Ce femeie nu-si doreste un par stralucitor, suplu ce radiaza de viata si de sanatate? Dupa vopsiri repetate insa se poate intampla ca podoaba noastra capilara sa intampine unele probleme precum deteriorare, varfuri despicate sau chiar incaruntire.

Una dintre solutiile naturale de ingrijire si colorare a parului este henna, planta care era folosita acum 5000 de ani in Egipt. Hena contine culoarea rosie, pe care clorofila o mascheaza. In trecut, oamenii foloseau hena pentru a colora tesaturile si lucrurile din lemn.

Hena si vopsirea parului

In urma vopsirii cu hena, parul tau se poate colora in roscat sau blond inchis. Cu toate acestea, pe piata au aparut produse din hena amestecate si cu alte plante cum ar fi nucile sau trifoiul pentru a produce o nuanta de saten sau brunet.

Hena nu are o putere de acoperire la fel de mare precum vopselele comerciale pentru par. Multe persoane adauga ou sau cafea pentru a schimba culoarea sau pentru a imbunatati aspectul parului dupa folosirea produsului din hena.

De ce e bine sa folosesti hena pentru par

Hena este un produs natural care iti poate face firul de par mai fin si mai stralucitor. In plus, o poti folosi repetat pentru a obtine culoarea pe care ti-o doresti fara sa-ti deteriorezi parul. Hena iti protejeaza parul de soare, vant si clorul din apa.

Hena este cunoscuta pentru efectele remarcabile pe care le are asupra podoabei capilare: hraneste parul, ii confera stralucire, indeparteaza matreata, ajuta la regenerare. Are proprietati antibacteriene si antifungice. Poate fi folosita cu incredere si de catre femeile gravide.  

ATENTIE !!!

• Hena nu poate fi folosita pe un par vopsit chimic. De asemenea, trebuie sa astepti macar 1-2 luni pana sa iti vopsesti parul cu produse chimice daca ai folosit hena.
• Evita produsele hena ce au in componenta saruri metalice, pentru ca iti pot face parul fragil.
• Cand iti vopsesti parul cu hena, evita contactul cu lucrurile din jur pentru ca acestea pot ramane patate. Asadar cand o aplicati va recomandam sa o faceti cu grija si sa folositi manusi.
• Hena pateaza hainele, prosoapele si daca nu esti atenta cand te speli, chiar si obiectele sanitare din baie.
• Mare atentie la ingredientele folosite pentru Henna, evitati sa cumparati si sa folositi produsul daca acesta contine PPD (p-fenilendiamina)

Dupa ce ai parcurs acest articol, tu crezi ca hena este mai buna decat vopselele chimice? 

http://www.csid.ro/beauty/ce-trebuie-sa-stii-despre-hena-4559941/

http://en.wikipedia.org/wiki/Henna

http://www.hennaforhair.com/freebooks/hennaforhair.pdf

In zilele noastre se vorbeste putin sau chiar deloc despre importanta si rolul benefic pe care algele marine le detin, atat in plan nutritional, cat mai ales in plan medical, cu toate ca ele fac parte in mod obisnuit din alimentatia a sute de milioane de oameni care populeaza Extremul Orient (China, Japonia, Hawaii, Vietnam) sau zonele nordice ale globului (Irlanda, Islanda, Tarile Scandinave etc.).

Algele marine contin o mare cantitate de minerale, mai mare decat orice alte plante. Sunt o sursa majora de iod, intr-o forma usor de folosit de catre organism, si tirozina, un precursor necesar pentru producerea de hormoni a tiroidei.

In mediul lor natural, algele marine sunt simbiotice cu o bacterie care produce cantitati mici de tiroxina, un chimical sintetizat de glanda tiroida care este deseori extras si folosit pentru tratarea tiroidismului (functionarea scazuta a glandei tiroidale).

