Sunt cuvintele unui tanar actor din Timisoara, al carui interviu il veti citi in curand. Insa aceste cuvinte mi-au ramas in minte si imi rasuna in ganduri odata la 5 minute. E un adevar atat de banal incat am senzatia ca tuturor ne scapa sensul adevarat al acestor cuvinte.

Festivalul International de Teatru de la Sibiu e cultura pe paine, fie ca e vorba de spectacolele de teatru, cele stradale, conferintele de presa sau concertele n aer liber. E deschidere la minte, e zambet, e bucurie pentru toti cei ce au ocazia sa vada pe viu aceasta sarbatoare minunata, care trezeste la viata toata tara. E o forfota nebuna si frumoasa, e alergat spre si dinspre spectacole, e dorinta de a cuprinde cu mintea si cu bratele tot ce se poate prinde. Sunt 60 de natiuni acolo care dau ce au mai bun din ele, care aduna mii de spectatori din toata lumea, care fac cele 10 zile de festival sa devina centrul lumii.

Cu toate acestea, Ministerul Culturii a decis ca un asemenea festival nu merita atentia banilor publici. Banii nostri, pana la urma. Ca nu e suficient de important pentru a primi buget, ca altele sunt interesele onor ministerului in a distribui aceste bugete. Da, ati citit bine, festivalul despre care se spune ca e al treilea cel mai mare din lume, nu primeste anul acesta niciun ban de la bugetul MC.

Nu stiu daca e discrminare, daca e facatura, daca e pe sistemul “lasa, ma, ca merge-asa”, stiu doar ca eu, ca roman iubitor de cultura si de FITS, ma simt extrem de frustrata ca un minister care ar trebui sa apere interesele culturii pare ca face fix pe dos, incercand sa ingroape un festival care a facut un bine imens Sibiului si Romaniei, care ne-a reprezentat cu onoare peste granitele sufocate de hoti romani si care a schimbat putin din imaginea patata de prea mult comunism.

La Ministerul Culturii e un actor acum, Mircea Diaconu, pe numele lui. Sigur, e de putin timp ministru, dar sunt convinsa ca n-a uitat cat de greu sunt de obtinut banii pentru filme sau spectacole de teatru. Sunt convinsa ca si domnia sa a avut ocazia sa vada ce inseamna festivalul de la Sibiu si ca stie ce desfasurare de forte e acolo ca acest eveniment sa aiba loc in cele mai bune conditii, atat pentru spectatori, cat si pentru artistii invitati. De aceea, domnule ministru, imi permit sa va reamintesc, umil, sa va cautati putin in visteria cu bugete, poate mai gasiti o suma, cat de mica, pentru ca acest festival sa nu aiba de suferit. 

Tema FITS de anul acesta este “CRIZE”. Sper, din tot sufletul, ca domnul Chiriac sa gaseasca resursele necesare pentru a nu intra intr-o criza financiara. Pentru ca, nu uitati, “cultura este singurul lucru pe care mai putem cladi”.

“Auzi, iesi odata de la dus ca intarziem la concert.” “Si ce daca intarziem?” “Pai nu se face. Nu-i frumos. Si poate se inchid usile.” N-ai avea curajul sa lasi odata usile alea de la sala de spectacole sa se inchida. Cine stie, poate ai descoperi o alta simfonie in bratele lui. Spui ca faci asta pentru voi, pentru “timp de calitate impreuna”.  Si te pierzi in ce se intampla pe scena si uiti de mana lui care sta calda langa a ta, uiti de felul in care ii cautai mana la primul film vazut impreuna.

“Nu ma mai tot pupa din 5 in 5 minute, nu vezi ca am treaba?” Apoi te bosumfli cand ajungi seara in pat si vezi ca a adormit inaintea ta, ca te-ai dus sa-i spui noapte buna si el sforaie de o ora, strangand perna in brate, ca tu ai prea multe de facut, ca ai pierdut vremea vreo 3 ore azi si tre sa recuperezi, altii au asteptari de la tine.

