My name is Sorina...

Pe cand doamna Udrea? Caci despre asta vorbim...

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 14 Jul 2009 22:39:00 +0000

Scriam pe 24 iunie despre ipocrizie. Azi, am vazut si cum sunt predate lectiile de inalta moralitate. Ce s-a intamplat public, ati vazut cu totii. Ce mai trebuie spus? Destul.

Decizia privind demisia(demitarea) Monicai Ridzi era atent pregatita de cateva zile bune. De ce s-a intamplat azi? Simplu. A fost ca o operatie chirurgicala. Si trebuia gasita o zi, dupa care valurile de cerneala si sange sa curga cat mai putin. Azi...era momentul perfect. Dupa ceremonia depunerii juramantului, pe seara, doar in cateva emisiuni urma sa se mai comenteze controversatul subiect. Maine, incepand cu 8.45, seful statului nu va mai fi in tara. Si nu va fi nicio conferinta de presa, asa cum tot el a promis. Si nici joi nu va fi, pana inspre dupa-amiaza. Pentru ca abia atunci se va intoarce de la Praga. Iar vineri sunt mari sanse ca presedintele sa faca o noua baie de multime. Deci... subiectul Ridzi Pitzi s-a incheiat. Hemoragia guvernamentala, cu fantastice costuri de imagine, a fost stopata. Saptamana viitoare cine stie ce va mai fi.

Nu stia presedintele despre contractele facute de Ridzi? Nu cred ca le stia in detaliu, dar stiu ca presedintele cunoastea extrem de bine cum se deruleaza campania fiicei sale la televizor, campanie uneori legata de povestea Ridzi. Iar presedintele tin minte ca a participat la concertul de la malul marii, pe 2 mai. Si fiica sa a fost acolo parca. Cat despre Ridzi... tin minte cat voi trai. Se lipise de microfoanele televiziunilor si cerea cu o disperare inimaginabila sa intre in direct, dupa ce oricum intrase de 100 de ori in ziua aia. Se intampla, evident, in ziua de gratie 2 mai 2009. Si de atunci am zis. Ca atata nesimtire si tupeu nici c-am mai vazut.

Cel mai grav lucru pe care l-a facut astazi presedintele a fost ca a scos vinovate trusturile de presa, televiziunile comerciale pentru cazul Ridzi, deturnand, din nou discutia, lovind iar si iar in credibilitatea mass-media, oricum in scadere. Ceea ce nu vrea sa spuna presedintele este ca, de fapt trusturile, televizinile comericale si presa scrisa au dezvaluit cazul. Ca ziaristii, cu mogulii lor sau fara, au aratat ce se intampla, de fapt, in Guvern, in ograda PDL, tabara Ridzi-Udrea- Basescu.

Cazul Ridzi a fost un esec al presedintelui Traian Basescu. Premierul, oricum, nu-i mai raspundea de zile bune ministrului Tineretului si Sportului la telefon. Azi, pragmatismul politicianului Basescu s-a trezit din hibernare. Emil Boc a chemat-o, brusc, pe Ridzi la Guvern. Ridzi apoi si-a dat demisia. Ce a urmat, se stie...The show must go on.

Si a mai spus asta presedintele, astazi, la Cotroceni, catre ministrii: „ Oameni buni, vă rog mult fiţi atenţi ce faceţi cu democraţia! Din păcate, am văzut un act de tip Ana Pauker susţinut cu toată forţa exact de presa care în campanie făcuse înţelegerile cu difuzare fără bani a clipurilor electorale. S-a ajuns ca şi ştirile să fie plătite. Îmi pare rău că această comisie nu a mers până la capăt, şi a arătat din nou laşitatea oamenilor politici. Comisia şi-a oprit lucrările când a dat de firmele care duceau către televiziuni. Nu am autoritatea să cer Parlamentului să continue investigaţia. Am speranţa că o va face Parchetul. Acest caz, Ridzi, trebuie să devină cazul dezbrăcat de sus până jos, prezentat opiniei publice aşa cum este, cu deal-urile lui murdare între om politic şi presă şi făcut un exemplu care nu mai trebuie urmat. Este mesajul meu pentru voi toţi. Toţi aveţi fonduri de publicitate, vă obligă şi Uniunea Europeană, sunt bani europeni pentru publicitate, vă obligă specificul ministerelor să faceţi publicitate. Dar, oameni buni, faceţi-o într-un mod în care să nu existe un soi de cârdăşie presă - oameni politici. Şi una şi alta din părţi trebuie să o facă ferm, trebuie să o facă cinstit şi în interesul publicului.”

Cand presedintele rostea aceste vorbe, ma uitam fix la doamna Udrea. Ce facea atunci tocmai ea? Incercam macar sa-i gasesc privirea. Si se uita...Da, fix. Fix in tavanul Salii Unirii, din Palatul Cotroceni. Nu mai povestesc cum atragea, oricum, atentia tuturor... imbracata toata in rosu, si cu pantofii ei la fel de rosii... imposibil de descris in cuvinte. Dar si de purtat, cred.
Mai cred ca, de cele mai multe ori, pantofii definesc o femeie. Gandindu-ma la doamna Udrea, am ajuns la concluzia ca pantofii...o definesc, extrem de clar. Cred ca am ajuns sa ii stiu aproape toata colectia. Zic "aproape" pentru ca am vaga impresie ca respectiva colectie e infinita. O avea vreo casa, apartament, buncar plin- ochi cu pantofi si genti extrem de scumpe, ca altfel nu-mi explic. Daca ar trebui sa-si scrie colectiile in declaratia de avere, ar scrie romane...Si cred ca i-ar trebui ani buni, parol!

„Dacă vrem ca publicul să beneficieze de o presă cinstită şi de oameni politici corecţi, oglindiţi aşa cum sunt ei, acest tip de înţelegeri trebuie să înceteze. Ele sunt mai toxice şi mai imorale decât multe din actele ilegale care s-au petrecut în România în ultimii 20 de ani.", a mai spus presedintele. E mai toxic si imoral decat ce intamplat in Romania, in ultimii 20 de ani? Comparatia nu numai ca e deplasata, e halucinanta de'a dreptul. E too much...

Desprea doamna Placinta, ce se berfeste in mediile politice? Numai de bine. E ca si cum ai face tot ce-ti sta in putinta sa cazi din lac in put. Pai se spune asa: ca a fost pusa pe listele PDL de domnul Gheorghe Flutur, ca n-are vechime in partid, ci doar sponsorizari oferite cu mare darnicie, ca e croitoareasa de meserie ( inginer textil ), ca a facut costume prin Senat( lucru verificat), ca nu a luat bani pe ele (neverificat), ca tot ce voia e sa-i faca un costum presedintelui ( lucru confirmat prin declaratiile doamnei Placinta), ca Placinta e numele fostului sau sot, ca actualul are vreo 88 de ani si mai are si o casa in Elvetia. Tot in Elvetia unde a fost trimis, in mare graba, si fiul doamnei Placinta, Razvan Placinta. „ A tras pe nas ceva, a fost prins” si acum e sef peste Prima Biserica Ateista de acolo. E dornica de afirmare si, se spune, plina de mult tupeu. E exact ce ne lipsea... zic eu.

Vorba lui Adi Ursu: "Si pe Titanic canta muzica, doamna ministru..."

noreply@blogger.com (ziarist) — Sat, 11 Jul 2009 00:30:00 +0000

Cand am vazut-o seara, la televizor, pe 8 iulie, i-am ascultat doar prima propozitie. Apoi, brusc, am dat televizorul inceeet, inceet, cat se poate de incet.
In seara asta, dupa trei zile, am vazut-o cu sonor. De la 61.47 pana la 1.25.24. 1h 4 min 24 s cu si despre o halucinanta creatura.

AMR o saptamana

noreply@blogger.com (ziarist) — Fri, 10 Jul 2009 22:42:00 +0000

Apropo, unde va duceti vara asta?

Adriana a intrat in blogosfera

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 08 Jul 2009 18:00:00 +0000

Nu stiu de ce a durat atat, dar... mai bine mai tarziu decat niciodata. Adriana Dutulescu a intrat in blogosfera, in cele din urma. O ziarista veche, cu surse beton. Mai buna decat zeci din multe televiziuni. Sa-i uram succes, s-o urmarim si s-o citim!

A fost...

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 07 Jul 2009 23:03:00 +0000

1 octombrie 1992.Romania. Bucuresti. Stadionul Lia Manoliu. Primul concert intr-o tara fosta comunista.

4 septembrie 1996."Man in the mirror". Romania. Bucuresti. Stadionul Lia Manoliu. Al treilea concert din ultimul sau turneu.

...superstarul care implicat cele mai dificile transmisii din istoria recenta a televiziunii. Moartea si inmormantarea au fost invaluite in mister total. A fost un memorial plin de atata emotie sincera incat a facut sa tresara o lume-ntreaga. Si lumea a tremurat si a zvacnit, gratie satelitilor si elicopterelor, chiar si la zeci de mii de kilometri departare, pe toate celelalte continente. A fost, poate, mai iubit de altii, decat de americanii de la el, de acasa. A fost divinizat, idolatrizat, venerat, cinstit, urat, cantat, imitat, adulat, ravnit, pandit, povestit, citat, piratat...A fost un fenomen.

A fost, mai intai, artistul solo care, din 12 septembrie 1987 si pana in ianuarie 1989, a fost adorat de 4,4 milioane de fani. Din 15 tari. A fost starul pop care a acoperit cu muzica lui Japonia, Australia, Statele Unite - cu 54 de concerte - si Europa. 16 luni a cantat. In 123 de tari. Si atunci Bad World Tour a intrat in cartea recordurilor. Ca cel mai mare turneu cunoscut al unui artist solo cu cea mai mare audienta intalnita vreodata. Abia atunci incepuse sa fie venerat si slavit...

A fost omul - vedeta, omul - spectacol, a fost starul si, ulterior, superstarul care, in 1992, aducea odata cu el, pe stadion, si toate ambulantele din oras. Si a adus coloane intregi. Mai multe decat oricine. A adus in Munchen, Rotterdam, Rotterdam, Roma, Monza, Monza, Cologne, Oslo, Stockholm, Stockholm, Copenhaga, Werchter, Dublin, Londra, Londra, Cardiff, Bremen, Hamburg, Hamburg, Hamelin, Leeds, Glasgow, Londra, Londra, Londra, Viena, Frankfurt, Ludwigshafen, Bayreuth, Berlin, Lausanne, Paris, Toulouse, Barcelona, Oviedo, Madrid, Lisabona, Bucuresti, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo. Da, in Tokyo a concertat de opt ori in doar doua saptamani.

In 1992, a fost omul-masinarie care, in doar sase luni si trei zile, a sustinut 45 de concerte. Si ce concerte...Au venit atunci sa-l vada 3,9 milioane de fani. Si tot atunci, el a fost cel care a repus Romania pe harta. A fost primul star de prima mana, de dincolo, „de peste hotare” care a tinut primul concert intr-o prima tara desprinsa din blocul sovietic. Atunci, el a fost cel care a spart gheata.A fost cel care ne-a uimit pe toti.

Si nu s-a lasat. In 1993, tot cu Dangerous, a luat-o de la capat. Din 24 august si pana in 11 decembrie a cantat in Bangkok (2 concerte), Singapore ( 2 concerte), Taipei ( 2 concerte), Fukuoka ( 2 concerte) Moscova (1 concert), Tel Aviv ( 2 concerte), Istanbul ( 1 concert), Santa Cruz ( 1 concert), Buenos Aires (3 concerte), Sao Paulo( 2 concerte), Santiago ( 1 concert), Mexico City ( 5 concerte). Stai si te gandesti. Si te intrebi.... Oare ce fiinta umana poate sustine, poate suporta asa ceva, cu un asa imens succes...?

Si n-a rezistat. In' 93 si-a intrerupt si chiar finalizat turneul din cauza „spitalizarii”. Acela se spune ca a fost momentul in care devenise deja dependent de analgezice. Suferea de deshidratare, avea migrene, dureri de spate, de calcaie....Si apoi au venit ca un val acuzatiile de molestare de copii.

HIStory World Tour a fost al treilea si ultimul lui concert mondial. S-a desfasurat atunci in Europa ( 44 de concerte), Africa ( 6 concerte) , Asia ( 19 concerte) , Australia ( 11 concerte) si Hawaii( 2 concerte) . Din 7 septembrie 1996 si pana in 15 septembrie 1997. In total, 82 de concerte. Dintre care unul si la Bucuresti, pe Lia Manoliu. Se intampla pe 14 septembrie 1996. Avea sa fie al treilea concert din ultimul sau turneu. Si s-au inghesuit atunci sa-l vada 70.000 de romani. La concertele HIStory World Tour au venit, in total, 4,5 milioane de fani.

A fost omul sinonim cu fabrica de concerte, cu efectele speciale, cu inovatiile in montajul de televiziune. A fost omul similar cu cele mai mari, dar si spectaculoase turnee mondiale. A fost Artistul- cel mai de succes al tuturor timpurilor ( Guinness World Records), Entertainerul, Compozitorul, Dansatorul....A fost 13 Grammy Awards, 13 number one singles, 750 de milioane de discuri vandute pe tot mapamondul. A fost omul de afaceri, omul caritabil....A fost omul delicat, a fost omul puternic. A fost fragilul, a fost cyborgul, geniul, sinteticul. A fost omul-paradox. A fost omul - controversa. A fost negrul tranformat in alb. A fost vedeta masculina care a socat o lume intreaga cu zeci de operatii estetice, pe care niciodata insa nu le-a recunoscut . A fost androginul. A fost barbatul cu mai multe iubiri banuite, decat confirmate. A fost copilul traumatizat de copilarie. A fost copilul care a murit la 12 ani. Sau a fost copilul de 50 de ani, care a avut inexplicabil de multi copii si, practic, niciunul? A fost copilaria multora dintre noi. Si a mea. A fost omul care, in ultimii ani ai vietii, mereu isi ascundea chipul. A fost fiinta umana care nu mai suporta nici razele de soare. A fost vedeta care avea acasa un dulap plin cu nasuri. Si avea multe case. A fost omul- hiperspectacol, omul-laser, a fost muzicianul cu clipurile perfecte...A fost Moonwalk.. A fost ceea ce nu cred ca va mai fi vreodata: un nume propriu si doua prenume- unicele sinonime cu un substantiv neutru. Michael Joseph Jackson - megastar. Si a decedat. Abia azi...

Va fi ingropat fara creier. Ca si Einstein. Omul si sufletul lui s-au dus.... Internetul a inghetat atunci cand a aflat vestea. Dar opera de geniu a ramas. Mai are peste 100 de cantece gata inregistrate. Tot ce sper e ca mileniul trei si tehnologia lui sa ne ajute sa-l reintalnim. Daca Dumnezeu, medicamentele si muschiul cardiac nu l-au mai lasat ca nicio secunda sa-l vedem live, ca sa ne incante, poate-l vom revedea... Macar hologramat. Si asa, abia dupa moarte, regele popului ne va demonstra si noua, si altora, si multor generatii ce vor urma, pe care insa timpul nu l-a mai lasat sa le uimeasca, si pe care poate nici nu le vom cunoaste vreodata... cat de mare a fost. Pentru ca... A fost...

Sulina. Ce s-a intamplat, cum s-a intamplat.

noreply@blogger.com (ziarist) — Sun, 28 Jun 2009 18:40:00 +0000

Nu, nu s-a scufundat barja. A fost, in total, Bucuresti- Tulcea- Sulina- Bucuresti, un drum de 25 de ore si 18 minute. Traseul Tulcea – Sulina si retur l-am facut in 15 ore si 18 minute. Pe ceas. Si cu barja. Si a fost groaznic.Dar nu ma plang. Meseria asta are momente placute, neplacute si infinite experiente din care mereu inveti. E atat de frumoasa, incat niciodata nu te plictisesti. Daca n-o faci sau nu-ti place, niciodata n-ai sa stii si n-ai sa intelegi, cu adevarat, de ce altii o indragesc atat de mult.

Cat despre ce s-a intamplat acolo, cam asta a fost... Adica:

- De cum am ajuns, ne-am instalat camerele pentru transmisii. Totul era ok. Probele facute. Totul mergea brici. Insa de cum a aterizat presedintele, instalatia de sunet n-a mai mers. Brusc. Asadar, am ramas fara sunet. Noroc ca baietii de la tehnic si-au dat seama. Si camerele au transmis discusul presedintelui cu sunetul luat de la microfoanele noastre puse pe boxe. Altfel, presedintele ar fi vorbit live, dar ca un peste. Si n-ar fi fost placut deloc.

-Cand a intrat presedintele in curtea ce dadea la Farul Vechi, camera tv ce-l dadea in direct si care era a noastra a ramas fara semnal video. Pe post, apare ca o defectiune tehnica. In termeni tehnici se numeste fed. In realitate, cablul video de la camera fusese taiat. Nu stiu de cine, ca n-am vazut. Cablul l-am schimbat imediat, pentru ca sa dea la final iesirea presedintelui din curticica..