Anumite varietati de alge rosii sau brune sunt apreciate in tarile respective pentru multiplele lor virtuti, si fac parte constant din meniurile oferite de numeroase restaurante, alcatuind dejunuri diverse, feluri intermediare de dulciuri servite intre branzeturi si fructe, ciorbe ori preparate cu savoare de fructe. Din punct de vedere al compozitiei chimice, algele marine contin din abundenta minerale si oligoelemente (iod, magneziu, potasiu, calciu, fier, mangan, fosfor, sulf, cupru, nichel, cobalt, rubidiu, siliciu), diastaze (enzime) si vitamine (A, B, C, D1, D2, E, F, K, PP), aminoacizi (acid glutamic, cistina, metionina, valina, tirozina, lizina, acid aspartic), glucide, materii grase, clorofila (structura sa chimica seamana cu cea a hemoglobinei umane), mucilagii si principii antibiotice, fapt care indreptateste clasarea lor in categoria alimentelor-medicament.

Algele marine sunt la fel de bune ca si apele din care sunt culese. Este indicat sa fie cumparate doar din locuri sigure si de specialitate pentru ca algele marine sa nu fie infestate cu poluanti industriali. Tabletele nu sunt indicate deoarece algele pot suferi modificari de substantala caldura ridicata sau celelalte procedee industrial folosite la obtinerea tabletelor. Multi medici recomanda folosirea plantei neprocesate chimic.

Actiuni: adaptogen si modulator al tiroidei; agent detoxifiant si antitumoral, normalizator al greutatii, nutritiv (este sursa majora de iod si minerale organice). Algele marine sunt, probabil, alimentul esential folosit pentru buna functionare a tiroidei.

Algele marine previn afectiunile cardiovasculare, renale, oculare, pulmonare si imbatranirea prematura. In acelasi timp, fibrele alimentare continute de acestea impiedica depunerea de grasimi pe peretii vaselor sangvine, reducand riscul de ateroscleroza si de infarct miocardic. Algele marine crude reprezinta un scut impotriva cancerului.

 Cercetatorii japonezi au descoperit o incidenta scazuta a cancerului in insula Okinawa. Dupa studierea obiceiurilor alimentare ale acestei populatii s-a stabilit o corelatie intre numarul mic de cancere si consumul de alge brune crude. In compozitia acestora se gaseste o polizaharida (fukoidanul) care distruge celulele canceroase. Daca insa algele sunt fierte, aceasta substanta este distrusa.

Preparare si dozaj

Algele marine pot fi consumate cu sucuri (5-15 ml) supe sau fierturi. Sub forma de ceai, 10-15 mg pudra la o cana cu apa fierbinte. Se lasa 10 minute.

5 ml sau mai mult de planta sub forma de pudra poate fi consumata in fiecare zi cu suc.

Algele marine pe care le puteti cumpara din magazinul Napati sunt:

Alge_marine_rosii_deshidratate_Rhodymenya_palmata

 Alge_marine_verzi_deshidratate_Ulva_Sativa

O serie de alte produse au de asemenea in compozitie alge marine. Asadar, navigare usoara pe www.napati.ro

Sursa datelor:

1. Stephen Harrod Buhner, 2006, Plante pentru afectiuni hepatice, Editura House of Guides, 2006
2. http://www.formula-as.ro/2008/840/medicina-naturii-44/algele-marine-elixir-de-sanatate-10305
3. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59260&ARCHIVE=true&nm=Algele-marine-cum-le-gatim

Primul atelier Chipuri Vesele va avea loc sambata, 4 februarie, in magazinul Napati, pe Stefan cel Mare, nr.15 langa Aleea Circului, in intervalul orar 11-13, dar vom sta pana fiecare pusti isi va termina joaca. Vom citi Micul Print si vom manca fructe.

Un alt aspect important din cadrul atelierului – vom vorbi cu cei mici despre atitudinea Eco pe care trebuie sa o dobandeasca pentru niste viitori adulti responsabili si atenti la ce este in jurul lor.

