Ăsta-i banneru:

Vă place or nu vă place, va trebui să vă obişnuiţi sau să nu mai intraţi pe TM-99-BLOG… sau… pe toate blogurile ce-l vor afişa (?) Şi nuuuu era un apropo :D.

În altă ordine de idei, săptămâna asta susţin Blog de Timişoara. Baftă!

Omul: Am fost omul care am avut totul, iar acum mă uit în jur şi totu-i gol. Nici nu ştiu ce mă doare mai tare, că nu mai am pe nimeni sau nu mai am nimic? Am avut totul, dar sub formă de vis… Acum toată viaţa-mi e plină de oftaturi şi puncte de suspensie. [către o persoană inexistentă] Vă mai am doar pe voi… voi, fantome ale trecutului. Tu! Treci în stânga! Tu în dreapta… Voi, grupul de acolo… stânga vă rog! Domniţă [zâmbind nostalgic], dumneata fă te rog un pas în faţă. Îţi aminteşti tu de cele patru zile petrecute la Călimăneşti… acum vreo 4 veri? Eh… parcă şi soarele strălucea mai tare… şi păsările cântau mai frumos… măcar de-aş fi avut curajul să-ţi dau bună ziua. Poate-ai fi fost şi tu acum cu mine, aici… în abis. Poate dacă aş fi zis ceva, nenorocito, acum vorbeam cu tine şi nu cu aerul! [cade în genunchi] Dar nu e vina ta. Voi, din stânga… sunteţi cei ce m-aţi lăsat să putrezesc încet-încet, îmbătat cu bere din drojdie de vise, iar voi, ceilalţi, cei din dreapta, nu mi-aţi adresat nicio vorbă o viaţă… dar aţi făcut parte din ea. Domniţă… la dreapta vă rog.

Acum… nu mai am nimic în afară de nasul ăsta… un nas pentru toate uşile pe care nu le-am deschis niciodată.

1. Cu toate că poate pare banal, aş vrea să îi menţionez pe lista mea albă pe băieţii de la Şuruburi din Dorobanţi (Timişoara, ca să nu existe confuzii), care m-au ajutat ieri vreme îndelungată să aleg nişte nenorocite de şuruburi. Ţin să precizez că preţul unui şurub era 0,2 lei, iar eu cumpăram vreo 20,  aşa că nu e vorba de o achiziţie mare care să le stârnească interesul. Băieţi, dacă citiţi asta, mulţumesc! Ştiu că este slijba lor, dar să fim serioşi, la câţi vânzători plictisiţi şi nesimţiţi există, când dai de unul de treabă rămâi puţin uimit. Numai de la voi o să cumpăr şuruburi de-acum :D!

2. Pentru următoarea poziţie pe lista mea, va trebui să vă povestesc o întâmplare. Acu vreo câteva săptămâni am parcat în complex, undeva printre cămine. Am lipsit în jur de jumătate de oră, după care m-am întors la maşina mea care era blocată din trei părţi. M-am chinuit vreo 10-15 minute să o scot, după care proprietarul unei maşini (de Arad) a ieşit pe geam şi s-a oferit să şi-o mute ca să-mi fie mai uşor. Nu am reuşit nici aşa, deşi el insista că ar trebui să meargă acum. Simţeam că mi se îmblonzeşte părul, că sunt femeie şi nu pot să conduc, ca atare i-am pus cheile în mână să o scoată el (maşina, adică). Mi-a revenit oarecum inima la loc când nu a reuşit nici el. Pe moment, nu mai era aşa importantă maşina, pe cât era de important orgoliul meu. Stăm noi, analizăm situaţia şi concluzionăm că o singură maşină mutată, un Polo parcat în spatele meu, ar fi suficient pentru a ieşi fără pagube şi fără prea mult deranj. Cum proprietarul nu a binevoit să-şi lase un număr de telefon în geam, am zis: hai s-o mutăm, că-i mică şi uşoară. S-au pus vreo trei voinici să o salte şi să o mute cu mâinile goale, dar micuţa nu vroia cu nici un chip să se deplaseze măcar un centimetru. “Ai cablu de tractare?” mă întreabă arădeanul. “Am”, zic. Şi cât ai clipi Polo-ul a fost tractat vreo 20 de metri, cu spatele, cu frâna de mână trasă şi în viteză. Nu vă zic ce emoţii am avut când nu se mai oprea din inerţie. În fine, s-a oprit în mijlocul drumului, dar s-a oprit.

