muguri de iubire ...

Fiecare dăruiește ceea ce are în inimă!

2014-01-15T00:06:00.001+02:00

Într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui sărac un coș plin cu gunoi, ca să-și bată joc de el. Omul zâmbi și plecă, ținând în mână coșulețul primit.

Ajuns acasă, a început să-l curețe, să-l spele și l-a umplut cu cele mai frumoase flori. S-a întors la omul bogat și i-a înmânat acestuia coșulețul. Omul, surprins, întrebă: „De ce mi-ai dat atâtea flori frumoase, când eu ți-am dat doar gunoi?”.

Cel sărac îi răspunse: „FIECARE DĂRUIEȘTE CEEA CE ARE ÎN INIMĂ!”

Vreau să cânt, să visez şi să râd!

2014-01-04T01:04:00.000+02:00

"Vreau să cânt, să visez şi să râd
Să nu uit să mă joc câteodată.

Şi-atunci când în lume voi pleca,
Să nu uit să mă-ntorc Acasă."

Craciun cu bucurii!

2013-12-25T11:08:00.000+02:00

Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii laudă iar noi ne veselim; Cerul şi pământul într-un glas răsună; îngerii şi oamenii cântă împreună căci...

ASTAZI S-A NASCUT CEL FAR- DE-NCEPUT!!

Fie ca Naşterea Domnului să vă umple sufletul cu bucurie sfântă! Multă sănătate şi multă voie bună!

CRACIUN FERICIT, LUMINOS SI MANOS!

START ... vacanţei de iarnă!

2013-12-19T21:28:00.000+02:00

Printre cadouri, dăm startul vacanţei!

Sfânta Mucenita Filofteia

2013-12-07T21:20:00.000+02:00

Rămânând Filofteia orfană de mamă (Filofteia în limba gracă = iubitoare de Dumnezeu) nesocoteşte cântările lumeşti, iubirea hainelor scumpe, împletiturile părului, mâncărurile şi băuturile alese, horele şi dansurile ce pot moleşi sufletul.

Copila era aplecată spre lucrarea faptelor bune şi se pricepea la lucrurile cele înţelepte. Cunoscătorul de inimi Dumnezeu, trimiţându-i dar de sus, a întărit-o, a luminat-o şi a îndemnat-o către neguţătoria cea duhovnicească, spre a cumpăra cu cele pământeşti şi stricăcioase, pe cele cereşti şi veşnice.

"Eu îţi voi da ţie bunătăţi cereşti; dacă vei sătura pe cei flămânzi cu bucate trupeşti, Eu te voi sătura pe tine cu bucate duhovniceşti; dacă vei îmbrăca pe cei goi cu haine stricăcioase şi vremelnice, Eu te voi îmbrăca pe tine cu slava cerească şi veşnică" păreau însuşi cuvintele Domnului, întipărite adânc în inima Filofteei.

Dar cum fapta bună care nu are ispite şi care se lucrează fără osteneală şi fără greutăţi şi împiedicări, zic sfinţii că nu este lămurită şi nici lui Dumnezeu bine primită, când copila a început lucrarea faptelor bune, vrăjmaşul diavol s-a umplut de zavistie zicând diavolilor săi: Vedeţi cum nu se teme de noi şi întru nimic socoteşte puterea noastră? Deci, veniţi să năvălim asupra ei cu ispite, ca s-o împiedicăm de la o lucrare ca aceasta.

Apoi chinuri, ocări, ură şi schingiuiri din partea mamei vitrege. Iar tatăl, gros la minte şi întunecat la judecată, în loc să aducă laudă lui Dumnezeu că s-a învrednicit a fi tatăl unei asemenea fecioare, mai vârtos o muncea în felurite bătăi şi chinuri.

Ieşind el cu plugul la câmp şi poruncind femeii să-i gătească bucate şi să le trimită prin Filofteia, tatăl fericitei a flămânzit în repetate rânduri căci biruită de milostenie şi neavând cu ce altceva să-i miluiască pe săracii care-i ieşeau în cale, ii hrănea din bucatele tatălui său.

