel atunci când are un vis, are doar o idee bună”.

Eu nu am visat să ajung să-l ascult pe Iulian, dar, trăgând linie după câteva ore pe care, treptat, le-am trăit cu bucuria jocurilor din copilărie, am înţeles:

– că putem să dăm viaţă celor mai frumoase poveşti ale sufletului nostru singuri, dar, mai ales, împreună;

– că puteam face mai mult, aşa cum Iulian avea grija de a-i aduce pe „ţiganii săi de la barăci” la şcoală, în fiecare dimineaţă, şi că, pe undeva, fiecare dintre noi avem o „Vale Seacă”, un univers al nostru, plin cu oameni cărora avem ce să le datorăm şi pe care nu trebuie să îi uităm niciodată;

– că avem o misiune de a duce mai departe binele pe care l-am primit, aşa cum îl simţim fiecare;

– că viaţa este o sumă de idealuri atinse, pentru îndeplinirea cărora însă trebuie să şi muncim disciplinat şi cu creionul pe hârtie – da, visele costă pasiune, dar şi timp şi bani;

– că şi un student la teologie a putut să îşi deschidă o cafenea în Regie, unde se găsea cea mai bună limonadă şi se ţeseau seri minunate în jurul poveştilor descântate de cafele;

– că oamenii din jurul tău trăiesc frumos doar atunci când începi cu adevărat să te iubeşti, să crezi în tine şi, mai mult, să simţi că tu poţi să trăieşti frumos;

– că, orice urme ai avea pe trupul tău, chiar înjumătăţit, fericirea se vede întâi de toate în lumina ochilor tăi;

– că a avea pe cineva „dincolo”, încredinţat fiind că este bine, aceasta te confruntă cu tine însuţi şi te ajută să faci „paşi”;

sau mi-am adus aminte:

– că şi eu am primit şnurul galben (de comandant de detaşament), iar asta m-a proiectat într-un soi de nostalgie al cărei timp mi-a deschis privirea şi sufletul;

– că nu este ruşinos să mă întreb „ce o să mă fac atunci când voi fi mare?” (deşi sunt mare, dar am încă atâtea de scos şi de prins în pământul meu);

– că „viaţa nu este numai aici şi acum”;

– că nu sunt singura care primeşte fiecare fulg de nea sau fiecare strop de ploaie care cade ca pe o binecuvântare a celor care nu mai sunt (doar aici şi acum!) într-o duioasă conversaţie;

– că, de cele mai multe ori, gesturile simple, mărunte, cărora, poate, nu le dăm nicio importanţă, sunt tocmai acelea care ne conturează fiinţa şi ne apropie de Iubire;

– că ne agităm într-un etern balansoar şi, atunci când avem calea deschisă spre a trăi, nu mai putem vedea;

– că, pentru a ajunge la împlinirea unui vis, schimbul pe care am fi obligaţi să-l facem cu viaţa nu este nici acela de a „călca pe cadavre”, nici să ne murdărim sufletele, în speranţa că, oricare ar fi metodele, oricum „dincolo” nu ne mai aşteaptă nimic;

– în mod paradoxal, uităm că, la acelaşi capăt de fir, viaţa şi moartea sunt, deopotrivă, forme ale unui vis; ele se întrepătrund, se atrag una pe cealaltă, se deschid şi se închid cu o repeziciune care îţi taie răsuflarea sau îţi umple golurile paşilor;

– că ar fi mai bine să ne creionăm cu sufletul viaţa, chiar dacă, pe alocuri, cartea este deja scrisă şi paginile ei trebuie răsfoite cu atenţie;

– că trebuie să ne asumăm totul, cu bune, cu rele, pentru că noi suntem pretutindeni, avem nevoie doar să ne ascultăm bine şi să pornim (sau să continuăm!) călătoria … trebuie să trăim!

Ioana Pădurariu

Cred ca nu e constient cu adevarat de cat de multi oameni a ajutat doar prin simplul fapt ca…. a facut limonada. Au fost “atinsi” si oamenii care au participat si si-au schimbat viata datorita acestui lucru. Este un om care stie cand poate fi modest, si cand nu trebuie sa fie. Aduce “prospetime” in locul in care “face un popas”. E simplu si mi-a placut ideea lui de “banca de oameni”, ca daca ajuti un om, acela la randul lui te va ajuta si el. Un fel de negot. Cineva la intrebat daca nu se foloseste de oameni. In ceea ce face Iulian, nu mi se pare potrivita expresia, insa da….. apeleaza la oameni pentru a ajuta alti oameni.

Nu sta locului, alearga intr-una si nu ii place sa piarda timpul. Intr-o lume in care oamenii cred ca dupa o zi de munca e normal sa stai, el iti arata ca daca stai, ….. totul sta. Daca te misti, poti schimba ceva.