Aducem noi tot ce trebuie pentru a petrece frumos timpul, voi trebuie doar sa-i aduceti pe cei mici. Pentru confirmari si detalii despre conditiile atelierului, asteptam cu drag commenturi sau mailuri la mariejeanne.ganciu@gmail.com.

http://www.decosieco.ro/evenimente/ateliere-pentru-copii-chipuri-vesele 

Iti plac fructele si bine faci. Din pacate, stim cu totii, ele nu sunt disponibile in stare proaspata tot timpul anului si, de aceea, s-au inventat metode pentru a le conserva.

Fructele sunt alimente valoroase nutritional, rezultate din dezvoltarea florilor fecundate ale plantelor.

Din punctul de vedere al compozitiei in macronutrienti, fructele se pot imparti in:

-          fructe fainoase, bogate in amidon (castana 40% amidon, banana in functie de stadiul de coacere 10 si 3% amidon),

-          fructe cu pulpa, majoritatea fructelor bogate in apa si zaharuri (piersica, perele, merele, prunele, pepenele, strugurii s.a.)

-          fructele uleioase, bogate in grasimi (nuca, migdala, fisticul, alunele de padure etc.).

Sa spunem DA sau NU fructelor deshidratate !?

Fructele deshidratate sunt fructe care au suferit un proces casnic sau industrial de deshidratare, adica de eliminare a apei. Fructele deshidratate cel mai des sunt: strugurii sub forma stafidelor, merele, caisele, prunele, smochinele, curmalele, bananele, ananasul, papaya. Prin pierderea apei, fructele se concentreaza in zaharuri, capatand o valoare energetica mare.

In timp ce caisele proaspete au 44 Kcal la 100 g, cele deshidratate au 277 Kcal la 100 g. Bananele crude au 83 Kcal la 100 g, pe cand cele deshidratate ajung la 290 Kcal la 100 g, iar curmalele deshidratate la 300 Kcal la 100 g. La fel, prunele proaspete au 52 Kcal la 100 g, iar cele deshidratate – 170 Kcal la 100 g, strugurii au 70 Kcal la 100 g, in timp ce stafidele – 280 Kcal la 100 g.

De aceea, consumul fructelor deshidratate trebuie facut cu moderatie, din cauza riscului de ingrasare datorat marii lor valori energetice. Drept urmare, fructele deshidratate nu sunt recomandate supraponderalilor, obezilor, suferinzilor de diabet zaharat. Un alt minus al deshidratarii este pierderea unor nutrienti importanti, in primul rand a enzimelor, apoi a unor vitamine, in special a vitaminei C.

Fructele deshidratate contin, deseori, aditivi alimentari (E-uri), in special din categoria conservantilor, care le prelungesc perioada de conservare, impiedicand inmuierea, imbrunarea sau dezvoltarea mucegaiurilor. De exemplu, prunele deshidratate sunt tratate cu acid sorbic si sorbati (E-200, E-201, E-203, E-202), conservanti mai putin toxici. In schimb, conservantii din clasa sulfitilor (E-514(i), E-514(ii), E-221, E-226) sunt toxici, fiind interzisi in tari ca S.U.A. si Canada. Pentru a evita consumul fructelor deshidratate cu sulfiti, cititi eticheta.

Stiati ca: aproximativ 50% din nutrientii initiali se pastreaza in fructele deshidratate !!! 

Ca aspect,

De ce FRUCTE USCATE?

In general, acestea sunt fructele uleioase: nucile, alunele de padure, semintele, migdalele. Ele au un continut mare de grasimi, de buna calitate nutritionala si sunt bogate in acizi grasi (Omega-3, Omega-6, Omega-9). Mai precis, nucile contin 51 g% grasimi si au 525 Kcal la 100 g, migdalele au 54 g% grasimi si 575 Kcal la 100 g, fisticul contine 52 g% grasimi si are 600 Kcal la 100 g, semintele de floarea-soarelui decorticate au 50 g% grasimi la 100 g si o densitate calorica de 597 Kcal.

Avand in vedere aceste date, si fructele uscate, desi sunt foarte hranitoare si sanatoase, trebuie consumate cu moderatie.

 De ce NU FRUCTELOR CONFIATE?