Vicleanul diavol aduce însă gând rău şi ucigaş căci într-una din zile, tatăl îşi pândeşte copila şi văzând faptele ei, biruit de mânie a zvârlit într-însa cu barda cea plugărească, rănind-o la un picior. Atunci îndată o! minune, şi-a dat sfântul şi fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Sfântul ei trup rămânând pe pământ şi încă curgând sânge din piciorul cel tăiat, a strălucit cu slava cerească, încât lumina şi locul dimprejur.

Arhiepiscopul, împreună cu toţi arhiereii, cu tot clerul său şi cu toţi cei mai mari ai cetăţii şi mulţime de popor, auzind lucrul acela minunat, au alergat cu făclii şi tămâie, cu slujbe şi cu rugăciuni; şi, ajungând, au văzut sfântul ei trup strălucind cu acea dumnezeiască lumină şi s-au minunat cu toţii.

Au voit să ridice sfântul ei trup după porunca arhiepiscopului şi a arhiereilor, să-l ducă în cetate însă nicidecum n-au putut să-l ridice şi nici măcar să-l mişte sau să-l clatine. Cunoscând astfel toţi că nu este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge cu dânşii în cetatea care era patria ei, au început a se ruga către dânsa şi a-i spune pe nume locuri de dincoace de Dunăre.

I-au pomenit de Bucureşti, Craiova şi alte târguri mai mici; i-au pomenit mănăstirile de prin târguri, de prin munţi, dar n-a vrut să asculte rugăciunea lor, până când i-au pomenit, în treacăt şi fără nădejde biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş. Şi cum i-au pomenit această sfânta biserică, îndată s-a uşurat, mai mult decât greutatea cea firească.

Cu mare cinste, slavă şi alai primindu-i sfintele moaşte şi aducându-le cu cântări de psalmi şi cu doxologii, le-au aşezat în biserica domnească. De atunci până acum se află nestrămutate din acel oraş, cu toate schimbările vremilor, stăpânilor şi răscoalelor, ce adeseori s-au întâmplat în ţările acestea.

Acest lucru văzându-l ceata diavolilor - care mai înainte credeau că o vor amăgi prin măiestriile lor şi o vor împiedica de la lucrarea faptelor bune, că o vor birui şi o vor face vânăt al lor, fiind ei singuri biruiţi şi ruşinaţi, s-au dus tânguindu-şi neputinţa şi nehărnicia lor, căci n-au putut birui pe o copilă simplă.

În acest chip săvârşindu-se Sfânta Filofteia, sfântul ei suflet, suindu-se la Dumnezeu strălucind cu negrăită slavă cerească şi dumnezeiască, înconjurat de sfinţii îngeri şi de cetele sfinţilor, a fost petrecut la împărăţia cerurilor şi aşezat împreună cu fecioarele cele înţelepte; iar acum se veseleşte şi se îndulceşte de frumuseţile cele negrăite ale Mirelui ei celui veşnic şi nemuritor.

doxologia.ro

Scrisoare către Moş Nicolae - de Vali Slavu

2013-12-04T21:47:00.000+02:00

"E prima dată când îţi scriu…

Am auzit că vei veni

Cu daruri multe la copii.

Scrisoarea mea nu-i prea frumoasă

Mă iartă! -ţi scriu la lumânare

Şi mâna-mi tremură cam tare,

Că este frig la noi în casă.

Nu sunt flămând, cu fraţii mici

Am împărţit un colţ de pâine.

M-aş bucura de-aş şti că mâine

Va fi să treci şi pe aici.

Ştiu, mulţi copii sunt cu nevoi,

Eu nu-ţi cer jucării frumoase,

Ci-n ghetele acestea roase

Să pui, te rog, ghetuţe noi!"

Ceva frumos :)

2013-12-02T21:51:00.000+02:00

"Cu câţiva ani înainte de cel de-al doilea război mondial, exista un cuplu în care cei doi se iubeau foarte mult. De fiecare dată barbatul, în orice ocazie, încerca să-şi arate dragostea faţă de ea. Ea era frumoasă, sensibilă, dar şi firavă din punct de vedere al sănătăţii.

Începând războiul, bărbatul este nevoit să meargă pe front, unde trece prin foarte multe încercări şi de multe ori ca prin minune scapă să nu fie ucis. Se ruga în fiecare zi să-l ajute Dumnezeu să trăiască pentru a se întoarce acasă lângă soţia pe care atât de mult o iubea.

