Deci, dacă crezi despre tine că transpiri prea mult poate ar fi cazul să vezi pentru început un doctor dermatolog care să-ţi confirme sau infirme faptul că suferi de “hiperhidroză”. Această mică afecţiune poate fi tratată şi chiar n-are niciun sens să stai să-ţi baţi capul şi să nu te tratezi de acum înainte…

Dacă totuşi transpiri prea mult, dar nu crezi că suferi de “hiperhidroză”, uite câteva sfaturi practice:

1. Acceptă asta la tine.

E primul şi cel mai simplu pas: conştientizează că transpiri. Lumea vede! Dacă transpiri, e clar că şi miroşi. Lumea simte! Dar… aşa eşti tu făcut – şi stai calm, nu eşti singurul! Asta poate să însemne doar că trebuie să ai grijă de corpul tău! Nu trebuie ca cei din jur să fie vreodată deranjaţi de tine. Cum faci asta?

2. Caută un antiperspirant potrivit.

Sunt multe antiperspirante pe piaţă. Unele-şi fac treaba bine, altele mai puţin. Caută-l pe cel care-şi face treaba cel mai bine şi ţine-l la tine mereu. Nu este ruşinos să ai la tine un antiperspirant. Nu este ruşinos să te duci din când în când la baie şi să-l foloseşti. (mai ales vara…)

3. Poartă haine deschise la culoare.

Sau: nu purta haine închise la culoare. Pe bluzele albe transpiraţia se vede foarte greu. Pe bluzele negre transpiraţia se vede din prima clipă. Corpul tău conţine sare, sarea este albă şi se vede uşor pe tricoul negru. Simplu, nu?

4. Haine de schimb.

Dacă tot ai antiperspirantul la tine, cară la tine şi un tricou de schimb! Chiar dacă nu ai unde să faci un duş, mai mult ca sigur găseşti un loc unde să te schimbi de tricou! Nu ocupă atât de mult spaţiu în geantă/ghiozdan.

5. Controlează-te.

Există momente în care eşti conştient de faptul că transpiri în exces, aşa-i? În acele momente încearcă să te controlezi, să te calmezi. Încearcă să ştergi transpiraţia de pe frunte cu un şerveţel şi să nu ţii mâinile lipite de corp. Probabil că dacă te chinui de mai multe ori să-ţi controlezi transpiraţia în exces, la un moment dat vei scăpa de această mică problemă.

Bonus: încearcă să scapi de păr

Dacă, spre exemplu, nu ai păr la subraţ este posibil să transpiri mai puţin.

Întors în ţară şi-a descoperit pasiunea de a croi şi coase obiecte, dar nu oricum, ci printr-un proces de “upcycle”. Azi Bogdan este singurul său “angajat”; este şi designer şi croitor şi fotograf şi om de marketing la propriul său brand: Turific! Face şepci, genţi, portofele, jucării şi … cam orice are legătură cu croiala! Le vinde online în Bucureşti, prin ţară şi uneori in lumea larga! (puteţi să-l urmăriţi pe Facebook)

1. Laudă-te! Care sunt cele trei lucruri din viaţa ta de care eşti cel mai mândru?

Sunt mândru că la un moment dat am realizat că orice om (inclusiv eu) se poate schimba radical în mod conştient, calculat, muncit. Adică în loc să zici (ţie, în gând sau altora, în gura mare): “Eu nu sunt bun la mate, eu nu sunt bun la agatat, eu nu reţin numere, eu n-am nicio treabă cu dansul etc.” mai bine îţi iei în fiecare zi câte un sfert de ora (sau mai mult) şi faci ce trebuie să faci ca să devii bun (la mate, la agatat, la dans) dacă acest lucru îl doreşti sau îţi este necesar.

Sunt mândru că am trăit şi muncit în multe colţuri ale Planetei şi recomand oricui să călătorească mult, cât mai mult!

Sunt mândru de brandul Turific! şi mândru că vorbele mele din adolescenţă (“Bă, în viaţă trebuie să faci ce te face fericit!”) n-au fost vorbe goale.

2. Ce înseamnă de fapt “upcycle” şi de ce să cumpărăm genţi de la tine, cu materiale reciclate, când ne putem lua genţi noi de la magazin?

“Upcycle” înseamnă să transformi ceva care a devenit nefolositor în ceva util. Adică în loc să încarci Pământul cu gunoaie, mai bine foloseşti lucrurile pe care eşti pe cale să le arunci în alte scopuri. O cutie de anans se poate transforma într-un ghiveci pentru o floare, o cutie de ceai în puşculiţă etc.

Mai bine decât să cumperi o geantă din materiale reciclate, realizată de mine, ar fi să-ţi creezi tu cu mâna ta o geantă, dintr-o geacă veche sau dintr-o pereche de jeanşi care ţi-au fost foarte dragi, atât de dragi încât le-ai purtat până s-au rupt, dar nu te înduri să le arunci. O să te simţi minunat dând o nouă viaţă articolelor vestimentare. Dacă nu te pricepi la cusut, e bine să cumperi o geantă făcută de cineva ca mine, în tihnă, cu good vibes, cu dragoste, nu de un copil de 13 ani, forţat să muncească pe undeva prin China. În plus, şi Mama Pământ o să fie mai fericită pentru că un obiect din materiale upcycled înseamnă mai puţin gunoi şi mai puţină materie primă extrasă din sau de pe scoarţa Pământului.

3. Unde te vezi peste 5 ani?

Probabil ca in Romania, dar sper ca intr-o Romanie noua, in care libertatile cetatenesti sunt respectate de-adevaratelea, nu doar in declaratii. Totusi, nu bag mana-n foc, pentru ca nu-mi place să zic una şi să fac alta. Lumea devine din ce în ce mai mobilă, e posibil ca peste 5 ani nici unul din cei care citesc pagina asta să nu mai fie în România de fapt. Oricum ar fi, mi-ar plăcea ca peste 5 ani să-mi plimb copilul cu bicicleta într-un parc, avand liniste-n suflet si incredere in viitor.

4. Recomandă-ne trei melodii: una pentru suflet, una pentru creier şi una pentru picioare.

Să te ungă pe suflet: Vangelis \ La Petite Fille De La Mer, de pe L’apocalypse Des Animaux (1973).

Să te pună pe gânduri: cam tot ce compune Raku (cel mai deştept tip din industria muzicala romaneasca)

Să-ţi meargă picioarele când pedalezi: Saian Supa Crew \ Ragots, de pe KLR (2000) şi când faci jogging: Pendulum \ Propane Nightmares, de pe In Silico (2008).