Te trezesti prea tarziu ca ai ajuns sa comunici in 140 de caractere, ca ti-ai suprimat gandurile si trairile, in asa fel incat sa incapa intr-un sms. Ca de telefon n-ai timp, oricum nu-l mai suporti cat suna, iar de zambit le zambesti tuturor, numai lui nu. Ce, e normal, doar el te cunoaste asa cum esti si cu el poti sa fii si altfel, numai zambitoare nu.

“Nu ma mai iubesti. Nu ma mai intelegi. Lasa-ma, ca-s obosita. Ma scoti din minti cu iesitul asta, tu crezi ca io mai am chef de stat in lume in seara asta?”

Toata lumea vrea ceva de la tine si tu dai lumii tot ce ai. Numai tie nu-ti mai dai, iar daca nu faci asta, nu ai de unde da mai departe. Oboseste cu folos, alearga si pentru sufletul tau, tine de tot ce ai folosind un zambet, fii puternica, dar nu-ti muta mobila singura. Cuvintele astea ar trebui sa tina loc de “buna dimineata” unei femei.

N-avem timp, leitmotivul existentei de secol 21. Traim cu o mana pe mouse si cu un picior pe pozitia de start, mai luam o gura de cafea inainte de a o zbughi pe usa afara. “Pleci fara sa ma pupi?” “Te sun in 5 minute si te pup la telefon!” 5 ore mai tarziu, 50 de apeluri mai tarziu si sarutul inca se lasa asteptat.

N-am o concluzie. Sunt doar ganduri la ceas de seara. Oi vedea daca am curajul sa le public maine dimineata. Am publicat. Sa-mi fie de bine.

PS: vand timp, pe mine nu ma ajuta cu nimic. Mai mult ma incurca.

Care va sa zica, avem festival. Bine, avem mai multe, dar TESZT (realizat de Teatrul Maghiar de Stat – Csiky Gergely) este primul si singurul festival euroregional din Timisoara. Este si primul care a avut curajul sa se comunice online, fara teama, din dorinta de a arata si altora ce se face aici, in Timisoara noastra draga. Printre altele, si cu bloggeri: Corina, Cristina, Alexandra, Richie, Dan, Andreea si Dani (care va face naveta de la Arad, zilnic, timp de 5 zile). Pe langa spectacolele realizate de teatrele din Novi Sad, Subotica sau Budapesta, acest festival are marele merit de a avea spectacole de la toate cele 3 teatre timisorene: Teatrul Maghiar, Teatrul German si Teatrul National Timisoara. Poate pentru cei care nu sunt din oras, asta nu e un lucru de mare insemnatate, insa pentru noi e important.

Vor fi multe spectacole de teatru-dans, o forma de arta teatrala care pare ca a explodat in ultimii ani. Eu m-am declarat deja fanul lui Pal Frenak, coregraf si regizor maghiar care isi face spectacolele in Franta, anul trecut am vazut compania Inbal Pinto & Avshalom Pollack, am stat pe Youtube cu orele sa vad dansurile Pinei Bausch, iar la TESZT voi avea ocazia sa vad “Peer Gynt”, compania Forte a lui Horvath Csaba, din Budapesta (spectacol care va deschide, de altfel, festivalul, in data de 19 mai). Iata, mai jos, programul (click pe poza pentru marire):

E foarte posibil ca numele spectacolelor sa nu va zica foarte multe si sa nu stiti la ce sa va asteptati. Adresa mea de e-mail va sta la dispozitie in pagina de contact si pot oferi informatii suplimentare oricui e interesat de mai multe detalii. Chiar imi doresc foarte mult ca voi, cei ce puteti veni la spectacole, sa stiti la ce veniti si pentru ce va rupeti niste ore din timpul vostru. Singurul lucru pe care il pot spune acum e ca absolut tot ceea ce se intampla in acest festival e de urmarit: fiecare reprezentatie, fiecare concert, fiecare spectacol al programului OFF Festival (exista si asa ceva, o sa oferim informatiile la momentul potrivit).