Fiecare gând al său era să o strângă din nou în braţele sale şi asta îi dădea putere să reziste foamei, frigului şi rănilor. Când se termina războiul, mai fericit ca niciodată porneşte către casă parcă plutind…

În drum, aproape de satul său, se întâlneşte cu un prieten de familie care după bucuria de a-l revedea viu şi întreg, încerca să-l consoleze pentru încercarea prin care trec…

- "Care încercare?" întreba neliniştit bărbatul.

- "Încă nu ai aflat?... soţia ta a avut o infectie foarte grea, a scăpat cu viaţă dar acum chipul ei este deformat." Răspunse prietenul trist.

Bărbatul cade aproape leşinat şi rămâne plângând cu amar pe marginea drumului…

Spre seară ajunge acasă. Soţia lui după bucuria revederii şi mulţumind lui Dumnezeu pentru minunea de-al ţine în viată, se aşează la masă şi… realizează că multiubitul ei soţ şi-a pierdut vederea în război! Crezând că printr-o rană de război a ramas orb, nu-l întreabă niciodată despre acest lucru pentru a nu suferi şi mai mult. Îi acordă îngrijirea cuvenită cu multă dragoste şi trăiesc efectiv fericiţi încă cincisprezece ani.

După aceşti cincisprezece ani şi suferinţa unei boli aprope incurabile, pe patul suferinţei soţul îi închide ochii multiubitei sale soţii şi… îi deschide pe-ai lui!

Pentru cincisprezece ani s-a prefăcut că este orb ca să nu îi mărească suferinţa…

Asta înseamnă să iubeşti!! Să te faci pe tine orb pentru a nu răni pe celălalt...nu devenim orbi din indiferenţă sau prostie ci, din sensibilitate, din politeţe şi mărinimia sufletească de care dăm dovadă.

Şi mă gândeam cât de rar în zilele noastre auzim cazuri de genul acesta. Altădată relaţiile erau mult mai lungi, mai frumoase, mai fericite. Exista o frumuseţe şi un dor sfânt între cei doi.

Un simplu gest, o mică floare, o privire era izvor de bucurie, tresăltarea inimii şi lacrimi de fericire (...)"

De vrei să știi ce înseamnă român...

2013-12-01T22:02:00.000+02:00

"De vrei să știi ce înseamnă român,

Întreabă munții și codrul străbun

Ascultă doina ciocârliei cântată de cu zori

Și vino pe la noi de sărbători!

Sub luciri de stele, vei găsi acel român

Versul mioriţei să ţi-l spună

Prin povestea vorbei peste timp te va purta

Pe tărâm de vis în ţara mea." Dan Spătaru

"Se dezbracă iarăşi pomii..."

2013-10-20T20:18:00.000+03:00

- - - - - - - - - Culorile toamnei - - - - - - - - -

(versuri şi imagini: Ciucă Maria Gabriela)

"Vine toamna zgribulită

Peste uliţie şi sate

Cu covoare colorate

Şi parfumuri asortate.

Se dezbracă iarăşi pomii,

Frunzele se joacă-n zare,

Randunica cea firavă

Pleacă-acolo unde-i soare.

Vezi cum pleacă stoluri, stoluri,

La răscruce se aşteaptă,

Lasă-n urma lor parfumul

Serilor de primăvară.

Ele pleacă peste sate,

Peste mări şi peste state

Într-o ţară călduroasă

La noi...iarna-i prea geroasă"

Fiecare om are ceva frumos de oferit!

2013-10-10T21:14:00.000+03:00

"Am învăţat să aleg oamenii cu inima şi nu am dat greş niciodată.

Nu m-am ruşinat cu prietenii mei diferiţi, fie că sunt săraci, fie că sunt bolnavi, fie că au alte defecte pentru care societatea îi respinge.

Fiecare om are ceva frumos de oferit!

Oamenii nu trebuie aleşi după cum au hainele. Ar trebui să îi alegem cu ochii închişi, să nu le vedem frumuseţea şi nici lucrurile. Şi nu trebuie să alegem oamenii după cum îi aleg alţii.

Cel mai sărac om îți poate îmbogăți sufletul și îți poate oferi foarte multă iubire. Poate că uneori ar trebui să închidem ochii ca să vedem oamenii așa cum sunt cu adevărat... Să nu ne lăsăm păcăliți de false valori și nici influențați de valorile și de percepțiile celorlalți.

