Nea Vasile si japonezul

Kazuki si infernul

2011-03-18T13:17:00.000-07:00

"Povestea mea, în vremurile grele ale războiului şi a foametei de după război, a fost legată de Lună. Dorinţa mea cea mai mare a fost de-a fi acolo, prezent pe fata văzută a Lunii inainte ca sufletul meu s-ajungă pe faţa nevăzută.

Am mai vorbit Washi despre perioada cruntă a războiului. Rămăsesem singur şi nu puteam inţelege de ce se-ntâmplă toate nenorocirile astea. Îmi pierdusem familia în bombardament. Eram gol, sufletul mi se risipise. Cui mai aparţineam eu atunci? Nu poate fi ceva mai cumplit. Cine eram eu, unde eram? Ce puteam să mai fac? Mă chinuia gândul că dacă aş fi fost acolo poate aş fi reuşit să-i salvez.

N-am uitat vreodată momentele în care căutam cu mâinile goale prin nisipul ars, devenit sticlos, urme ale familiei şi casei mele. Nu poate exista un dezastru mai mare ca acesta.

Trebuia să fac un kotsutsubo. Adică să pun cenuşa alor mei într-un vas de porţelan. Dar nu era decât nisip sticlos, nu mai rămăsese nici un obiect acolo. Am strâns cu degetele nisipul ars şi l-am pus în haina mea.

Aşa l-am dus la grotă iar acolo l-am pus într-o scoică pe care am transformat-o într-un kotsutsubo. În grotă făcusem un shrine (altar) dintr-o piatră mare cărată de-afară. Aşa am reuşit să-i ţin aproape pe cei din familia mea şi să-mi îmbogăţesc sufletul cu prezenţa lor.

Mai târziu am descoperit că aveam totuşi o familie mult mai mare, aparţineam unui neam, vorbeam aceeaşi limbă! Deci aveam o datorie faţă de ei.

Asta mi-a fost semnul pentru care am făcut tot ceea ce ştii. Ca o datorie pentru neamul meu şi pentru sufletul familiei mele."
Kazuki - Omul Lunii! In 19 martie 2011 e ziua Lunii (sau noaptea lunii)!

Nea Vasile şi japonezul Cap.16 Scrisoarea lui Kazuki pag. 172

Nea Vasile si japonezul - eroii

2010-07-15T00:41:00.000-07:00

Marturisire:"Initial, am vrut sa scriu altceva iar gandul mi-a fost sa prezint viata unui om simplu, cel pe care-l numesc ziditorul Romaniei. Pe el il gasiti in milioane de exemplare prin tara. Asta mi-a fost intentia si primii pasi i-am facut in aceasta idee.

Luna plina

Eram in drum spre Sibiu si-am oprit in deal la Dedulesti sa mananc doi mici. Asa l-am cunoscut pe Vasile din Ciofrângeni-Ag. Nu orice Vasile ci Nea Vasile Cofragistul, că ţine la etichetă!
Când să uit de el, tocmai lansase televiziunea româna un program "Cel mai mare român!".
Aşa a fost.
Ma hotarasem să-l fac pe Nea Vasile eroul principal al unui reportaj. Avea doua calităţi- era constructor si avea simplitatea omului de la ţară.
Acestea mi-au fost intenţiile. De aceea, parte din carte se referă strict la aceste aspecte.
Am descoperit însă că el mai deţine o calitate, o putere extraordinară, aceea de a simţi Pământul. Această descoperire va produce o ruptură teribilă, o schimbare de temă iar ceea ce vă prezint aici vă va zdruncina cu siguranţă sistemul de valori în care aţi fost formaţi. Pentru ca întâmplările si descoperirile sunt uluitoare.
Şi vă jur, prieteni, că nimic în viaţă nu m-a marcat mai profund ca descoperirile ce le redau aici.
Temerile mele în a le reda, veţi vedea că sunt îndreptăţite.
Am renunţat de câteva ori să duc la bun sfârşit cartea si am o serie de îndoieli dacă e bine sau nu să public asa ceva.
Si totul a pornit din momentul in care am aflat ca un român a întâlnit un japonez cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999 si mai ales când am realizat că nici românul şi nici japonezul nu erau simpli oameni... De-aici am inceput investigaţiile.
Dar în carte vă prezint evenimentele şi oamenii exact aşa ca atunci şi exact ca în planul iniţial al prezentării.
Orice asemanare cu persoane reale nu este intamplatoare. Ba, as spune cu certitudine, nimic nu e intamplator. Uitati-va-n jurul vostru si mai ales in sus, meditati si veti intelege. Dupa ce veti citi cartea!"
Secvente din carte:
Oare să fac o legatură între un om simplu, fost muncitor in construcţii, caruia lumea-i zicea Nea Vasile Cofragistul, din Ciofrangeni, si Kazuki Yamada, cercetator si deschizător de drumuri in stiinţă, fost student si colaborator al profesorului Hideo Itokawa? Cand am pornit la drumul asta, pe care-l descriu in carte, nu m-aş fi gândit in ruptul capului ce lucruri nemaipomenite voi afla. De multe ori am simţit că independent de voinţa noastră se nasc pârghii ce leagă trecutul de viitor, neamurile si speranţele intre ele, pârghii nevăzute. Iar aici pe Pământ, suntem cu toţii legaţi unii de alţii, câteodată legaţi cu lanţuri, nemişcaţi, iar altădata liberi sa dansăm. Dansăm diferit, dupa firea si neamul nostru, pe o muzică tristă sau veselă dar aceeaşi pentru toţi."