Să te simţi îndrăgostit: Vangelis (şi Peter Skellern) \ One more kiss dear, de pe coloana sonoră a filmului “Blade Runner”.

Să te concentrezi: toată discografia Pink Floyd. (all in all, cea mai bună trupă care a existat vreodata)

5. Ce înseamnă “turific” de fapt?

În grupul meu de prieteni a început să prindă cuvantul “turific”, ca grad de comparaţie absolut. Înseamnă “cel mai cel!”. Spre exemplu: “Ieri am vazut un meci de tenis turific intre Nadal si Djokovic!”

6. Ai un citat favorit?

“For long you live and high you fly
And smiles you’ll give and tears you’ll cry
And all you touch and all you see
Is all your life will ever be.”
» Pink Floyd (Breathe).

Câteva poze cu ceea ce creează mâinile dibace ale lui Bogdan:

Ce mi-am dat seama după alea două ore în care mi-am revăzut aproape toți colegii? Că n-am mai păstrat legătura cu nici jumătate din ei după terminarea liceului.

Prieteni de sezon

Partea cu terminarea liceului e doar un caz. Situații similare se găsesc mai peste tot. Fie că ai participat la un curs de câteva luni, că ai fost într-o tabără, că te-ai implicat într-un proiect de voluntariat, ai avut ocazia sa cunoști oameni noi. Oameni cu care te-ai distrat la maxim și cu care ți-ai propus să păstrezi legătura.

La început totul e bine și frumos, vorbiți cel puțin de două ori pe săptămână. Aveți subiecte de discuție că doar v-ați văzut recent. Doar că pe cum trec săptămânile începeți să vorbiți tot mai rar, fiecare se ia cu alte treburi și relația se răcește. Cam urât !

Nu vreau să fiu prea serios în exprimare dar situația stă în felul următor: niciodată n-o să ai prea mulți prieteni încât să nu mai ai loc pentru alții. Dacă vrei cu adevărat să păstrezi o prietenie cu cineva sigur o să-ți găsești 3 minute într-o săptămână cât să îi trimiți un mesaj și să-l întrebi ce face. Poate te gândești că a uitat de tine, poate că nu te mai vrea ca prieten, poate l-ai supărat în vreun fel; nu ai de unde să știi decât dacă faci un minim efort, să-l cauți. Nu căuta vinovați, nu-i reproșa că n-a mai dat nici un semn de viață de mult timp, nu-i trimite mesaje de mustrare cu care intenționezi să-l faci să sufere în tăcere, măcinat de gândul că nu ți-a mai zis nimic. Din punctul meu de vedere sunteți în aceeași oală, nici tu n-ai fost în stare să te interesezi de soarta lui.

Temă de casă

Sigur te regăsești în situația de mai sus, drept urmare îți propun așa: trimite-i un mesaj / mail / comentariu / scrisoare unui prieten de care nu mai știi nimic de cel puțin 2 luni. Întreabă-l ce mai e nou, povestește-i un pic despre ce-ai făcut tu de când nu v-ați mai văzut și propune-i să vă întâlniți la o cafea, să mai stați de vorbă. După ce ai trimis mesajul mai ai un lucru de făcut: uită că i-ai scris!

Ești un pic confuz? Hai să-ți explic ideea: dacă uiți de mesajul pe care tocmai l-ai trimis, o să-ți vezi de treburile tale în continuare, ca și până acum. Dacă o să te gândești de 5 ori pe zi la el, o să-ți imaginezi tot felul de scenarii prin care să-ți explici de ce nu primești nici un răspuns; iar dacă se adună câteva zile fără nici un semn, în mintea ta vei știi motivul exact: prietenul te-a uitat, nu mai ești destul de cool pentru el, drept urmare nu meriți să-și piardă timpul cu tine (sper că mi-ai simțit tonul ironic).

Adevărul e că nu poți să stii niciodată precis. Poate te grăbești să acuzi atunci când nu e cazul: poate n-a avut timp în perioada aia să-și verifice mesajele, poate i s-a stricat PC-ul, poate e plecat din țară, poate are o problemă serioasă. Nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să-ți bați capul cu treaba asta. Tu ți-ai făcut partea ta, i-ai arătat că te interesează soarta lui, mai departe nu depinde de tine.

Ce mai aștepți, apucă-te de scris!

Te înteleg. Şi eu fac parte din categoria oamenilor puţin „cocoşaţi”. Stau cu spatele arcuit atunci când mănânc, când citesc, la birou, chiar şi atunci când dorm. Cel mai rău este că acest obicei prost îl am şi atunci când merg. Iar pentru o minionă ca mine, chiar nu este cel mai bun lucru să îmi fur singură din înălţime! Deşi ani la rând mi-am auzit părinţii îndemnându-mă să stau dreaptă, nu am reuşit să îmi îndrept niciodată poziţia spatelui… până astazi!

De ce până astăzi? pentru că acum EU îmi doresc să mă schimb. Mi-am dat seamă că este important ca TU să realizezi că ai o problemă şi să VREI să faci ceva pentru tine.

Eu am realizat că trebuie să schimb ceva imediat ce au apărut primele dureri de coloană, care între noi fie vorba sunt groaznice, aşa că te sfătuiesc să faci ceva înainte ca ele să apară!

Dacă vrei să îţi îmbunătăţeşti postura încearcă sugestiile de mai jos şi ai răbdare cu tine! (mai ales la început, s-ar putea să te doară spatele atunci când îl ţii drept):

Fii conştient de poziţia ta!

A-ţi conştientiza poziţia de stat la birou, acasă, sau în diverse activităţi este cel mai important pas pentru corectarea posturii. Pentru a-ţi aminti mereu şi pentru a conştientiza că trebuie să stai drept încearcă să laşi bileţele prin casă cu mesaje de genul „Stai drept!”, „Scapă de cocoaşa aia”, „Eşti şi mai frumoasă dacă stai dreaptă” în locuri cât mai vizibile: la oglindă, pe monitor, deasupra patului, pe masă, la chiuvetă, oriunde ştii că petreci timp şi ţi-ar atrage privirea.

Stai la perete

Da, da, lipeşte-ţi corpul cu spatele cât mai drept de perete. Încearcă să stai aşa 5-10 minute în fiecare zi pentru a te obişnui cu postura. Ca să nu te plictiseşti în timpul exerciţiului, fă-ţi de lucru (citeşte 2-3 pagini, dă drumul la radio, tv, film etc.)

Când stai în picioare, stai drept!

Când stai în picioare, aminteşte-ţi întotdeauna să îţi tragi umerii înapoi şi să-ţi menţii capul drept şi ridicat. Vei arăta mai bine, vei părea mai înalt, mai hotărât şi plin de încredere!