-Cand si-a finalizat discursul presedintele si a terminat de raspuns si la intrebari, s-a pozat cu copiii din tabara. Din nou, regia ne comunica : „Nu aveti sunet”. Intreb operatorul unde a pus microfonul. Imi spune ca e pe boxa. Ma duc inspre boxa. Acolo, langa boxa, directorul SPP statea si vorbea cu un alt domn. Cand ma uit la microfon, era decablat. Microfonul propriu-zis era pus intr-o parte si cablul de sunet in alta parte. Era logic, cineva il demufase. Nu stiu cine, ca n-am vazut nici asta. Directorul SPP se intoarce brusc cu spatele, eu mufez microfonul si imi vad de treaba....

- Presedintele se indreapta spre faleza. Il filmam asa cum il filmeaza restul televiziunilor. Numai ca noi aveam si car pentru transmisie din direct. Pentru ca ale noastre cabluri nu aveau cum sa ajunga si pe faleza, carul isi strange echipamentele si vine inspre noi. Urmeaza un direct, o relatare despre ce a facut presedintele acolo... Pana ajunge carul, presedintele intra in restaurantul „La Marea Neagra”. Localul are si o terasa, in aer liber, unde se aseaza presedintele. La masa cu el sunt autoritatile locale, o doamna – director adjunct al Liceului Blaga din Tiraspol si mai multi profesori, din tabara. La celelalte mese sunt copiii. SPP impanzeste gardul exterior al terasei, ca presa sa nu-l poata filma pe presedinte. Oricum, nu se vedea nimic, presedintele statea cu spatele, iar camerele tv daca stau prea mult in soare risca sa aiba mari probleme. Asa ca punem camerele la umbra. Doar transmisia live se face din fata restaurantului. Si cam atat.

-La un moment dat, presedintele iese din local. Incercam sa-l dam in direct, atat cat ne permite lungimea cablurilor. Cablul video era ok, numai ca cel audio, al microfonului, era aprope imposibil de miscat. Presedintele mergea , operatorul de pe car putea sa se miste dupa el sa-l dea in direct, dar eu nu puteam mai deloc misca cablul audio. Multi ofiteri de la SPP stateau cu picioarele pe el. Eu ii spun asistentului ca nu pot misca cablul. Sa incerce sa le spuna oamenilor sa se dea jos de pe el. Il trag putin, se misca ceva...Presedintele aude. La un moment dat, seful statului se indreapta spre un grup si da mana cu un domn. Vede cablul si inclusiv presedintele pune piciorul pe el. Momentul este filmat. Din acel moment, transmisia din nou ramane fara sunet.

- Presedintele isi continua plimbarea pe faleza. Se indrepta spre elicopter. Nici cablul video si niciun caz cel audio nu mai permit transmisia in direct. Las microfonul de direct jos, pe trotuar, in grija asistentului, si imi continui filmarea. Cu celalalt operator. Dupa alte cinci minute, are loc ”incidentul”.

De ce s-a intamplat? Discutia despre cabluri si microfon probabil, sau cine stie ce, i-a adus aminte presedintelui de „scoala scoate tampiti” de la Romexpo. O discutie surprinsa doar pe camera Antena3. Si, evident, de camera Palatului Cotroceni.

Si cateva cuvinte. Pentru cei care nu lucreaza in tv si tot isi dau cu parerea. Nu e vorba de paparazzi, nici de hartiuire, nici de ceva asemanator. Iar filmarile, in public, pe domeniul public, sunt numai in responsabilitatea cameramanului si a reporterului. Ei decid cand filmeaza, ce filmeaza si ce nu. Ei si nimeni altcineva.
Pe de alta parte, orice filmare trebuie sa aiba imagine si sunet. Ca nu mai suntem pe vremea lui Charlie Chaplin si a filmului mut. Asta a fost in 1900. A trecut, totusi, un veac. Si peste secol, inca alti 9 ani...

Problema Palatului Cotroceni este alta: vocea presedintelui se capteaza pe microfoanele reporterilor sau pe cele de pe camerele de luat vederi, fie ca vrem, fie ca nu, atunci cand filmam. Presedintele are un timbru vocal puternic .Numai ca ceea ce spune dansul si nu vrea ca oamenii sa auda, asta nu mai este deloc problema mea. Si nici in responsabilitatile noastre, de ziaristi.

In alta ordine de idei, eu cred ca oamenii au dreptul sa-si cunoasca politicienii exact asa cum sunt. Acesta e unul din castigurile democratiei. Si asta a izbandit presa romaneasca dupa 22 decembrie 1989. Si eu cred ca e foarte important. Si e bine in acelasi timp. Vorba unui amic: „nu e prima data cand presedintele se infurie pe oglinda care-i este pusa in fata. Insa dupa atatia ani, te-ai astepta ca presedintele sa invete, totusi, ca nu oglinda este problema...”. Despre asta vorbim, aceasta este discutia, de fapt.

Cat despre SPP, pe orice administratie stim...A fost, este si va fi bratul lung al presedintelui, oricare ar fi el...seful statului. Numai ca singura treaba a SPP este sa asigure protectia fizica a demnitarului, nu sa stea cu picioarele pe cabluri, sa le taie, sa demufeze microfoane, sa ia pe sus ziaristii... iar treaba STS nu e deloc sa bruieze transmisiile tv, atunci cand semnalul este ridicat pe satelit. Nu, nu acestea sunt atributiile lor, potrivit legii si regulamentelor de organizare si functionare ale acestor servicii, regulamente clasificate sau nu.

Pentru toti ofiterii din preajma presedintelui. Aceasta este legea. Mai jos sunt spicuiri din prevederile legale. ROF-ul (Regulamentul de organizare si functionare) il gasiti la generalul Lucian Pahontu. In sertar. E document clasificat. Poate o sa va lase sa-l consultati. E vorba, totusi, de meseria voastra, nu de a mea.

LEGEA NR. 191/1998
privind organizarea si funcþionarea Serviciului de Protectie si Pazã, modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã nr. 103/2002, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 67/2003

Secþiunea a 3-a Atributiile Serviciului de Protectie si Pazã
Art. 14. — (1) Serviciul de Protectie si Pazã, prin structurile sale specializate, are urmãtoarele atributii:
a) organizeazã si executã activitãti pentru prevenirea si anihilarea oricãror actiuni prin care s-ar atenta la viata, integritatea fizicã, libertatea de actiune si sãnãtatea persoanelor a cãror protectie este obligat sã o asigure, precum si pentru realizarea pazei si apãrãrii sediilor de lucru si resedintelor acestora;

h) intervine, independent sau în cooperare cu alte organe prevãzute de lege, pentru prevenirea si contracararea actiunilor de naturã sã punã în pericol viata, integritatea fizicã, sãnãtatea sau libertatea de actiune a persoanelor cãrora le asigurã protectie si securitatea obiectivelor pãzite, precum si pentru capturarea sau anihilarea elementelor teroriste ori agresive;

CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE

Art. 29. — (1) În cazul constatãrii unei infractiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viata, integritatea fizicã sau sãnãtatea persoanelor prevãzute la art. 1 alin. (1), cãrora li se asigurã protectie, ori obiectivele aflate în pazã, personalul Serviciului de Protectie si Pazã poate imobiliza fãptuitorul, predându-l de îndatã organelor competente, împreunã cu actul de constatare si cu mijloacele materiale de probã.

Si alte cateva importante precizari, in contextul dat.

1. Ofiterul SPP nu avea sub nicio forma dreptul sa ma atinga. Putea doar sa raspunda: „ Nu pot. Persoana este pe domeniul public”.

2. Eu nu am incalcat nicio lege. Nu am pus in pericol integritatea fizica a demnitarului. A pune in pericol integritatea fizica inseamna agresiune sau intentie vadita. Iar imaginile arata ca in niciun caz nu poate fi vorba despre asa ceva.

3. Eram pe domeniul public. Asta in cazul in care faleza si trotuarele din Sulina nu s-au privatizat intre timp, brusc.

4. Daca un comandant (oricare ar fi el, fie si seful CSAT) da un ordin ilegal si doreste sa-si asume integral raspunderea, in fapt si in drept, aceasta raspundere va fi impartita cu subordonatul care a executat.

5. Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii,
obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor.

6. Nu era instalat niciun dispozitiv care sa ingradeasca prezenta oamenilor langa presedinte.

7. In atributiile SPP nu intra si imaginea. A demnitarului, presa...Imaginea, generic vorbind, oricare ar fi ea.

Una peste alta, in mod normal, lucrurile acestea n-ar trebui sa se intample. Nimeni n-ar trebui nici macar sa se gandeasca la ele, d'apoi sa le puna in practica fara nicio ezitare. In mod normal, imi spun prietenii, eu ar trebui sa dau in judecata ofiterul care m-a bruscat. In mod normal, ar trebui sa chem in instanta si SPP-ul in solidar...Si in mod normal, as castiga fara probleme. In mod anormal, n-am s-o fac. Pentru ca, in mod normal, astept ca aceste lucruri sa nu se mai repete. Nu numai cu mine, cu niciun ziarist din tara asta. Suntem in 2009 si, cel putin calendaristic, credem ca traim alte vremuri. Viitorul imi va arata daca ma insel sau nu....

Voi scrie

noreply@blogger.com (ziarist) — Fri, 26 Jun 2009 07:28:00 +0000

Numai ca acum sunt pe o barja. Ma intorc din Sulina. Incercam sa ajungem in Tulcea. Conexiunea de Internet e foarte slaba si totul se incarca foarte greu. Dar cand voi ajunge in Bucuresti, bineinteles ca voi scrie. Despre tot ce s-a intamplat. Cu bune si cu rele. Pe scurt, adevarul despre incident .

Apropo, stiati cat se face cu barja din Tulcea pana in Sulina tur si retur? Pai va spun eu. Turul a durat 6 ore si returul 9-10 ore. Nu pot sa va spun exact, pe ceas, cat a durat returul pentru ca inca la Tulcea n-am ajuns.

Pe Sulina nu se circula noaptea, ci numai atunci cand se mijeste de ziua. Asadar noi am plecat din Tulcea joi dimineata la 3.00 pe ploaie, am intrat pe canal pe la 5.00 si am ajuns in Sulina la 9.00.

Azi, la 5.00 dimineata eram din nou pe barja si, cum va spuneam, tot acolo suntem.

In concluzie, cam 15-16 ore de drum, ca sa poti cara tot echipamentul tehnic pentru ca domnul presedinte sa fie dat in direct. Liveeee, la televizor. 15 ore pana la capatul lumii, ingramaditi in masini, in zgomotul infernal al barjei, ca sa ajungi intr-un oras in care parca timpul s-a oprit definitiv in loc acum 30 de ani. O poveste. Trista, din pacate.

Pentru cei ce nu stiu si dau lectii...Ei bine, si asta inseamna meseria de ziarist.

Despre ipocrizie.

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 24 Jun 2009 00:10:00 +0000

Sau fariseism. Si cateva sinonime. Asa, ca sa ne facem pe deplin intelesi. Duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, machiavelism, tartuferie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, iezuitism, mascaradă.

Ale cui? Ale multora, zic eu. Citeam reportajul lui Tolontan despre sedinta CNA. Si, sincer, m-a scarbit. Nu reportajul in sine, ca e scris bine, ci niste replici, atitudini, justificari penibile, cred eu.

Nu stiau PDL, PSD, premierul ce face doamna Ridzi? Stiau foarte bine. Dar nu s-au bagat ca, deh.... Ridzi e doar o unealta aici, in tot acest lant. A prestat si ea, cum au prestat, presteaza si vor presta si altii...Pentru cine? Pentru cine apare in stiri, evident...

Nu stia presa, oamenii din tv ce face Ritzi? N-a vazut nimeni, pana in aceasta saptamana, clipurile alea penibile pe toate posturile? Bineinteles ca le-au vazut toti. Stiau si jurnalistii ce face Ridzi. De ce-au tacut pana zilele acestea? Pentru ca nu e problema lor daca Ridzi e fraiera. Si cam e...

N-a vazut pana acum fascinantul domnul Grigore, Onisei, domnul Rasvan Popescu sau experimentata Narcisa Iorga (ultimii doi personaje cu ani destui in presa)...N-au vazut ei pana acum stiri platite la televiziuni sau in ziare? Uaaau. Asta chiar ca ar fi o stire. Miros de la o posta mereu si nu se intampla de ieri, de azi...Ci asa, de vreo 10 ani, stimabili domni si doamne.

Deci, sa nu ne ascundem dupa copaci. Si sa fim chiar toti ipocriti. Prostia si inconstienta doamnei Ritzi Pitzi, ce oricum scotea pe toata lumea din sarite, se pot traduce asa:

1. A aruncat cu bani in stanga si-n dreapta, crezand probabil ca e intangibila. O fi gandit ca o apara beneficiarii din PDL si din familia prezidentiala. Si tare mi-e ca nu va fi deloc asa...

2. Aeriana cum e, a uitat ca a venit campania electorala. Aia importanta. Si ca orice greseala ce implica familia prezidentiala va fi folosita crunt impotriva ei. Chiar atat de zombi sau foarte sigura pe ea e, de nici ca s-a gandit?

3. Oricum, nu era simpatizata de presa. Iar ca si comunicator al partidului, Guvernului si ministerului e cam jalnica a dumneavoastra doamna Ridzi. In astfel de conditii, nu era atat de greu de presupus ce va urma.

Ce m-a enervat pe mine in toata aceasta poveste? Nu, nu ce a facut Ridzi. Nu, chiar nu e o noutate. Au facut si fac si altii din Guvern. Pe mine, ca spectator al acestei triste povesti despre ipocrizie, m-a enervat Chilian. A parodiat un inegalabil cantec pentru doamna Ridzi de la PDL si Guvern. Pai stai si te gandesti acum. Eu, in locul lui Chilian.. Merita sa-ti murdaresti de buna voie si nesilit de nimeni opera cu zoaiele politicii dambovitene? Eu cred ca nu. Categoric, nu. Si poate ca da, nici domnul Chilian nu e asa cum il credeam noi. Noi astia care-l ascultam, inganam si uneori visam...

Remember. Cum a fost acum 5 ani.

noreply@blogger.com (ziarist) — Sun, 21 Jun 2009 17:51:00 +0000

Basescu vs.Geoana. Acum cinci ani. Am facut la vremea aceea toata campania la Primarie cu Mircea Geoana. Am mers prin atatea fabrici si uzine incat nici ca mai vreau sa merg vreodata, in viata asta. Mi-au ramas in minte asa:

-Dezbaterea nesfarsita din cercurile staffului, impropriu zis PSD, daca Geoana trebuie sa-si dea jos sau nu, in timpul campaniei, haina si cravata. Ca sa nu mai para un parasutat ministru de externe si de serviciu, in cursa pentru Primaria Capitalei.

- Ochelarii si geanta Dior ale Rodicai Nassar, intr-o uzina din care toti am iesit negri de atata funingine.

- Noaptea alegerilor cand Geoana a ramas singur in cort dupa aflarea exit pollurilor. Nimeni, dar nimeni de la partid nu s-a mai obosit sa vina sa-l sustina in cortul din Piata Revolutiei. Sa nu uitam, ca pe vremea aia presedinte al PSD era Adrian Nastase.

- O discutie cu Mircea Geoana ( devenise presedinte), dupa mult timp, in sediul PSD, in care l-am intrebat de ce a acceptat. Raspunsul a fost scurt si cred ca sincer. Nu-l reproduc.

Filmul „Prim ar vrea sa fie” a fost realizat de Sorin Bogdan si Andreea Cretulescu. Felicitari inca o data pentru ce au reusit sa realizeze. Poate fi material didactic pentru cei mai noi in presa, dar si pentru analistii "l'ombelico del mondo". Adica pentru cei care nu erau atat de multi si nici de serviciu atunci. Si nu se ocupau nici de politica, chiar daca acum spun ca stiu tot si orice despre oricine.

Oricum, e previzibil ca in acest an tensiunile vor fi, normal, mult, mult mai mari. Scandalurile, de asemenea, poate pe masura. Dar am asaaaa, un feeling...ca rezultatul va fi la fel. Poate nu din primul tur, ca asta ar fi culmea...Si daca va fi asa, Mircea Geoana ar trebui sa nu uite ce-l asteapta. Filmul asta poate-i va aminti. Macar, asa... Un pic...

UPDATE. Sunt multe personaje in acest film. Uitati-va unde erau acum cinci ani si ganditi-va unde sunt acum. Si poate asta spune si mai multe.

Episodul 1.

Episodul 2.

Episodul 3.

Episodul 4.

Episodul 5.

Episodul 6.

Episodul 7.

Episodul 8.

Episodul 9.

"Tampitii". Sau viata in Carrefour.

noreply@blogger.com (ziarist) — Sat, 20 Jun 2009 00:20:00 +0000

Carrefour Feeria. 21 si ceva seara. Vineri. Lume, asa si asa..Parca, parca, totusi putin mai multa decat de obicei. Deh, vine weekendul. Poporul se aprovizioneaza.Vin doua zile libere si oamenii poate pleaca si ei din obositorul oras.

Ajung in fata galantarului cu mezeluri. Aici, doua vanzatoare agitate si obosite de atata munca, alergat, oameni cu fite, nervosi sau mult prea nehotarati, pastramuri, carnati, salamuri si carnuri pentru toate gusturile, incearca sa faca fata, cat mai pot si ele, valului de clienti, ajunsi si ei la raion, pe ultima suta de metri.