El e nea Costică

"-Ei, dom`le dragă, crezi oare că aviara asta-i din senin? Păi işi pierdeau afacerile dacă ne ridicam noi cu pui naturali. Ce, zici ca ei ne iau in Europa cu braţele deschise? Vorbe, vorbe. Uite, deunăzi am fost spre Vidraru, la păstrăvărie. Păi ştii tălică ce păstrăv curcubeu şi argintiu aveam noi... ce lostriţă, regină, regină... mâncam unul şi ne lingeam o săptămână pe degete.. ştii ce-au făcut cu Europa lor?...ţine-te c-o să leşini!
-Adică?...doar n-au distrus păstrăvul? îl întreb eu.
Nea Costică începuse să gesticuleze puternic cu mâinile în timp ce-mi povestea. Luă loc la masă, işi puse şi el o cană de vin şi, după ce-mi zise un noroc scurt, continuă
-Ei, tocmai asta e, nu-ţi vine să crezi...futu-le muma-n cur de neisprăviţi, au corcit păstrăvul, l-au omorât...au adus unul mai mare si care creşte repede, e unsuros, n-are gust dar...aduce bani... Era sa fac infarct domnu meu, cand am văzut...le-am zis „măi fraţii mei, voi nu vedeţi că n-are gust?...voi nu vedeţi că nu se mai roteşte singur in tigaie?”...şi unul care venise din Franţa mi-a zis că să-mi văd de ale mele „Nu vrei, nu iei, ce, te obligă cineva? La televizor când nu-ţi place programul schimbi canalul, fă aşa şi-aici!” ...mă frate, eu am iubit păstrăvul şi dacă cineva m-ar fi întrebat vreodată ce stemă să punem pe steagul ţării, aş fi spus fără să stau pe gânduri-PĂSTRĂVUL. E curat, e vioi, e frumos, e puternic...şi voi veniţi şi îl omorâţi...Te-aş fi servit cu un păstrăv la grătar, servit pe frunză, dar nu am.
Trebuia să recunosc, avea dreptate nea Costică. Romania şi pastrăvul, ar fi dat bine, de ce nu?"

***

El e Vasile, de fapt nea Vasile

Mannaz

-Asaaaaaaaaaaa, aşacum vă spusei, eram lângă ăl bătrân care nici că mă vede şi zice “Să faceţi arcade mari de intrare astfel încât Casa Poporului să reprezinte măreţia poporului român. “ Când a zis asta, a arătat către mine şi eu am răspuns automat “la datorie toaraşu secretar general” că ştiam că voia să-i fac eu arcadele. Uite-aşa am apărut şi la telejurnal.