Cu ochii închiși sau deschiși îmi văd prietenii minunați și sunt mândră de ei!" Irina Binder

2013-10-09T21:31:00.000+03:00

Iubesc toamna pentru culorile ei, pentru suspinele ei, pentru podoaba ei...O iubesc pentru farmecul, strugurii şi pentru dimineţile ei!

Ador toamna pentru după-amiezele târzii, pentru ceaiurile dulci şi pentru păturile ei groase. Îi admir veşmântul, aroma de must şi întreaga ei dulceaţă!

Venise toamna...venise!

2013-09-28T23:26:00.000+03:00

"Se sculase de la ceai înaintea celorlalţi şi plecase în livadă. Acolo întâlnise toamna ca o cerească despletire subt ochi. O adiere de vânt îi aruncase frunzuliţe galbene în faţă. Privise mirat cerul, livada, zarea asfinţitului…Da!

Venise toamna fără s-o presimtă, fără s-o aştepte ca în anii trecuţi (…)

Venise toamna cu semnul plecărilor. Venise!

Şi ca o pasăre care şi-a regăsit vechiul cuib tocmai în clipa când trebuie să-l părăsească pe celălalt, pentru a intra în cârdul plecărilor de toamnă, Dănuţ îşi regăsise sufletul de anul trecut, aşa cum îl lăsase(…), acuma când vacanţa era în declin.”

Ionel Teodoreanu, La Medeleni

2013-09-27T22:18:00.000+03:00

"Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,

Uite, ochii mei ţi-i dau..."

Ana Blandiana, Descântec de ploaie

2013-09-18T20:59:00.000+03:00

"(...) lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc (...)

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu

Eşti departe plecat şi eu te aştept,

Şi tu ştii că te-aştept (...)

Şi totuşi aştept.

Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…"

2013-09-16T21:06:00.000+03:00

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.”

Mulţumim tuturor celor care ne-au format, motivat, ajutat şi îndrumat!

2013-09-13T21:42:00.000+03:00

"La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocăneşti, nici să năvăleşti ci trebuie doar să cânţi." - Florentina Stoian, 11 ani

2013-08-22T10:05:00.000+03:00

"De vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine" Nicolae Iorga

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

2013-08-20T22:50:00.000+03:00

"Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de pe drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă

După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,

Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură şi coboară printre noi,

Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,

Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!"

Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc!

2013-08-08T23:25:00.000+03:00

"Oamenii sunt făcuţi pentru iubire, oamenii vor să afle dragostea...de aceea, în seara asta, pentru-ntreaga lume voi cânta:

Doar o viaţă, doar o viaţă nu-mi ajunge! Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc! Am nevoie de iubire şi de un pic de fericire, seninătatea din privire şi de un strop de nemurire, aşa că doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc!

Am plecat pe-un drum şi nu ştiu unde...undeva, capătul într-o zi am să-l găsesc. Cele bune, cele rele: cum au fost, pe toate le iubesc."

Holograf, "Doar o viaţă nu-mi ajunge să iubesc!"

de Sânziene...

2013-06-22T23:50:00.000+03:00

Legendele spun că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase care trăiesc prin păduri au pe câmpii. Ele se prind în horă şi "dau puteri" deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor, zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ.

Sânzienele cântă şi împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii.

"Femeia şi biscuiţii" sau...când ne lovim de propria atotştiinţă!!

2013-06-20T22:06:00.000+03:00

"O tânără stătea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aştepte mult timp, şi-a cumpărat o carte şi un pachet cu biscuiţi. Ca să treacă timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat, erau biscuiţii şi pe următorul scaun era un domn care citea ziarul.

Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alături a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignată, dar n-a zis nimic şi a continuat să citească. În interiorul ei îşi spunea: "Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aş avea numai puţin curaj, i-aş face morală."

Şi aşa de fiecare dată, când ea lua un biscuit, lua şi el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene. Când a mai rămas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: "Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toţi!" Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat jumătate. "Ah! Asta e culmea!" gândi ea şi îşi luă lucrurile, cartea şi geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când...surpriză! deschizând geanta vede că pachetul de biscuiţi era întreg, neatins, în geantă!

