Cand colo, primesti un “bine, dar tu?” care te ia pe nepregatite sau te pune in situatia de a raspunde la fel de plat. In realitate, nimeni nu face “”bine” si-atat. Toti am avea de dat un raspuns lung, daca am sti ca intereseaza cu adevarat pe cineva ce mai facem. Toti am avea de spus o poveste despre noi, dar cu cat creste numarul celor care ne intreaba ce mai facem, cu atat se imputineaza numarul celor dispusi sa ne asculte.

“”Tu ce mai faci?” ar trebui, intr-o varianta romantica, sa fie o intrebare adresata sufletului unui om drag, despre care vrei sa stii cu adevarat cum ii merge, ce il doare, ce il framanta, ce probleme are de impartasit… E una dintre putinele intrebari care ar trebui asezonata cu o privire adanca in ochii celuilalt si cu un timp anume dedicat raspunsului.

Si totusi, intrebarea vine ca o mangaiere prin par atunci cand se intalnesc doua suflete ce nu s-au vazut de o vreme. Isi recapata valoarea si intimitatea atunci cand cei patru ochi care se privesc chiar cauta nuanta raspunsului si stiu sa asculte. Cand il intrebi pe omul care ti-e cel mai drag ce mai face, ar trebui sa stie ca iti pasa cu adevarat, si ca vrei sa stii detalii, nu sabloane. E ca si cum ii ceri permisiunea sa te lase sa intri in zona cea mai intima a sentimentelor lui, iar daca nu-ti raspunde cu un “”bine” sec, vei sti ca te-a lasat.

N-am idee de ce, dar oamenii care traiesc mult timp impreuna uita sa se intrebe “ce mai fac”. Se trezesc unul langa celalalt, stiu pe de rost ce mananca la micul dejun, ce muzica le place, cand pleaca si cand vin de la munca, unde le place in vacanta, dar nu mai stiu  “ce mai fac”… Tarziu, cand lucrurile nespuse si-au facut cochilie, descopera ca celalalt face cu totul altceva decat parea ca face, si ar raspunde mai curand la intrebarea “tu cine esti?”… In loc sa se intrebe seara, ochi in ochi,   “ce mai fac”, cei mai multi oameni isi tin sufletele ferecate si mimeaza “binele” pe care-l anunta mereu… Sau sunt obsedati ca fac rau si nu mai stiu nici care-i intrebarea, nici unde sunt ochii celuilalt, nici care ar fi raspunsul autentic…

Propun reabilitarea intrebarii, macar acolo unde in suflete mai sunt raspunsuri calde pentru oameni dragi.

Tu Ce Mai Faci?

De pus pe gand…

Related posts:

1. Cum sa faci bani la Bursa? Sau cum sa nu iti pierzi banii la Bursa? Afla de ce scade sau creste Bursa din Romania.
2. Un weekend placut si despre ce vom sta de vorba in continuare

Dincolo de graficul de mai sus, care arata cum intr-un an de zile numarul utilizatorilor Facebook a ajuns de la cvasi-zero pana la 75% din numarul utilizatorilor de Yahoo, problema se pune mult mai adanc, la nivelul a ceea ce (mai) reprezinta in prezent Yahoo ca si companie.

Intr-o lume a Internetului in care Vestul salbatic ramane apanajul Google, Microsoft, Apple, Facebook si Twitter, Yahoo a ramas fara gloante de minim 2 ani incoace. Concurentii lui inoveaza continuu, dar Yahoo a “reusit” doar urmatoarele performante:

- proiecte esuate de motoare de cautare si publicitate contextuala

- refuzul ofertei de preluare din partea Microsoft

- un nou CEO, Carol Bartz care isi face foarte bine treaba de a eficientiza compania

Problema este ca Yahoo nu este o mina de carbuni, pe care sa te concentrezi non-stop sa o faci din ce in ce mai eficienta. Carol Bartz isi face treaba de minune, fiind pusa de actionari in special pentru a stopa hemoragia financiara a companiei in urma proiectelor si incercarilor ratate de inovare. Inchide site-uri, restructureaza, comaseaza sau disponibilizeaza in functie de indicatori de eficienta.

Din pacate, succesul la acest nivel in Internet se bazeaza pe creativitate haotica, dezlantuita. Ceea ce Yahoo a pierdut de mult timp incoace.

Related posts:

1. 5 lucruri de care blogul meu are nevoie
2. Cine-a pus taxele-n drum… Astazi, Taxa Pe Dragoste

Scriem pentru femeile pe care nu avem ce sa le invatam – poate doar sa le ajutam sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsurile din ele.