Pentru ca se obtin prin imersare repetata si fierberea intr-o solutie concentrata de zahar, dupa care se usuca. Aceste fructe contin o mare cantitate de zahar rafinat industrial, care le imprima o densitate calorica ridicata.

Fructele confiate isi pierd o mare parte din nutrientii esentiali, enzime, vitamine, antioxidanti, devenind alimente industriale cu efecte nedorite asupra sanatatii, atat din cauza incarcaturii glicemice foarte ridicate, cat si din cauza valorilor energetice mari.

De aceea, nu sunt indicate copiilor, suferinzilor de boli cronice (hipertensiune arteriala, boli cardio- si cerebrovasculare, diabeticilor, suferinzilor de cancer, supraponderalilor, obezilor etc.).

Stiati ca: 50 g/zi de fructe uscate regleaza tranzitul intestinal?  

Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, Director stiintific al Institutului de cercetari alimentare -R&D Bucuresti

http://revistaplafar.ro/

Viata moderna pare sa determine o hipersensitivitate a sistemului nostru imunitar. Este curatenia de vina sau este altceva ?

Virusii pot fi buni pentru noi. Aceasta ipoteza a igienei pretinde ca stilul de viata modern urban, cu o relativa expunere limitata la agenti infectiosi in timpul copilariei, poate sa fie la originea epidemiilor de astm, eczeme si alergii. Dar cum poate fi o adevarata explozie de alergii explicata atat de simplu? O mult mai complicata teorie este in curs de dezvoltare.

In timp ce este evident ca exista ceva din viata moderna care creste riscul de aparitie a alergiilor, cercetarile au aratat ca nu este doar o cultura de sapunuri antibacteriene, antibiotice si curatenia excesiva care sunt de vina. Exista dovezi care sa sugereze ca e vorba de mai mult in ce priveste modul in care copiii sunt crescuti – unde sunt crescuti, cu ceea ce sunt hraniti si cati frati au -, care influentează sistemele lor imunitare in prag de inmugurire. Nu e doar faptul ca expunerea lor la microbi sau potentiali alergeni pare a fi limitata. Conditiile sanitare de viata perturba echilibrul delicat dintre corpurile noastre si o ecologie complexa de microbi si paraziti, cu care am co-evoluat si prin care sistemele noastre imunitare sunt echilibrate si reglementate.

Ipoteza igienei

In 1989, epidemiologistul David Strachan a propus teoria ca o expunere redusa la murdarie ar putea face ca o persoana sa fie predispusa la alergii. Ideea a avut initial un domeniu de aplicare mult mai restrans si, dupa cum chiar Strachan se straduieste sa arate, pe atunci la London School of Hygiene and Tropical Medicine, in prezent la Universitatea St George din Londra, el nu a folosit de fapt termenul de “ipoteza igienei”. Strachan, ca si altii, incerca sa inteleaga un paradox uimitor privind sanatatea publica. Cu apa potabila curata, canalizare, vaccinari si progrese in medicina, multe boli au fost in scadere. Prin urmare, de ce bolile alergice au devenit mai raspandite, mai ales in partile industrializate si urbane ale lumii?

Prevalenta de alergii variaza considerabil, dar multe tari occidentale au inregistrat o crestere a incidentei de douazeci de ori mai mare. Astmul afecteaza la fel de mult ca 40% din populatie in regiunile din Noua Zeelanda, Australia si Statele Unite. Cazuri de eczema atopica, in sensul ca ele sunt asociate cu o inclinatie pentru alergii, s-au dublat si chiar triplat in unele tari industrializate. In timp ce aceste cresteri aparent s-au plafonat, alergiile au crescut rapid in tarile in curs de dezvoltare unde conditiile de viata si standardele de igiena au devenit mai apropiate de cele occidentale. Incepea sa arate ca si cum cauzele alergiilor au avut ceva de-a face cu natura unui stil de viata occidental.