-Te-au dat la ştiri ?
-Da, la telejurnal. Şi-apoi ăl bătrân mă-ntreabă “Ei, ceva probleme aveţi pe-aici?” Iar io, când să mă pregatesc să-i spun “la datorie toaraşu secretar general” numa ce mă strange boul ăla în costum gri, mă strange cu degetele de pielea de pe spate. Şi-am tăcut imediat. Ăl bătrân ne-ntreba ce părere avem, ce nevoi avem, dar nu stătea să ne asculte. Oricum nu zicea nimeni nimic că n-aveai curajul. Vasile se aplecase spre mine povestind toate astea .
-După ce-a trecut, mă aşteptam să mă aresteze boul ăla dar când colo îmi dă mâna şi-mi zice “Bravo mă, te-ai comportat ca un adevărat erou al muncii socialiste, o să te propun pentru medalie”. Da domle, vă spusăi, şi-aşa am luat de fapt medalia. Că m-a propus boul ăla dar să vezi culmea, toată starea mea s-a schimbat, că toţi veneau “Măi nea Vasile, văzurăm c-ai vorbit cu toaraşu,…” şi aşacum să vă spui io vouă, devenii cel mai respectat in şantier."
...Eu văd Pamantul ăsta, care ne ţine pe toţi, ca pe un animal blând care trebuie să respire. Sunt convins că are şi-un suflet. Sau poate că ţine sufletele tuturor celor ce s-au dus. Şi-atunci ce să mai respire dacă eu îl sufoc? Se revoltă şi el."

El e Kazuki

"Am venit pe lume in Tanegashima, insula mea, ţara mea, in Minamitane. Se spune ca insula mea a fost descoperita de portughezi prin secolul şaisprezece. Ei au venit acolo pentru comerţ. Descoperirea inseamnă însă un pămâant virgin, necunoscut. Dacă au venit pentru comerţ înseamnă că noi existam acolo. Erau cei din familia mea. De-acolo vin eu. Din neamul meu din Tanegashima.Aş fi vrut să-mi vezi şi tu ţara, Washi-san. Ai fi descoperit un alt pământ dar cu aceleaşi legi.
Dorinţa mea cea mai mare a fost de-a fi acolo, prezent pe faţa vazuta a Lunii înainte ca sufletul meu s-ajungă pe faţa nevăzută. Trei fiinţe, trei spirite, mi-au marcat profund gândirea şi m-au făcut să inţeleg viaţa: Luna, Pământul şi cheia cerului cu porţile sale.

El e Tetsuo:

Sprancenele uriase ale lui Tetsuo San, puternic arcuite, intaresc cele spuse de el:" Da, cu siguranta este Dumnezeu!"

Patru oameni in gandurile si faptele lor. Le multumesc pentru deschiderea lor si pentru ca au acceptat sa scriu despre toate acestea.
Fara sprijinul Elenei n-as fi reusit sa duc la bun sfarsit cartea.
Prietene, tu, cel ce citesti cartea, daca am reusit sa iti aduc supremul gand numit indoiala inseamna ca mi-am indeplinit si eu rolul. O lume noua se va naste in adevar si respect iar tu vei fi unul din cei ce-o construieste! Succes!"
Mircea Batranu - februarie 2009

Steaua si crucea

2009-12-29T23:52:00.000-08:00

(fragment din cartea „Nea Vasile şi japonezul”, prod.2009, cap.3. Roza vânturilor, pag.36-40)
*despre simbolurile stea şi cruce, discuţie între preotul ortodox şi japonezul Kazuki Yamada, cu ocazia eclipsei de soare din 11 august 1999*

**--- Trecând prin dreptul bisericii l-am văzut pe preot privindu-mă de pe scări. Îl simţisem că toată perioada cât am fost pe la casa lui Vasile, m-a spionat cu privirea. Apoi a venit spre gard ca să schimbe câteva vorbe cu mine:

- Aţi fost la casa cofragistului? Ce ziceţi de ce-i acolo?

- Părinte, ce să zic, cred c-au fost ceva evenimente deosebite pe-aici, de eclipsă.

- Da, să ştiţi asta. Nu l-aţi găsit pe Vasile, nu?

- Nu incă. Acolo, acasă, doar m-am uitat puţin în curte. Vreau totuşi să mă-ntâlnesc cu el. Aţi fost la eclipsa aici?

- Da, bineinţeles, am fost în Sfânta Biserică şi m-am rugat.

- Şi cu japonezul n-aţi discutat?