Când stai pe scaun, stai drept!

Dacă stai multe ore la birou, trebuie să ai grijă la poziţia ta atunci când stai pe scaun: ţine spatele drept, trage umerii înapoi şi ai grijă ca fundul să atingă baza spătarului, asigură-te că picioarele tale sunt perpendiculare pe podea, iar genunchii sunt îndoiţi la 90 de grade.

Scaunul ar trebui să fie unul ergonomic, să îţi sprijine spatele, să îţi relaxeze corpul şi coloana vertebrală şi să fie potrivit dimensiunilor corpului tău. Găseşte-ţi mici ajutoare.

Pentru a-ţi menţine postura corectă atunci când stai pe scaun sau când conduci mai poţi folosi un prosop pus la ceafă, un suport pentru zona lombară sau un suport pentru picioare.

Ai grijă cum dormi

Nu trebuie să-ţi neglijezi postura corpului nici când dormi. Dacă poţi, renunţă la pernă. Eu am avut dureri de coloană şi pentru că obişnuiam să dorm cu capul pe două perne. Încearcă să dormi pe spate sau să adopţi poziţii cât mai comode.

Fă exerciţii

Câteva rotiri ale umerilor te vor ajuta atunci când îţi simţi muschii încordaţi din cauza poziţiei în care ai stat. Roteşte braţele înspre spate de câteva ori, apoi repetă rotirile mişcând braţele cât mai sus, încet şi cu mişcări ample. Apoi relaxează-te şi revino cu umerii în poziţia de drept. Totodată, poţi încerca exerciţii de Yoga sau Pilates, pentru că acestea îţi pot îmbunătăţi postura.

Anunţă-i pe toţi că vrei să stai drept

Roagă-ţi familia, prietenii, colegii să îţi atragă atenţia când stai cocoşat ca să te poţi corecta chiar şi atunci când nu îţi dai seama de poziţia ta.

Sper ca aceste idei să te ajute şi să ai voinţă să stai drept! Eu am început să le aplic şi zi de zi văd rezultatele!

Tu cunoşti alte metode de a-ţi îndrepta postura?

Ai crescut cu ideea că un învingător nu renunță niciodată. Opusul, cel care îndrăznește să renunțe e numit laș, incapabil, lipsit de ambiție, slab, fricos etc. Nimic mai greșit. Laș e cel care nu renunță pentru că nu e în stare să facă față unei noi provocări, slab e unul care nu găsește în el puterea să o ia de la capăt, incapabil e cel care nu știe să facă decât unul și același lucru toată viața și nu pentru că i-ar plăcea, cât mai degrabă pentru că nu a fost în stare să fie curajos atât cât să își urmeze visele.

Crezi în mod greșit că a nu renunța înseamnă că ești perseverent și că astfel vei ajunge departe. Degeaba te ții de un lucru dacă nu e potrivit pentru tine, dacă nu asta îți dorești, dacă nu te face fericit.

Crezi că dacă ți-ai propus ceva și nu ai reușit să duci la îndeplinire înseamnă că ai eșuat? Ajungi uneori să ai impresia că nu ești bun de nimic doar pentru că din când în când mai și dai greș?

Oprește-te un pic și întreabă-te, tu ești cel care e dezamăgit de rezultat, te simți cu adevărat incapabil pentru că nu ai obținut ce vroiai?

Nu cumva la mijloc sunt ceilalți, părerea lor, nu cumva te temi că ei te vor considera un ratat dacă nu reușești? Uneori așteptările celorlalți de la tine nu te lasă să renunți la acele lucruri pe care tu nu ți le mai dorești.

Te simți vinovat când renunți la ceva? Dar dacă cei din jurul tău, dacă familia și prietenii ți-ar respecta decizia și în loc să te critice că ai renunțat la ceva, te-ar felicita că ai avut curajul să faci o schimbare, să nu persiști într-o greșeală, te-ai mai simți vinovat în cazul acesta?

Renunță la gândurile și emoțiile negative provocate de renunțare.

Înțelege că a renunța oricât ar suna de negativ și de rău, e departe de a fi așa. În majoritatea cazurilor e ceva pozitiv, ceva care te va ajuta să înaintezi.

Gândește-te bine, ce lucruri sunt importante pentru tine, ce îți dorești cu adevărat, te face fericit/împlinit? Ține-te de acel lucru și renunță la restul. Renunță la lucrurile inutile consumatoare de timp și energie, dar pe care le faci doar de ochii lumii, doar pentru a fi în rând cu ei.

Renunță la lucrurile care nu te definesc.

Renunță la a fi ca toți ceilalți și îndrăznește să fi tu însuți.

Gândește-te bine în ce vrei să îți investești timpul și energia, la restul renunță.

Uneori simplul gând, simpla intenție de a renunța la ceva îți provoacă teamă, teama că nu ești destul de bun, că îi vei dezamăgi pe ceilalți. Dar asta nu e altceva decât încă o idee greșită cu care ne-am ales în copilărie sau în urma unei relații nepotrivite.

În astfel de momente încearcă să pui în balanță eșecurile și realizările. Sunt sigură că eșecurile vor fi nesemnificate pe lângă realizări. Așa că lasă nesiguranța deoparte și renunță la ceea ce consideri nepotrivit.

Renunță la oamenii toxici din viața ta. Sunt poate oameni importanți pentru tine la care ții, prieteni sau poate chiar un membru de familie. Dar asta nu înseamnă că ești obligat să stai lângă un om care te demoralizează, care îți face rău, care te critică mereu în loc să te încurajeze. În astfel de cazuri e bine să fi egoist și să pui bunăstarea ta mai presus decât o legătură de prietenie.

Renunță la regrete, învață din greșeli și nu rămâne blocat în ele.

Renunță la încercare de a le face pe toate(bine). Fă doar acele lucruri care contează, care au un scop, care la sfârșitul zilei fac diferența. Renunță la cele făcute doar din obișnuință sau de umplutură și astfel nu te vei mai simți presat de timp, și mai ales, vei fi mult mai eficient.

Nu opune rezistență schimbării. Nu porni la drum cu ideea că “ăsta sunt, nu pot/nu vreau să mă schimb”. Puține lucruri negative sunt date de natură și nu pot fi schimbate, majoritatea depind numai de voința ta. Cât despre ”nu pot”….dacă ai de gând să-l iei în brațe și să-l porți așa întreaga viață, atunci nu te mai plânge că ești nefericit, că nu obții ce îți dorești, că nu ai un loc de muncă bun, o relație împlinită , o viață sănătoasă etc. Un om care l-a luat pe “nu pot” în brațe e un om care nu va ajunge nicăieri.