Trag un bilet si imi astept randul. Ma uit la oameni. Mda, un vechi obicei.... Am tras biletul 41, una dintre vanzatoare striga clientul 29...Deci mai am ceva de stat pe aici.

Un domn vorbeste atat de tare la telefon, incat se uita la el vreo trei raioane. Ma mai intalnisem cu el cand am luat cirese. Si cand am luat suc parca l-am auzit. Cred ca de mai bine de o jumatate de ora urla pur si simplu la telefon. Ceva, cu niste avocati...Discutii pe procedura si despre comportamentul oamenilor...Omul chiar nu realizeaza ca foarte multi chiar se uita la el.

Langa mine, un domn in varsta, probabil cu sotia...care mai are putin si-si lipeste nu numai nasul, dar chiar toata fata de galantar. „Uiteeeee, ce bine arata astaaaa!”, zice ea. Da nerabdatoare din picior, isi freaca mainile, el- sotul- sta cu mainile incrucisate, cu privirea fix in parte cealalta, isi sprijina fundul de carucior si ii raspunde: „ Daaaa, buuun.Arata bine, d'asta luam!”.Haios..

30! Nu e nimeni? 31! Femeia comanda, in sfarsit. 200 de grame de muschi. Era la oferta. Vreo 10-12 oameni asteptau si ei sa le vina randul...intr-o zi.

La un moment dat, pe langa mine, un domn cu tricou rosu si pantaloni pescaresti se duce repede si trage bitetul cu respectivul numar de rand. Are un bluetooth la ureche, pare important, are un cos plin. Si cam atat.

Astept. Ma plictisesc. Incep sa-mi rup bonurile de masa din cotor. Asta cu ruptul bonurilor intotdeauna mi-a displacut. Vanzatoarea striga: 35! Domnul in tricou rosu se duce in fata si cu mult tupeu striga: „Aici, aici, dommna!” Si da sa comande, in stilul cel mai normal cu putinta...

Raman masca. Cat de firesc se comporta. Bineinteles ca nu ma pot abtine. Zic: „Nu va suparati, domnule. Dar ce numar aveti pe bon?” Se intoarce, isi desface pumnul si vad: 47. Ii spun: „Pai aveti 47 si nu 35! V-am vazut cand ati luat bonul dupa mine. Noi toti stam la coada si nu e normal sa faceti asa”.

Vanzatoarea, desi oboosita, se prinde. Imi zambeste smechereste. Probabil ca da..Nu e nici primul si nici ultimul care face asa. Si nu-l serveste pe tupeist. Trece la urmatorul: 36!
Numai ca eu nu observasem ca, intre timp, tupeistul mai avea putin si imi dadea cu tot caruciorul lui burdusit asa, fix in cap.

Incepe sa ma injure, sa urle, sa bombane...Ma abtin cat pot. La un moment dat, incepe sa le spuna oamenilor ca sunt nu stiu cum, cate-n luna si in stele: „ S-a trezit corecta...Ha,ha, ha!Jenant”...Si ii replic: „ Domnule, care-i problema? Suntem peste 10 oameni aici. V-ati bagat in fata. Si ati mai si mintit.”
„ Domnisoara, eu nu m-am nascut sa stau la rand ca dumneavoastra”. Deja imi vine mie sa-i dau eu cu toate sticlele de suc in cap. „ Daca nu stati la rand, duceti-va si va plimbati. Veniti cand va striga doamna”...” Auzi, fa, domnisoara, haide sa ne plimbam amandoi”.

Cata nestimtire. Imi vine sa-i pun eu acum tot caruciorul meu fix in nas. Sa-i pice bluetoothul de la ureche. Da, oricum nu vorbeste cu cineva. In fine...Asta e. Badarania, marlania, grosolania, cabotinismul in tara asta inving mereu. Mai ales cand el are doi metri si tu esti o pitica. Ajutorul si muschiul nu sunt, evident, de partea mea....

Ma uitam la el. Cu coada ochiului. Un om in toata firea, de peste 45 de ani, parea familist.... Daca l-ai fi vazut si nu l-ai fi prins cu mata-n sac, ai fi zis ca e un om intreg la minte, de casa, harnic, agitandu-se asa, parea chiar saritor...
Numai ca asta era doar in gandul meu. Tupeistul tot bodogane...Ma injura din nou. Continua si e destul de deranjant. Vanzatoarea striga: 38! 39! 40! Ei zice:”Hai, haaaai mai repedeeee doamnaaa! Mai repedeeee” Vanzatoarea pare un mic robot si nu zice nimic. Tupeistul se bataie, se aseaza la coada. Si dadea asa, din cand in cand, parca de oftica, cu pumnu-n galantar.

41! Ma duc, ii arat doamnei bonul si comand...El tot injura...Si ii zic: „ Domnule, tara asta e plina de nesimtiti, smecheri si de smenari. Ia mai stati si la coada, sa vedeti cum e. Dumneavoastra credeti ca noi toti, astia, zece oameni de aici, care stam la coada, suntem mai prosti, ca suntem corecti? Si dumneavoastra sunteti cel mai destept, ca sunteti mai smecher cumva?”

„ Zicea ala bine...Niste tampiti”, il aud....Sa-mi pice pastrama printre degete. Si creierul parca mi-a trosnit... Ramasesem asa, cu pachetul in mana...Nici nu mai stiam ce voiam sa fac cu el. Parca ma lovise un tractor. Pana imi serveste vanzatoarea mie toata comanda...44! 45! Nu sunt? 46!47! Comanda si tupeistul. Era deja in trepidatii.

Plec. Nu mai zic nimic. Am ramas speechless. Arunc o privire spre cei care mai erau acolo. Doi tineri, un el si o ea, se tineau de mana. Doi domni in toata firea. O doamna mai in varsta, una mai tanara si grasa lesinata peste niste carnati din acelasi galantar. Nimeni n-a reactionat. Nimeni n-a scos nicio vorba. Toti au auzit si toti tacut. De parca tupeistul, daca ar fi trecut peste ei la rand si peste alti 100, n-ar fi fost nicio problema. Ba, din contra. Ar fi fost ceva firesc..Exact asa parea...Doar cu tinerii, si ei muti, m-am intersectat, in priviri, evident....Mi-am dat seama ca imi dadeau dreptate. Sau...cine stie? Poate nu?

Ideea e una. Si e urmatoarea: Chiar trebuie sa fim toti tampiti? Nu trebuie niciodata sa reactionam? Unde-i spiritul civic? Da, stiu...suna aiurea. Dar asa i se spune...Stiam ca a murit putin...Dar chiar nu mai invie niciodata? Nici macar putin, asa? Eu cred ca nu...Chiar nu putem sta in halul asta forever ...Ca o masa apatica, moale, dispusa sa inghita orice, oriunde si la orice ora...Ei bine, nu trebuie sa fim toti tampiti....Chiar daca asa ni se spune..Sau ni se cere..Sau ni se preda...Sau chiar ni se exemplifica, din cand in cand...Da, la televizor, tribuna cu nivel a natiunii. Chiar nu puteam fi toti asa de tampiti...

„Tampitii” si disperarea lui Turcan

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 17 Jun 2009 20:47:00 +0000

Buuun. Ne ducem la filmare. Ajungem la Romexpo....Se pregatea locul unde urma sa vorbeasca presedintele...
Intreb. Pe unde vine? Erau doua cai de acces spre acel loc. Mi se spune.
Ma duc cu operatorul Razvan Stancu sa-l asteptam pe presedinte. Mai erau cam 10 minute. Vine un domn de la SPP cu mult bun simt si ne spune frumos: ”Va rog....intrati....” Ii raspund domnului: ”Nu, stati linistit. Doar il filmam cand intra.Fara intrebari...”Oricum, ne saturasem si noi de atatea intrebari. Si oricum, stiam ca presedintele nu prea raspunde la intrebari daca nu-si pregateste din timp iesirile sau conferintele de presa.

Soseste coloana. Presedintele se da jos din masina. Liiceanu si inca doi, trei...il asteptau de ceva timp. Il intampina...Operatorul Razvan Stancu e in fata presedintelui, alaturi de alti doi( operatorul oficial si un altul, al „concurentei”, ce nu avea microfon si nici reporter langa el).
Aud ceea ce incepe sa se dicute. Presedintele are o voce puternica. E aproape imposibil sa nu fii atent. Microfonul e, oricum, pornit. Il tin undeva, in jos, sa nu sara nici in ochii „binevoitorilor”, dar in asa fel incat sa si capteze cate ceva...ce-o putea si el. Mai e o speranta, microfonul de pe camera, ce capteaza ambianta. Dar problema e ca el inregistreaza de obicei si zgomotul de fond. Caut cu ochii operatorul, in speranta sa fie pe Rec. Nu-l vad pe moment, dar omul intr-adevar era pe faza. Pe Rec. Adica inregistra...

Undeva, in spate, Turcan se intretinea jovial cu ziaristele. Paranteza. Azi, de dimineata, la Cotroceni, mai incercase un dialog cu mine. Dialogul a esuat. Turcan vorbea singur....In fine... Sa revenim.

La un moment dat, se vede si pe imagini , Turcan vine cu viteza din spate (Time Code: 00.26). Se aseaza fix intre mine si Liiceanu. Vede microfonul meu..Si incepe sa vorbeasca asa..aiurea... si exact cand presedintele isi continua dialogul cu filosoful. „ Buna, ce faci? Mai esti suparata pe mine?”..Si tot vorbea neincetat, degeaba si la fel de trist. Nu-i raspund. Si nici ca-i voi raspunde vreodata. Stiam exact ce facea. Si n-am riscat sa pierd sincronul, doar pentru a-i da lui Turcan macar cu cubul in cap.

Domnul Turcan, normal, nu vorbea intruna doar pentru ca-i e tare dor de mine. Voia, de fapt, ca vocea lui, de mult mai aproape, sa se capteze pe microfonul meu, astfel incat sa se suprapuna cu conversatia celor doua personaje...Si sa nu mai reusesc sa inregistrez deloc discutia presedintelui cu Liiceanu. Sau, oricum, sa nu se mai inteleaga nimic.

Numai ca Turcane, de data asta ai ajuns chiar prea tarziu. Replica cu tampitii fusese cu 2-3 secunde mai devreme. Nesansa, destinul....Asta e...Asa se intampla cand nu esti pe faza, cand stai sa te harjonesti, cand esti cu capul in nori, numai purtator de cuvant sau de imagine al presedintelui nu...

S-a intamplat exact ca si in Liban, cand domnul Turcan facea poze ca tot turistul, in costum si cu rucsacul in spate la tot ce misca, in timp ce presedintele Romaniei declara in fata oamenilor de afaceri libanezi ca o parte din banii de la FMI ar putea fi folositi pentru salarii si pensii. Cand i-a picat fisa lui Turcan despre ce a zis presedintele? Ei bine, dupa vreo 3-4 ore...Cand stirea nu numai ca ajunsese in tara, dar aparusera si reactiile, controversa...Cand deja toti jurnalistii erau la aeroport, pe picior de plecare din Beirut.. ..Si tot Turcan s-a trezit atunci, dupa nu stiu cate ore, sa dea smsuri, sa tipe, sa urle, sa zbiere ca stirile date de noi nu sunt adevarate, ca noi n-am tradus bine, ca presedintele n-a zis niciodata asa ceva...

Asaaaa...Sa revenim la Bookfest. Turcan sesizeaza ca se intampla ceva..( Cica a fost si el reporter la Radio Contactul lui Tariceanu...Din 1996 pana in 1999. Facea si editare, se lauda el. Asa ca macar cum e cu sunetul mai tine si el minte, totusi, ceva)...Si striga catre ofiterii SPP..”Mai, voi nu vedeti?Aveti grija ca astia se apropie prea mult de presedinte...Cu microfoanele” ...Citatul e, intr-adevar, aproximativ...

Presedintele deja ajunsese la locul unde urma sa aiba loc lansarea. Turcan mai susoteste ceva cu alti ofiteri de la SPP( unul dintre ei- un capitan pe care nu-l nominalizez)...Dar faptul era deja consumat...

Ce s-a intamplat la final, cand a plecat presedintele? Ceea ce puteam sa pun pariu ca o sa sa aiba loc.... Operatorilor le-a fost aproape imposibil sa treaca de zidul SPP ca sa filmeze iesirea presedintelui din pavilion, iar reporterilor...mie, de exemplu, toti ofiterii SPP mi-au dat peste mana atunci cand au vazut microfonul....Sa filmezi si sa si inregistrezi pe sunet iesirea presedintelui de la Bookfest, condus tot de Liiceanu...a fost un adevarat test de forta, nervi, ghionturi, coate-n stomac....

Ceea ce mi s-a parut culmea a fost ceea ce a facut un fotoreporter. A facut, cot la cot cu SPP-ul, zid in spatele presedintelui. Nu i-a lasat pe cameramani si pe reporteri deloc sa treaca. Si la final a fost si el recompensat. Cand seful statului se urcase in masina, fotoreporterul primea multumiri din partea cuiva din SPP. Si mai primea ceva. O strangere calduroasa de mana. Evident, pentru ajutorul oferit..Servil si gratuit..
Precizez ca fotoreporterul nu a avut in niciun moment aparatul foto la el. Il stiu din vedere, de pe teren, e vechi in breasla si e batran. Si, dupa parerea mea, e extrem de rusinos ce a facut.

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 16 Jun 2009 19:16:00 +0000

"Meserii inutile: ziarist". Un text senzational despre niste oameni, scris de un condei care, de multe ori, descreteste frunti. Inclusiv pe a mea. Semnatura...o stim cu totii: Lelia Munteanu. Cititi-o! Viata unora dintre noi e.. acolo. Acolo, printre randurile Leliei. Felicitarile mele pentru tot ce scrii!

UPDATE. Dar la fel de adevarat este si ceea ce scrie Cristi.

Sa continuam. Tot "cu" si "despre" domnul Turcan...

noreply@blogger.com (ziarist) — Mon, 15 Jun 2009 19:17:00 +0000

Imi scrie un student al domnului. Pe blog. Mai precis pe 4 iunie, la ora 23.54. Pentru corectitudine, verificati aici.

„Am citit si am ras. Spui ca ai incredere in talentele tale de reporter.Turcan preda la jurnalistica chestii de comunicare dar foarte interesant sunt intre marketing electoral si chestii militare gen operatiuni psihologice. Se naste o intrebare ce cauta o persoana care preda operatiuni psihologce in functia de purtator de cuvant? Asta e o intrebare si sper sa o deslusesti”

Stiam ca se duce la cursuri. Initial, demuuuuult, am sperat ca mai are o sansa. Ca deh, poate mai vrea si el sa invete cate ceva. Poate, poate...intr-o zi...cine stie? Poate intr-o zi va reusi si el sa faca un briefing de presa. Ar fi fost, oricum, primul din acest mandat al presedintelui. Si tot primul din ultimii doi ani si ceva, de cand domnul Turcan ocupa vremelnic un scaun prin Palatul Cotroceni. Cred ca ar fi fost primul din viata lui, dar...asta e! N-a fost sa fie...Primul briefing va urma, stati linistiti. Cred ca mai aveti de asteptat mult, mult timp...

Dar... sa revenim. Asaaa, la cursuri..Domnul Turcan toata ziulica era la cursuri, pentru ca domnul Turcan mai si preda. Exact. Cum singurel se prezinta pe siteul Cotroceniului. Sau aici...Valeriu Turcan...Din 2007 – „Lector asociat în cadrul programului Master al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, Cursul Procese şi tendinţe în comunicarea politică”.

Ce preda? Sincer, nici nu vreau sa stiu. Si nici ca vreau sa-mi imaginez. Pentru ca „problemuta” lui e alta. Stiu ca si-ar dori si el sa faca parte dintr-un CA, ca „aia de la Guvern”, stiu ca nu prea poate, stiu ca are afacerile lui pe parte de „consultanta”, dar presupun ca nu fuge toata ziulica din Cotroceni doar de amorul jurnalismului gratis oferit vlastarelor breslei romanesti.

So, care-i problemuta domnului? Pai...na, ca-l da de gol declaratia de avere. Pentru ca tot de vreo doi ani si ceva uita domnul Turcan sa-si declare si aceste venituri.
Legea spune ca orele de curs pot fi platite, in sistem de plata cu ora, unui asistent la nivel de lector/sef de lucrari, numai daca indeplineste conditiile de ocupare a postului respectiv( daca este doctor sau doctorand si are vechimea necesara)...
Iar domnul Turcan ne spune ca este doctorand al Universitatii Bucuresti, din 2005. Si cam atat...Hmmm...Cam scurt si sec. In fine...

Vedem, de asemenea, ca are si un restantier, la anul I, semestrul II... Deci, de ce nu scrie cat castiga? I-o fi rusine? Sau din contra? Nu stiu...Eu doar am intrebat...