Scriem pentru barbatii care stiu sa planga, nu pentru cei care isi fac femeile sa planga…

Scriu despre ce vad, ce aud, ce simt si despre ce pot schimba macar in lumea pe care o povestesc.

In povestile mele, poti fi orice personaj doresti. Sau poti veni doar in vizita. In ambele variante, castigi o experienta in plus. Nu-ti garantez ca vei afla raspunsurile pe care le astepti, dar nu e oare mai incitant sa te trezesti cu raspunsuri pentru care n-aveai inca intrebari?

Imi aleg deseori rolul scriitorului pentru ca ma pot juca cu mintile oamenilor despre care scriu. Pentru ca autorul nu este niciodata condamnat pentru faptele personajelor sale. Pentru ca scriitorul inventeaza lumea in care traiesc personajele lui si iti lasa oricand usa deschisa SI TIE.

Scriu pentru ca este una dintre putinele deprinderi omenesti ce NU s-a tehnologizat. Robotii exploreaza universul, freaca maioneza, fabrica masini, piloteaza avioane, opereaza pacienti.., dar NU pot scrie carti despre oameni. Deocamdata, robotii nu simt, nu plang, nu se indragostesc, nu urla de durere, nu se plang de singuratate, nu se chircesc de dor, nu fac copii, nu au emotii, nu rad in hohote si nici nu lacrimeaza de dragul unui copil care descopera lumea in felul lui.

Nu scriu pentru cei care traiesc doar dupa schema: cariera, familie, casa, masina, concediu, pensie si rate. Scriu pentru cei care, macar din cand in cand, le mai dau naibii de reguli si-si traiesc povestile interzise.

Scriu pentru ca-mi plac la nebunie intrebarile si urasc raspunsurile, chiar daca uneori avem ATATA nevoie de ele. Intrebarile pot fi incomode, dar le poti da in spatele mintii, pe cand de raspunsuri, odata gasite, nu mai poti scapa, si le porti cu tine, dupa tine, in tine. Ca niste ecouri in pestera de fiinta, agitandu-se in tine pe granita fina dintre a iti oferi un echilibru etern sau un zbucium perpetuu.

Scriu din iubire, de placere, din suflet si dintr-o memorie pe care o vreau, din cand in cand, resetata, pentru a putea sa regasesc entuziasmul copilului nepangarit de algoritmii si schemele cotidianului si mintii de om mereu in sevraj dupa etichete, tipare si resemnari.

Scriu pentru ca nu mi-e frica sa smulg din mine, caci invat de fiecare data sa pun in loc altceva.

De cand ma stiu, caut raspunsuri. Si, cand cred ca le-am aflat, se naste fie o blazare, fie o noua intrebare. Poate ca oamenii isi renasc sufletul in orizont de intrebari, dar si-l impodobesc in arcade cu raspunsuri.

Se spune ca atunci cand te indoiesti de tine si nu mai stii sa iti raspunzi la intrebari, este bine sa cauti raspunsuri in privirea unor fiinte foarte dragi -  si ca poti gasi acolo raspunsurile, fara vorbe si paranteze, dar seducatoare prin gramatica sufletului cald cu care sunt scrise. Iar o mamica draga mie imi va spune mereu ca in privirea care o iubea cel mai mult traia unul dintre cele mai rare si mai pretioase raspunsuri care se pot obtine intr-o viata de femeie.

Raspunsul l-a gasit in privirea copilului ei.

Iar o alta femeie, pe care o respect, ne-a marturisit tuturor ca placerea ei cea mai mare, atunci cand calatorea cu trenul, era sa sufle pe geamul de compartiment pana se aburea si sa isi deseneze barbatul pe care il va iubi, casa in care vor locui, aripile cu care va zbura… Emotia ei cea mai profunda astazi este sa simta ca traieste secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari.

Se spune ca prima ninsoare a unui an este zambetul copilului din fiecare, ca atunci cand ninge prima data se asaza in noi un strat subtire de liniste alba si unul stralucitor de dorinte… Ca prima ninsoare trebuie traita in bucurie. Cu mere coapte, putin vin fiert si un om drag prin preajma.

Am impletit aici cuvintele mele cu cele ale unei doamne deosebite. Nu incercati sa o ghiciti, ar fi doar un raspuns mic si neinsemnat. Pentru ca da, precum masinile si sutienele, si raspunsurile au ierarhia lor de centimetri cubi de mirare si volume calculate de emotie in geometria multiplan (sau monoplan?) a vietii.