Perspectiva Strachan a fost sa faca conexiunea dintre o crestere a bolilor alergice cu declinul dimensiunilor unei familii. In studiul sau luat ca punct de reper, ce a implicat mai mult de 17.000 de copii britanici nascuti in 1958, el a constatat ca a existat o corelatie inversa intre rinita alergica, sau febra fanului, si numarul de frati mai mari. Acest lucru, a sugerat el, “ar putea fi explicat daca bolile alergice au fost prevenite prin infectie in copilaria timpurie, transmise prin contacte neigienice cu frati mai mari sau dobandite prenatal”. Fratii mai mari par sa creasca gama de infectii la care fie o femeie insarcinata fie un frate mai mic ar fi expus, stimuland in mod direct sau indirect protectia unui frate mai mic.

O chestiune de echilibru

“Raspunsul initial din partea comunitatii imunologilor a fost extrem de sceptic”, isi aminteste Strachan. Consensul era ca infectiile actioneaza ca declansatori de sensibilizare alergica, mai degraba decat sa ofere o forma de influenta protectiva. Teoria Strachan a mers impotriva curentului. Cativa ani mai tarziu, in 1992, un mecanism plauzibil a aparut si oamenii au inceput sa ia in serios ideea lui Strachan. Aceasta noua explicatie lua in discutie tulburatorul echilibru delicat dintre celulele albe din sange, in special doua tipuri de celule T helper – TH1 si Th2. Bacteriile si virusurile au tendinta de a provoca un raspuns imun mediat de celulele Th1 in care citocinele imunitare, cum ar fi interleukina-2 si interferon-gamma, sunt eliberate. Cu toate acestea, la testele pe animale s-a constatat ca acest raspuns Th1 de asemenea serveste pentru a modera raspunsul Th2-mediat, care poate produce imunoglobulina E (IgE), clasa de anticorpi care reactioneaza la alergeni comuni. Aceasta descoperire a sustinut teoria lui Strachan – in tarile dezvoltate, in care sarcina microbiana ar putea fi scazuta in timpul copilariei, stimularea insuficienta a raspunsului Th1 nu ar reusi sa atenueze Th2 pentru a conduce la raspunsuri hiperactive Th2.

Dovezi pentru ipoteza igienei, cum a devenit repede cunoscuta, au inceput sa se adune. Anne Wright si colegii sai de la Universitatea Arizona din Tucson au descoperit ca acei copii care frecventeaza crese in timpul primelor sase luni de viata au fost mai putin susceptibili de a dezvolta atat eczeme cat si astm bronsic. Cercetatorii au inceput sa studieze de ce copiii de fermieri/agricultori sufera atat de mult mai putin de alergii. “Ipoteza igienei” a castigat teren si a fost aplicata la alte boli autoimunitare, cum ar fi scleroza multipla, boli inflamatorii intestinale, boala Crohn si diabetul zaharat tip 1.

Expunerea benigna: viata la tara

In 1999, Charlotte Braun-Fahrländer, un epidemiolog de la Universitatea din Basel, Elvetia, a confirmat ceea ce medicii din mediul rural observasera de ani de zile, dar care a surprins pe multi altii: copiii care cresc la ferme tind sa aiba un risc redus de febra fanului sau alte alergii. Aceasta observatie a fost sustinuta de catre Erika von Mutius, sef al Grupului de alergie si astm din cadrul Spitalului universitar München din Germania, care opineaza ca astfel de copii crescuti la ferme ar putea fi de trei ori mai putin probabil de a dezvolta alergii comparativ cu copii crescuti in oras, dar si cu copii din gospodariile rurale, dar non-agricole.