Buuun...Alte „problemute” din declaratia de avere? Pai ar mai fi:

Prima. domnul Turcan si-a mai cumparat o Toyota. Mai avea una, scrie tot el. „An de fabricatie 2001”. „Gagălul” celuilalt respectabil domn Vanghelie ne spune ca Toyota din 2001 era una Land Cruiser, „maare cat o garsoniera”, cutie de viteze mecanica...Restul, cititi si voi... Numai ca manuta domnului Turcan ne scrie ca asta are „an de fabricatie 2008”. Sa continui? Cam cat costa vaporul asta? Luati de cititi. „Noua versiune a modelului Toyota Land Cruiser este disponibila de saptamana trecuta si in Romania, la preturi ce pornesc de la 74.100 cu TVA pentru varianta standard diesel si 75.000 de euro cu TVA pentru varianta standard pe benzina, a anuntat luni importatorul marcii japoneze pe piata romaneasca, citat de Mediafax”... N-are domnul Turcan bani? Am zis eu asa ceva?

Apropo de prima "problemuta". Daca spune ca a incurcat anul fabricatiei masinii, cu anul cumpararii ei...si aici apare o alta problemuta. Pe 13 iunie 2008, Turcan cu manuta lui a scris ca nu poseda decat una bucata Land Cruiser. Asa ca daca a incurcat borcanele( ceea ce nu m-ar mira deloc) de ce nu si-a trecut-o in declaratia de avere atunci?

A doua. Banii domnului Turcan au cam disparut....L-o fi lovit criza? Land Cruiserul? Este oricum tot dupa sufletul omului...Ideea e ca l-a lovit ceva, cumva..

Si asta pentru ca in iunie 2008, domnul Turcan avea cam asa:

La BRD- 7186 de euro
La BRD- 4388 de dolari
La BRD- 9952 de ron
La ING-4710 de ron ( fonduri de investitii sau echivalente)
La BRD- 11472 de euro( depozit din credit)
La Banca Transilvania- 54.800 de ron ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)
La SIF Muntenia- 3325 ron ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)

Si datorii:
34.000 de euro de dat la BRD( scadent in 2032)
114.300 de euro de dat tot la BRD( scadent in 2037)

Ce mai are saracul acum? Sau, ma rog, pe 1 aprilie 2009, cand si-a completat hartiuta? Pai, cam asa..

Doar 6501 de ron la ING( in fonduri de investitii sau echivalente)
Doar 106.661 de ron la Banca Transilvania ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)-s-au cam dublat
Doar 974 de ron la SIF Muntenia ( actiuni sau parti sociale in societati comerciale)

Datorii?
Ce se stia:
34.000 de euro de dat la BRD( scadent in 2032)
114.300 de euro de dat tot la BRD( scadent in 2037)

Si doua persoane fizice anonime:
P(ersoana)F(izica) – 14.000 de euro( pe care trebuie sa-i dea inapoi prin 2009-2010)
P(ersoana)F(izica) – 7500 de euro( pe care trebuie sa-i dea inapoi prin 2009-2010)

Tot ce sper ca doar ca domnul Turcan sa nu fi imprumutat banii de la Camatari...Deh, nu s-ar cade...E totusi consilier de stat ( cu toate ca rangul lui ar fi cel de secretar de stat).Altfel nu vad de ce e asa rusinos sa scrii de la cine te-ai imprumutat....Acum, na... daca vrei sa stai in Mogosoaia, pe acolo pe langa tarlaua lui Mitica Iliescu...presupun ca respectivul creditor nu e unul oarecare, nu? Logic, altfel n-ar fi un anonim...sau doi anonimi...Nu-i asa?

UPDATE. Dragi anonimi, stati linistiti. Stiu exact de unde se acceseaza acest blog si de unde vin comentariile. Sunt countere si motoare speciale pe internet pentru asa ceva. Domnul Turcan, un alt „Gagăl” sigur n-a prins de veste nici de asta pana acum...

Ce m-a distrat azi

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 10 Jun 2009 22:27:00 +0000

1. Capul Elenei Udrea. Uitati-va la el, atenti! De la 00.52 la 01.11. Bleah!

REALITATEA.NET - Elena Udrea: Sunt discuţii în PSD că domnul Iliescu l-ar susţine pe Oprescu să candideze la prezidenţiale

2. Sifonierul presedintelui...

27 si 28 martie 2005. Irak si Afganistan.

3 iunie 2009. Cluj Napoca. Inscriptia "RO.ARMY" e detasabila. Se poate aplica pe-o parte si pe alta, oricand. Ultima fotografie am pus-o pentru ca mi-a placut mie. Felicitari celui care a realizat-o.

Cum se gestioneaza activitatile presedintelui Romaniei? Cum altfel decat...perfect pe dos!

noreply@blogger.com (ziarist) — Sat, 06 Jun 2009 22:06:00 +0000

Cred ca nici daca ti-ai pune in cap, ai planui, ai desena, ai masura, ai cronometra, te-ai chinui, te-ai strofoca, ai transpira si tot nu ti-ar iesi ca ei.

Exemplul unu. Miercuri. Presedintele avea o actiune la ora 18.00. „Participare la „Seara Africană” organizată de Grupul Ambasadorilor Ţărilor Africane la Bucureşti (Loc de desfăşurare: Cercul Militar Naţional)”. Deci, avem acces sau nu?

Pe la ora 13.00. Intrebi: acces sau nu? Raspuns: „o sa-ti comunice Cutarica, dupa ce se va lua o decizie”. Normal, cunoastem povestea. Daca intrebai de marti seara, oricum intrebai in zadar.

Pe la 13.00 si un pic. Ma vad cu Cutarica. Cutarica zice: „dar nu ma ocup eu”...Dar cine se ocupa frate? Se ocupa Cutarica 2. Nu te-a sunat? Ei bne, nu. Nicio surpriza. Suntem obisnuiti.

Se face deja ora 16.00. Cu putin inainte de o ceremonie de decorare. Suntem deja in Palat. Domnul Turcan zici ca are 100 de mii de bete-n fund. E suparat ca scriu pe blog despre el. Nici nu vreau sa-mi imaginez cate bete-n fund o sa aiba cand o sa public toate injuraturile adresate pe mess si pe telefon. Cu adresa de mail, cu tot tacamul. Si poate ii fac si un cadou: ii dau poporului si numarul lui de telefon.

Deci e acces la 18.00 sau nu? Domnul Turcan, cu cele 100 de mii de bete-n fund, scoate din el urmatorul raspuns...Redare aproximativa: „Pai e cam complicat..E cu invitatii...Unii au primit, altii nu...Oricum, o sa-ti comunice Cutarica. Ea se ocupa”. Stateam si ma gandeam pe ce lume o trai omul asta. „ Nu, nu se ocupa Cutaricaaaaa, se ocupa Cutarica 2”. Dispare...Incepe ceremonia de decorare. Capul lui Turcan rasare din spatele randului cu consilieri. De ce-o sta oare pitit pe acolo, pe la usa? Nu e nici in sala, nici pe hol. Da, suntem in una din cele mai importante instiutii ale statului. Cam asa se comporta oamenii. Astia sunt, cu astia defilam.

E deja 16.15. Vine smsul minune. La ora 17.00, presedintele face o declaratie. Of course, Turcan e pierdut prin Palat, prin birou...De ce sa-l suni? N-are rost sa te enervezi, nu?

Se face ora 17.00 fix. Vine presedintele, Turcan apare pe la lift, se pelinge pe pereti si se piteste in locul lui preferat. In spatele camerelor, in cefele operatorilor. Nu stie pic de televiziune, dar adora sa se uite in displayurile camerelor. Niciodata n-am sa-i inteleg pe oamenii astia. Care habar n-au, dar vor sa para inteligenti.
Oricum, are o fata de zici ca e speriat de bombe. Ha, ce chestie. Nu e numai impresia mea...Poate ca s-a speriat de umbra sa. Ma mir...Nu intreaba cine da si cine nu da in direct?

Spre finalul declaratiei, cineva se aseaza langa mine. Voi ce faceti, dati aia de la 18.00 in direct? What???? Noroc ca Turcan deja se evaporase. „Ce sa fie in direct la 18?” intreb...Pai cica tine un discurs...Cine ti-a zis? Cutarica 2. Unde ti-a zis Cutarica 2? Pai acum...cand am venit, iesea din Cotroceni.
Ma indrept spre Cutarica. Cutarica zice: pai n-auzi ca eu nu stiu? Se ocupa Cutarica 2...
Fratilor, voi stiti cat e ceasul? E 17.30! Si voi nu stiti sau stiti si nu spuneti ca la ora 18.00 presedintele vorbeste? Normal ca toata lumea il vrea in direct. Pacat ca n-am invatat sa teleportez. L-as teleporta pe Turcan peste tot. Pe toti peretii, prin toate camerele, holurile, toaletele, pe scena de la Teatru, prin Muzeu, birouri, crama, cantina, gradina...Si l-as ingheta, stand intr-un picior, undeva, in varful Palatului....Pe acoperis. Si sa stea acolo pana vine Apocalipsa si-l loveste asteroidul. Nu cred ca vreun ziarist sanatos la cap o sa se incumete sa-l salveze pe domn' Turcan.

Asaaaa, sa continuam. Cutarica vorbeste cu Cutarica 2, Cutarica 2 nu recunoaste...Nooo, cineva care s-a asezat langa mine a inteles gresit. Nu, zau? Strangem cabluri, camere, fugim, gonim, depasim, parcam, descarcam, intindem, cocotam cabluri, instalam camere la Cercul Militar National...Undeva si pe la etajul doi...Ce situatie...Nimeni nu recunostea, mai aveau putin si se jurau toti pe toate cele...Dar „televiziunea prietena” era deja instalata de direct...Normal, Turcan nu ma mai surprinde chiar deloc.

Vorbeste presedintele, termina, un operator se duce sa ia ilustratie. Un sppist ii zice: „domnul Turcan a zis sa stati aici”. Turcan e aici? Mi se raspunde: „Nu, de ce?” Uite asa, ca l-as teleporta putin de aici, de la etajul doi. Stai linistit, Turcan. Era doar un gand...Pasager.Gata, a trecut!

Discutia continua cu Cutarica 2. Vine si intreaba, in stilul ala servil, pe care nu-l suport: Sorina, mai vrei ceva? Sa filmezi ceva? Raspund: "Pai inteleg ca Mr. President viziteaza expozitia aia...culinara". Imi zice: „Aaaa, acolo n-o sa puteti filma. Nu e acces”. Sigur? „Sigur, nu e acces. Nu vor organizatorii. Ei decid aici, nu noi”
Plec. Incepusera sa plece si altii. Rog doi oameni sa ma sune daca, dupa ce plec, se mai intampla ceva. Aveam un feeling...dar hai sa strangem...Ne urcam in masina, pornim, ajung la Universitate si..... Suna telefonul. Omul 1: auzi, vezi ca dupa ce ai plecat tu Cutarica 2 a dat acces la expozitie...
Suna si Omul 2: da, vezi ca a dat acces. Am filmat aia, aia si aia...
Un rahat. Doar daca l-as teleporta pe Turcan la toate filmarile, l-as pune sa faca toate transmisiile, sa trimita ftpuri de la Polul Nord, sa care videofonul in spate pana in desert pentru Realitatea...Nu-mi puneti imaginatia la incercare, ca n-o sa va placa. Da, doar pentru asta m-as intoarce. In rest, nu! Mult succes!

Exemplul doi. Joi, MapN gestioneaza imaginile din Irak cu vizita presedintelui Romaniei. Si a gestionat atat de bine incat nicio televiziune n-a avut nimic. Mai precis, imaginile pe care le-au dat dupa infinite ore de asteptare, telefoane, istericale...erau atat de groaznice incat nu au putut fi folosite. Deloc. Ftpul securizat si marele server al ministerului nici nu functionau. Exact, nu functionau. Read my lips: deci nu putea fi folosit. Ca atare, nici n-a fost.

Numai ca mai marii specialisti ai MapN s-au inregistrat si pe ei atunci cand au copiat imaginile. Cadrele pixelate cu presedintele, caruia ii zbura ba capul..ba umarul...ba el cu totul, aveau pe sunet un colonel care urla cam asa: „ Baga...baga, baga aia. Haaaai, mai repede.... Acum copiem pentru Televiziunea X...Nu, nu acum dam pentru Y...Baaai..Haaaaai, mai repedeee! Ce dam acum? Dam si imagini cu presedintele? Da, sa dam si cu el! Normal”. E aproximativ citatul...dar in mare, cam asa incepea.

Recunosc, de mult nu m-am mai distrat asa. De mult n-am mai ras atat...Era ca un film prost...

Exemplul trei. Sambata, cosmarul a continuat. Si eu credeam ca povestea de joi poate chiar i-a facut sa priceapa ceva. Dar nu. Mare greseala. Imaginile tot prin MapN s-au dat. De ce? Ca unii nu si-au facut treaba, d'aia...Ce-a iesit? O varza.

Toate standupurile tuturor reporterilor au ajuns la toate televiziunile. Vreo 5 cadre de ilustratie( Turcan vezi ca un cadru ca sa fie folosit in tv si sa se si inteleaga ceva din el trebuie sa aiba mai mult de doua secunde. Daca nu ma crezi, citeste. Daca nu citesti, pune si tu mana si monteaza ceva...sa vezi cum e cand selectezi tu imaginile), cateva sincroane cu presedintele..Si cam atat. Asta dupa ce MapNul a descoperit ftpul. Dupa ce ne-am conectat la server, am intrat in cont si contul era..gol. Dupa ce a stat gol vreo 2 ore de dat telefoane si de vorbit cu toti IT-istii ministerului. Si la 17.00, tot gol era. Si acum tot gol e....Deh, autoritati si specialisti...Vai de ei...Vai de noi...

Dupa ore de explicatii, conectari, deconectari, telefoane inchise pentru ca autoritatile gandeau, se concentrau, lucrau...Zbrrrr...Taci, ca suna...Auziti doamna, dati-mi mailul ca va trimitem prin tranfer.ro..De unde? intreb eu...Din serverul MapN. Adica nu transmiteti din Irak sau Afganistan si transmiteti de acolo, de la Izvor, din sectorul 5? Uau..Asa ceva n-am mai intalnit...In fine..

Dupa alta ora, imi vine mailul. How nice...Mailul era gol, nu era atasat nimic. Ce scria in el? Scria asa: „am atasat fisierele pe care le-am primit din teatre de la corespondentii dvs! rog confirmare telefonica la nr.......Cu stima, Cutarescu”. Il sun pe Cutarescu sa-i spun ca dupa cinci ore de telefoane si de descoperit tranfer.ro, n-au atasat nimic. De ce nu ma mira? Cutarescu are telefonul inchis.

Se face 17.30. Mai da un mail, cu linkul atasat, Slava Domnului! Suna...Ati primit? Daaaa, e senzational. De ce mi-ati trimis si toate standupurile celorlalti reporteri? Apropo, ce mi-ati dat pe caseta, cele 17 minute de imagini, din nou nu prea pot fi folosite. Imaginile arata ca de pe o camera de supraveghere...Doamna, e sistemul nostru..Domnule, ati aflat azi de deplasarile astea? Dupa ziua de joi n-ati invatat nimic? Sistemul dvs. n-are nicio legatura cu televiziunea. Daca nu stiti, nu va bagati. Daca vreti sa va bagati, intrebati...Va invatam noi cum se fac transmisii din zone de conflict.

Pe la 19.00 suna desteptul care a coordonat totul. Colonelul nostru preferat ce n-avea nicio legatura nici cu IT-ul, nici cu imaginea, nici cu nimic. De fel, putin cam isteric. „Eeee, ne-am miscat bine? Toate televiziunile au fost multumite, ne-au felicitat”...Nu zau? Noi nu...Ati invatat cum e cu ftpul? Imi zice ceva de satelit. Cu satelitii stiti cum e? Cu transfer-ul? Omul, din raspunsuri, e varza...."Poate ne intalnim si ne dati niste sfaturi sa ne fie mai usor”...Asta ar fi culmea. Stiti ce? Ia intrebati-l pe domnul Stanisoara...In Drobeta Turnu Severin e o televiziune, din cate stiu...Se numeste Terra Sat...Poate ii explica dansului sotia acasa...Si poate faceti la minister niste cursuri...Sau poate va explica chiar onorabilul domn ministru. A fost redactor sef si administrator acolo, nu? Poate va arata cum sa copiati casetele, dar sa nu va inregistrati si vocile cand sunteti isterici. Daca nu stie domn' Stanisoara, nicio problema...Nu m-ar surprinde...Oricum, tineti-o tot asa. M-am distrat enorm. Ar fi pacat sa va opriti tocmai acum...A fost perfect, intr-adevar. Felicitarile mele! Felicitari ca ati facut totul perfect pe dos!

UPDATE. Pentru toti anonimii din Armata, cu dedicatie. Comentariile erau ale voastre, stiu si ale cui erau..Poate ca da, trebuie sa le pun pe blog, ca sa rada si altii de voi. Restul...sunt povesti. Va vom desena noi, pe hartie, cum se fac transmisiile din astfel de zone. Sau poate o sa deseneze domnul Stanisoara...Oricum, ideea era alta si vad ca n-ati prins-o deloc. So, read my lips...Ready? Sunteti Armata Romaniei dragilor, nu un internet cafe de cartier!

A day to remember. Israel. Tel- Aviv. Viata pe pista...