Poate cel mai important lucru de spus despre spectacole este acesta: exista subtitrari, deci nu va speriati de faptul ca se joaca in limba maghiara. De asemenea, cum am spus si mai sus, spectacolele de teatru-dans folosesc o limba universala, care nu are nevoie de traducere.

Din 19 pana in 27 mai va asteptam la teatru. Sa fie veselie! Si daca vreti sa transmiteti ceva organizatorilor, o puteti face ori pe Facebook, ori pe canalul de Twitter si puteti sa vizionati filmuletele pre si post eveniment de pe Trilulilu (de maine incepem sa populam contul). Sau, de ce nu, chiar aici, in comentarii. Voi face tot posibilul ca tot ceea ce transmiteti sa ajunga acolo unde trebuie.

Pretul biletelor este, dupa cum urmeaza:

- spectacolele Teatrului Maghiar: 16, respectiv 8 lei – cu reducere pentru studenti.
- montările invitate: 20, respectiv 10 lei.
- concertul Boris Kovač va costa 20 de lei.
Acestea vor fi puse in vanzare la Casa de Bilete. Pentru spectacolul Teatrului National „Mihai Eminescu” si cel al Teatrului German de Stat biletele se achizitionează de la Casele de bilete ale acestora.

Exista si două tipuri de abonamente. TESZT 11 este un abonament general, care cuprinde toate cele 11 spectacole invitate. Acesta costa 176 de lei, pret intreg sau 88 de lei pentru studenti, elevi si pensionari. Cel de-al doilea abonament, TESZT 5, ofera posibilitatea alegerii a patru productii din cele 11 invitate, la care se adauga un bilet oferit gratuit de catre Teatru, pentru un al cincilea spectacol. Acest abonament costa 80 de lei, respectiv 40 de lei, cu reducere. Abonamentele vor fi puse in vanzare la Casa de Bilete, de pe strada Alba Iulia nr. 2, de luni pana vineri, intre orele 16 și 19, respectiv cu o ora inainte de inceperea spectacolelor.

Biletele se pot procura si online, aici si aici.

Festival!

Fiind pentru a 5-a oara in Alba Iulia, intr-o perioada de 8 luni, vad cum se schimba cetatea, cum se schimba mentalitati, cum se intampla lucruri pe care nu le credeai posibile intr-un oras romanesc. Cetatea parca e din ce in ce mai frumoasa, mai aranjata, mai primitoare. Mi-a placut in mod deosebit amplasarea discreta a cabanutei la care gasesti biletele de intrare in cetate, fatuca sfioasa si zambitoare care ne-a inmanat biletele, garzile austriece pe care le intalnesti din loc in loc, oameni la fel de discreti, dar mereu acolo daca le adresezi o intebare sau doresti o fotografie cu istoria. E o atmosfera europeana, civilizata, linistita si care te face sa exclami, plin de bucurie: “Da, imi place, mai vin!”

La Alba Iulia te simti altfel. Grijile dispar, oamenii zambesc. Poate din cauza ca sunt foarte multi turisti incantati, e imposibil sa nu-ti iasa un “wow” pe gura, chiar daca esti la a 10-a vizita prin cetate. Acel “wow” devine si mai intens atunci cand gasesti cate un flyer care iti spune ce se mai intampla la Alba Iulia in zilele sau lunile care urmeaza. Cum ar fi, de exemplu, prima editie de Alba Jazz de la sfarsitul acestei saptamani. In Alba Iulia muzicala a zilelor ce tocmai au trecut, oamenii au cantat oriunde. Noi am prins un concert ad-hoc la Pub 13, unde un cor mixt ne-a incantat auzul, sunetul vocilor lor minunate fiind amplificat de rezonanta locului. Superb.