In anul 2002 studiile privind fermele au generat o noua intelegere. Roger Lauener, director de cercetare privind alergiile la Spitalul universitar de copii din Zurich, Elvetia, a publicat impreuna cu von Mutius un studiu prin care au aratat ca acei copii care cresc la ferme au avut celule sangvine cu un nivel semnificativ mai mare de Toll-like receptor 2 (TLR2), care se leaga de microbi cunoscuti a declansa raspunsuri imunitare innascute. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu a avut niciun semn de infectie si nivelul de celule albe din sange a fost normal. “Cum se poate ca mediul sa aiba un efect asupra sistemului imunitar, fara a declans un raspuns inflamator?” intreaba Lauener. Raspunsul pare a fi genetica: expunerea microbiena moduleaza sistemul imunitar la nivel genetic prin declansarea expresiei acestor receptori Toll-like, toate fara sa infecteze copilul. La copii agricultorilor, spune von Mutius, declansatorii au de a face cu contactul cu animalele, si, de asemenea, cu consumul de lapte nepasteurizat. Mai multe studii au aratat in prezent un efect protectiv al laptelui de vaca nepasteurizat impotriva astmului, eczemelor, febrei fanului si sensibilizarii alergice. Von Mutius chiar a constatat ca atat expunere la animale, cat si consumul de lapte nepasteurizat in timpul sarcinii poate transmite protectie copilului in timpul sarcinii pentru primii doi ani din viata unui copil.

Nu este expunerea la orice microb unic care pare a conta, ci diversitatea microbilor. La inceputul anului 2011, von Mutius a raportat ca copiii care cresc la ferme sunt expusi la o gama semnificativ mai larga de microbi decat alti copii, si a descris o corelatie inversa intre diversitatea de expunere microbiana si riscul de astm. Mai tarziu, in 2011 a publicat concluziile cu privire la influenta consumului de lapte nepasteurizat, care indica faptul ca proteina din zer este implicata, desi mecanismul nu a fost inca explicat.

[VA URMA]

Sursa: publicatia Nature

Ciocolata ecologica este creata folosind boabe de cacao care nu au suferit de pesticide agricole prin pulverizare – de cele mai multe ori ele provin din comertul echitabil. 

Ciocolata contine peste 300 de ingrediente, inclusiv stimulente minore, cum ar fi cafeina si teobromina, care pot schimba starea de spirit.

Fenolii din ciocolata sunt recunoscuti pentru intarirea sistemului imunitar, reducerea riscului de cancer si pentru beneficiile aduse inimii (scaderea tensiunii arteriale, imbunatatirea fluxului sangvin).

Flavonoidele din cacaoa organica stimuleaza vasele de sange si produce oxidul nitric (ajuta la relaxarea muschilor netezi ai vaselor de sange). Acesta contine, de asemenea, feniletilamina, substanta pe care creierul o produce atunci cand ne simtim fericiti sau indragostiti.

Cum se degusta ciocolata?

Ca si vinul, ciocolata se degusta cu toate simturile de care dispuneti. Vazul, auzul, gustul si atingerea trebuie sa fie active si implicate complet in procesul degustarii, pentru ca aromele sa inunde simturile, iar savoarea sa fie desavarsita. In momentul in care degustati ciocolata, trebuie sa fiti atenti la o serie de detalii:

•  Ciocolata trebuie sa fie foarte fina, aspectul acesteia sa fie stralucitor, iar culoarea, cat mai apropiata de cea a mahonului.
• Mirosul ciocolatei nu trebuie sa fie prea dulceag, pentru ca savoarea sa se apropie de perfectiune. Ciocolata trebuie sa fie crocanta, iar in momentul in care este rupta, sa scoata un sunet scurt si distinct. Daca este prea uscata, vor sari aschii din ea, iar daca este prea uleioasa, se va rupe greu.
• Ciocolata cu un continut mai mare de unt de cacao trebuie sa fie fina, nu grunjoasa si sa se topeasca in gura.
• Savoarea ciocolatei se dezvaluie treptat, in timp ce este degustata.
• Gustul de baza este cel amarui, cu o nuanta usor acida, dulce, cu o tenta fina de acru si cu urma imperceptibila de sare, care pune in valoare aromele de cacao, ananas, banana, vanilie si scortisoara din compozitie.
• Ciocolata se degusta intotdeauna pe stomacul gol, la temperatura camerei (19-25 grade Celsius).

Ciocolata conventionala este foarte procesata, facuta cu foarte putine boabe de cacao, dar cu mult zahar rafinat, lapte, arome artificiale, material de umplutura si uleiuri vegetale. Toti acesti aditivi sunt mult mai ieftini decat boabele de cacao.