Azi, Basescu aterizeaza in Irak

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 03 Jun 2009 22:20:00 +0000

De ce nu exista azi program oficial al presedintelui? De ce toti se fac ca nu stiu nimic? Pentru ca azi, seful statului va face o vizita de o zi in Irak. Va pleca in toiul diminetii si in jur de ora 9.00 va fi acolo.
Ce va face in Irak presedintele? Va participa la un moment simbolic...Adica la festivitatea de incheiere a misiunii Romaniei in Irak. Retragerea trupelor romanesti a fost stabilita inca de la inceputul anului, iar intreg procesul de retragere a trupelor romanesti din Irak se va incheia la sfarsitul lunii iulie. Vizita a fost pregatita cu mare grija din timp si chiar seful statului a facut anuntul in cadrul intalnirii cu parlamentarii PDL de luni, 25 mai.
Azi, toti vor incepe probabil stirea cu urmatoarea sintagma "vizita surpriza"....
Nu, nu e nicio surpriza. Inseamna doar sa-ti faci meseria si sa afli, ca d'aia esti ziarist. Esti ziarist chiar si atunci cand te boicoteaza Turcan.

UPDATE. Apreciez comentariile oamenilor care s-au semnat, cu numele lor adevarat, la postarea de mai jos.Toti acei oameni sunt ziaristi. Anonimii nu mi-au placut niciodata. Sa fii anonim in asemenea situatii, indiferent ce ai spune sau comenta, inseamna sa fii las. Si oamenii lasi nu ma intereseaza.Imi pare rau,convine...nu convine, asta e parerea mea.

UPDATE 1. Chiar asa, era sa uit. Am o mare rugaminte pentru sefii de la Realitatea TV. Pe unii dintre ei ii cunosc, ii respect, cativa mi-au fost colegi de facultate sau chiar de trust. As dori tare mult ca reporterul dvs. acreditat pe Cotroceni ( cel principal) sa nu mai faca filmarile de la Antena 3. S-a intamplat in Israel si chiar nu mai vreau sa se repete. I-am explicat domnisoarei, prin sms, e adevarat( la telefon nu raspundea) ca nu e angajata a Antena 3 si presupun( sau poate ma insel?!) ca nici a Palatului Cotroceni.... Drept pentru care am cerut insitent sa-l lase in pace pe operatorul de la Antena 3. Daca aveti cumva curiozitatea sa va uitati pe imaginile cu vizita presedintelui la locurile Sfinte, veti vedea ca reporterul dvs. tine in mana doua microfoane. Unul negru, nou, al lui Sorin Miscoci ( ce filma pentru dvs.) si al doilea...tot wireless, mai jumulit asa, dar fara cub...al Antena 3. Precizez ca smsurile pe care le-am trimis domnisoarei au fost in limba romana si au fost destule. Eu le-am pastrat pe toate. Iar daca imaginile dvs., filmate de Miscoci, nu sunt convingatoare, va pot pune la dispozitie niste capturi de la noi. Imagini nu mai pupati. Nici atunci cand vi se strica toate camerele din post. Am considerat un gest normal, omenesc, sa ne ajutam ( eram in Israel, mai multe camere din acea deplasare aveau cate o problema, mica...e adevarat, dvs. o aveati pe cea mai mare si cea mai grava). Si v-a ajutat si Prima TV. Dar de aici si pana a face o filmare la Antena 3 cu forta, a incerca sa setezi smechereste niste frecvente de sunet, sa pui operatorii celorlalte televiziuni sa-l filmeze din unghiuri diferite pe presedinte...consider ca e mult prea mult. Si nu e deloc ok!
Va dau insa un sfat. Gratis. Incercati sa ajungeti la toate filmarile, sa verificati camerele inainte si nu va bazati prea mult pe Miscoci. Cand n-are chef, are alta treaba mai importanta decat jobul sau, ma rog, variatiuni pe aceeasi tema, nu ajunge, evident, la filmare. Dar se scoate repede. Turcan nu prea le are cu televiziunea si, oricum, Miscoci si Turcan nu se prea inghit deloc. Daca Turcan vrea din senin sa vada un speech al presedintelui de ieri, de exemplu, ii cere imaginile lui Miscoci. Oricum, Miscoci trebuie sa faca arhiva. Dar ce sa-i arate lui Turcan sau ce sa arhiveze, daca n-a fost la filmare? Ati ghicit, nu? Daca nu...Mai ganditi-va, cercetati, intrebati. Imaginile lipsa ale lui Miscoci vin de la dvs. din post. Si mai vin de la o alta televiziune. Nu o nominalizez. Nu de la noi, stati linistiti. Cea care a dat Palatului Cotroceni discursul presedintelui de acum 2 ani, din noaptea de Revelion. Da, cand seful statului a vorbit in Piata Constitutiei. Turcan habar n-are, pun pariu. Miscoci era la Sibiu...Nu vreau sa mai continui si sa spun in ce situatie a fost pusa in acea noapte de Revelion televiziunea respectiva....Musai trebuia sa filmeze pentru Palatul Cotroceni, ceea ce s-a si intamplat. Televiziunea respectiva avea in noaptea aceea, la serviciu, un singur operator. Totul se poate verifica.

UPDATE 2.Cat despre Cotroceni, boicotul a inceput de....astazi. Da, nicio surpriza. E facut "cu cap", destul de complicat...dar n-am uitat nici de Israel, nici de Grecia..nici de altele, nici de ziua de ieri. Deja incep sa se adune, dar chiar nu mai am energie sa le astern acum. Oricum, incep cu niste poze...una, doua, trei...sau chiar patru..Mai avem. Mai avem si imagini, bineinteles...Ca doar suntem ziaristi, nu? Oricum, multumesc tare mult "prietenilor" care inteleg perfect. Stiu ei care sunt. Si chiar vreau sa bem o cafea...

Israel. Nu chiar la inceput, ci pe acolo... Aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv.
Israel. Spre sfarsit... Aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv.

Adevarul despre domnul Turcan

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 02 Jun 2009 21:52:00 +0000

Da,da...Exact. Despre domnul Turcan de la Palatul Cotroceni. In zilele urmatoare, voi incepe sa astern, pe acest blog, un serial foileton despre ceea ce face si ceea ce nu face, cand e jobul lui sa faca, domnul consilier al domnului presedinte. Voi scrie despre tot, chiar daca va da, disperat, 1001 telefoane de dimineata pana seara, la cine ii raspunde si, mai ales, la cine nu-i raspunde deloc. Consider ca magariile acestui domn au depasit demult toate limitele posibile pe care le poate inghiti un om dupa 12 ani de presa.Repercusiunile vor veni si ele, chiar de azi cred... Dar le voi asterne si pe ele, tot pe acest blog. Sper sa termin foiletonul in viata asta. Oricum, voi incepe cu... preludiul...Mai precis, cu vizita domnului presedinte Basescu in Israel. Va urma Grecia...si multe, multe altele!

UPDATE. Pentru ca tot ma intrebati, raspund cu urmatoarele... Postarea insa...va urma.

Despre deplasarea in Israel, idei principale:
- la Cotroceni, shoppingul e mult mai important decat meseria. Intotdeauna.
- la Cotroceni, Realitatea TV seteaza frecventele de sunet ale camerelor celorlalte televiziuni si comanda cine si din ce unghi sa filmeze
-la Cotroceni, operatorul oficial al presedintelui, detasat al TVR, la Administratia Prezidentiala(platit, oricum, din bani publici), face filmari pentru Realitatea TV
-la Cotroceni, directorul SPP face intelegeri, diverse aranjamente cu ziaristii, Valeriu Turcan face si el alte intelegeri cu ziaristii, directorul SPP peste capul lui Turcan, Turcan peste capul directorului SPP...
-la Cotroceni, plata transportului local in deplasarile externe e o mare enigma.
In Israel, de exemplu, un angajat al ambasadei cere ziaristilor sa faca o cheta prin autocar, ca poate mai au ceva bani pe la ei, prin buzunare, ceva maruntis..sa plateasca transportul local. Transport pe care deja il platisera si care avea un pret foarte mare: 100 de dolari/persoana,pentru cateva ture la activitatile presedintelui prin Ierusalim. "Ziaristii sa achite si TVA-ul!" Cine a zis asta? Pai cei de la Palatul Cotroceni..."
- la Cotroceni, avionul cu presedintele decoleaza la 18.00. Dar ca Turcan sa nu mai aiba emotii, presa e dusa spre avion incepand cu ora 15.00. Asta era initial si..pe hartie....
In realitate, Turcan isi ia un om din presa, il pune sa coordoneze operatorii celorlalte televiziuni, iar restul fraierilor sunt dusi la aeroport incepand cu ora 14.00, in mare graba si in mare isterie. "Ierusalimul e blocat. Nu se poate circula"...Ierusalimul nu era blocat. Se putea lejer circula. Ce fac fraierii 4 ore prin Israel? Nu, nu conteaza ca nici nu si-au terminat transmisiile, ftpurile...Nooo. Fac nu stiu cate filtre, controale, verificari, scurte interviuri cu securitatea israeliana la intrarea de pasageri, suporta un angajat al ambasadei care tot le cere bani- nimeni nu intelege de ce, nu pot sta in aeroport,nu pot sta nici in avion ca nu e acolo inca, cand vine avionul- nici atunci nu pot sta in el( Romavia zice ca e fff cald in el) stau intr-un colt umbros al pistei,langa un zid, nu mai au decat o jumatate de sticla de apa, nu pot fuma si se roaga de securitatea israeliana sa-i duca la toaleta. Nimeni din partea Biroului de presa al Palatului Cotroceni nu e acolo( desi sunt trei oameni din Departament in deplasare), Turcan e, bineinteles, ocupat, ba nu are semnal, ba nu mai raspunde deloc... Pahontu incepe sa raspunda la telefon dupa aproape o ora...Si incepe sa se agite, tot prin telefon, cand isi da seama ca e cam nasol...
- Pe la 18.30, Turcan se schimba la fata cand afla ca operatorii celorlalte televiziuni n-au respectat ordinele date de reporterul Realitatea TV. Adica, in ciuda eforturilor depuse de el, cameramanii si-au facut meseria. Si da, au filmat-o si pe Elena Udrea la Locurile Sfinte, cand ingenunchea... dupa ce acelasi gest il facuse si presedintele. O mare, mare problema!

Turcan...nu te mai minuna.Ti-am spus in nenumarate randuri ca totul are o limita. Ei bine, limita a fost depasita demult. Si poate trebuie sa afle si domnul presedinte ce consilier are. Eu zic sa iei scrumiera din mana domnului Pahontu. Adu-o incoace..ca avem de povestit.Da, domnul presedinte ne-a lasat sa fumam. Exact, si el e fumator..Sau poate si el trebuie sa-ti ceara voie tie?

Apropo, mataniile sunt in avion. Ma scuzi ca nu ti-am pupat mana cand mi-au fost date, ma scuzi ca nu le-ai dat tu, ma scuzi ca, deloc intamplator, nu mi-au fost oferite cu o seara inainte...atunci cand s-au impartit la toti ceilalti...Ma scuzi ca habar n-ai ce vorbesti atunci cand jignesti oamenii. Si spune-i lui Pahontu ca si mataniile de la Athos sunt tot in avion.
Eu nu cer ca Realitatea TV "mici cadouri" de la Cotroceni si nici de SPP. Nu ma omor dupa shopping. Prefer sa dau un ftp, decat sa cutreier disperata un mall. Prefer un reportaj bine facut, decat sa-ti cumpar tie bomboane sau fistic(da, e adevarat, mereu mi-ai dat banii pe ele). Daca nu te-ai prins pana acum, daca tot n-ai retinut ideea, citeste urmatoarea fraza cu voce tare: prefer adevarul si meseria, decat sa inghit o mare bataie de joc...

P.S. Am facut Cotroceniul 2 ani pe vremea lui Constantinescu, 4 ani pe vremea lui Iliescu- asa ceva niciodata nu s-a intamplat. Mai putin, shoppingul- o meteahna veche a presei romanesti. Dar parca niciodata ea n-a fost sustinuta si incurajata atat de tare de Palatul Cotroceni. Si asta in dauna meseriei, profesiei...Ceea ce e extrem de grav...

Cand campania electorala omoara oamenii

noreply@blogger.com (ziarist) — Sun, 24 May 2009 04:36:00 +0000

22 mai 2009, 19.00.Pasajul Baneasa. A cazut malu'...Si-a mai cazut o data...

23 mai 2009, 00:06.Pasajul Baneasa. Cezar Lupan:„S-a prabusit malu'..A iesit un coleg afara, bine c-am aprins o tigara. Daca eram inauntru, ma prindea malu' acolo si muream.”...I-am zis: „Ai grija de tine”..Si l-am sunat pe cumnatul. Mi-a spus:"Ai grija de copii ca... Cezar e mort”

23 Mai 2009,13.29. Pasajul Baneasa."Am intrebat daca are capul in afara, da? Sa poata sa respire...Nu-l are. Ce sanse ii dati la un om care este ingropat la un metru sau doi in pamant? "

23 mai 2009, 19.00.Pasajul Baneasa."Aoleu, aoleu...De ce nu-l scoate mai repede?"

Pasajul Baneasa, mormantul care a revendicat de vii trei muncitori!

StirileProTV.ro

„Unde-i patronul? A mai cazut azi o data malu'...A mai cazut azi o data malu' pe el. A vrut sa cada malu'? De ce l-a mai trimis inapoi? Am si sotul si doi frati aici. Unul e in viata si unul e mort”.

Si Angela Lupan, in disperarea ce parea ca-i ia si mintile, avea perfecta dreptate. De ce directorul Marconstruct si-a bagat oamenii cu buna stiinta in pamant? De ce? Doar stia, vazuse si el ca i-a inghitit malu' o data.... I-a inghitit si au scapat...Si el i-a bagat din nou...In iad.

Vineri, prima data, malu' era sa-i astupe de tot, pe toti, in aceeasi groapa. Pe la ora trei si putin.Laurentiu Dogaru, directorul si sotul patroanei, pare-se ca se tot plimba pe acolo. Aflase si el ca, intr-adevar, malu' se surpa ... Stia ca i-ar putea inghiti pe toti de vii, dar le-a zis sa continue si sa intre in groapa. La ora cinci, toata lumea iesea din tura. Insa doua nenorocite tevi mai erau de pus. Si le vor pune azi (n.m. vineri), pentru ca maine e sambata si sambata nu mai vrea sa lucreze. E musai! Vor sta si pana la noapte, daca e nevoie... Numai sa termine dracu' odata treaba din colt...

Asa batuse domnul Dogaru palma cu Lena..Luni, acolo, trebuia sa se asfalteze. Chiar asa s-au inteles. Si vineri, Dogaru a respectat-o...Cu orice pret...

Numai ca atunci cand a vazut ce se intampla, Cezar Lupan si-a sunat, imediat, nevasta: „M-a sunat sotul pe la trei jumate, patru, nu stiu sigur... Si mi-a zis: „Hai, ca eram s-o patesc”.. De ce? „S-a prabusit malu'..A iesit un coleg afara, bine c-am aprins o tigara. Daca eram inauntru, ma prindea malu' acolo si muream.”I-am zis: „Ai grija de tine”..Si pe la sase fara ceva, sase...sau...L-am sunat pe cumnatul, care a fost prins acolo si mi-a zis sa am grija de copii ca... Cezar e mort”
Nevasta lui Cezar, ca si cumnata ei, Angela, isi stiau, de patru ani, barbatii muncind prin santierele si gropile lui Marconstruct... Fiecare om aducea acasa cateva milioane de lei amarate pe luna. Si toti cunosteau, cand e bine si cand nu, sa lucreze.. Erau constienti in ce pericol ii punea inconstientul sot al doamnei patron.

Numai ca acolo, in colt, la Baneasa, se stia clar: lucrarile erau riscante, pamantul era si este foarte tasat, mereu e trafic... Masinile treceau, pamantul se cutremura. Lucrari ca astea nu se fac niciodata ziua, ci numai noaptea! Atunci, traficul e redus...Atunci, oamenii sunt mai putin expusi...
Dogaru insa nici n-a vrut sa auda. Vazuse si el ca malurile cedeaza, stia ca trebuie securizate, dar nu mai avea nici timp si nici chef. Voia sa termine cat mai repede si sa plece acasa. „Haideti! Haideti! Haideti, mai repede!” Si el i-a bagat pe baieti in mormant.

„Daca nu erau obligati, nu mai intrau”, povesteste nevasta lui Cezar, demna, livida...Si pe retina parca, parca i se rostogoleste ceva...Un film, o broboana, ceva... De ieri, de la sase jumate, a ramas singura, vaduva, bolnava de leucemie si c-o fetita mica. De doar patru ani. Doua, din cele cinci milioane ale lui Cezar, le dadea pe chirie...Acum, oare din ce-or mai trai?

Cumnatul, Cristian Lupan, e singurul care a ramas cu viata. Restul de trei au murit. Printre ei, si fratele lui Cristian, Cezar...a plecat tribut la pamant...Asa ca, tot de ieri, si tot de la sase si un pic, el, Cristian, a ramas capul familiei Lupan. La 39 de ani, nu mai are sase frati, ci numai cinci...