Si m-am asezat, inca o data, personaj in propria mea poveste. Nu-i asa, nu este niciodata prea tarziu sa iti rescrii propriul Jurnal al calatoriei catre Fericire.

Related posts:

1. De Ce Nu Scriu Nimic de FMI

1) Liniile de laptopuri sunt lansate incepand cu luna Septembrie, pentru a prinde inceputul anului scolar mai peste tot in lume, si mai ales perioada Sarbatorilor

2) Dupa Sarbatori, urmeaza o noua perioada de vanzari, cu o noua strategie, care dureaza pana in luna Martie

3) Intre Martie si Septembrie urmeaza o perioada “moarta”, in care nu se fac lansari de produse noi. Se incearca optimizarea stocurilor ramase, alte diverse promotii si, cel mai important, se pregateste noua gama de produse care va fi lansata incepand cu luna Septembrie.

Ciclul de pret al unui laptop nou lansat:

- Timp de 3 luni de zile, intre Septembrie si Decembrie, avem pretul oficial de lansare. Timpul ne demonstreaza ca este pretul maxim din intregul ciclu de viata al produsului. Este pretul cu cea mai ridicata marja de profit pentru producator, in care acesta cere bani in plus de la consumatori pentru diverse facilitati si inovatii mai mult sau mai putin revolutionare ale modelului lansat. Este pretul la care compania isi va atinge pragul de rentabilitate  al investitiei efectuate in produsul respectiv printr-un numar cat mai mic de unitati vandute, astfel incat sa treaca pe profit net cat mai rapid.

- Imediat dupa Sarbatori, urmeaza UN NOU PRET. Dupa cum vom vedea mai jos, reducerile variaza intre 3% si 14%. Este un pret la care producatorul obtine in continuare profit, dar un profit mai redus.

- Pana in luna Martie, se vor mai implementa diverse campanii promotionale si reduceri. Vezi de exemplu promotia ASUS de la eMag din acest moment.

- Cu ultimele puteri ale disperarii, se vor mai organiza alte promotii din cand in cand vara. Desi vara sunt in general “la moda” camerele foto, telefoanele mobile si camerele video.

- Mai mult, inspre sfarsitul verii urmatoare reducerea de pret fata de Sarbatori poate ajunge si la 25%. Va dau exemplu celebrul model Dell Inspiron 1525, care se vindea in flacari acum 2 ani la Real si Metro samd cu 2.300 RON. Dupa doar cateva luni ulterior, ajunsese 1.900 RON. Ca fapt divers, atunci avea 1 sau 2 Gb de memorie RAM. Dell a lansat apoi gama 1545. Acum, la 2 ani dupa, laptopurile au standard 4 Gb memorie RAM. Progresul, domle, ce sa-i faci

Acestea fiind scrise, raspunsurile argumentate pe care vi le propun pentru achizitia unui laptop sunt urmatoarele:

• Cand sa cumperi? Incepand cu a doua jumatate din luna Ianuarie. Asteapta sa vina gestionarii inapoi in depozite dupa Revelion, sa isi numere directorii de vanzari stocurile, si sa se apuce de reduceri.
• Cat economisesti? Chiar si 15% din pretul cu care ti se propunea sa ti-l asezi sub brad de Sarbatori. Ajungi astfel sa economisesti 100 sau 200 de RON, si nici nu simti cum trece timpul intre Sarbatori si 15 ianuarie, momentul in care daca il comanzi iti vine deja cu reducere.

Mai jos va las in compania unor laptopuri fabuloase si a unui monitor SF. Preturile sunt de pe PCGarage.ro.

I rest my case .

Monitor LCD Asus MS236H 23 inch

Pret actual: 986 RON;

Pret 6 Ianuarie: 1.152 RON

Diferenta: 166 RON sau 14%

Laptop Asus UL50VG-XX031V Core 2 Duo SU7300 1.3GHz 7 Home Premium

Pret actual: 3.293RON;

Pret 6 Ianuarie: 3.380 RON

Diferenta: 87 RON sau 3%

Laptop Asus K70IC-TY080L Core 2 Duo T5900 2.2GHz

Pret actual: 2.571 RON;

Pret 6 Ianuarie: 2.640 RON

Diferenta: 69 RON sau 3%

Related posts:

1. Un Laptop Pentru Fiecare
2. Cand se termina criza economica? Dupa ce incepe o noua criza financiara, ne spune Greenspan

In 1991, revista Forbes l-a numit pe Jordan Belfort “un fel de Robin Hood bolnav, care ia de la bogati pentru a isi da lui si bandei sale de brokeri”. Dupa 2 ani de inchisoare si 110 milioane de dolari de platit catre victimele sale mai mult sau mai putin inocente, Belfort a oferit 2 carti, prima fiind cea de fata.