Un amănunt interesant pe care l-am omis, este că numărul maşinuţei mutate era de Mehedinţi. Culmea nesimţirii, olteanca a privit de pe geam toată faza, dar nu a binevoit să coboare să o mute ca să nu se ajungă la aşa ceva. Eh, după ce i-am mutat maşina a început concertul: “Ce făcurăăăăăţi cu maşinaaaaa… Auauauau….. maşiiiinaaaaa…. o târârăăăăăţi”. A coborât soţul oltencei, care era niţel mai calm. A sunat la polţie. Discuţia genială:

Olteanul: (încearcă să relateze toată povestea)

Poliţistul: Dom’le v-au lovit maşina?

Olteanul: Nu pricepi că mi-au târât-o?

Poliţistul: Deci nu e accident.

Olteanul: Nu.

Poliţistul: La revedere!

Ca atare, vreau să mulţumesc poliţistului care nu s-a băgat. Omulte, la câţi nervi aveam, mi-ai aşternut un zâmbet pe faţă. Tot pe lista albă ajunge şi arădeanul care m-a ajutat, deşi putea foarte bine să nu o facă. Până la urmă nu maşina lui mă incomoda, aşa că nu avea nicio legătură. Buuun, ar mai fi şi toţi cei strânşi în parcare, pentru că n-a fost unu să n-o ia la mişto pe olteancă şi să nu-mi ia apărarea.

Ştiu că nu e cea mai elegantă metodă de a rezolva o problemă, dar mai dă-vă dracu şi învăţaţi cum şi unde să parcaţi.

Ajunge cu mulţumirile pe azi, iar în încheiere, aşa scurt, vreau să introduc şi un colţ de listă neagră că altfel nu pot. Locul îi revine, cu “mulţumiri”, domnului care mi-a zis să cumpăr şuruburi ca nu există şi care, după ce (cu greu) am găsit o soluţie, îmi zice: “Eh, mai greu cu femeile şi şuruburile…”.

Din motive de nervi şi poluare fonică am omis să o filmez/pozez.

Domnişoara dădea telefoane şi claxona simultan. Într-un final încearcă să plece. Terenul nu e tocmai drept, în urma ultimei ploi formându-se o pseudo-groapă. I-a murit motorul de cel puţin trei ori. Manevre, stânga, dreapta, faţă… n-am înţeles nimic. A lăsat-o baltă într-un final, după care (evident) a început să claxoneze din nou.

Pentru că nu mai suportam, am ieşit afară să o sfătuiesc:

Eu: Domnişoară, scoate-o pe banda a doua.

Ea: Nu! Că tre să urc pe canal şi eu nu-mi stric maşina. (Notă: Avea “gip” şi canalul era înălţat vreo 5-10 cm)

Eu: (WTF proasto, eşti cu tancu în primul rând, iar apoi ce legătură are canalul care este în faţa ta?) Hai că nu tre’ să urci pe el. Scoate-o că te ghidez eu (nu că ar fi fost necesar).

Ea: Nu, că nu merge.

Eu: Ţi-o scot eu.

Ea: … (îmi întoarce spatele)

Eu: (ajunsă deja la exasperare) Îţi opresc circulaţia până o scoţi!!!

Ea: … (claxon iar)

Eu: (Cu ciudă) Auzi domnişoară: Mie mi-au blocat maşina aici. Eşti parcată pe spaţiu verde şi dacă mai claxonezi o dată chem ADP-ul şi să vezi cum îţi scot ei maşina de aici!