Sar in sus de bucurie cand vad ca istoria si cultura se impletesc atat de frumos in Alba Iulia, iar o parte din aceste merite o poarta primaria orasului, care a inteles cat de important e, pe termen lung, sa investesti in arta, de orice fel ar fi ea. Sa sustii si sa sprijini initiativele tuturor celor care vor sa creasca, cultural, acel loc. Iar tocmai din cauza asta, din punctul meu de vedere, Alba Iulia s-a asezat confortabil pe primul loc in cursa pentru a deveni capitala culturala europeana in 2020.

Daca as putea, as face naveta la Alba Iulia.

Pentru ca mi s-au dus toate cuvintele.

Pentru ca ma uit la pozele tale si in toate zambesti.

Pentru ca nu stiu cu cine sa ma cert.

Pentru ca nu pot sa vorbesc despre tine la trecut.

Pentru ca o culoare nu va mai avea niciodata aceeasi intensitate.

Pentru ca esti un om bun si cald.

Pentru ca sunt prea putini cei care te inteleg cu adevarat.

Pentru ca al meu “la revedere” a fost atunci cand te-ai dat jos din masina cu care am facut o excursie prin tara.

Pentru ca intotdeauna ma voi uita dupa tine prin oras.

Pentru ca multe altele te vor tine langa noi intotdeauna.

Sper din suflet ca raiul are culoare violet.

Obiceiurile mele sanatoase au stagnat in pagina pe care le adun. Nu pentru ca n-am deprins si altele, ci pentru ca, intr-un fel, am incercat sa le tin pentru mine si sa ma bucur eu de ele, inainte sa vi le arat si voua. Printre organizare de conferinta si intalniri, m-am bucurat de niste spectacole de teatru, dans sau muzica, iar colectia mea de bilete e, acum, impresionanta, avand in vedere ca e ceea ce am strans in ultimele 7 luni. Am iubit (si iubesc) campania asta, a celor de la Activia – Danone, in ciuda controverselor. De ce? Pentru ca mi-au dat voie sa-mi aleg singura ceea ce ma reprezinta si ma face fericita, m-au lasat sa ma bucur in libertate de tot ceea ce ma face sa zambesc. Un om fericit e un om sanatos si, pana la urma, asta e sanatatea pe care ne-o dorim si o cautam cu totii, de-a lungul intregii noastre vieti.

Sanatatea e si o stare de spirit, cateodata mai importanta decat sanatatea fizica, desi, fara aceasta din urma, nu stiu cat suntem de dispusi sa ne pansam sufletul. Si pentru ca datorita campaniei “Obiceiuri Sanatoase” am reusit sa gasesc in jurul meu oameni cu aceeasi dragostre pentru frumos ca si mine, am decis sa nu renunt la pagina dedicata de aici, de pe blog. A fost o colaborare minunata pentru mine, in care am crezut si in care o sa cred tot timpul.

De aceea mai urcam o treapta in relatia noastra si, impreuna cu alte ambasadoare ale brandului Activia, vom continua sa facem lucruri frumoase pentru sufletul pe care avem tendinta sa-l uitam, pentru trupul pe care il credem mult prea puternic si de neatins.

Le imbratisez cu mare drag pe fetele cu care am lucrat cot la cot (Alina, Raluca, Denisa, Andreea si Ruxa), le spun “la revedere” si “bine v-am gasit!”

Scurt pe doi, Groparu face un film. Da, un film adevarat, lung metraj, o comedie (cum altfel), care abordeaza un subiect foarte serios, cu tot cu umorul aferent. Dar nu va dau spoilere, caci si eu astept cu mare interes sa vina produsul finit si, cine stie, poate chiar sa vedem acest film pe scena festivalurilor europene (Doamne ajuta!). Filmul se numeste “Usturoi”, are blog, pagina de Facebook si cont de Twitter.

Eu spun doar atat: bravo, draga Radu, sa-ti dea Dumnezeu putere, ca tare nu ti-a fi usor sa faci film, sa fii angajat, tata si, mai ales, sot pentru doamna (despre care stim ca are pretentii si gusturi bune, doar de aia te-a luat de sot, ca esti destept si frumos). Eu una sunt tare mandra si abia astept sa vad ce minunatie ai gandit.