Belfort a fost unul dintre cei mai puternici oameni de pe Wall Street in timpul anilor ‘90, creand si conducand firma de Brokeraj Stratton Oakmont – probabil compania din care s-a inspirat filmul “Boiler Room”. A castigat milioane de dolari pe luna, se droga cu cocaina, frecventa zeci de prostituate, pe langa casatoria cu minunata doamna Belfort, ale carei farmece si crize de isterie le mentioneaza foarte des in carte.

Arestat si condamnat de catre FBI sub acuzatii de spalare de bani si evaziune fiscala, Belfort a scris “The Wolf Of Wall Street” – rememorarea unei serii aparent infinite de evenimente din perioada de glorie, unde se intalnesc abuzul de droguri, vizitele in Elvetia pentru spalarea banilor, scene fierbinti cu prostituate si alte imprejurari cauzate de consumul de narcotice.

Din pacate, Belfort nu isi povesteste si perioada de ascensiune – cartea incepe cand este deja nu lupul, ci regele Wall Street. Nu dezvaluie, din manipularile cotatiilor de actiuni, decat experienta cu Steve Madden Ltd – a carei listare la Bursa a fost intermediata de firma sa – si al carei proprietar a facut la randul lui inchisoare in urma combinatiilor ilegale desfasurate cu “lupul” moralist.

Mare parte din carte ramane ferm dedicata descrierii / rememorarii stilului decadent de viata al lui Belfort, iar per total paginile raman la intersectia dintre Clanul Soprano, Scarface, Michael Douglas in filmul “Wall Street” si un seminar interesant de evaziune fiscala. Totul condimentat cu paragrafe explicite de comportament explicit.

Personal, am devorat cartea acum cateva luni de zile in format electronic. Intre timp, a aparut de Sarbatori si la Sala Dalles, pret 65 de lei, versiunea originala in engleza. De asemenea, poate fi comandata pe diverse librarii online.

Titlul complet al cartii este un mic acces de grandomanie, care transpare destul de des din paginile propriu-zie.

The Wolf of Wall Street: Stock Market Multimillionaire at 26, Federal Convict at 36, I Partied Like a Rock Star, Lived like a King, and Barely Survived My Rise and Fall as an American Entrepreneurial Icon.

Pentru cine doreste si pofteste, va pot oferi varianta electronica (pdf) a cartii. Face toti banii.

Martin Scorsese a cumparat drepturile de ecranizare, si anul acesta ar trebui sa il vedem alaturi de Leonardo Di Caprio transpunand pe pelicula povestea adevarata a lupului de pe Wall-Street.

Related posts:

1. Review de carte “Free – The Future Of A Radical Price” – Partea 1. Mai devreme sau prea tarziu, fiecare companie va trebui sa isi dea seama cum sa foloseasca fenomenul Free sau va ajunge sa concureze impotriva lui.
2. Castiga ultima carte-cult in business: Free-The Future Of A Radical Price

Considerata alaturi de taxa pe fast-food una din viitoarele surse de venit la bugetul de stat si inspirata din modelul francez, taxa pe "relatii sexuale premaritale si relatii intime intraconjugale" presupune perceperea unei sume modice de la ambii participanti la actul sexual de fiecare data cand acestia se intalnesc pentru a intretine relatii romantice si poate varia in functie de locatie, durata sau tehnicile folosite.
Din fericire pentru credinciosii cu frica de Dumnezeu, taxa se aplica doar cuplurilor care traiesc in concubinaj nu si cuplurilor casatorite, acestea fiind obligate sa contribuie doar daca intentioneaza sa aiba o relatie sexuala cu o persoana din afara cuplului.

Desi modalitatea efectiva de taxare nu a fost inca hotarata, potrivit ministrului Vladescu vor exista cel putin doua modalitati de plata: cartela pre-pay si abonamentul lunar, in ambele cazuri banii, in jur de 50 de lei pe sedinta, urmand sa fie colectati prin intermediul postei romane.

Potrivit statisticilor oficiale peste 75% dintre romani intretin relatii sexuale premaritale, desfraul atingand cote maxime mai ales in randul elevilor, studentilor si locuitorilor de la oras.