Alexandra Georgescu

Auzeam despre ideea de a face bine pe la televizor, printr-un articol sau mai vedeam sporadic o scenă prin Oraș, dar n-o analizam nici din punctul de vedere al celui care dăruiește, nici al celui care primește. Iulian m-a învățat să privesc oamenii ca fiind, mai întâi de toate, buni, iar de acolo să fac tot posibilul să nu scad din această premisă. Aseară la Mondays în Planters am avut din nou șansa să-l ascult vorbind cu drag, cu emoție și plin de speranță.

Viața lui Iulian a fost pitorească, nu fără lipsuri, dar mereu plină de provocări și de bucurii. De altfel, Iulian spune că viața lui s-a schimbat cu o lămâie. O lămâie din care bunica lui de poveste făcea limonada-leac împotriva răcelii, idee care a încolțit în căpușorul lui creț: limonada te face bine.

Cred că ceea ce îl face pe Iulian atât de special este bucuria de a trăi tot ce i se dă. Exact genul de filozofie pe care am descoperit-o și eu de curând și care, cu atitudinea potrivită, poate fi secretul fericirii: niciun regret nu vine fără lecții, toți oamenii au ceva frumos în ei, rămâne doar să descoperi ce calități ale lor se potrivesc cu tine, ușile se deschid dacă bați la ele și multe alte bucurii ale vieții de zi cu zi pe care doar o minte pozitivă și un suflet deschis le pot exploata în bine.

Iar de la împăcarea ta cu sine vine și dorința de a face bine și altora. Sau cum a zis el mult mai frumos:

Ce faci cu tine după ce te ai? Te dăruiești altora.

Iulian face să fie bine și la spital și pe străzi și mai ales în sufletele oamenilor din jurul lui. Beneva este parte din el mai mult decât își dă seama uneori. Din orice îi spui, îi vin idei de a perpetua gândul bun. Și apoi te convinge fără multe cuvinte să-l urmezi și la capătul pământului.

De multe ori, Iulian îți dă senzația că existența lui este aproape imaterială: ”Mă plângeam că nu am papuci, până am întâlnit un om fără picioare” sau că se hrănește cu vise și planuri. Dacă nu aș fi stat o dată cu el la masă, aș fi zis că așa este.

Sfatul final pe care ni l-a dat? Trăiți ca să vă povestiți viața! Și dacă vă dă lămâi, faceți o limonadă

Primiți-l în viața voastră! Cunoașteți-l, e aproape. Ajutați-l să facă bine în toate proiectele în care se implică și lăsați-l să vă învețe să faceți să fie bine.

Claudia Tocila

De Iulian se leagă evenimente şi proiecte întâmplate în Bucureşti ca Home Mătăsari, BikeWalk, Lecturi urbane, Paşi către viaţă şi toate ajută oameni sau aduc oameni împreună. Anul trecut a pus bazele unei organizaţii non-guvernamentale, Beneva, cu scopul declarat de a „înfrumuseţa societatea prin soluţii culturale, educaţionale şi proiecte umanitare”. Despre Iulian au început să se afle mai multe lucruri în ultimul timp: a devenit mai vizibil după ce a apărut într-un reportaj de televiziune şi a fost prezentat drept tipul care vinde limonadă la colţ de stradă şi care donează banii strânşi din asta Secţiei de Oncopediatrie de la spitalul Marie Curie din Bucureşti.

„Ajutându-i pe alții, devii tu mai bun. Nu ei neapărat, nu lumea, ci tu.“ este de parere Iulian.

Discutam cu Iulian Văcărean despre motivatia de a face bine si despre cum te face asta fericit. Intalnirea are loc de la ora 19:30 la Planters Club&Lounge din strada Mendeleev  nr. 8, aproape de Piata Romana.

Te poti inscrie pentru a participa la intalnire in limita celor 15 locuri AICI.

Ne vedem luni!

Alex Huditan

Am mers la intalnire nestiind la ce sa ma astept, ce voi auzi, ce voi simti. Dar toate indoielile mi s-au spulberat in momentul in care Florin a inceput sa vorbeasca. Am primit de la el valoare, dar si bunatate si calm, caci asta imprastie in jur.

Florin ne-a spus foarte multe lucruri interesante, iar cu multe sunt si eu de acord. De exemplu:

• Limitele fiecaruia dintre noi tin si de societate. Daca societatea ne seteaza fiecaruia dintre noi niste limite, iar noi ajungem sa le credem si sa ni le interiorizam depinde doar de noi. Noi suntem singurii care ne setam limitarile proprii, iar ele depind de perceptia de sine.
• Miscarea este cel mai bun tonic si antidepresiv. Cu siguranta, caci pune sangele in miscare, si ajuta la eliberarea endorfinelor – hormonul fericirii J
• Cand imi propun un lucru, intr-un fel sau altul il fac. Eu am descoperit ca daca imi doresc sa realizez ceva si ma apuc de treaba, desi poate putin dezorientata initial, imi vor aparea in cale toate resursele necesare pentru a duce acel lucru la bun sfarsit.
• Trebuie sa cunosti anatomia esecului pentru a te bucura de succes; ai nevoie de esec pentru a te confrunta cu tine insuti in fata unei limite. Un esec evidentiaza modul de a face fata unei provocari, unei limitari mai mult sau mai putin auto impuse si, mai ales, de a sparge bariere in constiinta proprie si in cea colectiva. Este important cu ce ramai, ce lasi sa se aseze in tine, cat de mult ramai la umbra propriilor esecuri. Dupa cum spunea Edison: „am descoperit 5000 de moduri in care nu poti face un bec”.
• Oamenii sunt depozitari de mai mult bun simt decat crede media; totusi mizeria umana si neputinta se gasesc la orice categorie sociala.
• 3 intrebari importante pe care fiecare din noi ar trebui sa si le adreseze periodic: cine sunt?, ce am de spus? si ce vreau sa fac?
• Obstacolele cu adevarat mari in viata unui om sunt: saracia, boala si singuratatea.

Florin spune ca nu i se cuvine nimic, si el isi doreste sa multumeasca pentru absolut orice gest primit; altfel este mai presus de acel gest si de cel care l-a facut. Florin considera ca opusul modestiei este sa crezi ca ti se cuvine totul.

Concluzia intalnirii a fost ca noi suntem nefericiti din prostii, ca multe din limitele pe care ni le impunem vin dintr-o stima de sine scazuta, si esecul este cel care ne face sa ne vedem masura reala a fortelor proprii.

Am plecat de la intalnire cu multe intrebari, cu multe raspunsuri, dar si cu o motivatie de a face lucruri noi.

Multumesc Florin si multumesc Alex pentru o seara minunata!

Adela Spinu

Am participat prima data la Monday’ s saptamana trecuta. M-am hotarat in pauza de la job ca vreau sa petrec o seara in compania altor oameni. Fusese o zi foarte productiva si placuta , asa cum este orice zi la actualul job si doream sa se termine tot sub semnul bunei dispozitii.

Desigur, stiam ca voi intalni oameni cu aceleasi valori. Doar acesta-i si principiul formarii unui grup coeziv. S-a aplicat si ceea ce frumos psihologii numesc: “autoprofetia implinita”, adica am sperat ca vor fi prezenti oameni destepti si cu simtul umorului si fix asta am gasit.

Am invatat multe lectii de la invitatul special, Florin Georgescu si de la fiecare in parte. Dar lectia cea mai  importanta este ca altii pot fi o sursa teribila de inspiratie si e bine sa fii in preajma persoanelor care influenteaza pozitiv starea de spririt. Despre vampirii de energie…vorbim in alt episode.

Slava Domnului ca Bucurestiul ofera, pe langa zgomot inutil si  multiple posibilitati de a participipa la cenacluri literare, la grupuri de public speaking  la cursuri gratuite sau gandite ca investitie in propria persoana. Dorinta sa existe si un strop de management eficient al timpului.

Asa ca.. alatura-te curentului cand vine vorba de lucruri favorabile mintii si sufletului.

Mihaela Scarlat

Ei bine da, Florin nu vede dar cu toate astea a realizat pana acum mai multe decat unii oameni care vad: a facut un doctorat, a facut turul Romaniei pe bicicleta si a practicat diverse alte sporturi.

Cand vorbesti cu el observi din prima modestia. “Eu nu sunt asa cum ma vedeti voi, sunt doar un simplu om” ar spune Florin. Eu l-am vazut insa altfel. L-am vazut ca pe un om care si-a depasit conditia.

Asa cum spunea si el, totul tine de barierele mentale pe care ti le setezi. “Daca tu crezi ca poti, sau ca nu poti, ai dreptate”, suna un citat celebru. Ei bine da, daca tu crezi ca nu poti sa faci ceva ce iti doresti, nici n-ai sa faci. Dar o sa vina un om care teoretic nu ar putea face acel lucru (pentru ca de exemplu este nevazator, sau are orice alta problema) si o sa faca el acel lucru, dandu-ti o lectie.

Eu cred ca Florin a reusit sa fie un om fericit si implinit datorita felului in care a privit viata. Este un tip vesel si deschis. Daca am fi cu totii asa si am accepta ca fiind o oportunitate orice greutate ne apare in viata, cred ca am realiza mai multe. Este pacat ca de cele mai multe ori dezlantuim fortele din noi doar in conditii extreme – cand ne lipseste un membru, un simt, sau pierdem ceva/pe cineva de pret.

Sumarizand as spune ca intalnirea Mondays de lunea aceasta a fost despre felul pozitiv in care poti privi viata. Skill pe care mi-ar placea sa il deprindem cu totii.

Irina Iliescu