Ea: Păi dă-mi număru. Să sun să mute maşina asta de m-a blocat.

Eu: (Toanto) Ţi-o ridică şi pe a ta. Că n-ai ce căuta pe locul ăsta.

Ea: …

Finalul e destul de liniştit. Apare proprietara celeilalte maşini, o mută şi pleacă în pace amândouă liniştite. La câţi nervi mi-a făcut, meritam şi eu, în încheiere un cat-fight delicios, zic.

Concluziile:

- Pisi, tot respectu, cumva ai muncit maşina aia, că altfel nu ţineai ATÂT la integritatea ei.

- (Vorba lu Tudor) Unde ţi-ai câştigat permisul? Într-o cutie cu cereale?

- Uite aşa mi-a futut mie cineva după-amiaza în care aveam nevoie de linişte şi odihnă. Din nou, multă muie (productivă sper, că poate-ţi iei Smart şi încapi mai uşor :D)

Later edit: Am uitat să precizez că a doua bandă era pe acelaşi sens de mers.

]]> http://mybeautifulinsanity.com/2009/07/14/proasta-si-gipul/feed/ http://mybeautifulinsanity.com/2009/07/13/a-fi-femeie/ http://mybeautifulinsanity.com/2009/07/13/a-fi-femeie/#comments Mon, 13 Jul 2009 13:57:56 +0000 bloodie http://mybeautifulinsanity.com/?p=391 Sunt femeie… Da, am 21 de ani şi sunt femeie. Una mai tânără dar, tot femeie sunt. Scriu ceea ce scriu pentru că mă intrigă mamiferele sexuate asemănător mie care (şi văd că e un nou curent) cred cu tărie că le-ar prinde mult mai bine o piele bărbătească. Eee… dar n-ar fi nicio bubă până aici, adevărata mea confuzie vine din faptul că tot acestea se auto-proclamă “feminine”. Ori ori?

Aş vrea ca paranteză să clarificăm o confuzie de termeni: “feminista” este aceea care luptă pentru egalitatea drepturilor între sexe şi nu este nici pe departe echivalentul “misoginului“, femeia care manifestă repulsie pentru bărbaţi numindu-se “misandră“.

Acestea fiind spuse, vreau să mărturisesc că mă simt absolut excepţional în pielea mea şi nu aş da asta pentru nimic în lume (mai ales la schimb cu bărbăţia). Femeile şi bărbaţii sunt fiinţe foarte diferite, ca atare va trebui din start să acceptăm că egalitatea absolută este o utopie. În ceea ce priveşte aspectele generale ale vieţii, drepturile şi privilegiile, aş spune că feminismului i-a cam trecut timpul şi există egalitate. Discriminarea nu ia naştere dintr-o meteahnă a societăţii ci din lipsa de educaţie a unei mari mase (atât de mare încât mulţi generalizează).

N-am să neg faptul că există bărbaţi mai… neciopliţi - ca să evit cuvinte culese din regnul animal -  şi femei care sub steagul alb al egalităţii cer de fapt privilegii.

Ca femeie poţi realiza absolut orice azi, izbindu-te doar de discriminarea provenită din nesimţirea nativă a unor oameni (care este pedepsită de lege în caz că nu ştiai). A nu se face confuzie cu discriminarea din evul mediu, care este cu totul altă poveste.

Nu iau apărarea niciunei tabere, doar că m-am săturat de ipocrizie.

După ora 5 parcă totul se dezmorţeşte, dar lumea începe să trăiască cu adevărat doar vinerea. Vreau o viaţă plină de sâmbete.

_____________________________________

[1] Personajul Louis din “Copilul Divin” (Paskal Bruckner)

Ştiu că probabil nu veţi citi niciodată aceste rânduri, asta nu pentru că sunteţi poliţist comunitar şi nu s-a lipit nimic de intelectul dumneavoastră în cei aproximativ 4 ani de studii, nici pentru că - asemenea colegilor dumneavoastră în uniforme albastre - nu aveţi nicio tangenţă cu tehnologia mai avansată de cea a unui televizor. Am să-mi vărs totuşi oful, în speranţa că voi scăpa de scârba adunată.