Vorba unui hatru, se pare ca cei mai multi barbati vor prefera varianta pe cartela pre-pay in locul abonamentului, deoarece daca iubita isi da demisia, masculul ramane cu abonamentul platit pentru intreaga luna. Vom mai dezbate ce si cum la noapte.

Related posts:

1. Gigantii Internet care dispar: astazi, Yahoo.
2. Cat platim pentru NOU?

FAST FORWARD

Da, am invatat sa inteleg lumea care se inghesuie oriunde si peste tot – indiferent ca vorbim de metrou, RATB, trecerea de pietoni, parcare sau mall. Femei cu copii in brate traversand pe rosu, oameni de toate varstele care stau la marginea trecerii de pietoni efectiv in pozitia de blocstart la o cursa de atletism, asteptand verdele sau mai curand o pauza in suvoiul de masini – Usain Bolt ar lua cu siguranta lectii de la ei.

FAST FOOD

McDonald’s si saormariile infloresc. Fornetariile nu (mai) duduie, dar nici nu se predau. Cartierele sunt o insiruire de farmacii, amaneturi, si magazinase de alimente luate de la hypermarket si date cu adaos de minim 30%. Nu am vazut o singura persoana cu o carte de retete  in mana – in afara promotiilor cu Jamie Oliver – dar sa fim seriosi, daca “Jurnalul National” ar publica in colectie o editie despre cresterea viermilor de matase, multi si-ar cumpara si asa ceva din inertie.

FAST…  TEATRU

Am vrut sa merg la Teatru. Cand eram pe punctul de a efectua rezervarea online, am cautat totusi o recenzie detaliata a piesei. Si am descoperit ca durata piesei de teatru…  era de O ORA.

Acum sa recunosc, am mai fost la piese de teatru de o ora. De fapt la una singura. Si am crezut ca a fost un eveniment singular. Nu vazusem, fireste, ca dura o ora. Cand lumea s-a ridicat sa plece, nu intelegeam de ce, pentru ca piesa respectiva nu arata semne de cap si coada sau macar de un final deschis, care, vorba de lemn a criticului, sa lase spectatorul “in orizontul dilemei interioare si introspectiei existentiale”.

Constat insa ca in Bucuresti asa ceva este o traditie si un mod de viata. Se cheama asa-zisa dramaturgie moderna. La singura piesa de o ora la care am fost, a durat mai mult sa ma organizez si sa ajung acolo decat piesa in sine.

Propun in consecinta ca piesele de teatru sa se tina inclusiv pe transferul intre magistralele de metrou de la Unirii sau, mai bine, in timpul fiecarei opriri a metroului in statii. Astfel, daca tot ne grabim prin viata, macar sa ne grabim pana la capat.

Din fericire, inca Iubesc Sa Traiesc In Bucuresti. Dar nu alergand contracronometru, nu alegandu-mi clipele in functie de viteza cat mai rapida cu care sa vina, sa treaca si sa plece. O piesa de teatru, o imbratisare si o mancare deosebita nu se traiesc in fuga. Slow Forward stie cineva?

Related posts:

1. De ce iubesc sa traiesc in Bucuresti
2. Cum M-am Vindecat De Steaua Bucuresti. Si De Fotbalul Romanesc. Ghid Practic.

Vom discuta despre telefoane mobile, cititoare electronice de carti, laptopuri… despre strategiile de profit ale companiilor de mai sus si mai ales cum le putem transforma in strategii de economisire pentru noi, inclusiv in satisfactie maxima de pe urma achizitionarii oricarui fel de gadget / produs electronic.

1. Apple. Adica iPod, iPhone. Si iSlate, “mult-asteptatul” tablet care va fi lansat in aceste zile.

Intai Apple a dat peste cap piata mp3-playerelor, aducand prin iPod un control deosebit de intuitiv al dispozitivului, o interfata online de descarcare legala de muzica (iTunes) neegalata nici pana in prezent de concurenta, si nu in ultimul rand o calitate si fiabilitate ridicata a modelului in sine. Principala vedeta a gamei era iPod Nano, in diverse variante de marime a spatiului de stocare melodii.

Insa Apple a oferit si varianta iPod Shuffle, acel mic player fara ecran atasabil oriunde pe corp. Shuffle avea un pricing low cost, prin care Apple bloca intrarea pe piata a altor producatori. Cine voia sa produca mp3 players competitive cu cele ale Apple, obtinea, oricat s-ar fi chinuit, un pret de cost care ii impunea un pret de vanzare mult superior iPod Shuffle, ajungand deja in segmentul de pricing mediu, acolo unde Apple ii astepta cu varianta Nano pregatita si infinit superioara.