El a fost toata ziua de ieri, in colt, la Baneasa. Si Cristian Lupan a fost zorit de Dogaru. Asa ca, la trei si putin, si el si-a vazut sfarsitul. Dar cand a scapat, a rasuflat usurat: „Prima data s-a surpat o jumatate de mal...Al nostru (n.m.patronul Dogaru) sa ne bagam acolo, ca sa dam la o parte...Am dat pamantul la o parte, am montat o teava...Si cand sa montam a doua bucatica de teava, s-a surpat malul...”

Si chiar asa a si fost. La sase si ceva, s-a surpat din nou: „Eram, in groapa, cu ei acolo...Mai era un pic, un pic de muncit in pamant...Cand au strigat colegii ca...”Aoleu, malu'...malu'...malu'... malu'”...Eu am anuntat ca suntem un pic. Alalalt s-a uitat in sus: „Ba, pica, pica., pica...” Si atunci m-am dat, asa... un pic...Si cand a cazut malul, cred ca m-a lovit putin mai sus si mi-a ajuns direct pana aici...”

Si malu' l-a ingropat si pe Cristian. Dar ce noroc a avut...Malu' i s-a oprit taman la gat. Ceilalti trei, printre care si fratele, Cezar, s-au scurs de vii si de tineri in mormant. La un moment dat, din mormant a inceput sa sune o sonerie, un telefon, ceva insistent. Pompierii, veniti si ei in multe ture, au auzit imediat. Dar nu puteau sa faca mai nimic. Scoteau pamantul cu mainile, cu galetile, cu lopetile de infanterie si tot nu era destul. Pamantul inghitea tot ce misca...Pompierii opreau malu' cu scanduri si cu o cupa mare, de excavator. Dar parca malu' tot cerea viata..Si tot venea intruna peste ei.

12 echipe de pompieri, a cate sase oameni, s-au luptat cu malu' mai bine de 12 ore. La unu noaptea, il scot pe Cezar primul. Mort. La trei dimineata, il pun pe targa din fier si pe Ionut Aionei. 22 de ani. Infasurat si fara viata, din cap pana'n picioare...Mama lui a aflat totul azi dimineata, cand si-a primit fiul mort:„ Niciun telefon, niciun semn...Absolut nimic, nimic, nimic...Nu-i prima data...Si la el am inteles, c'o mai fost...tot asa...L-o mai prins o data...dar numai picioarele, de la genunchi in jos”.

Si alte trei ore si jumate salvatorii s-au chinuit iar. Nu-l gaseau sub niciun chip pe Dragulin...Au adus un utilaj industrial care sa aspire pamantul, au blestemat, au asudat, s-au rugat Cerului si Celor Sfinte..Nu-si mai simteau mainile si nici mintile, dar nici un pic nu s-au oprit. La un moment dat, au incercat, in groapa nenorocita, si un excavator mai lung de sase metri la brat. Iar cand cupa se tot lupta cu malu' si inghitea cu putere pamantul, centura de la pantalonii lui Dragulin se agata de ea. Imediat, s-au oprit. Il gasisera. Era chiar el, Ionel Dragulin.. Dar si el era mort si intepenit. L-au scos infasat. Se mijise bine de ziua. Era sase jumate. Ciudat...Si nici pe el chiar nimeni nu l-a cautat, nimeni nu l-a strigat... Si asa, Nicoleta Gheorghe, pe la pranz, a aflat ca sotu'i era mort. Stia ca lucra in Baneasa, stia ca tot timpul numai el intra in pamant, vazuse chiar si accidentul la televizor, dar nici prin cap nu-i trecea ca malu' l-a inghitit si pe Ionel al ei. Sora ei, Lenuta, se enerveaza. Tremura, pune mana pe telefon si-l suna pe Dogaru, sotul de patron: „Sunt cumnata lui Dragulin Ionel! Baiatul mort in accidentul de aseara”.. „Da”, ii raspunde nefericitul. „Pai e normal sa nu dati un telefon, sa ne anuntati? E posibil?”

Uite ca e posibil. In tara asta, chiar e posibil orice.

Ce e sigur insa? E sigur si e cert tot ce-am vazut pana acum: barbatii s-au bagat in pamant pentru cinci milioane. Malu' i-a devorat, ca era tasat si trepida. Dogaru i-a obligat, cu o inconstienta criminala, sa intre-n groapa. Pentru ca, altfel, nu termina marea lucrare, si-si mai pierdea si banosul contract. Lena il zorea si pe el, ca si pe Lena o grabea Radu. Radu Berceanu, pe numele lui intreg. Hmmm...Va intrebati cine oare-l presa tocmai pe el, marele ministru? Emil Boc, premierul tarii, sincer, nu cred ca e-n stare..Mai degraba-l jena glezna groasa. Sau mersul prea mult pe jos,atunci cand viziteaza un pasaj ca asta, neterminat...

„Ma prindea malu' acolo”...”Daca nu erau obligati, nu intrau”...” A trebuit sa vin eu de acasa, sa va car scanduri? Asa santier aveti acolo?”...”Greseala grava, grava de executie”..”De la 10 ani de inchisoare in sus!”...Asa suna, mai sus de aceste randuri, si au sunat toata noaptea: dezastrul, moartea, nebunia, crima, disperarea, saracia, inconstienta si lucrarea profund romaneasca, de mantuiala, la un ditamai pasaj.

„Nu, nu..E de doi ani de zile, ca eu am inceput-o!„..”De Ziua Nationala, va fi bine si vom circula cu bine...De la 1 decembrie, practic, se reintra in normalitate.”...”Trebuia sa-l intrebati pe domnul Orban, ceva mai des, de ce nu s-a facut nimic aproape doi ani? Ca aproape nimic nu s-a clintit aici..”...”Nu intrati in capcana lor...Iar la 1 decembrie, se va intra in normal. Am luat lucrarea la 17% si acum suntem cu ea la 54%”...”La Baneasa, de Ziua Nationala, circulam aici, pe sub pasaj.Si, practic, va fi un lucru extrem de important pentru toti bucurestenii si pentru toti cei care tranziteaza Bucurestiul.”..„Un detaliu doar. Conducta de apa nu trebuia sa fie acolo! Nu figura pe niciun plan de coordonare, ca si cablurile alea de telecomunicatii...Care era sa le facem zob. De aia sapam cu excavator cu cupa ingusta, si foarte mica..Productivitatea-i slaba! Dar nu rupi...Dar daca nu-s pe plan? Pai, nu? Eeeh.. Dar daca nu-s pe plan, normal”...”Fir'ar a dracu' sa fie de viata..Cum e ea grea..Plina de..””De ce?” „Pai, uite, ca nu merg treburile...”

I-ati recunoscut, asa este. Chiar ei sunt mai jos, daca, cumva, va era dor: actorii, promisiunile, ambitiile, demagogia, eternele lor vorbe goale si vesnica lor campanie electorala. Si, of course, mistourile lor...

La Pasajul Baneasa, in colt. Pe 22 mai 2009, au murit trei oameni. In campanie electorala. „Lucrările la pasajul Băneasa nu vor fi întârziate, acestea fiind oprite doar în locul în care s-a produs accidentul, pe perioada anchetei. Accidentul nu va cauza întârzieri la lucrări. După ce se termină ancheta - care cât poate să dureze?, o zi, două - lucrările vor fi reluate şi în zona accidentului. Oricum, lucrarea e una, utilităţile...alta. Accidentul nu are nicio legătură cu termenul lucrării”, a declarat, sambata, pe 23 mai 2009, directorul general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), Dorina Tiron. Nu trecusera nici 24 de ore de la nenorocire. Cei trei morti poate ca inca mai erau calzi.

La Mihailesti, Buzau. Pe 24 mai 2004, au murit 18 oameni.7 pompieri, 9 civili şi cei doi corespondenţi ai Antenei 1, jurnaliştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Tot in campanie electorala. Un camion, ce transporta 20 de tone de azotat de amoniu, a explodat. Alţi 13 au fost răniţi sau, dupa caz, mutilaţi pe viaţă. Pe 26 mai 2004, si inainte ca ancheta sa inceapa, Miron Mitrea si Gabriel Oprea, ministri ai Transporturilor si Internelor pe atunci, s-au dus la Mihailesti, dupa ei, cu tot cu buldozerele si camioanele din dotare. De cum au vazut ce-a creat explozia in presa si-n tara , aveau un singur gand. Craterul, ce inghitise 18 vieti si schilodise alte 13, nu va mai exista. Ei doi chiar il vor face nevazut.

Era prea adanc si mult prea mare ca suprafata. Atragea mult prea multa atentie "inutila", discutii despre lege, etica, morala, adevar. Nu..Ei n-aveau timp de nimic, nici de guvernare, daramite de asa ceva. Intrasera deja in campanie electorala. Si tare, tare, tare se grabeau si ei . Exact la fel, ca si cei de azi... Oricum, n-aveau niciun chef. Asa ca cineva trebuia sa faca sa dispara totul. Ca si cum nici n-a fost vreodata, nici nu e, si nici ca va exista. Si cum prietenul la nevoie se cunoaste, Regele asfaltului, Dorinel Umbrarescu, clientul fidel al tuturor regimurilor trecute si viitoare, a intins o mana de ajutor sau...ma rog, o cupa de bitum.

Bineinteles ca el, celebrul Dorinel, i-a ajutat imediat. A incasat si el, ca tot omu', un ciubuc de 200.000 de euro, si a turnat asfalt de lux imediat. Peste toate scalpurile si maruntaiele de om, de pe drum si de pe camp...Peste tot, pe unde a vazut si a putut. Si nimeni n-a fost atunci mai puternic sa-i poata opri. Mitrea si Oprea, oricum, nu tineau cont de nimeni. Nici de eventualele probe, nici de resturile umane spulberate peste tot, chiar si prin curti, nici de cererea insistenta a procurorilor ca asfaltarea sa se opreasca imediat.

A, si un detaliu: incarcatura de azotat de amoniu, ce a explodat atunci si a luat, dintr-un foc, pe putin 18 vieti, echivala cu detonarea a sase-opt tone de trotil. O nimica toata, nu?

„Nu era cazul sa deviez traficul. Nu a fost nici bomba, nici atentat, pentru ca sa declaram locul ca zona protejata si solutia aleasa a fost una fireasca. Am stat langa procurori pana cand si-au incheiat cercetarile si am decis ca drumul sa fie redat traficului cat se poate de repede", a declarat Mitrea, in acele zile groaznice.

„Doua fragmente de scalp si doua-trei bucati de tricou au fost gasite la locul producerii exploziei de luni, in apropierea comunei Mihailesti. Zona resigilata a fost largita considerabil de la o raza de 400 de metri, cat era initial, la doi kilometri’’- a anuntat Gheorghe Frangulescu, prim procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Buzau. Asfaltarea lui Mitrea se incheiase demult. Cu succes.

Nici asta n-am sa uit. Si poate d'asta e si imposibil de uitat Adrian Nastase. Eram pe scarile PSD, in Ion Ionescu de la Brad. Si iese. „Domnule premier, ce se va intampla cu vinovatii de astfel de accidente in viitor?” Premierul si presedintele PSD, Slava Domnului fost, raspunde: "O sa-i sanctionam pe vinovatii de la Mihailesti. O sa-i aducem in fata televiziunii si o sa-i impuscam! Am incheiat subiectul." Asta declara seful Guvernului, care si el aprobase asfaltarea. Trecusera numai 4 zile de la nenorocita explozie.Iar unele resturi de oameni mai erau pe camp... Mihailestiul era, in doliu, indurerat, iar Nastase era mereu extrem de iritat de subiect. Se intampla pe 28 mai 2004.

Care-i diferenta? Niciuna. Nimeni n-a invatat absolut nimic. N-au timp...E graba, graba, graba...”Haideti, haideti mai repede”, urla Dogaru...”Ba, mai la stanga. Asa, asa, de aici torni asfaltul”, arata Mitrea.. Mare, mare graba! Si ce daca pica malu'? Si ce daca pamantul inghite oameni, suflete? Si ce daca explozia le spulbera? Si ce daca nici nu i-au gasit pe toti ca noi?

„Dacă pasajul subteran de la Băneasa nu va fi finalizat anul acesta, înseamnă că acest Guvern trebuie să plece”.Emil Boc. 28 februarie 2009.

”De Ziua Nationala, va fi bine si vom circula cu bine...”. Emil Boc. 12 mai 2009.

Si..nu-i asa? "Vom trai si mai bine", nu? Poate ca asa va fi, sau poate ca nu.Ba chiar deloc. Oricum insa, noi nu uitam nici atat de repede si nici chiar atat de usor...ca ei.. Asemenea inconstiente electorale sunt, cu adevarat,de neuitat.
Deci, sa revenim.

Ce ne facem? Ca pe trei semeni chiar i-a nimicit malu'... Unde-i patronul, unde-i ministrul? Unde-i marele Voda Imparat? Si exact... Malu' a mai inghtit o data. Si inca o data, si inca o data.. Malu' ala s-a mai dezlantuit, a mai devorat vieti, suflete, familii si destine...Ce coincidenta...A sfasiat ireparabil fix si acum cinci ani.

De atunci, nimeni n-a invatat nimic din asta, dupa cum se vede. Nimeni nu e vinovat, nimeni nu plateste. Mai degraba, toti acopera. Toti toarna asfalt, ca Mitrea. Sau varsa multa tacere, asemeni lui Berceanu.

Omul care-si risca zilnic viata, parlitul care stie ca oricand il poate inghiti de tot pamantul, aceasta este trimis mereu, si mereu, si mereu inapoi in blestematul mormant. Da, o face pentru cele cinci milioane pe luna...Iar Angela Lupan se-ntreba disperata de ce...De ce directorul Dogaru i-a bagat fratele-n groapa ? De ce atata graba? De ce l-a obligat sa se duca inapoi in pamant ? De ce, mai ales ca stia ca-l poate inghiti malu' oricand?

Pai, cum de ce? Pasajul e tot ce conteaza pentru ei.. Mareata trecatoare din fier, otel si beton. Ce daca pentru asta mor oameni? Vineri, pentru capodopera infrastructurii din Baneasa, s-au stins deja trei vieti. Iar pana pe 1 Decembrie, mai sunt sase luni. Timp suficient si pentru altii, ca doar unde au intrat trei, pot intra si treizeci, nu?

Problema este ca de subteranul asta depinde viitorul Guvernului de 75%, succesul Zilei Nationale, normalitatea noastra, glezna subtire a premierului, a ziaristelor, confortul bucurestenilor, tot traficul, tranzitul din Capitala, ambitiile unui premier, presedinte, fost, actual si viitor primar, fost ministru, actual ministru si cele ale altor zeci de politicieni...

De Pasajul asta atarna multe. Dorinte, aspiratii, sperante, glorii, succese si multe panglici electorale ale unor alesi ai poporului de toata duzina. Personaje care mai de care mai importante, dar care, in 20 de ani de activitate, nici macar n-au cu ce a se mandri.

Asa ca toti ateapta Pasajul asta ca pe Sfintele Moaste, cheia succesului lor in posteritate. Acum, si in viitor. Asa ca, in 6 luni, cei 300 de muncitori ponositi, morti – copti, trebuie sa-l termine. Si sa-l predea la fundita, fix in toiul alegerilor prezidentiale . Chiar atunci(de ce nu ma mira) va fi inaugurat.
Deci, cam asta e miza. Si e mare. Deja il aud de pe acum... Aud un personaj cum o sa se laude, cum o sa-l ia in brate, cum o sa-l pupe. Sper sa nu-si scrijeleasca si numele pe el...El, cu manutele lui, piatra cu piatra, placa cu placa... El l-a gandit. Si tot el l-a ridicat. Normal,nu?

Numai ca, partea proasta este ca Pasajul Vietii chiar trebuie terminat. Cu orice pret, se vede. Tocmai de asta'i si atata graba.. De asta nici nu intereseaza pe nimeni, de-asta chiar si nefericitul director Dogaru baga-n pamant oamenii cu forta...De asta, pentru ca stie ca, dintre toti cei in viata, doar pasajul este cel mai important. E chiar prioritar...

D'aia nici nu-l intereseaza ca Cezar, Ionut, Ionel si cati altii, cine stie, au fost sfasiati de mal sau inghiti de pamant. Chiar nu-i pasa ca baietii si-au lasat acolo tot. Trupurile-n sol, vietile-n otel, tineretile-n betoane , visurile-n subteran, copiii orfani, femeile vaduve sau parintii impietriti. Chiar nu conteaza pentru nimeni. Nici macar pentru Dogaru. El, cu 50 de milioane, a rezolvat tot. Chiar si o viata de om. Asa ca de ce sa-si bata capul degeaba? Nimeni nu-i tine socoteala, nimeni nu-l trage de maneca, nu-l judeca, nu-l intreaba si nici macar nu-l deranjeaza un pic. Poate doar presa e ceva mai atenta. Si...cam atat.