Trebuie să înțelegi că e perfect normal să renunți la multe lucruri pe parcursul vieții. Știi de ce? Pentru că tu nu ai aceeași vârstă mereu, nivelul de gândire/maturitate e altul de fiecare dată. Pentru că circumstanțele se schimbă. Pentru că ai parte de experiențe care te schimbă

Pentru că viața nu e o linie dreaptă, iar tu total neinfluențabil de evenimente. Pentru că de-a lungul timpului te schimbi radical. Cel care ai fost ieri nu mai ești azi. Iar mâine nu vei fi același om ca acum. După cum te schimbi tu e normal să se schimbe și țelurile, dorințele. Cum poți face loc schimbării, lucrurilor care sunt potrivite pentru omul de acum, dacă tu nu ești în stare să renunți la cele vechi.

Te simți adesea împovărat? Mai întrebi de ce? Tocmai pentru că tu nu știi să renunți, să lași în urmă, tu vrei să adaugi lucruri noi peste cele vechi, în loc să scapi de poveri. Și atunci te miri cum apare dualitatea în viața ta, de ce faci lucruri care știi că nu ți se potrivesc, de ce te scuzi uneori zicând “dar știi că nu ăsta sunt eu” . Dacă tu nu ești ăsta, de ce te mai porți așa? Îți spun eu: pentru că nu vrei să renunți la nimic, chiar dacă e vorba de lucruri inutile.

Și astfel ajungem la întrebarea:

De ce nu renunți la acele lucruri inutile?

Din obișnuință. Pentru că te-ai atașat de ele.

Pentru că te înconjori de astfel de lucruri cu scopul de a te simți în siguranță, în zona de confort. Le folosești ca un mecanism de apărare.

Cel care erai ieri nu mai ești azi. Așa că renunță la visele care nu se mai potrivesc, concentrează-te pe acele lucruri care reflectă cine ești tu acum.

Renunță când ceva nu ți se mai potrivește. Asta te va elibera și va dovedi că ești capabil să înveți și să te dezvolți.

Renunță la cel care erai și schimbă-te. De cele mai multe ori e nevoie de schimbări ca să poți merge înainte. Schimbările nu presupun doar să adaugi ceva vieții tale, ci și să mai renunți la ceva, să lași în urmă “hainele vechi” care azi nu mai sunt decât o povară. Înțelege că doar renunțând, lăsând în urmă anumite lucruri, vei avea acces la viața pe care ți-o dorești și care e potrivită pentru tine.

Renunță la ce ai plănuit dacă nu îți mai dorești acel lucru. Când faci prea multe planuri, când încerci să faci totul în cel mai mic detaliu după un plan, ești atât de concentrat pe niște amănunte nesemnificative încât nu mai ești capabil să vezi sensul, ajungi să faci anumite lucruri în continuare chiar dacă la un moment dat și-au pierdut rostul.

Dacă nu ești în stare să renunți la planuri, să le schimbi pe măsură ce tu te schimbi nu vei putea înainta în viață, vei rămâne blocat, îți vei trăi viața ca într-un cerc. E ca și cum ai merge doar pe drum de câmpie și te-ai întreba de ce peisajul e mereu același, de ce nu e nimic nou, de ce nu există diversitate, complexitate, de ce e totul mereu același și atât de previzibil, monoton. Ca să ajungi mai sus, să ajungi pe munte, să obții mai mult, trebui să mai și schimbi drumul, trebuie să mai și depui efort la urcare. Trebuie să renunți la un drum când vezi că nu te duce nicăieri, că te coboară sau te ține pe loc, în loc să te ducă mai sus.

E atât de ușor să pierzi din vedere, să lași să treacă pe lângă tine oportunități unice, lucruri ce îți erau menite, din cauză că tu îți concentrezi atenția asupra planurilor pe care ți le-ai făcut.

Uneori planurile sunt ceea ce îți stă în cale și te oprește de la a avea viața dorită.

Nu mai păstra în viața ta acele lucruri de care nu ai nevoie sau care nu îți fac bine. Nu le păstra doar pentru că îți dau un sentiment de securitate, stabilitate, doar pentru că îți sunt familiare și îți lasă impresia că deții controlul.

E important să înțelegi că a renunța nu înseamnă a te da bătut. A renunța nu e ceva rău. A renunța înseamnă că ai descoperit o greșeală și ești dispus să o îndrepți.

În timp ce a te da bătut e ceva definitiv. A te da bătut e adevărata lașitate. Pentru că înseamnă că tu ai renunțat la ceva fără ca măcar să încerci . A te da bătut înseamnă să abandonezi lupta doar din teamă și neîncredere. A te da bătut e un eșec pentru că înseamnă că tu fugi de tot ce e greu sau neplăcut, tot ce implică un pic de efort.

Cum faci diferența între a renunța și a te da bătut?

Când te dai bătut, experimentezi trăiri negative. Furie, frustrare, sentimente de vinovatie, nemultumire, dezamăgire, stimă de sine scazută în timp ce atunci când renunți (la ceva ce nu era potrivit pentru tine) te simți liniștit, împăcat cu tine însuți, chiar dacă ceilalți nu sunt de acord cu decizia ta, tu nu o regreți, ești mulțumit de alegerea făcută, simți că ăsta e lucrul corect.

Tu poți să renunți la planuri, la tot ce ai visat, ce ți-ai propus, dacă descoperi că nu mai reflectă persoana care ești acum?

Tu la ce ai renunțat? Cum a fost, ce ai avut de câștigat/pierdut?

De câte ori te-ai dat bătut?

Nu poți să renunți la lucrurile pe care crezi că ar trebui să le faci?

Nu cumva ți-e teamă să renunți pentru că asta ar însemna să nu urmezi planul, să riști?

De ce investești timp și energie în ceva ce nu te face fericit, ce nu îți oferă satisfacție, ce nu simți că e potrivit pentru tine?

Nu fi descurajat când renunți la ceva. Ceea ce pare a fi un eșec e de multe ori o experiență pozitivă. Eșecul e uneori cel mai bun drum spre success, pentru că te scapă de acele lucruri care nu îți erau menite și face loc vieții adecvate.

Oamenilor le e greu să lase în urmă, să renunțe la suferință, pentru că sunt obișnuiți cu ea. Le e teamă de necunoscut și aleg suferința care le este familiară.