Mecanismul preturilor percepute de Apple la aceasta categorie de produse este acelasi ca in cazul iPhone, pentru care prezint in continuare si cifre concrete.

IPhone

Telefonul – si de aceasta data un produs revolutionar prin diverse tehnologii si interfata – a fost lansat la un pret de 599 $ pentru modelul cu 8Gb memorie, si de 499 $ modelul cu 4 Gb, in Iunie 2007.

Ulterior, vanzarile au aratat ca 95% din cumparatori au optat din start pentru modelul de 8Gb.

In Septembrie 2007, la doar 3 luni de la lansarea telefonului, modelul de 4Gb a fost oprit de la comercializare, iar pretul celui de 8Gb a fost redus cu 30%, pana la 400$. Repet, dupa doar 3 luni de la lansare.

Nota bene: profitul cel mai ridicat se realiza la versiunea de 8 Gb. Costul estimat al acestui model era de 265$, conform analistilor americani.

Reducerea semnificativa de 30% s-a facut nu pentru ca vanzarile nu “duduiau”, ca sa folosim verbul preferat al lui Tariceanu. Nu pentru ca ii ameninta vreun produs al competitorilor. Si in niciun caz nu a dus Apple pe pierdere. Pur si simplu, studiind elasticitatea cererii Apple a constatat ca obtinea vanzari si profit chiar si mai mare daca 3 oameni ar fi cumparat iPhone la 400$, decat un singur cumparator la 500$. (elasticitatea cererii, pentru cine stie si microeconomie)

Modelul Iphone 3GS a venit la un an dupa, in Iulie 2008. Versiunea initiala de iPhone, din vedeta telefoniei mobile, a devenit acum un fel de paria la nivel al imaginii. Piata de telefoane second-hand din Romania geme de primele modele iPhone. Preturile de vanzare au scazut enorm. Pentru un telefon la a carui lansare s-a stat la coada zile intregi in Occident.

Intrebare: credeti ca Apple mai putea astepta 9 luni de zile si sa lanseze direct iPhone 3GS?

Raspuns: evident ca da. Dar mai bine sa castigam potul cel mare la Loto de 2 ori, si nu o data.

Ca si companie, Apple este “lipsita de scrupule” in stoarcerea consumatorului, la schimb cu cateva inovatii supra-promovate. Am si eu un produs Apple, am fost foarte multumit de el, dar practic pretul initial “extorcat” de Apple si de fiecare companie foloseste din plin avantajul “primului venit” cu o anumita tehnologie si performante inovative intr-o proportie mai mica sau mai mare.

De ce isi permite Apple, si alti producatori de electronice, sa faca reduceri de 30% dupa 6 luni de la lansarea unui model?

In primul rand pentru ca se pierde avantajul primului venit cu inovatia respectiva. Concurenta deja anunta produse cu facilitati similare. Da, zice Nokia, si noi vom scoate Nokia N95 la acelasi pret cu iPhone, si chiar mai bun ca el.

La care Apple tunde pretul oficial de vanzare al iPhone cu 30%.

Iar finlandezii de la Nokia se trezesc inghetati la ei in casa, sau la noi la Cluj. Si fac ei ce fac, reusesc din nou sa obtina un pret de vanzare comparabil si competitiv, dar cu pretul renuntarii la unele performante. Care fac telefonul lor sa nu fie clar mai bun decat iPhone, ci doar eventual cel mult la fel de bun.

De asemenea, practic dupa 6 luni de vanzari bune ale unui gadget, vanzarile ridicate ii cresc companiei producatoare si mai mult puterea de negociere cu furnizorii, iar compania ramane inclusiv pe profit. Insa este la mintea cocosului ca eu, Apple, pot sa obtin discounturi la furnizori ca si cand comand pe loc 1 milion de unitati, chiar daca estimez ca voi vinde in 2 luni doar 500 mii – intrucat si restul de vanzari va veni imediat dupa aceea. La fel ca si bancile, care imprumuta o companie in asteptarea unor venituri viitoare confirmate de competenta companiei pana la momentul contractarii imprutului.

Astfel Apple, Nokia, Sony si oricine reuseste sa inoveze isi “stoarce” atat cumparatorii, cat si furnizorii de-a lungul unei “ferestre de oportunitate” / window of opportunity ce dureaza calendaristic aproximativ 1 an de zile.