Se ruşină de modul în care s-a comportat şi abia atunci înţelese că pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături. Domn care împărţise cu ea chiar şi ultima bucăţică, fără a se simţi indignat, nervos sau superior, în timp ce ea se comportase urât şi îşi simţise orgoliul atins. Şi nici măcar nu avea posibilitatea să se explice sau să-şi ceară scuze. "

Acum întrebarea se pune: De câte ori n-am fost ruşinaţi de propriile gânduri, atitudini sau fapte pe care iniţial le crezusem literă de lege? Sau de câte ori realitatea a dat peste nas atotştiinţei noastre? căci, înainte de a gândi răul ar trebui să ne uităm bine în jur. Şi dacă ne uităm cu atenţie atunci observăm că nu întotdeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi.

Învaţă de la toate!!

2013-03-03T21:37:00.000+02:00

"Învaţă de la ape să ai statornic drum, învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum, învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui, învaţă de la piatră cât trebuie să spui, învaţă de la vântul ce-adie pe poteci cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

sursă foto: google

Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei şi du-te la furnică să vezi povara ei...învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi, învaţă de la lună să nu te înspăimânţi!

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor, învaţă de la toate, că totu-i trecător...ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci, să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!"

(din lirica norvegiană)

"Vine primăvara!" aşa că "E primăvară, iarăşi primăvară"!!!!

2013-03-01T20:59:00.000+02:00

VINE PRIMĂVARA!!

"Vine primăvara pe dealuri şi câmpii...răsună toată ţara de cântece zglobii

Peste câmpuri şi livezi zboară o urare...Primăvară bun dorit! Bine-ai venit!

Vine primăvara pe-o aripă de vânt...am să iau vioara şi-am să învăţ să cânt!

Fiincă-mi place foarte mult muzica uşoară....ştiu un cântec, cum zice: Le le le!

Vine primăvara cu-alaiul ei de flori...Se îmbracă ţara în strai de sărbători

Lumea toată e a ta! râzi copilărie!...pentru tine este loc de cânt şi joc!"

...............................................................................................................

E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!

"Din somnul orb de noapte-ntunecoas, de unde-eu stat departe de frumos

Se reîntorc livezile acasă în rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară! Pe fiecare margini de făgaş

Îşi scot strămoşii degetele - afară, de ghiocei, de crini, de toporaşi...

Se simte iarăşi mirosul câmpiei... din nou aruncă soarele pojar

La cântecul înalt al ciocârliei, ies roadele cu capetele-afar

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii...în codri cucii iar-au năvălit

Se bat cu gâtul păsările-n săbii şi glasurile-şi dau la ascuţit"

Valentine' s day?

2013-02-14T15:36:00.000+02:00

Iubirea? Azi sărbătorim iubirea doar pentru că-i "Valentine's day"?

Azi suntem mai îndrăgostiţi decât ieri şi ne dăruim inima mai mult ca oricând? în...inimioare pe căni, inimioare în prăjituri, flori inimioare, baloane cu inimioare, inimioare pe ursuleţi, perne inimioare, inimiare şi iar inimioare! Dar iubirea adevărată n-are nevoie de "inimioare" cum n-are nevoie nici de o anume zi pentru a fi arătată!

Când iubeşti, iubeşti "în fiecare minut, secundă, frântură de timp"! N-ajunge să te îndrăgosteşti o dată...căci, prin tot ceea ce face celălalt, cu fiecare gest şi cu fiecare lucru pe care-l descoperi la el, ajungi să te îndrăgosteşti de două ori, de 9 ori, de 10 ori pe zi!

Şi te îndrăgosteşti în fiecare minuţel pentru că, aşa cum am aflat şi eu, îndrăgostirea vine după iubire (iar ceea ce precede iubirii e simplul fapt de "a plăcea pe cineva").

Cum spuneam, te poţi îndrăgosti la fel de frumos de cel de lângă tine şi la 20 şi la 40 şi la 80 de ani!