Al doilea lucru cu care ma mandresc, ca ideea e buna si sper ca si continutul sa fie pe masura: Dani Sima s-a hotarat sa scrie despre tenis. Stiu ca e un sport pe care il practica de mic, ca urmareste toate competitiile internationale, ca e foarte dedicat tenisului si ca are frustrari, ca si consumator de tenis, ca pe internetii autohtoni nu gaseste un site de pe care sa isi ia informatii. Asa ca o sa ofere el informatii “Din Tenis“.

Mai vreau sa va spun ca vestea lansarii site-ului a venit ca la carte, cu un comunicat de presa atasat, scris frumos si explicativ, deci cu planuri pe termen lung. Am ales paragraful asta: “In viitorul apropiat ne propunem sa incheiem colaborari cu antrenori de tenis care sa isi impartaseasca experienta acumulata prin cadrul dintenis.ro. Antrenamente tematice, programe de efort, tactici de imbunătatire a loviturilor sunt cateva dintre subiectele pe care le vor aborda cat de curand la noi.”

Mai baieti, felicitari! Sa auzim numai de bine de la voi si peste fix un an sa ne bucuram impreuna de succesul care va sa vie

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci de spectacolul la care am fost duminica seara, cu toata oboseala din lume: Frisson, de Pal Frenak. Un spectacol de teatru-dans care m-a naucit, la propriu, primul pe care l-am simtit atat de intens incat mi-au dat lacrimile acolo, in primul rand, recunoscandu-ma, ca de fiecare data, in scenele dansate si traite de actorii-dansatori.

Pal Frenak nu e un coregraf obisnuit. Nici un regizor ca toti ceilalti. Cred ca viata lui personala a fost presarata cu tot felul de piedici si frustrari, pe care acum are norocul sa le poata pune in dans. Sau, cine stie, poate ca-si cauta fix acele relatii bolnave care il vor face, la un moment dat, sa le transpuna in dans.

Frisson a fost despre iubire-ura. Despre femeia vampa care subjuga barbatii si care nu stie sa fie libera atunci cand e singura. A fost despre suferinta fiecaruia si despre oamenii care stau pe margine si asista la suferinta zambind. Pentru ca asa e viata, fix asa, cand cineva e insangerat langa tine, poti canta si dansa fara nicio problema, fiecare trebuie sa-si duca singur crucea.

Toate aceste povesti de viata au fost dansate timp de 50 de minute fara oprire. Un tur de forta dupa care dansatorii aveau, la propriu, rani pe picioare, lovituri, vanatai. Cand dansatorii intra pe scena cu genunchiere, e clar ca “forta” e cuvantul de ordine. A fost o incordare extrema si mi-e teama ca cele 10 minute de aplauze frenetice au fost putine pentru acesti dansatori fenomenali. A fost, din nou, nuditate (ca la toate spectacolele lui Frenak), dar fara a fi vulgar, fara a parea pornografic, fara a leza retina privitorului.

Si o mostra de 3 minute din spectacol:

Daca vreodata vedeti numele lui Pal Frenak pe un afis de spectacol, va rog sa mergeti. E magic.

*sursa poza

De data asta, fac o alta exceptie, pentru ca Alexandra (pe care am omis-o intentionat la postul despre PRbeta) merita multumiri speciale pentru felul in care m-a ajutat in toate lunile astea de cand am inceput sa lucram impreuna. A fost acolo de cate ori era nevoie, s-a zbatut si a muncit cot la cot cu mine, uneori noaptea, alteori ziua, de foarte multe ori in weekend.

Azi e ziua ei si am vrut sa stie ca ii multumesc pentru tot ce a facut, pentru felul in care s-a dedicat, pentru momentele in care s-a dovedit a fi mai mult un prieten decat un colaborator.

