In urma cu un an ne-am gandit sa ne surprindem unii pe altii cu povesti despre bunatate si oameni binevoitori. Acum Multumeste.Net isi aduna toate intamplarile frumoase si prietenii optimisti si se muta in strada.

Vino pe 12, 13 si 14 iunie la Street Delivery pe Strada Arthur Verona si marcheaza pe Harta cu Bunatati a Bucurestiului un loc in care stii ca s-a “comis” o fapta buna. In schimbul povestii tale vei fi trecut in legenda hartii si vei primi un certificat de buna purtare sub forma de balon colorat (pe care, daca vrei, poti sa-l dai mai departe unui necunoscut pe strada ).

Ajuta-ne sa sufocam orasul cu energie pozitiva si dovezi de buna-vointa! Nu se stie niciodata ce poveste ascunde magazinul mixt de la colt, sau un taximetrist oprit pe strada Sperantei… Iar daca bunatatile nu sunt suficient de ispititoare, afla ca te asteptam si cu turta dulce si ursuleti de jeleu

Incepand cu 1 iunie, vei gasi flyer-ul Metro Smilers pe Multumeste*net si pe YAZEE.ro. Descarca, printeaza (o buna ocazie sa faci ceva cu hartiile folosite care zac prin sertare la birou), decupeaza si inarmeaza-te cu flyere de fiecare data cand iei metroul. Cum prinzi un calator cu zambetul pe buze, inmaneaza-i fluturasul si multumeste-i pentru zambet in numele tuturor Bucurestenilor care cred in buna dispozitie, cu sau fara motiv.

Trimite-ne povestile, pozele sau filmuletele astfel initiate la faptebune [arond] gmail.com, iar noi le vom posta in micul jurnal de fapte bune Multumeste*net.

Raspandeste voie buna si ti se va intoarce, cel putin inzecita!

DOWNLOAD FLYER.

_________________________________

O campanie nascuta pe CIVIKA.ro

Patita de Mihaela.

stateam la rand la casa, in fata mea era un domn cu un carucior plin (genul tricou mulat, ochelari de soare, burta, bmw etc)si la casa doi varstnici. cei doi, sot si sotie, cuplul clasic de pensionari de moda veche - posetuta, batista, taior, costum vechi, lavanda, naftalina, amintiri de bunastare - cumparasera doua banane. la casa, vanzatoarea scaneaza produsele si cere banii. urmeaza penibilul, celor doi le lipseau cativa banuti ca sa faca suma ceruta. vanzatoarea impasibila le  spune sa renunte la un produs, domnul din fata mea vocifereaza enervat ceva de genul:”daca n’aveti banii de ce nu stati acasa…”. Batranii rusinati si incurcati incearca sa explice ca nu pot renunta la o banana deoarece au doi nepoti si nu se pot duce doar cu una, dar nu se pot duce nici cu mana goala, “se poate duce sotul sa aleaga ceva mai ieftin?”. indignata de atitudinea nerusinata a celor doi (barbatul si casiera), ma ofer sa dau suma derizorie batranilor chiar daca asta presupunea inca o umilinta. situatie este deblocata, doamna imi multumeste, isi cere scuze insistand sa facem schimb de numere de telefon pentru a-mi returna banii. o asigur ca nu este nevoie, oricine ar fi facut la fel, dau ziua buna si plec spre iesire. la un minut, cineva striga din spate si cand ma intorc, doamna “alerga” dupa mine victorioasa, gasise intr-un buzunar o moneda, macar pe asta sa mi-o dea, altfel s-ar simti vinovata.

m-am gandit mult timp dupa aceea la bunicii mei (morti de multi ani) care ma asteptau intodeauna cu ceva bun cand eram copil. am aflat mult mai tarziu ce pensii mizerabile aveau si cum numarau banutii pentru o jucarie, o prajitura, o ciocolata sau macar o eugenie ca “vine copilu’ de la oras” :)) probabil batranii mei din magazin nu mai sunt nici ei in viata, dar eu le port un gand bun si acum.

numai bine!

Comisa de Sonia Chelcea.

Plimbandu-mi fizicul de 1.60 si 45kg pe intunecatele alei ale centrului, in drum spre casa, o tanti cu ceva experienta in ale strazii imi spune: “Ce-i cu tine la ora asta pe aici? esti cam mica pentru plimbari noaptea! “. Ii raspund politicos dar cu o nuanta de “lasa-ma-n pace” ca ma duc acasa. Auzind asta, un val de grija si responsabilitate a lovit-o pe domnisoara in cauza oferindu-se sa ma conduca din cauza pericolelor ce aveam sa le intampin daca mergeam singura (asa cum a sustinut dansa).

Odata pornite la drum incep si povestile.  Imi tot spunea cat de periculos este noaptea pe strada pentru o fata “mica” ca mine si cum ca ar trebui sa am “spate” pentru siguranta, ea cunoscand toate pericolele pe care le definea foarte simplu numindu-le “nebunii de pe strazi” pe care ii certa si batea de fiecare.

Colac peste pupaza, am ajuns in fata blocului unde i-am multumit pentru escorta si pentru lectia strazii, verificand subtil daca mai am telefonul in buzunar.

2. Mi-am pirdut buletinul (acu vreo 8 ani), 2 tineri au venit la usa si mi l-au inapoiat. Nici macar nu stiam ca l-am pierdut.

3. Mi-au picat banii din buzunar si un domn m-a atentionat.

4.Un cersetor i-a dat unei prietene vreo 50 de bani sa-si ia cafea.

5. Un cersetor mi-a dat o tigara.

6. O vazatoare mi-a dat o ciocolata cu toate ca imi lipseau cativa banuti.

7. Masina oprita in intersectie (prietenul meu la volan) masina trebuia impinsa, am coborat si am impins masina, abia am urnit-o imi era foarte greu, un motociclist a oprit si m-a ajutat sa imping masina, nici macar nu i-am vazut fata ca nu si-a dat casca jos.

Multumesc tuturor, fiti buni si fiti nebuni vorba lui Craioveanu si Dobrovolschi.

Patite de Oana.

Comisa de Alinutza.

Era tarziu, femeia plecase acasa de mult. Pretul DVD-ului era nesemnificativ, dar aici era vorba de un principiu… si in plus voiam neaparat filmul respectiv, pe care nu-l mai gaseam in alta parte.

A doua zi m-am dus la chiosc, cu argumentatia gata pregatita si toate posibilele ei contraargumente gata combatute.

- Sarut mana, am cumparat iesi DVD-ul acesta de la dvs… si am avut o surpriza…

- Ce, era alt film?! spune vanzatoarea alarmata.

- Nu, si mai bine.

Si-i arat carcasa goala. Acesta era momentul critic, in functie de care urma sa trec la represalii mai dure sau mai blande. Cand colo…

- Aaa, vai, imi cer scuze, stati ca va dau imediat altul!

Nu ma asteptam la atata promptitudine… Dar asta nu a fost totul. Femeia a cotrobait pe sub tejghea si, odata cu DVD-ul cel nou, mi-a mai dat unul, cel cu A Bronx Story:

- Vi-l fac cadou si pe asta, ca m-ati inteles si nu mi-ati facut greutati la patron!

Imi pare rau ca in ziua de azi e de mentionat un gest frumos, cand de fapt ar fi trebuit sa fie ceva normal. Dar asta este, si-i multumesc doamnei in cauza.

Patita de veone.

Comisa de Alinutza.

Comisa de Alinutza.