<!–ftwro–>

2. Sony si telefonul care face poze ca un fotograf.

In iarna 2006, Sony lansa primul telefon din gama CyberShot – care includea camere foto cu rezolutie de 8 megapixeli, lentile Carl Zeiss etc. Teoretic inlocuia aparatul de fotografiat. Pretul atunci era de 1.200 – 1.300 RON, respectiv in Occident 450 $.

Dupa numai 6 luni de zile, modelul respectiv intra la reduceri puternice.

De ce ? In general, din aceleasi motive ca in cazul produselor Apple. Concurenta reusea sa implementeze facilitati similare si produse comparabile competitive.

3. Amazon si Kindle.

Amazon a lansat Kindle, unul dintre primele cititoare de carti electronice, in Noiembrie 2007 (evident, inainte de Sarbatori). Pana in Aprilie 2008, Kindle a zburat efectiv de pe rafturile depozitelor. Diagonala dispozitivului original era de 6 inch (aprox. 15 cm). Pretul: 400 $.

Practic, in toamna 2007, nici nu stiai pe ce sa dai banii mai intai. iPhone sau Kindle

Kindle 1 este modelul din stanga imaginii.

La 6 luni dupa lansare, Amazon reduce pretul cu 10%, ducandu-l la 359$.

Cam mica reducerea, dar constat acum ca insasi compania mi-a confirmat logica de la Apple, declarand ca numarul mare de unitati vandute i-a permis obtinerea de costuri si mai reduse din partea furnizorilor.

Retineti, eram deja in vara 2008.

Dupa alte 8 luni, in Februarie 2009, se lanseaza Kindle 2. Modelul din dreapta din imaginea de mai sus.

La pretul de 359$, si cu performante care – evident – bateau la fund Kindle 1. Care Kindle 1 saracul, dupa lansarea Kindle 2 s-a trezit cu pretul scazand pana in zona de 200 – 260$.

In Iulie 2009, DUPA DOAR 6 LUNI DE LA LANSAREA KINDLE 2, Amazon reduce si pretul Kindle 2 cu 17% de la 359$ la 299$.

In Octombrie 2009, dupa alte 3 luni, o noua reducere de pret duce Kindle 2 de la 299$ la 259$.

PER TOTAL, IN DOAR 9 LUNI DE LA LANSARE, februarie-octombrie 2009, Amazon a redus pretul Kindle 2 cu 30%.

Despre felul cum Intel si-a instalat suprematia pe piata procesoarelor in fata AMD, despre cum Intel stabileste singur o mare parte din pretul fiecarui calculator sau laptop pe care il cumparam, de ce puterea de calcul a acestora se dubleaza in 2 ani de zile (nu, nu vorbim despre inovatie, ci despre managementul cat mai profitabil al inovatiei), vom vorbi data viitoare.

Sfatul meu: data viitoare cand vreti sa va cumparati cel mai cool dispozitiv electronic lansat ACUM, asteptati macar 6 luni de zile.

Pentru ca, asa cum am demonstrat mai sus, in materie de cumparaturi, entuziasmul se plateste din greu. In buzunarele Apple, Amazon, Sony si altii. Entuziasmul ne face sa platim preturi emotionale, si nu preturi rationale.

Deci nu va aruncati la primul telefon  lansat acum de Google. Dati-i 6 luni ragaz, si ori apare altul de 2 ori mai bun, ori veti economisi 30%.

<!–ftwro–>

Related posts:

1. Cat platim pentru NOU?
2. Fratii Negoita opresc investitiile media – SERIOS? VAI DE MINE, CUM SE POATE?

Vom discuta despre telefoane mobile, cititoare electronice de carti, laptopuri… despre strategiile de profit ale companiilor de mai sus si mai ales cum le putem transforma in strategii de economisire pentru noi, si mai ales in satisfactie crescuta in urma achizitionarii oricarui fel de gadget / produs electronic.

Voi scrie scurt, la obiect si cu cifre concrete.

Sa fim insa discreti, poate guvernul Boc e in stare sa inventeze inclusiv TAXA PE NOU.

Related posts:

1. Cat platim pentru nou? Economiseste 30% cu iPhone, Amazon, Sony si Google.
2. Cand iesim din criza? Dupa America, fireste. Previziunile JP Morgan pentru 2010 – economia Statelor Unite

1. Ce anume motiveaza angajatii?

Ideea si perceptia de catre acestia a progresului / depasire a obstacolelor pe care il realizeaza la locul de munca. Un studiu pe 12,000 de angajati a legat satisfactia lor la locul de munca de reusita obtinerii unor progrese – chiar si nesemnificative – in ceea ce priveste realizarea sarcinilor acestora. De la inginerul IT care depaneaza o noua eroare de sistem pana la orice fel de depasire a obstacolelor sau imbunatatire in performantele noastre profesionale.