Știu că sunt oameni la care nu vrei să renunți, lucruri pe care vrei să le păstrezi, dar a renunța nu e capăt de lume, nu e sfârșitul ci un nou început. Știu că ți-e greu să lași în urmă ceva sau pe cineva. Dar e greu numai pentru că s-a creat o obișnuință sau un atașament. Și asta e greșit. Renunță la suferință, nu te agăța de ea doar pentru că ești obișnuit și nu știi alt mod de a trăi. Nu refuza schimbarea, nu refuza să renunți, nu rămâne blocat în suferință sau tipare autodistructive doar pentru că ți-e teamă de necunoscut. Nu alege nefericirea doar pentru că îți e familiară.

Știu, îți trebuie mult curaj pentru a renunța. Și nu am să te mint că va fi ușor, că oamenii te vor felicita și susține. Dar îți pot garanta că vei fi tu împăcat cu alegerea făcută și mândru că ai avut curaj să recunoști că ai făcut o greșeală . Mândru că ai fost în stare să nu rămâi blocat în aceea greșeală.

Dacă eu și mulți alții am putut să renunțăm la alegerile nepotrivite, vei putea și tu cu siguranță. Nici mie nu mi-a fost ușor să renunț la doi ani de facultate când am descoperit că nu sunt mulțumită de alegerea făcută și că vocația mea e de fapt în domeniul psihologiei. Și eu am atras multe critici. Dacă înainte știam că toți se mândresc cu mine, în momentul în care am început să renunț la viața pe care știam că am ales-o doar pentru că nu am avut încredere în mine, am simțit că toți mă consideră incapabilă, toți mă întrebau ce s-a întâmplat cu mine, îmi spuneau că i-am dezamăgit, simțeam pur și simplu că m-am făcut de rușine. A fost greu și încă mai e, dar eu sunt mulțumită de alegerile făcute și n-am să fac vreodată greșeala de a nu renunța la ceva doar de teamă că alții mă vor critica în loc să mă sprijine.

Îți propun ceva: gândește-te la un lucru la care poți renunța azi pentru ca mâine să îți fie mai bine.

Eu azi am să renunț la obiceiul de a fi prea încăpățânată și a avea pretenția să primesc un lucru exact în momentul în care îl cer. Azi am înțeles că nu e capăt de lume dacă anumite lucruri se întâmplă un pic mai târziu decât mi le doresc eu. Nu are sens să transform un “mai tarziu” în “prea tarziu”, doar din încăpățânare.

Tu la ce o să renunți azi?

Sigur nu din răutate; poate așa consideră ei că e mai bine pentru tine (sau pentru ei), să rămâi același vechi tu. În general nu ne place schimbarea. Orice schimbare, oricât de mică, ne dă peste cap rutina cu care ne-am obișnuit, iar asta conduce de multe ori la stări de indispoziție și stres.

Sprijină!

Atunci când vezi un prieten că vrea să încerce ceva nou, susține-l! Fii altfel decât marea majoritate. Dacă vrea să se apuce de un nou sport sincronizati-vă orele de antrenament. Dacă vrea sa învețe să cânte la chitara pune-l în legătura cu un prieten de-al tău care are același hobby. Dacă vrea să înceapă totul de la capăt asigură-l că o să-i fii alături să depășească greutățile. Gândește-te la ce e mai bine pentru el, chiar dacă pe tine acea schimbarea urmează să te afecteaze. În momentele alea are nevoie de toată susținerea pe care o poate primi. Arată-i că îți pasă!

Încurajează!

Chiar dacă nu reușește din prima, nu contează. Chiar dacă nu reușește nici dupa a 4-a încercare nu are importanță. A avut curajul să încerce, a greșit, îi mai rămâne să învețe din asta. Adu-i aminte că eșecul e parte din succes. Readu-l pe linia de plutire. Încurajează-l atunci când toți încep să-l critice; ajută-l să treacă mai repede peste reproșurile celor care n-au avut niciodată curajul să încerce să schimbe ceva la ei iar acum i-aruncă replica “ți-am spus că n-ai să reușești”.

Dacă nu ești fanul schimbarii îți dedic urmatorul citat: “Lumea urăște schimbarea, cu toate că e singurul lucru care a adus progres.” – Charles Kettering

1. Comunicarea verbală

• Claritate: ideile transmise trebuie să fie clare, organizate logic, transmise cu o dicţie corectă, pentru a avea siguranţa că publicul receptează corect mesajul




• Empatie: trebuie sa te adaptaezi la particularităţile celor care te  ascultă. Ţine cont de pregătirea şi vârsta lor!




• Viteza de vorbire trebuie să fie adecvată tipului de discurs pe care îl ţii; o viteză prea mare poate sugera faptul că te grăbeşti să termini discursul, în timp ce o viteză prea mică duce la pierderea interesului auditoriului şi instalarea plictiselii.

2. Comunicarea paraverbală

se referă la elementele prozodice şi vocale ce inevitabil însoţesc o comunicare. Acestea pot influenţa publicul la nivel inconştient atât în favoarea cât şi în defavoarea ta.

• Volumul vocii: trebuie să varieze în funcţie de numărul de ascultători dar şi de momentele discursului: e indicat ca la începutul şi sfârşitul discursului să vorbeşti mai tare pentru a sublinia obiectivele şi concluziile. Un volum ridicat pe tot parcrsul discursului poate sugera devalorizarea auditoriului, în timp ce un volum în permanenţă scăzut dă impresia de pasivitate ori lipsă de încredere în sine.




• Ritmul vorbirii trebuie şi el sa difere: dacă atunci când prezinţi ideile principale trebuie să vorbeşti mai rar pentru o mai bună fixare a acestora, în restul discursului ritmul poate să crească. Daca nu variezi puţin ritmul vorbirii, discursul va fi unul plat şi publiul se va plictisi repede.




• Tonalitatea trebuie sa fie una normală, iar articularea clară şi corectă, deoarece publicul trebuie să înţeleaga din prima ceea ce spui, nu să se şi chinuie să înţeleagă cuvintele.

3. Comunicarea nonverbală:

abiliatea de a folosi corect cuvintele nu e suficientă, astfel că pentru a transmite corect un mesaj foloseşti şi anumite gesturi, mimică, postură, etc. Trebuie sa fii atent la acest aspect deoarece este posibil ca acesta să contrazică ceea ce spui şi să creeze confuzie. De asemenea, nu e indicat să exagerezi cu mimica ori gesturile şi să te comporţi cât mai natural posibil.

• Contact vizual: deşi din cauza emoţiilor tindem să evitam menţinerea unui contact vizual cu publicul, în lipsa acestuia scad atât încrederea auditoriului cât şi interesul.