Cele mai multe ciocolate sunt facuta din unt de cacao (grasime din boabele de cacao), pudra de cacao (reziduuri ramase de la apasarea boabele de cacao), si lichior de ciocolata.

Ciocolata conventionala in comparatie cu ciocolata organica este un adevarat cosmar pentru mediu. Pentru arborii de cacao cultivati conventional se utilizeaza pesticide in cantitati foarte mari. Unele rapoarte de mediu mentioneaza cacaoa conventionala in fruntea ingredientelor alimentare in ceea ce priveste cantitatea de pesticide absorbite.

 Secretul ciocolatei organice

• Recoltarea manuala a boabelor de cacao ce au nevoie de mare grija si cunoastere atunci cand sunt culese. Ele reprezinta o sursa bogata de antioxidanti si minerale, si sunt transformate in pudra de cacao, iar mai apoi in ciocolata
• Unt de cacao, zahar brun si metode traditionale de prelucrare a ciocolatei. O transformare lenta ce dureaza pana la 48 de ore, de sase ori mai mult decat de obicei.
• Aroma ciocolatei este intregita de ingrediente delicioase oferite de natura
• Am citit ca ciocolata neagra are putere antioxidanta mai mare decat vinul rosu si detine o cantitate mai mare de flavonoide decat ceaiul verde – foarte interesant !

Considerata pentru mult timp o adevarata binecuvantare din partea zeilor, ciocolata are ca origini vremurile magice ale maiasilor, cand cultivarea arborilor de cacao reprezenta un adevarat cult.

Puterile terapeutice ale boabelor de cacao au fost intuite de Cristofor Columb, care le-a descoperit si valoarea comerciala, aducandu-le in Europa. De la migdale banesti (cum le numea iezuitul Pedro Martyre) la ciocolata zilelor noastre a fost insa cale lunga.

Multe dintre retetele timpurii de ciocolata au aceleasi ingrediente, cele mai apreciate fiind ardeiul iute, cuisoarele englezesti, vanilie, un tip de piper negru, petale de flori si alune.

Cu toate ca primele indicii ale utilizarii ciocolatei apar in Italia, elvetienii pot fi considerati pe buna dreptate veritabilii inventatori ai ciocolatei. Un numar mare de cofetari elvetieni invatasera meserie in Italia, in adevarate centre ale ciocolateriei.

1. Pentru par

• Sampon. Daca iti doresti sa folosesti argila Ghassoul pentru par, este necesar sa aplici o cantitate suficienta unui samponat (in jur de 2 lingurite de argila Ghassoul amestecate intr-un recipient cu apa calda). Amesteca argila cu apa pana cand obtii o pasta omogena, foarte lejera, si aplica solutia rezultata pe toata lungimea parului. Parul trebuie sa fie umed, deoarece pasta actioneaza similar unui sampon.
• Masca pentru par. Daca esti adepta mastilor capilare, poti adauga pastei tale un galbenus de ou, astfel vei obtine o textura agreabila, pe care sa o aplici la nivelul scalpului. Dupa aplicare, relaxeaza-te timp de 5-10 minute, timp in care argila va actiona asupra parului, ulterior clateste-te cu apa calda din abundenta. Poate te intrebi care va fi rezultatul: parul tau este mult mai stralucitor si a capatat volum.

2.     Pentru fata si corp, argila Ghassoul se utilizeaza o solutie similara cu cea pentru par care se aplica prin miscari circulare. Acesta masca naturala cu argila Ghassoul este recomandata in special persoanelor cu tenul gras, deoarece curata pielea in profunzime de impuritati si celule moarte si ii reda elasticitatea. Se aplica intr-un strat gros si se lasa sa actioneze timp de cateva minute, dupa care se clateste bine cu apa calda. Chiar dupa o simpla aplicare, vei constata ca pielea este mai neteda, mai fina si mai tonica.