Citisem cu ceva timp în urmă o relatare (pe care mi-aş fi dorit să o postez aici dar din păcate nu reuşesc s-o mai găsesc) a unei tinere care-şi amintea de cuvintele bunicii sale! Îi spunea doamna, că şi atunci când avea 65-70 de ani (sau poate mai mult...nu mai reţin) îi tremurau picioarele văzându-l pe soţul său (de la fereastra bucătăriei) când se apropia de casă! Ce frumos, ce frumooos!! Vă daţi seama cât de mare era iubirea pe care cei doi şi-o purtau unul altuia? Atât de mare că nici timpul, nici greutăţile de zi cu zi nu reuşiseră să o înăbuşe...dimpotrivă, cred eu, o cristalizaseră şi o întăriseră tot mai mult!

Păi, în zilele noastre nici măcar proaspeţii căsătoriţi (bineînţeles, o parte din ei...)nu mai pot simţi atât de frumos!...au devenit imuni săracii, de la prea mult "te iubesc!"...iar căsătoriile de probă, divorţurile "fără număr" şi alte felurite minuni întregesc acest nefericit tablou.

Noroc că mai există oameni cu frică de Dumnezeu, oameni simpli care prin felul lor de-a trăi pot fi modele şi-i pot îndruma şi pe alţii (păcat însă că promovăm toţi "domişorii" şi toate "domnişoarele" care azi sunt cu X-ulescu, mâine cu Cutărescu...şi-atunci, urmându-le modelul -voluntar sau involuntar- cum să mai găsim noi liniştea şi stabilitatea unei relaţii?)

Cu toate acestea, iubirea pură, iubirea adevărată există!! Iar icoana ei vie stă ascunsă printrea firele grizonate de păr, printre stângerile de mână şi zâmbetele timide ale bunicuţilor noştri!...

Gând de...primăvară!

2013-02-12T14:40:00.000+02:00

Şi pentru că iarna e pe sfârşite (gataaa! Yupii, yeei!) sufletele se scutură de ultima zăpadă şi păşesc timid dar cu foarte mare speranţă spre..un nou început? Da, da, da...spre un nou început!! (şi cât îmi mai plac începuturile!! :X)...

Aşadar, să profităm de aceste momente în care întreaga natură se primeneşte şi...să-ncepem şi noi "curăţenia de primăvară"! Aruncăm regretele, lustruim sentimentele şi parfumăm prieteniile! Spălăm greşeala, scuturăm îndoiala, păstrăm pe cei dragi şi-i sortăm pe ceilalţi!

Şi cum spune rapsodia ("Ies gospodinele iuţi ca albinele, Părul le flutură...toate dau zor. Unele mătură, altele scutură colbul din pătură şi din covor" ) să nu lenevim ci cu elan să ne curăţim, înoim şi ordonăm gândurile pentru ca mai apoi să avem unde sădi şi uda cele mai de preţ flori: iubirea, sinceritatea, înţelepciunea, prietenia, dăruirea, curajul, modestia şi toate de un soi cu acestea!

Dar cum spuneam, suntem abia la jumătatea lui februarie, of!! Iar dorul după soarele primăvăratic, mireasma viorelelor şi trilurile păsărelelor parcă ne fac pe toţi mai...poeţi...că doar trebuie să-i cântăm primăverii, nu? Altfel, văzând că nu-i aşteptată, aşa simţitoare cum e dumneaei, sigur va întârzia! :))

Şi fiindcă zilele trecute am citit o frumuşică poezioară făcută "doamnei cu pricina" v-o arăt şi vouă! Cum ziceam, primăvara asta ne face pe toţi, dar pe toţi...poeţi! Ceea ce bineînţeles, e MINUNAT!

Anotimpul florilor

Primăvară, primăvară, ce aştepţi? Vino-acum iară!

Tu faci totul să-nverzească, soarele să se trezească!

Tu eşti raza dimineţii, tu eşti floarea tinereţii!

Şi mai eşti, aşa să ştii, cutia cu melodii...

Melodia codrului şi cea a izvorului

Un poem de neuitat, ce-n suflet s-a imprimat!

Le aduci cu tine toate şi le-aşterni ca într-o carte,

Lin, încet cum se cuvine, cald, plăpând cu gingăşie.

Toporaşi şi brebenei, tămâioare, ghiocei,

Mult parfum şi mult nectar...ni le dai pe toate-n dar!

Culorile ţi-s pastelate, ploile înmiresmate

Păsările-ţi ciripesc iar florile ne zâmbesc!

(Autor: Ciucă Maria Gabriela)

....sau "zâna primăvară" din imagine :D