La multi ani, draga, sa fii fericita

Din fericire, am avut niste speakeri senzationali, oameni foarte pregatiti care au tinut participantii pe scaune pana aproape de ora 18, ori asta e doar meritul lor, al celor care au fost in fata noastra, impartind cu noi din experienta lor. Cred ca a vazut toata lumea ca si in tara sunt oameni profesionisti, pregatiti oricand sa faca o concurenta puternica celor care muncesc la Bucuresti.

Am avut trei voluntare care au fost mai mult decat entuziaste, care au muncit din greu, care si-au dedicat zile intregi, saptamani, pentru PRbeta, pentru ca ele scriu si pentru blogul frumos administrat de Cristina: Roxana, Laura si Alina. Muncitoare si cu mintea ascutita, fetele astea mi-au dat incredere in noua generatie si mi-au intarit un crez de-al meu mai vechi: scoala e buna, dar trebuie sa te si zbati ca sa ajungi sa faci ce-ti place si trebuie sa profiti de orice ocazie ti se ofera.

Am avut si un blogger oficial care a facut o treaba minunata: Corina Saftescu. Care Corina e si profesor la facultatea de comunicare, colaborator la tot felul de reviste si publicatii online, logodnica devotata si prieten la nevoie. Printre atatea lucruri de facut si-a dedicat o zi intreaga pentru a scrie cel mai amanuntit live-blogging pe care l-am vazut in viata mea. Poftiti de cititi aici.

Site-ul si, in general, bunul mers al lucrurilor din sala de conferinta (avem microfoane? dar prezentari? ba, fugi dupa Rosca, n-avem prezentarea lui! da, ma, am vorbit cu Bogdana, am testat, merge brici!) s-ar fi transformat in haos daca n-ar fi fost Bogdan, Axi si Istvan (de la departare), adica The 4th Floor din Oradea. Pe cat sunt de creativi, pe atat sunt de minutiosi la partea tehnica, deci randurile de fata se vor a fi un indemn pentru toti cei ce au nevoie de branding, design si alte cele necesare unei afaceri care doreste sa ajunga in barca internetului. Va multumesc, baieti, sunteti minunati!

(Tot scriu si scriu si mi-e teama sa nu uit pe cineva, PRbeta nu e efortul a doi oameni – Cristina si cu mine, ci efortul a vreo 20, asa, cel putin)

Cristina si Irina, adica Romtelecom, pentru a doua oara sustinatoarele conferintei. M-am bucurat sa o cunosc pe Cristina, cu care pana acum doar vorbisem la telefon si ii multumesc inca o data pentru increderea pe care a avut-o in noi inca din primul moment. Romtelecom a fost prima companie care a devenit partenerul conferintei si mie mi-au intrat la suflet mult de tot.

BCR, prin Florin Haragas prezent la conferinta (si Alex Negrea ca speaker), tot pentru a doua oara parteneri. Poate ca asta inseamna ca facem ceva bine, daca oamenii astia ne tot sustin si ne sprijina pentru a face lucruri. Florin a fost si fotograful nostru oficial, ia vedeti aici fotografii frumoase facute de el cu maiestrie.

Carmen Danescu si Dan Dulgheru de la Porsche Timisoara, alaturi de noi in orice facem, va tot povestesc de ei de cate ori am ocazia. Cristina, Alina si Ioana de la Farmec, pentru prima oara parteneri la PRbeta, speram sa nu fie ultima, ca tare ne-am bucurat de aceasta asociere.

Tot pentru prima oara cu noi au fost si cei de la Bere Timisoreana, multumesc Andrei, Paula si restul echipei ca v-ati straduit sa faceti totul la timp. Cheful de dupa conferinta de la Curtea Berarilor va fi pomenit mult timp de acum inainte.

Un foarte mare ajutor, fara de care am fi avut niste mari dificultati, a venit de la Tarom, care si-au dat peste cap politica interna ca sa ne ajute pe noi sa facem niste treburi. Mana intinsa de ei a fost o mare surpriza si va spun cat de sincer pot ca au fost si sunt foarte deschisi si saritori atunci cand li se cere ajutorul.

Va multumesc tuturor pentru inca o experienta minunata.