- Ba da, cum nu? Am fost pe-acolo şi chiar am vorbit cu profesorul.

- Dar părinte, cum aţi vorbit cu el? Ştia româneşte?

- Nuuuuuuu. Avea o fată cu el, o chinezoaică sau aşa ceva care vorbea foarte bine româneşte. Ziceai că-i românca, aşa bine vorbea.

- Aha, aşa v-aţi inţeles! A fost şi-aici în biserică?

Preotul a schiţat un gest de nemulţumire cu mâna.

- N-a intrat, a venit în faţa bisericii şi s-a-nchinat cu mâinile împreunate la piept şi-atât. Cu palmele lipite. Ce să-i facem, fiecare cu religia lui.

Preotul îmi arata cum ţinuse japonezul mâinile cu palmele lipite şi cum s-a aplecat în faţa bisericii. --** vezi tot fragmentul şi descarcă-l de aici:

Steaua şi crucea.pdf

PASTRAVUL –simbolul României

2008-03-28T13:22:00.000-07:00

PĂSTRĂVUL –simbolul României

(fragment din „Nea Vasile şi japonezul”-2009)

From Nea Vasile si japonezul

Imagine: http://www.alaskafishing411.com/rainbow-trout-fishing-alaska.htm

........................din discuţia avută cu nea Costică .............

- Ei, dom'le dragă, crezi oare că aviara asta-i din senin? Păi îşi pierdeau afacerile dacă ne ridicăm noi cu pui naturali. Ce, zici că ei ne iau în Europa cu braţele deschise? Vorbe, vorbe. Uite, deunăzi am fost spre Vidraru, la păstrăvărie. Păi ştii talică ce păstrăv curcubeu şi argintiu aveam noi... ce lostriţă, regină, regină... mâncam unul şi ne lingeam o săptămână pe degete.. ştii ce-au făcut cu Europa lor?... ţine-te c-o să leşini!

- Adică?... doar n-au distrus păstrăvul, întreb eu mirat.

Nea Costică incepuse să gesticuleze puternic cu mâinile în timp ce-mi povestea. Luă loc la masă, îşi puse şi el o cană de vin şi, după ce-mi zise un noroc scurt, continuă

- Ei, tocmai asta e, nu-ţi vine să crezi... futu-le muma-n cur de neisprăviţi, au corcit păstrăvul, l-au omorât... au adus unul mai mare şi care creşte repede, e unsuros, n-are gust dar... aduce bani... Era să fac infarct domnul meu, când am văzut... le-am zis "mai fraţii mei, voi nu vedeţi că n-are gust?... voi nu vedeţi că nu se mai roteşte singur în tigaie?"... şi unul care venise din Franţa mi-a zis că să-mi văd de ale mele "Nu vrei, nu iei, ce, te obligă cineva? La televizor când nu-ţi place programul schimbi canalul, fă aşa şi-aici!"... mă frate, eu am iubit păstrăvul şi dacă cineva m-ar fi intrebat vreodată ce stemă să punem pe steagul ţării aş fi spus fără să stau pe gânduri, PĂSTRĂVUL. E curat, e vioi, e frumos, e puternic... şi voi veniţi şi îl omorâţi... Te-aş fi servit cu un păstrăv la grătar, servit pe frunză dar nu am.

Trebuia să recunosc, avea dreptate nea Costică.

România şi păstrăvul, ar fi dat bine, de ce nu?

A plecat în pivniţă şi-a adus brânza, ardeiul şi ceapa. Apoi s-a dus în grădină, a luat o roşie, a spălat-o la cişmea şi mi-a servit-o în farfurie.

Il priveam pe omul ăsta simplu de la ţară, cât patos pusese în susţinerea unui simbol, pentru el păstrăvul era simbolul naţional. Îi dădeam dreptate, nu-mi puteam da seama ce poate fi mai măreţ ca păstrăvul, poate cerbul? Ce iubea el de fapt şi slăvea, era ţara, pentru asta alesese un simbol curat, frumos, puternic.

...............................

-//-

Mircea Bătrânu

Fragment din „Nea Vasile şi japonezul”-2009, Cap.4-Vasile, pag.47-48
descarca format pdf:
România si păstrăvul.pdf