Oricum, la un moment dat (nu stiu care) se spera, totusi, ca Pasajul din colt, de la Baneasa, va fi si el terminat. Daca asta se va intampla chiar pe 1 decembrie (sau 30 noiembrie) va fi, in orice caz, interesant.
Si distractiv va fi, cu siguranta, cand toti se vor intrece reciproc . Va fi buluc pe pasaj, isi vor da coate bune-n burta ca sa apuce toti de panglica, s-o taie, sa vorbeasca, sa se agate de cate-un firav microfon...Vor urla toti, sa se auda
pana la Gigi-n Pipera: „Acesta chiar ca e pasajul meu! Va jur eu!”
Cine stie insa, pana atunci, oare cate inimi vor fi fost, prin pasaj, ingropate? Cate altele, la fel de amarate, vor fi fost impietrite in asfalt, otel sau beton? Cate altele inghitite de pamant si de mal?
Cate vor hoinari, cate ii vor bantui, cate se vor zvarcoli, cate oare se vor zbuciuma pentru totdeauna?
Si cate, taman de 1 decembrie, vor ramane lipite? De tocurile si talpile pantofilor lor...Dior.

17 mai 2009. Ati reusit voi, am reusit si noi: In scurta vreme, prin aceasta zona va trece si presedintele Traian Basescu...Iata, coloana presedintelui a fost deviata, pe o alta strada, pentru a nu trece prin aceasta zona.

15 mai 2009. Sorin Oprescu, primarul Capitalei: N-am lampi albastre. La un moment dat, il vad pe unul din masina din dreapta ca se da jos si incepe. Foarte misto..Adica urari de mama, de tot ce ...d'asta catre Primarie.Am lasat si eu geamul. L-am intrebat: „Mai, nea caisa?” „Aaa?” Zice: „si tu stai la coada?” „Dar ce vrei sa fac, vrei sa trec pe deasupra?”

12 mai 2009.Emil Boc, duet cu Radu Berceanu: ”Mersul pe jos face piciorul frumos”...”Pai pe jos, dar nu avem pe unde..Sunt gropi, sunt mormane de pamant"
"Daca se lucreaza, de ce se lucreaza? Daca nu se lucreaza, de ce nu se lucreaza?”...”Nu, nu..E de doi ani de zile, ca eu am inceput-o!„

7 mai 2009.Radu Berceanu:„ Avem foarte multe probleme cu toate cablurile, cu toate tevile, s.a.m.d. care sunt, multe dintre ele, de pe vremea lui Ceausescu puse in alt loc, decat sunt pe desen...Cand sapam, nu le gasim. Cand sapam in alta parte, unde n-are trebui sa fie,le stricam.”

23 aprilie 2009. Pasajul, cu viteza lor, la "puterea" noastra...

4 aprilie 2009. Radu Berceanu: ”Fir'ar a dracu' sa fie de viata..Cum e ea grea..Plina de..”...”De ce?” „Pai, uite, ca nu merg treburile...”

3 aprilie 2009.Radu Berceanu: „Tocmai am vazut cum puteam sa le taiem cablurile de la Antena 1. Nu, am reusit, am reusit. Aaaa, ati si reusit? Am taiat conducta de apa...Acum am remediat-o, dar o ora si jumatate...Doar o ora jumate, din pacate...Ce, n-aveti apa o ora jumate ? Si stiu cum este fara apa si fara internet. Nu stiu daca voi stiti cum este fara pasaj!"

9 martie 2009.Dorel pune umarul la Pasaj.

28 februarie 2009.„Domnule prim ministru sunteti ca in campania electorala..(...) Ce se intampla daca ceea ce ati citit acum dupa hartiuta aceea nu se implineste pana la sfarsitul anului? Inseamna ca acest Guvern trebuie sa plece."

19 august 2008.C.P.Tariceanu: „Uite-l şi pe Debucean! Sta la distanta...E bine ca sta la distanta...Ai vreo treabă cu proiectul asta cumva? Ei, nu pot să cred, ia vino încoace. Deci, fratele meu, ce cauti aici?"

24 mai 2004. Mihailesti.Adrian Nastase: "O sa-i aducem in fata televiziunii si o sa-i impuscam! Am incheiat subiectul."

MIHAILESTI
Vezi mai multe video din Stiri »

Adevarul despre Acvila sau...cum Mitica Iliescu, Catalin Voicu si Marian Vanghelie au intrat in Guvern pe usa din dos

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 20 May 2009 23:53:00 +0000

Povestea Acvila incepe dupa 1990. Mai mult ca o idee. In timp, a devenit fixatie. Si asta pentru ca absolut toti premierii Romaniei, de la Petre Roman la Adrian Nastase au vrut sa-si traga SPP-ul in subordine. Si n-au reusit, in ciuda tuturor eforturilor depuse. Depozitar de informatii de prima mana, dorite de toti oamenii politici, SPP a ramas prin traditie, prin lege si ordine interne apropiat mereu presedintelui Romaniei. Oricare ar fi el..seful statului.

In 2003 insa, Adrian Nastase si Ioan Rus, pe atunci premier si ministru de interne, n-au mai putut. Si au creat ACVILA- ca o structura paralela, contrapondere la SPP. Planul era simplu. Daca Adrian Nastase avea sa devina presedinte al Romaniei, SPP urma sa treaca in subordinea Ministerului de Interne. Si, incet-incet, ACVILA sa-i ia locul.
Pentru infiintarea Grupului Special de Protectie si Interventie "Acvila" trebuia, nu-i asa.. si o explicatie oficiala. Si s-a gasit, imediat. A fost creata „la solicitarea Uniunii Europene, ca structura de interventie contraterorista”. In fapt, o mare gogoasa.

Numai ca Adrian Nastase n-a ajuns deloc presedinte. Asa ca planul s-a schimbat. Ca si directia. In loc sa fie dus SPPul la jandarmi, a fost adusa Jandarmeria la SPP, gratie generalului Anghel Andreescu care a preluat ideea. Andreescu a fost sef al SPP pe mandatul lui Emil Constantinescu. Insa in perioada cat a fost director, 1998-1999, a facut ceva extem de important, dar si periculos. In noua luni, Andreescu a dat toate obiectivele SPP catre Jandarmerie. Apoi a demisionat. S-a dus....unde credeti? La Jandarmeria Romana, comandant, din 1999 si pana in 2001. Andreescu a iesit la pensie acum o luna, Slava Domnului.

Intre timp, nou infiintata Acvila are parte de tot ce e mai bun in materie de armament, echipament, masini... Veste antiglont de 150 de milioane. Bani grei, contracte si mai grele- toate invartite in echipamente militare. Asta in timp ce luptatorii- numai sportivi, specializati in arte martiale si nu numai- nu au niciun fel de misiuni la activ. De sase ani nu fac altceva decat sa se antreneze.
In 2005, Acvila a prezentat chiar un exercitiu demonstrativ, cu presa de fata. Intitulat aproximativ „Metode eficiente de protectie a demnitarilor” iar cei din SPP...bineinteles.Au perceput exercitiul ca o mare jignire.
Ei bine, daca interventie antitero au SRI, SPP si chiar si Jandarmeria, niciuna din aceste structuri nu se pot compara la bani si dotari cu ACVILA. S-a pompat in ei tot ce a fost mai bun, lucru observat cu mare nedumerire de toate structurile omoloage din Romania.. Cine e curios poate si acum observa un alt lucru halucinant. Si anume ca in coloanele oficiale ale demnitarilor romani sunt bagate masini pe care ACVILA a facut antrenamente.
Oricum, dupa atatia ani de antrenamente, noroc ca a venit Summitul NATO peste noi, la Bucuresti. Atunci, ACVILA a iesit, in premiera, la lumina. Ii puteati observa pe la cate un colt, pazind cate un semafor. Imbracati ca-n Razboiul Stelelor...
Se pare ca unii au mai vrut, in timp, sa-i foloseasca. Niste procurori i-ar fi utilizat pe luptatorii ACVILA in niste actiuni in locul mascatilor. Rezultatul? Esec total. Toate informatiile s-au scurs ba catre infractori, ba catre presa.
Acvila s-a intors acolo unde era. Si a continuat sa faca numai ce stia: antrenamente.
Despre recunoasterea internationala cu care se mandresc, nu mai vorbesc. E total neimportanta.

In decembrie 2005, noul presedinte al Romaniei decide schimbarea sefului SPP, Gabriel Naghi. Se cauta unul nou. De incredere. Si probabil isi aduce aminte de vremea cand era primar, darama dughenele, iar Lucian Pahontu, pe atunci sef peste jandarmi, ii trimitea la actiuni, nu 5, ci 20 de jandarmi. Asa, ca sa fie! Si, mai ales, ca primarul sa remarce!
Dar poate ca primarul ajuns acum presedinte, chiar nu le stia pe toate. De exemplu, ca Lucian Pahontu isi oferea serviciile si jandarmii nu numai lui, ci si lui Adrian Nastase. Si el premier cu aspiratii de presedinte...

Oricum, presedintele Basescu il unge pe Pahontu sef peste SPP, un om foarte apropiat generalului Andreescu. Între 1999-2002 fusese Şef de Stat Major la Brigada 11 Mobilă Jandarmi Bucureşti, iar din 2002-2005 - comandant al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei „Vlad Ţepeş”.
Tot atunci, in acea zi, pe 7 decembrie 2005, si Gabriel Cretu este uns. Cretu devine prim adjunct al directorului SPP si Sef al Statului Major al Serviciului. Un nou personaj deci, in tot acest peisaj cu multe increngaturi cuidate.
Dar cine este el? Si, nu-i asa, trebuie sa incepem cu prezentarea. I se spune, de exemplu, Rambo 5, gratie staturii altetice si stilului pe masura. Gabriel Cretu venea in primul rand din Ministerul de interne, unde activase 9 ani, ajungand pana la gradul de comandant de batalion, din 1990 si pana in 1999.
Apoi, urmatorii trei ani a fost si el tot la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei “Vlad Ţepeş”. Exact, da. Acolo unde a fost si Lucian Pahontu. Mai mic in grad, e adevarat. Si...da. Si pe Cretu il stia Andreescu.
Numai ca in 2003, el a fost privilegiatul. Dupa 9 ani de Interne, faci exact ce vrea Internele. Adica te duci...si s-a dus... mare sef peste Acvila.
In 2005, tot sustinerea de la Interne probabil ( stim toti ca Rus se intelege bine cu Blaga) il face pe Gabriel Cretu sa ajunga pe pozitia a doua a ierarhiei SPP.
Sa ne intelegem. Subliniez. Inamicul nr. 1 al SPP sau, altfel spus , directorul din ultimii trei ani al Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie “Acvila”.
In locul lui Gabriel Cretu, la Acvila, ramane mana sa dreapta, omul sau de incredere: Valeriu Mihai.

Asa, planul schimbat din cauza esecului la prezidentiale a fost dus la indeplinire cu succes. Jandarmeria si ACVILA au inghitit SPP. S-a pastrat insa titulatura institutiei. Si de atunci au inceput si problemele.
Noua garda i-a fortat pe cei vechi in SPP sa paraseasca Serviciul, unii au fost trecuti in rezerva, altora li s-au oferit diverse munci prin Jandarmerie, cativa au plecat singuri...Un alt succes, vazut din afara doar ca o noua epurare. In fapt, un mare vis dus, in sfarsit, la indeplinire.

Numai ca venirea lui Cretu pe pozitia a doua in SPP s-a lovit la inceputul lui 2006 de o prima mare problema. Pe numele si prenumele ei: Gigi Rizea( Gheorghe Rizea). Rizea era atunci la Sectiunea Antitero a SPP.
Conflictul intre Rizea si Cretu s-a acutizat, pentru ca practicile lui Cretu nu erau digerate de cei vechi Serviciu. Cretu si-a impus insa stilul, si-a adus oameni de la Acvila in SPP, oameni care nu au nicio legatura cu Armata, cu pregatirea militara, si care nu facusera decat antrenamente. Asta in timp ce multi din Serviciu aveau ani intregi de misiuni la activ. Si nu numai atat.
Se spune chiar ca intr-una din multele discutii, Rizea l-a si pocnit pe Cretu. S-ar fi batut, dar
Cretu a invins insa. Rizea a plecat dupa 15 ani din SPP, odata cu doi luptatori de K1, Ciprian Sora si Daniel Ghita.

Partea a doua a acestei povesti este insa si cea mai interesanta.
Trebuie sa facem o intoarcere in timp.Ne ducem la...facerea Guvernului.
Internele sunt la PSD, Catalin Voicu pierde nonimalizarea in PSD la sefia ministerului. Odata cu el sunt invinsi mai multi: Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc si Mitica Iliescu. Nu pot pune mana deloc pe UM0215. Si asta e doar una dintre probleme. Nu pot nominaliza personajul trimis pe pamant si in Guvern de stapanul lor, Mitica Iliescu. Asta e problema cea mai grava.
Ce a urmat, stim. Oprea demisioneaza, o face si Dragnea, si asa Dan Nica ajunge la sefia Internelor. Dupa ceva timp, Nica realizeaza inutilitatea ACVILA si, initial, a vrut sa o desfiinteze. A inceput scandalul, banii pompati in ACVILA se pierdeau aiurea, unii au demisionat, altii au acceptat schimbarea. Si asa, Nica i-a trecut pe toti la Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei, unde a fost comandant Lucian Pahontu. Si unde...de o luna fusese numit Gigi Rizea, dat afara din SPP de catre... Gabriel Cretu.

Numai ca toata cheia acestui scandal cu multe legaturi dubioase, nu e insa nici Cretu, nici Pahontu. Eu cred ca este nimeni altul decat Gigi Rizea. Iata si informatia cu cea mai mare greutate:

Gigi (Gheorghe) Rizea este nimeni altul decat finul lui Catalin Voicu. Sau. Catalin Voicu este nasul lui Gigi (Gheorghe) Rizea de cununie.

Nasul. El e...Nu-l stiti? Remember. Si aici..Si in multe postari de pe acest blog.

Pai daaaaa, cum altfel sa fi ajuns Rizea brusc si ditamai sef la BSIJ? Bineinteles, gratie interlopului sau nas- Catalin Voicu. Si stapanului lor- Mitica Iliescu. Nu-l uitam nici pe executant- Marian Vanghelie. Si nici pe marele vicepremier Nica- care de cum a ajuns in functia de ministru si-a adus un consilier. Pe care presupun ca nici nu-l cunostea. Nici nu stia ca exista. Consilier pe oridine publica si interventie al ministrului- Gigi Rizea.

Pe 15 aprilie 2009 se intampla asta: „Deputaţii au adoptat, astazi, tacit, ordonanţa prin care Grupul Special de Protecţie şi Intervenţii "Acvila" trece în cadrul Jandarmeriei, după ce, la dezbaterile generale, liderul grupului PSD, Aura Vasile, a solicitat respingerea tuturor amendamentelor propuse de Comisia de apărare.”. Credeti ca Aura Vasile indrazneste sa respire macar fara voia comandantului ei suprem, Marian Vanghelie? Raspuns corect: Nu. Ei bine, va imaginati ca nimic nu face intamplator. Nu sunt sigura ca stia ce e ACVILA, dar sunt sigura ca stia pe de rost ce i-a poruncit Vanghelie.

Dupa cum se vede, cu ajutor de la stapan( Mitica Iliescu) si de la executantii lui( Marian Vanghelie si Catalin Voicu), Gigi Rizea e inscaunat comandant peste Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei.

Cvul lui Rizea? Impresionant, bineinteles... Asemenator cu al celora care-l manevreaza:

In 2002, de exemplu, a adus in pragul mortii un fost maior SPP, Cornel Donisan.

Si tot in 2002, acelasi Rizea impreuna cu Ciprian Sora ar fi incercat sa-l omoare, la instigarea si cu complicitatea generalilor Dumitru Iliescu si Dumitru Ciobanu( fost sef al Directiei de Contrainformatii a SIE) pe Gheorghe Tiron, fost adiministrator al Agentiei Romane de Securitate SRL. Adica al firmei unde actionar unic era nimeni alta decat nepoata lui Mitica Iliescu.

Datorita acestei legaturi cu Mitica Iliescu, Catalin Voicu si Marian Vanghelie, Gigi Rizea si-a asigurat mereu protectia fata de lege sau de institutiile statului. Desi fara studii superioare, a fost in SPP. Iar dupa ce a plecat din SPP si-a facut o firma: Black Wolf Security Consulting. Adica te doare mintea: dadea consultanta pe probleme de paza, protectie, intervenite anti si contra terororista. Si facea chiar pregatire..

Rizea a fost, evident, un protejat al sistemului. Au luat si el ca si Nasu'..unele dintre cele mai mari credite preferentiale de la Bancorex. Iata-i pe urmatorii:

Gheorghe Rizea: 186.666.672 lei
Catalin Voicu:187.500.005 lei
Victor Buzdugan: 92.518.050 lei ( al doilea locotenet al lui Mitica Iliescu. SPP pana in 2003, in prezent director pe o pozitie importanta in MAE. Poate citeste si Cristian Diaconescu aceasta postare :)))))
Mitica Iliescu: 184.947.041 lei
Elena Iliescu:187.500.005 lei

Intreaga lista o gasiti aici. Si ca bonus, urmatoarele informatii:

- Vina este a multora ca ACVILA a ajuns elita unitatilor speciale din Romania.Este cred
singura structura speciala ce a beneficiat de un proiect european de finatare de 5 milioane euro, destinat dotarii cu mijloace de transport (auto, moto si barci). Astfel, au fost cumparate 12 masini Touareg (doar 7 raminind la Acvila), 6 Audi S4 (2 raminind la Acvila), 4 camionete Mercedes Doka (2 la Acvila), 4 dubite Mercedes Sprinter (doar una la Acvila), 2 auto blindate Mercedes (Acvila nu a beneficiat de nici una dintre ele), 8 VW T5 LRS (toate raminind la Acvila) si 8 VW T5 KRS (doar 4 la Acvila). De restul mijloacelor de transport a beneficiat Ministerul de Interne.
La cateva zile dupa ce a ajuns sef peste BSIJ, Rizea a distrus o masina AUDI S4 si un Touareg- dupa tururi spectaculoase si in forta prin curtea institutiei.