• Braţele – trebuie ţinute deschise şi relaxate, pentru a dezvălui o atitudine pozitivă şi o invitaţie la sinceritate. Jocul cu pixul sau alte obiecte aflate la îndemană trădează emoţiile şi arată nerăbdarea.

Tu de ce aspecte mai ţii cont la un discurs?

Te trezești imediat ce sună alarma sau adormi la loc?

Te trezești cu zâmbetul pe buze că începe o nouă zi, te întinzi un pic și apoi te dai jos din pat, sau înjuri printre dinți ceva de genul “Ah, la naiba, e deja 6!”, îți pui perna în cap și îți spui că n-are nimic dacă mai dormi încă vreo 15 minute. Apoi te trezești disperat că în 10-20 de minute trebuie să fii gata. Ce ai timp să mai faci acum? Duș? Nici vorba. Mic-dejun? Trebuie și azi să sari peste apă? Cum să bei, că n-ai după ce, zici tu. Te îmbraci repede cu hainele de ieri (și alaltăieri) și ieși în fugă pe ușă. Dar probabil trebuie să te întorci că ți-ai uitat cheile sau mobilul. Și astfel pierzi autobuzul, dai o grămadă de bani pe taxi. Și uite așa începe o zi “grozavă”. Mai târziu te roade stomacul și dai fuga să cumperi o shaorma/plăcintă de la colț. Lichide bei? Cel mult jumătate de litru, nu? Și-apoi te miri de ce ai probleme cu rinichii, de ce te trezești cu o gastrită de toată frumusețea. Și migrenele, tu crezi că sunt ceva normal, poate de la atâta lucru te doare capul, nu realizezi că e de foame sau mai ales de sete.

Cam acesta e prețul (în cel mai bun caz) plătit pentru 15 minute în plus de somn. Măcar de te-ar face mai odihnit acele minute, dar, din contră, te vor face și mai obosit. Ca să nu mai punem la socoteală stresul și nervii dintr-o astfel de zi, neatenția provocată de grabă, întârzierile.

Și totuși nu asta mi se pare cel mai grav. Chiar dacă se supără pe mine, se simt atacați, eu mereu critic fățiș oamenii care sar din pat direct la lucru. Ce mă bucură e că, în timp, unii au ajuns să îmi dea dreptate și să-și schimbe obiceiul. Mi se pare lipsă de respect față de propria persoană să îți începi ziua lucrând. E ca și cum ai declara că tu trăiești ca să muncești, că serviciul e mai vital decât sufletul, trupul și mintea ta. E grav că oamenii au ajuns să nu mai aibă timp nici să mănânce, sau eventual “savureaza” hrana în timp ce lucrează. Adevărul e că nu îți aloci timp. Nu acorzi importanță mâncării. Și apoi te miri că nu-ți cade bine la stomac.

Un om care se respectă, care nu trăiește doar pentru a munci, își acordă timp. Timpul pentru tine ar trebui să fie lucru sfânt. Primul lucru, dimineața, ar trebui să îți îndrepți atenția spre fizic, mental și spiritual. Numai începând prin a avea grijă de aceste laturi îți poți îndeplini restul obligațiilor așa cum trebuie.

Și, un alt lucru… În afară de propria persoană, familia sau persoana iubită, persoana de lângă tine ar trebui să fie la fel, mai importantă decât lucrul. Îi acorzi atenție dimineața sau o ignori și treci mai departe la lucrat?

Poate nu realizezi, dar felul în care te trezești dimineața sau ce anume faci când te trezești înainte de a merge la lucru, sunt aspecte care spun multe despre tine, sunt lucruri ce te definesc și arată care îți sunt prioritățile în viață.

Tu probabil ai impresia că lucrul trebuie să fie sfânt, prioritar dacă vrei să ajungi departe în viață. Crezi poate că oamenii importanți au ajuns acolo sus pentru că au muncit în secunda în care s-au trezit. Dacă asta îți era părerea, să știi că te înșeli. Oamenii mari au ajuns mari pentru că s-au tratat ca niște oameni mari, și-au oferit atenția cuvenită și au început dimineața într-un mod anume, cu timp accordat propriei persoane.

Cum ar trebui să arate o dimineață care să îți asigure o zi bună:

• Încearcă să te trezești singur, iar dacă nu poți, cel puțin renunță la obiceiul de a opri alarma și a adormi la loc. După ce sună alarma, tot timpul pe care ai impresia că îl vei mai dormi, nu va fi altceva decât timp pierdut.




• Începe cu un duș, e cea mai eficientă metodă pentru a te asigura că ești complet treaz.




• Nu îți pierde timpul cu știri (care nu fac altceva decât să te bombardeze cu informații negative) sau mailuri .




• Citește/ascultă/vizualizează ceva care să te motiveze. Știai că dimineața mintea e mult mai receptivă? Așa că citatul potrivit poate face minuni, ținându-te motivat întreaga zi.




• Ascultă muzică. Orice melodia care te face să te simți mai bine, te energizează sau te motivează.




• Fii atent la gândurile care îți ocupă mintea la trezire. În loc să te trezești nervos că iar e dimineață, iar urmează o zi stresantă la lucru, plictisitoare acasă etc. , alege să te întrebi “ce pot face ca ziua de azi să fie mai buna”, “ce pot face azi pentru a fi cu un pas mai aproape de visul meu?”. Nu cred că mai consideri o pierdere de timp aceste întrebări dacă îți spun că și Benjamin Franklin acorda orele 5-7 a.m. întrebării “what good shall I do today?”.




• Fii optimist și concentrează-te asupra lucrurilor bune care urmează să se întâmple azi. Iar dacă ți-e teamă de un eveniment, ai dubii, lucrurile în privința cărora îți faci griji vizualizează-le desfășurându-se în mod pozitiv, așa cum îți dorești tu. Eu mereu fac așa și funcționează.




• Nu uita de lichide. Nu trebuie să bei neapărat apă, dar măcar o cafea sau un ceai. Poate că ești genul care sare peste micul de jun și vei zice că dacă nu ai mâncat nu ai după ce să bei apă. Bea pur și simplu pentru a-ți reface stocul. Sau ca să previi migrenele care au ajuns ceva la ordinea zilei.




• Ideal ar fi să nu sari peste micul dejun. Dar, dacă nu ești genul care să poată mânca la trezire, măcar ia-ți la tine o gustare mai sănătoasă cum ar fi un fruct, sau niște biscuiți simpli (carbohidrații vor suplini faptul că poate nu ai dormit destul, iar zahărul va avea grijă ca glicemia ta să nu scadă prea mult și să te trezești apoi cu dureri de cap).