Domnule, probabil aţi fost jandarm, sau probabil prea gras ca să intraţi în poliţie. Cine ştie, poate în adolescenţă v-aţi făcut un tatuaj cu o ancoră şi cu inscripşia “Geta” sau “Lenuţa” dedesubt, teribilism ce v-a ţinut departe de Academie. Nu-i nimic, au fost oameni care s-au gândit şi la toate scursurile societăţii, v-au adunat sub un nume şi v-au dat arme. Eee… problema e că o dată cu armele au venit şi efectele secundare: mirajul puterii, aroganţa…

Suntem vecini de vreo două săptămâni, stimabile, iar dumneata care eşti mai vechi în bloc, ar trebui să ştii cât de dificil este să găseşti un loc de parcare. Bineînţeles, nu m-ar fi deranjat să parchez mai departe şi să merg pe jos, dar parcă o promenadă cu un dulap în spate nu e ceea ce-mi doream, aşa că este un gest cât se poate de normal să parchez cât mai aproape de scară. Zilnic, pe “spaţiul destinat amenajării ca şi spaţiu verde” (citat din procesul verbal) sunt parcate diverse maşini, dar pe absolut niciuna nu am văzut-o blocată. Bineînţeles, eu fiind femeie, având maşină cu numere de Hunedoara, fiind nouă în zonă… am avut parte de tratament diferenţial: am lăsat 250 de lei la Poliţia Comunitară şi încă 100 lei la ADP.

Nu voi putea înţelege niciodată cu ce te-a incomodat maşina mea. În fine, legea e lege, iar organu… e organ, dar totuşi, ceea ce mă interesează este de ce legea se aplică numai şi numai pentru mine.

M-am întins la vorbe şi am uitat scopul acestei scrisori. Vă transmit cordial MULTĂ MUIE!

Cu stimă şi respect deosebit,

bloodie

* * *

Contextul care m-a determinat să-i adresez vecinului meu cuvintele de mai sus este unul cât se poate de simplu. M-am trezit liniştită într-o dimineaţă şi am tras jaluzelele apartamentului din imobilul cu numărul xx în faţa căruia am parcat neregulamentar, după cum spune domnul în procesul verbal mai sus menţionat, rămânând surprinsă de o hârtie lăsata în parbrizul meu. Bineînţeles, am început să înjur TelPark-ul, gândindu-mă la cei 3 euro pe care aveam să-i plătesc. Cei 3 euro însă, au părut o binecuvântare după ce mi-am coborât privirea şi am văzut gheara galbenă pe roată.

Nu s-ar fi întâmplat nimic, dacă cineva… vă las pe voi să ghiciţi cine… nu ar fi făcut o sesizare.

Stimă.

* * *

Întrebare pentru cei ce se pricep şi cunosc HCL-urile (în special 371-2007 şi 206-2009): Înţeleg că au voie să-mi blocheze/ridice maşina sau să-mi lipească autocolante pe parbriz, dar… au voie să mă condiţioneze astfel: nu se poate debloca maşina decât dupa dovada plăţii amenzii la poliţia comunitara? Mi s-a spus că nu este suficient să plătesc taxa la ADP, că trebuie să plătesc la comunitari mai întâi, iar dacă nu plătesc in maxim 3 zile mi se ridică maşina, urmând să plătesc altă amendă şi bineînţeles taxa de depozitare în curtea ADP. Este corect?

* Orice asemănare cu personaje sau întâmplări reale este pur întâmplătoare /:)

Pentru cine citeşte articolul acesta, mulţumesc, pentru cei ce s-au plictisit, îmi cer scuze.

***

Mi-a venit azi o poftă cumplită de a scrie şi milioane de idei, nici nu ştiu de unde să încep…

Poate mai târziu, poate mâine…