• Masca faciala. Se amesteca argila cu unul sau mai multe din ingredientele de mai sus (atentie, argilele nu se amesteca cu ustensile de metal), se formeaza o pasta de consistenta unei smantani ca sa nu curga de pe fata, se lasa de regula 10-15 minute (nu trebuie sa se usuce pe fata) si se indeparteaza prin spalare cu apa calduta.
• Pentru corp, se procedeaza ca la masca pentru fata, numai ca se va lasa sa actioneze doar aproximativ 5 minute (important este sa nu se usuce), dupa care se maseaza pielea cu un burete putin mai abraziv sau o luffa. Se limpezeste si daca se aplica pe pielea umeda ulei de argan, surpriza va fi foarte placuta.

Stiati ca:

• Argila Ghassoul a fost folosita in Egiptul antic si Roma de catre nobili in forma de sapun, sampon, precum si crema hidratanta pentru piele? Nu e de mirare ca argila a fost incorporata in atat de multe produse cosmetice pana in prezent…

 Elena

Sursa datelor:

• http://sanatate.acasa.ro/frumusete-ingrijire-3/ghassoul-argila-care-face-minuni-cu-pielea-ta-13379.html
• ·         www.cosmetica-bio.ro/argila_ghassoul_rassoul-68263.p.html
• http://blog.amaloils.com/2011/01/11/rhassoul-ghassoul-another-moroccan-beauty-secret-that-is-centuries-old/

Multe si minunate lucruri ne ofera Mama Natura.

Astazi va scriu despre argila. Nu una oarecare, ci GHASSOUL, pe care o consider un alt dar special oferit de natura copiilor sai.

Ce este Ghassoul?

Este o argila unica in lume, obtinuta din straturile sedimentate in milioane de ani in inima Muntilor Atlas din Maroc, singura regiune din lume din care se extrage aceasta argila cu proprietati uimitoare si fabuloase. Cunoscuta din timpuri imemoriale de catre triburile berbere, de pe vremea cand nu existau nici sapunuri nici sampon, argila era folosita pentru curatarea, spalarea si purificarea intregului corp si a parului. 

Dar oare ce PROPRIETATI are Argila Ghassoul ?

Ghassoul este o argila 100% naturala, cu proprietati purifiante si hidratante. Are grija de epiderma, reducand secretia de sebum si regenerand pielea, eliminand celulele moarte si inchizand porii. Argila Ghassoul, denumita si argila marocana, este hipoalergica: se potriveste oricarui tip de piele si par. Este chiar recomandata persoanelor cu piele sensibila, deoarece nu contine substante tensio-active.

Acest tip de argila este bogata in minerale si, pe langa efectele benefice asupra pielii si parului, lasa o senzatie si un parfum discret agreabil.

Va intrebati CUM ACTIONEAZA?

-          Combate excesul de sebuum si inchide porii (79%);

-          Imbunatateste claritatea pielii prin eliminarea celulelor moarte, hranind-o in acelasi timp cu minerale (68%);

-          Imbunatateste elasticitatea/fermitatea pielii (24%);

-          Imbunatateste textura pielii (106%).

Concluzii:

-          este un excelent degresant, decongestionant si purifiant pentru tenurile grase, cu pori dilatati si comedoane; 

-          este pe deplin regeneranta si restructuranta pentru tenurile mature gratie concentratiei de siliciu care restructureaza fibrele de elastina si colagen; 

-          reprezinta un minunat sampon purifiant, revitalizant si regenerant pentru toate tipurile de par.

PS In Maroc, uleiul de argan pur este folosit ca o modalitate de a rehidrata pielea dupa curatarea si detoxifierea cu argila Ghassoul.

Elena

Surse:

• http://sanatate.acasa.ro/frumusete-ingrijire-3/ghassoul-argila-care-face-minuni-cu-pielea-ta-13379.html
• ·         www.cosmetica-bio.ro/argila_ghassoul_rassoul-68263.p.html
• http://www.spainfitness.com/en/beauty-and-bodycare/articulo/ghassoul.html
• http://blog.amaloils.com/2011/01/11/rhassoul-ghassoul-another-moroccan-beauty-secret-that-is-centuries-old/
• http://www.arganoiltree.com/products/rhassoul_clay/