• Foarte bine ar fi ca dimineața să poți include în programul tău și niște exerciții. Dar cum nu oricine e dispus să alerge sau să meargă la sală la 6-7 dimineața, mai există și alte variante pentru cei mai comozi sau mai grăbiți. Pur și simplu pune o melodie preferată și dansează. Îți spun din experiență, câteva minute de dans fac minuni, nu doar pentru corp, ci și pentru minte, te vor face mult mai încrezător. Iar un om care își începe ziua plin de încredere, e un om care va realiza multe. Dacă nici asta nu e pe placul tău, atunci alege să mergi pe jos până la seviciu/școală în loc să iei un mijloc de transport. Niciodată nu am fost așa de în formă ca în perioada în care mergeam pe jos zi de zi aproape o oră până la facultate.




• Pentru cei interesați și de latura spirituală, nici meditația nu ar fi de neglijat la trezire. Iar dacă vrei să fii eficient și să combini meditația cu exercițiile fizice, eu îți sugerez să încerci Salutul Soarelui (pare complicat inițial, dar după câteva repetări vei vedea că e destul de simplu).




• Adaugă un pic de culoare dimineții și vei adăuga culoare vieții. Nu știu de ce, dar am impresia că oamenii se tem de culori. Se înconjoară de culori șterse, tonuri de maro și-apoi se miră de ce viața lor e atât de monotonă. N-ar trebui să mai fie un secret pentru nimeni felul în care ne influențează culorile. Culoarea pe care o vedem imediat ce deschidem ochii contează foarte mult. O nuanță de roșu, oranj sau roz te energizează instantaneu. Așa că nu te teme și alege una dintre aceste culori pentru o pernă, o pătură, o lampă cu lumina roșie ar fii grozavă, niște perdele etc. Adaugă această culoare și la micul dejun. Alege un măr sau o portocală.




• Și, nu în ultimul rand, acordă timp aspectului tău exterior (pentru asta va trebui să renunți la cele 15 minute în plus de somn). Îți place sau nu, adevărul e că aspectul fizic contează pentru că acesta e primul lucru pe care ceilalți îl observă la tine. Impresia pe care o faci e direct proporțională cu atenția pe care o acorzi corpului tău. Așa că, nu sări peste dușul de dimineață, nu purta aceleași haine toată săptămâna. Dacă vrei ca oamenii să te respecte, nu uita că mai întâi trebuie să îți respecți tu corpul și să ai grijă de el.

De ce e important să îți începi cu bine ziua?

Pentru că o zi începută prost e o zi care se termină prost. De ce? Pentru că se decansează anumite reacții în lanț care nu fac altceva decât să îți dea peste cap programul, să te enerveze înainte de a ajunge la lucru și astfel urmează o zi plină de anxietate și stres. O zi de calvar, în care nimic nu iese așa cum vrei, cum trebuie. O zi lipsita de productivitate.

De ce e important să te trezești mai devreme?

Pentru a nu fi în grabă. A nu face lucrurile mecanic/superficial sau a sări peste anumite lucruri. Eu una mereu mă trezeam cu o oră înaintea altora și nu mă simțeam niciodată presată de timp. Nu era nevoie să sar peste duș. Aveam timp cel puțin jumătate de oră să stau în fața oglinzii. Așa că, pentru mine, diminețile nu au fost nicicând o sursă de stres.

Dacă pentru tine sunt, dacă urăști diminețile, faptul că trebuie să te trezești devreme, înseamnă că ceva nu e așa cum trebuie, undeva faci o greșeală. Analizează-ți cu atenție diminețile și sesizează-o.

Despre cum să te trezești mai devreme poți citi aici:

Benefits of Rising Early, and How to Do It – Zen Habits

How to Become An Early Riser – Steve Pavlina

Doar pentru că se cheamă rutina de dimineață, nu înseamnă că trebuie să o faci mecanic. Nu te învăța să faci lucrurile mecanic doar pentru că fac parte din rutină, riști să te trezești într-o zi că ți-ai trăit întreaga viață în mod mecanic. Trăiește conștient fiecare moment. Bucură-te de fiecare clipă, fiecare lucru mărunt, de mirosul cafelei de dimineață sau al ceaiului, de aerul proaspăt și rece de afară, de fiecare strop de apă de la duș.

Chiar nu mai e nevoie să urăști diminețile. Nu trebuie decât să ții cont de lucrurile de mai sus și vei vedea că atitudinea ta față de acest moment al zilei se va schimba.

N-ai de ce să urăști diminețile, nu uita că o dimineață e întotdeauna un nou început. Începutul unei zile cu posibilități infinite.

Îți garantez că, dacă te vei trezi mai devreme, întreaga ta zi va fi cu mult mai bună. Încearcă doar câteva zile și te vei convinge singur! Sau, întreabă pe cineva care deja o face și, vei vedea că e adevărat.

Începe-ți ziua în mod corect și vei vedea cât de dramatic (în sens pozitiv) se va schimba viața ta în scurt timp. O zi începută în mod corect nu e altceva decât începutul unui drum spre o viață armonioasă și productivă.

Tu cum îți începi dimineața? Ce anume faci înainte de a trece la treabă?

Ai vreun truc care îți face dimineața și automat ziua mai grozavă?

Împărtășește-l cu noi!

Dar conştientizez că nu de mult eram la fel: doar un alt om întârziat.

Până mi-am dat seama că nu-i în regulă să ajung tâziu: nu-i în regulă faţă de mine, dar nici faţă de oamenii ce mă aşteaptă. E o dublă lipsă de respect – atât faţă de mine, cât şi faţă de cei din jur.

Dacă cineva întârzie la o întâlnire cu mine îmi transmite automat faptul că:

1. nu-i pasă prea tare de mine, ca persoană.
2. nu-i pasă prea tare despre ceea ce urmează să discutăm.

Dar există totuşi 5 lucruri pe care un om le poate face ca să nu mai întârzie. Dar asta doar după ce conştientizează că a întârzia nu este sănătos…

1. Pleacă mereu mai devreme!

Propune-ţi mereu să ajungi cu 15 minute înainte de întâlnire la faţa locului. Nu vei reuşi mereu… dar să vedem partea bună: dacă reuşeşti – ai destul timp să te acomodezi, să te aşezi, să studiezi meniul şi zona, să … te pregăteşti de întâlnirea propriuzisă. Dacă totuşi, prin cine ştie ce miracol, se întâmplă ceva neaşteptat ajungi tot la timp la întâlnire. Cu o marjă de eroare de 15 minute se pot întâmpla multe – dar tu vei ajunge tot la timp.

Eu mi-am propus să ajung mereu înainte şi să citesc 2-3 pagini din cartea ce o am mereu la mine. Astfel împuşc doi iepuri deodată: ajung la timp la întâlniri şi citesc zilnic.