Ce se intampla acum? E simplu. Se numeste razbunare. Ajuns sef peste ograda dusmanului, Rizea scoate din sertar toate contractele de pe vremea primului director, paravanul financiar care a fost Avila, vrea capul lui Gabriel Cretu si vedem ca si pe al lui Lucian Pahontu. Nu spun ca cei doi sunt neprihaniti sau ca ACVILA n-ar fi inghitit degeaba banii statului.
Dar asa, indirect, se impusca mai multi iepuri. Rizea isi pune in aplicare visul pentru care a trait in ultimii trei ani si Mitica & Voicu se razbuna, de asemenea, pentru pierderea functiei pe care n-am sa inteleg niciodata de ce au dorit-o. Functia de ministru de Interne.
N-a durat insa mult. Si toti trei cat si halucinantul executant Marian Vanghelie au ajuns, vedem, pana la urma si pe o cu totul alta cale in Guvern. Daca nu au reusit sa conduca, controleaza. Bineinteles ca in acest peisaj Dan Nica nici nu mai conteaza. Si poate ca da...Nica nici n-ar fi ajuns acolo altfel...

Exact.Asa ma gandeam si eu. Ce situatie!Ce tara!...

P.S. Poate, intr-o zi, ma gandesc ca renunta totusi si Gabriel Cretu la Touaregul de la Acvila. Nu de alta, dar e un mare scandal, omul de vreo 3 ani e numarul doi in SPP, deci...nu mai are nicio legatura. Prin urmare, poate se indura cineva sa-i dea o amarata de masina.

UPDATE. Cica nu s-au batut sau, ma rog, pocnit. Asta era, oricum, un mic detaliu. Ce s-a intamplat intre cei doi, ei stiu insa cel mai bine.
Si mai e ceva. Prietenii imi spun ca Gabriel Cretu n-are Touareg de la Acvila. Asta o sa mai verific pentru ca o sa mai scriu. Nu stiu cand. Si daca e asa, tot e bine. Inseamna ca Lucian Pahontu e om bun, cu suflet mare. Si i-a dat lui Rambo 5 o amarata de masina....

UPDATE 1. Comentati baieti, comentati...Nu sparge nimeni gheata?

Marius Tuca. Cristian Tudor Popescu. Sau ziaristii care fac diferenta.

noreply@blogger.com (ziarist) — Fri, 15 May 2009 22:35:00 +0000

Acesta este Cristian Tudor Popescu. Ziarist. Cititi-l. Urmariti-l. Exact. Si-a facut doar meseria. Si si-a facut-o extrem de bine. Pentru ca meseria asta nu inseamna sa-i pui pompoane unui prezidentiabil, cum fac Gelatii, ci sa-l devoalezi. Asa cum a facut CTP. Si l-a descoperit pe Crin Antonescu, doar dintr-o singura intrebare. A gasit o forma fara fond.

Iar acesta este Marius Tuca. Si el ziarist. Cititi-l :"Incep sa cred din ce in ce mai mult ca toti aceia care se nasc ziaristi, mor ziaristi. Nu exista cale de mijloc in meseria asta, nu are program fix, nu poti sa fi jurnalist de la 8 la 4 sau de la 3 la 11, esti jurnalist in fiecare secunda, esti jurnalist toata viata". Ascultati-l.

De ce nu mai scriu pe blog...

noreply@blogger.com (ziarist) — Thu, 14 May 2009 02:03:00 +0000

ma intreba aseara, zambind smechereste, Viorel Hrebenciuc. Am vrut sa-i dau replica. Chiar imi statea pe limba... O secunda insa mi-a trebuit. Si m-am oprit. Ma uitam fix la el, un om cu multe calitati surprinzatoare, dar si un sacal politic cu aptitudini arhicunoscute...El tot zambea si eu tot gadeam: „ oare chiar vrea sa-i spun? Sincer, nu cred ca vrea sa auda adevarul”. Si am tacut. Discutia ar fi fost, oricum, mult prea lunga. Iar acolo, altul era momentul. Unul mult mai important.

Adevarul este ca nu mai scriu pentru ca...adevarul deranjeaza. Iar problema este ca adevarul exista. El pur si simplu nu trebuie dovedit.
E adevarat, fiecaruia ii place sa-l auda.Dar intotdeauna e mai dragalas adevarul...despre altii...Aproape nimeni niciodata nu suporta adevarul...despre el.

De ce nu mai scriu pe blog? Uite, de exemplu, pentru ca aseara, doi puternici dusmani politici, cu multe insusiri comune, care chiar cred ca s-au urat profund si sincer , m-au dezgustat. Profund. Ma tot uitam cum Viorel Hrebenciuc ii dadea tarcoale lui Traian Basescu, cum Traian Basescu ii explica si ii tot explica, cum Viorel Hrebenciuc se oprea, se agita, apoi isi continua fraza...Si Traian Basescu iar il intrerupea si Hrebenciuc asculta. Dupa minute bune, la final, cei doi isi luau la revedere...Cum altfel? Romaneste...Cordiali....

Si ma gandeam. Sa fie oare acesta Viorel Hrebenciuc, din 19 aprilie 2007? Cand pe holul Parlamentului, in fata usii de plen, artizanul suspendarii, imi explica axioma politicii romanesti, pe un ton neobisnuit de ridicat, reducand totul la o singura si profunda intrebare: „Sorina, tie iti place sa ai un presedinte al Romaniei... un betivan, un alcoolic si un curvar?”

Nu, n-am uitat. Imi amintesc perfect. Asa cum imi aduc aminte ca, in fiecare discurs ce a urmat momentului votului, suspendatul Traian Basescu il numea pe acelasi Hrebenciuc drept „artizanul sistemului mafiot politic din Romania”...Capo di tutti capi...Si nu era singurul. Mai erau si altii: Verestoy, Olteanu...O gramada multicolora politic.„Fata de Hrebenciuc am un dispret profund”, marturisea, pe 2 iulie 2007, acelasi Basescu. A, da...Si mai vorbea atunci de principiile morale si modul sau unic de a face politica. Bineinteles... De neuitat.

De ce nu mai scriu pe blog? Pentru ca sute de exemple d'astea le gasesti zilnic, la tot pasul...Miros de la o posta, in politica, breasla, in numeroase ziare si tot felul de televiziuni.
Cand le spui adevarul, fapte, spuse, gandite, reale...toti se supara. Daca scrii de PSD, esti cu Basescu. Daca scrii de Basescu, esti cu PSDul. Mecanismul simplist si fanariot al mintii lor numai asa functioneaza. Cine nu e cu mine, e neaparat impotriva mea.
Si daca te-ai saturat de toti? Si daca nu esti cu nimeni? Si daca, in fapt, meseria ta e alta? Si daca aceeasi meserie nu inseamna „a fi” sau „a nu fi” cu cineva? Nu, capacitatile lor reduse chiar nu pot concepe...Deloc..No way, asa ceva...

Ma uitam aseara, la celebra aniversare a Revistei 22. Intelectualitatea tarii, crema cremelor, spuma cunoasterii, a filozofiei, echilibrul, verticalitatea, analistii, ofranda editoriala si... orgasmul intelectului...”Genial”, aplauda si graieste prezidentiabilul numarul 1 al tarii. Ma scuzati, adevarul este ca a fost jenant, dezonorant, penibil si batjocoritor sa asist la asa ceva. In viata mea...

Asta seara, povestea continua. In rol de sopran, prezidentiabilul numarul 2 al patriei (reproducere aproximativa): ”Nu, va rog sa-l lasati pe Vanghelie. E un politician care, pe viitor, poate produce surprize....Are si ceva nejunsuri, dar sa stiti...a pornit de jos”. Nu, zau? A pornit de jos...? Istoria parca e putin alta. Mai stie cineva oare cand si-a pus Vanghelie imediat dintii , doar ca sa fie primit in audienta ? Mircea Geoana isi aminteste de aceste fascinante inceputuri? Exact. Nici nu pusese piciorul in minister. Era pe santier sau pe terenul de fotbal, undeva. Da,da,da...Mda. Si ce mai zice? Ca Vanghelie poate sa produca surprize? In viitor? Pai cam asta e si marea problema. Ca un asemenea produs halucinant al intereselor politicii romanesti a ajuns primadona social-democratiei, ce-i consuma, contra cost, tot oxigenul presedintelui Geoana.
Oricum, dupa atata timp, chiar pot sa inteleg multe..Chiar si legatura ce a devenit ombilicala intre cei doi, in PSD. Dar pot sa cred sau sa sper macar , ca Geoana se va tine si de cuvant la un moment dat, de exemplu. Ca a vorbit intr-adevar la NASA si ca a batut palma, asa cum tot el, singur, singurel, a declarat: „Sa trimitem ca mandrie nationala, un om sa mai zboare in spatiu cu americanii. Am zburat cu rusii, acum 30 de ani. Vreau sa facem lucruri ambitioase impreuna ”. Si eu vreau. Serios. Daca mai suna odata la NASA si-l expediaza pe Vanghelie, in colet si definitiv, in spatiu, uite...Ma duc si-l votez pe Geoana presedinte.Imediat. Dar daca , din greseala, iese sef de stat? Sau pierde cursa? Geoana nu suna sau, dupa caz, pleaca singur la NASA... Si primadona ajunge sef de partid?
Da, stiu. Suntem in 2009. Dar nu radeti, in PSD, orice e posibil. Corect, asa gandesc si eu: ca orice norma morala spune ca ar fi cel putin injositor, periculos si incredibil pentru orice partid din Romania sa i se intample chiar asa ceva.

De ce sa mai scriu pe blog? Sa le explic unor triste figuri gelate, cu spume la gura, ca n-au fost, nu sunt si nu vor fi niciodata veritabili ziaristi? Sa le desenez ce valoare are informatia? Corectitudinea? Adevarul? Documentarea? Sa le traduc ce-l face pe un ziarist puternic? Sau sa le arat cam ce greutate au imprecatiile, vorbele goale, minciunile sau smenurile cu diferiti papagali politici? No, no way.
Oricum, ei vorbec haotic despre vrute si nevrute, despre ce-a facut ala, despre ce n-a facut si , mai ales, despre cat de importanti sunt ei...Sau el.... Si numai el. El, Gelatul, este, in general, buricul pamantului. Detinatorul tuturor celor stiute si nestiute. Cunoaste, a vazut, a aflat si a fost sunat de toti ...Si i-au spus absolut orice. Gelatul stie. Stie din nastere cine-i sta in spate lui X, cine-i sta in poala lui Y, cine-l plateste pe Z si cine-i dicteaza lui W.
Cand simte ca el „se scoate” mai bine asa, ii da in cap lui X. Cand vede ca X a ajuns demnitar, urla din toti porii si decibelii ca... X este, of course, prietenul lui. Cel mai bun. Ba chiar au copilarit impreuna. S-au nascut in aceeasi maternitate si de mici s-au jucat in nisip. Cand vede ca trendul e iar pe invers, se repliaza. Noooooo, pe nenorocitul de X nu l-a cunoscut in toata viata lui.
Gelatului, inotdeauna, adevarul, etica si morala – i-au fost notiuni pe care le-a dat la schimb cu un smen, fara ezitare...Imediat... Doar dintr-un singur scuipat.
In general, se baga singur in seama. Exceleaza prin mitocanie, prostie si demagogie, toate imprumutate de la preferatii lui..politicieni.. Haznaua si centura sunt sursele lui preferate. De acolo a pornit, acolo va pieri. „Cariera” o are, evident, indoielnica. Numai ca, din pacate, poseda legitimatie de presa..Oricum, un lucru este evident. Asemenea personaje fac de ras meseria, au deprofesionalizat breasla si au viciat continutul jurnalistic. Si nimeni nu stie cat va dura...

Asa ca, de ce sa mai scriu pe blog? Oamenii nu-s prosti. Vad, simt, analizeaza, gandesc...Isi dau seama.Adevarul exista. Si poate ca da...Uneori, trebuie asternut. Exact asa. Dur. Dureros chiar. Simplu. Negru pe alb. Sau, ma rog...Alb pe negru...

"Message Machine" sau despre cat de departe suntem...

noreply@blogger.com (ziarist) — Wed, 22 Apr 2009 20:17:00 +0000

Nici un Premiu Pulitzer nu a fost acordat anul acesta pentru articole care s-au ocupat de criza financiară globală.

“The New York Times”, ziar care se confruntă cu serioase probleme financiare, a câştigat un total de cinci premii.

Jurnalistului David Barstow -“The New York Times”- i-a fost înmânată distincţia Pulitzer pentru jurnalism de investigaţie, pentru dezvăluirile privind faptul că televizuinile americane au invitat în platouri comentatori tendenţioşi, care aveau legături cu Pentagonul sau cu diverse companii care încheiaseră contracte cu armata americană. În intervenţiile lor, aceşti comentatori au ţinut partea instituţiilor şi firmelor cu care aveau diferite învoieli.
Dezvaluirile lui Barstow, AICI. CITITI-LE!

Tot “New York Times” a câştigat premiul la categoria Breaking News, pentru demascarea, pe 10 martie 2008, a faptului că guvernatorul de atunci al statului New York, Eliot Spitzer, apelase la serviciile unei prostituate de lux. Politicianul a demisionat ulterior din funcţie, în urma scandalului iscat.

Aceeasi publicatie s-a ales cu distincţia pentru reportaj internaţional, cu materialele realizate despre implicarea Statelor Unite în socotelile Pakistanului şi Afganistanului.

Celelalte două premii cu care s-a ales “The New York Times” au fost cel pentru critică, Holland Cotter primind distincţia pentru recenziile sale de artă, şi cel pentru reportaj fotografic, Damon Winter punând mâna pe premiu în urma unei serii de fotografii realizate în timpul campaniei prezidenţiale a lui Barack Obama. Toate fotografiile, AICI.

Premiul pentru fotografie “breaking news” a fost adjudecat de fotoreporterul Patrick Farrell de la ziarul “The Miami Herald”, pentru imortalizarea distrugerilor produse în Haiti de uraganul Ike. La categoria societate, câştigătoare a fost jurnalista Alexandra Berzon de la “The Las Vegas Sun”, care a tras un semnal de alarmă privind rata ridicată a mortalităţii în rândul muncitorilor de pe şantierele din “patria jocurilor de noroc”.

Coordonatorul Premiilor Pulitzer, Sig Gissler, s-a declarat extrem de mulţumit de articolele înscrise în competiţie anul acesta. Deşi criza economică a făcut ca presa de peste Ocean să se confrunte cu mari probleme financiare, unele voci anticipând chiar decesul ei în forma consacrată, articolele câştigătoare “sunt un exemplu încurajator de jurnalism de calitate”, a subliniat Gissler. “Se observă cu uşurinţă că rolul de câine de pază al jurnalismului reiese foarte clar din premiile de anul acesta”, a mai spus acesta, concluzionând că “dulăul de pază încă latră şi muşcă”.

Fiecare Premiu Pulitzer este însoţit de o recompensă de 10.000 de dolari, cu excepţia distincţiei la categoria societate, care îi aduce câştigătorului o medalie de aur. Numite după jurnalistul american de origine americană Joseph Pulitzer, care a decedat în 1911, Premiile Pulitzer au început să fie acordate în 1917. Pentru presa americană, ele sunt echivalentul Premiilor Oscar din cinematografie sau al celor Nobel din zona ştiinţelor şi a eforturilor în sprijinul umanităţii.

Premiul categoriei pentru ficţiune a fost acordat anul acesta volumului de povestiri „Olive Kitteridge“, al scriitoarei Elisabeth Strout, în timp ce câştigătoarea secţiunii de dramaturgie a fost desemnată Lynn Nottage, piesa care a convins juriul fiind „Ruined“. Dacă aceasta din urmă pune în discuţie ororile războiului congolez, de la violuri până la tortură, poetul care şi-a îmbogăţit portofoliul cu un Pulitzer a fost W. S. Merwin, care a mizat în volumul „The Shadow of Sirius“ pe forţa memoriei. În ceea ce priveşte istoria, premiul în valoare de 10.000 de dolari
i-a revenit lui Annette Gordon, pentru „The Hemingses of Monticello: An American Family“, saga unei familii de sclavi al cărei traseu s-a intersectat cu cel al lui Thomas Jefferson. „American Lion: Andrew Jackson in the White House“, povestea celui de-al şaptelea preşedinte american scrisă de Jon Meacham, iar laureatul pentru nonficţiune a fost Douglas A. Blackmon cu un studiu despre implicaţiile sclaviei: „Slavery by Another Name: The Re-Enslavement of Black Americans from Civil War to World War II“.

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 14 Apr 2009 20:31:00 +0000

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 14 Apr 2009 20:29:00 +0000

noreply@blogger.com (ziarist) — Tue, 14 Apr 2009 20:27:00 +0000