Inclusiv eu sunt de acord si de parerea ca fiecare provocare profesionala se aseaza direct pe cel mai inalt nivel al piramidei noastre de nevoi – cel de auto-actualizare. Si ca un loc de munca in care beneficiem de un mix optim intre “challenges” si acea “comfort zone” care ne da echilibru este un climat foarte bun pentru motivatie.

2. Tehnologia care poate revolutiona asistenta medicala

Implica interactiunea dintre 3 metode de asistenta medicala. Si anume:

- asistenta “nesincronizata” – prin corespondenta e-mail doctor-pacient

- asistenta “sincronizata” la distanta – prin videoconferinte / videotelefonie doctor-pacient

- asistenta intermediata de dispozitive – colectarea si transmitarea semnelor vitale ale pacientului catre doctor

3. O metoda de reglementare a capitalismului

Implica implementarea modelului militar de reglementare care guverneaza in prezent activitatea de cercetare-dezvoltare din domeniul securitatii nationale americane. Pana si Harvard recunoaste insa ca si capitalismul inseamna foarte multe variabile si interactiuni economice libere care s-ar putea sa nu fie bine asimilate intr-un model de reglementare militara. Dar, dupa cum zic ei, ar merita incercat.

4. Cum sa identificam noile “bule” economice

Presupune urmarirea unor indicatori si tendinte. De exemplu, pietele functioneaza eficient atunci cand reflecta echilibrul dintre vederi contrare – asteptari diferite privind pretul petrolului, al caselor, al actiunilor. Bulele economice sunt, in schimb, caracterizate printr-un puternic consens de vederi in pietele respective – toti ajung sa creada ca pretul caselor va creste la infinit, ca aurul va creste la infinit etc. Acest letal consens de vederi se reflecta in diversi indicatori de tranzactionare din pietele respective (ex. numarul de optiuni “put” – cele care indica pesimismul detinatorilor acestora privind evolutia pretului activului-suport).

5. Inovatia in industria farmaceutica

Realizarea unei baze de date comune privind rezultatele testelor clinice ale medicamentelor patentate.

If we created a standard that was accepted across the industry, the drop in transaction costs would enable the largest players to share risk and monetize their undeveloped assets. Foundations or even patient groups could have drugs developed that targeted markets too small for the big players. Venture capital firms would be able to develop assets that were languishing at failed portfolio companies. Smaller pharmaceutical companies, government labs, and academic institutions would be able to broadcast the availability of their assets to a wide audience and eager developers and partners. In short, tremendous innovation in drug development would be unleashed.

6. Reducerea distantei dintre laboratorul academic de cercetare si produsul ajuns pe piata

Se poate realiza printr-o metoda de scurtcircuitare a birocratiei si optimizare a eforturilor de cercetare.

7. Cum sa iti hackuiesti locul de munca

De ce? Pentru o performanta profesionala superioara. Cum? Luand problemele in propriile maini, ocolind reguli si regulamente pentru a da randament. Creativitate in indeplinirea sarcinilor. Pe bune? Da. Ca la Google, Nokia si alte companii construite exact pe spiritul “antreprenorial” oferit de fiecare angajat in realizarea responsabilitatilor sale profesionale.

8. O solutie pentru o planeta mai verde

Presupune sprijinirea finantarilor solicitate pentru cresterea eficientei energetice a cladirilor comerciale si rezidentiale.

9. Mai multe orase Hong Kong

Recomanda crearea a cat mai multor centre urbane cu regimuri preferentiale in materie de inovatie tehnologica, circuit liber al capitalului economic, stimulare a liberei initiative, tarife vamale reduse etc. Precum este Hong Kong. Cum ar fi daca Fidel Castro ar implementa asa ceva in Cuba? Fabulos, fireste.

10. Diplomatia celor mici – diplomatia independenta

Pentru ca statele mici sa nu mai fie marginalizate in luarea deciziilor majore. Un paradox pe care diplomatia independenta l-ar fi putut rezolva cu succes a fost problema Kosovo – in care marile state hotarau destinul provinciei fara ca provincia insasi sa fie reprezentata diplomatic. De aceea, excluderea din deciziile politice mondiale a statelor marginalizate diplomatic creeaza premise crescute pentru conflict.

Related posts:

1. Cand iesim din criza? Dupa America, fireste. Previziunile JP Morgan pentru 2010 – economia Statelor Unite
2. O Lume Mai Buna In 2010