2. Ia-ţi marje de eroare mari… pentru că socializarea-i bună.

Dacă ai mai multe întâlniri una după alta, nu le limita la o oră sau două, mai dă-le puţin timp de “socializare”. Nu de puţine ori am simţit nevoia să mai rămân la o discuţie cu persoana cu care mă întâlnisem, dar trebuia să plec pentru că mai aveam o întâlnire programată.

Acum nu-mi mai limitez întâlnirile atât de strict. Las o marjă de eroare mare, să am timp să discut atât cât vreau şi, cel mai important, să am timp să ajung devreme la următoarea întâlnire.

3. Anulează sau reprogramează din timp întâlniri…

Este mult mai bine să reprogramezi sau să anulezi o întâlnire decât să ajungi târziu la ea!

Şi de cele mai multe ori poţi preconiza întârzierile ce urmează în ziua ta, deci nu ezita să dai un telefon şi să anulezi sau reprogramezi întâlnirea…

Dacă faptul că ajungi târziu la o întâlnire spune despre tine că eşti nepăsător sau dezorganizat, faptul că anunţi că nu mai poţi ajunge la întâlnire spune despre tine că-ţi pasă de persoana cu care te întâlneşti.

4. Nu da niciodată vina pe trafic sau alţi factori externi!

Fii serios! Niciodată nu-i vina traficului sau a altcuiva pentru faptul că TU ai întârziat. TU eşti singurul om responsabil asupra întârzierilor tale! Şi a da vina pe un factor extern te face … penibil.

Asumă-ţi orice întârziere. Zicând că traficul e de vină îmi transmiţi doar faptul că n-ai plecat la timp de acasă! Ţine minte: niciodată nu e vina factorilor externi, e mereu vina ta!

5. Time is money! – şi aşa şi este!

Să zicem că eşti în întârziere… ce faci? Iei un taxi sau continui drumul pe jos sau cu tramvaiul? Îţi zic eu: IEI UN TAXI!

Pentru că timpul omului care te aşteaptă înseamnă BANI! Deci e foarte-foarte normal să dai bani unui taximetrist ca să ajungi cât mai repede la întâlnirea la care deja ai întârziat! Nu ezita niciodată să dai bani ca să ajungi la timp la o întâlnire. Întârzierile spun multe despre tine…

BONUS: 6. Dacă tot eşti în întârziere, măcar anunţă-mă…

Nu mă lăsa pe mine să te sun când oberv că nu ai ajuns după sfertul academic. Imediat ce ai realizat că te voi aştepta (chiar şi 5 minute), anunţă-mă telefonic! E foarte-foarte important ca să nu trag vreo concluzie greşită despre tine. :)

Vă doresc întârzieri cât mai rare!

Aşa cum limbajul corpului ne influenţează atunci când comunicăm, prin expresia feţei, gesturi sau poziţia corpului, la fel o poate face şi limbajul spaţiului, prin modul în care folosim spaţiul din jurul corpului nostru.

Limbajul spaţiului reprezintă chiar obiectul de studiu al proxemicii, ştiinţa care studiază perceperea şi utilizarea spaţiului de către om.

În activităţile de zi cu zi, fiecare persoană îşi revendică spaţiul din jurul trupului ca fiind spaţiu său personal, pe care ni-l putem imagina ca pe un balon sau o bulă de aer care înconjoară omul. Încălcarea acestui spaţiu generează disconfort, nervozitate şi chiar conflicte, fiecare tip de relaţie între oameni implicând anumite reguli de organizare a spaţiului şi distanţelor.

Pentru a putea întelege semnificaţiile distanţelor care ne despart de ceilalţi, spaţiul care ne înconjoară poate fi împărţit în patru zone: intimă, personală, socială şi publică.

Zona intimă / 0-45 cm

Este zona care ne înconjoară trupul şi care permite doar accesul persoanelor de încredere: părinţi, copii, soţ/soţie, prieten/prietenă. Atunci când persoane antipatice îţi invadează această zonă te simţi iritat, deoarece în plan psihic te plasează pe o poziţie defensivă. Din acelaşi motiv te irită şi aglomeraţia din autobuz sau lift.

Zona personală / 46 cm-1,22 m

Aceasta corespunde distanţei normale dintre doi oameni care vorbesc. La această distanţă oamenii se pot atinge doar dacă amândoi întind braţele, astfel în această zonă suntem protejaţi de atingerea celorlalţi. Ca şi în cazul zonei intime, invadarea zonei personale de către străini sau persoane nedorite poate instala o stare de nervozitate sau iritare.

Zona socială / 1,23 m-3,5 m

Zona socială este distanţa pe care o impunem între noi şi străini, dar şi în relaţiile oficiale, în vânzări, negocieri sau în relaţiile profesionale. Este spaţiul pe care îl menţinem faţă de colegi, şefi, vânzători, adesea, acest tip de distanţă fiind marcat de ghişeu, birou sau tarabă.

Zona publică / peste 3,5 m

Acest tip de distanţă apare în raporturile oficiale, când o persoană se adresează unui grup de ascultători, de pe o poziţie oficială, dominantă: profesor, preot, politician, judecător etc. Vorbim aici despre discursul public, cu caracter oficial, formal.

Nevoia de spaţiu variază aşadar de la o persoană la alta, de la o profesie la alta, de la un context social la altul.

Însă, trebuie să ştim că atunci când avem veşti bune sau suntem veseli avem tendinţa de a ne apropia de interlocutor, iar când avem veşti proaste sau sentimente negative luăm distanţă în mod instinctiv. Nimic mai adevărat! Când ai veşti bune abia aştepţi să le comunici tuturor, însă când eşti supărat preferi să te retragi sau să te izolezi un timp.

În concluzie…

Încearcă să te adaptezi la situaţia în care te afli la un moment dat pentru a da dovadă de respect faţă de interlocutor. Atunci când nu ştii ce atitudine să adopţi, e mai bine să fii mai distant decât să invadezi spaţiul altor persoane.

Acum, că ai aflat despre limbajul spaţiului, te-ai gândit vreodată că există atâtea zone şi distanţe în viaţa noastră?

Bonus: ştiai că nevoia de spaţiu variază şi de la o cultură la alta? Distanţele sunt mai mari în America, Australia, Canada şi mai mici în Europa şi Japonia. Şi chinezii au spaţii personale mici şi de aceea “ciocnirile” neintenţionate pe stradă nu necesită scuze. Iar la noi… oamenii care trăiesc la ţară tind să se apropie mai mult decât cei de la oraş!