Nisipul din Temple

Ask

2018-12-09T00:55:00.000+02:00

It hurts. Being so close, yet so far away...
not meant to be seen or touched
not meant to desire, love or hate
shattered stone on unwritten marble

no marks of time, just endless space
gaping wounds festering with forgoten feelings
darkness lingering where the light is born
not meant to live, not ready to die

It hurts. Witness through another day
not meant to end, just patched
with fragments from a closing gate
raining upwards. These bleeding skies...

The Wave

2018-11-24T17:25:00.001+02:00

had you repeat it in my youth

that silent seas will darken

and clear blue skies will fall

in ashes on a thirsty ground

had you repeat it in my youth

that love and life will hurt

slowly killing dreams-

bloodied white feathers

in a pagan sacrifice

had you repeat it in my youth

with fingers strumming a guitar

the words we forget to say

so often we forget to say

had you repeat it in my youth

that death will part our ways one day

I'd silence my heart for echoes

chasing the seconds we've lost.

Unknown Cenotaph

2017-11-25T14:29:00.001+02:00

There is no light still shining
on winter's cloak of white
on fields of stars erased by time
there is no guiding light

Once pure in dreams belated
there's nothing left inside
long claws have ripped apart
the child that dreamt of white

Instead, now stands the adult
that swims in seas of lies...
the hounds of death are howling
and feast on all that's right.

Vellamo (A sailor's funeral)

2017-10-05T21:49:00.000+03:00

Don't take my body home

don't tell anyone I know

Just wrap my body in black sails

and throw me in the waves

let my mistress's wolves surround me

and feed me to a cold abyss

where storms await in broken dungeons

and light will find its hell and peace

Don't let red dust run on my bones

with lines that feed the jaws of time

no heavy stone or dirt will mark a grave

no heavy stone or dirt will crush my lungs

Don't tell anyone I knew

that I believed in nothingness

just let the water run its course

to where I'll start anew.

Nocturne

2017-05-02T00:48:00.002+03:00

Am incercat sa te ascult
sa iti simt inima in tample
departe, aproape, oriunde as fi
in zari, departe,
pe drumuri de noapte
unde norii scalda in aburi
codrii strajuind tacerea din noi

Ne temeam de ce va veni
dar am fost rapusi de tot ce a fost
de mici secunde in care
te-am regasit printre pagini tocite
de amprentele lasate in timp
de timp
de dorul din noi

Ne temeam ca vom imbatrani
impreuna,
din praguri tocite privind
spre rasarit, stiind ca apusul
ne va gasi pregatiti
de noaptea cea lunga.

Am incercat sa te ascult
dar pianul din noi
a acoperit cuvintele
ce nu le-am mai rostit.

Permite-mi sa te acopar acum
in marmura rece ce a incetat sa bata-
ramai acolo, pentru totdeauna
tanara, visatoare, cu mari albastre in ochi

departe de noi.

Dian Cecht (Tuatha Dé Danann)

2016-09-16T23:32:00.001+03:00

I carry on, on rivers of time
free of chains
free of mud
with stains of darkness
where eyes should see stars
burning in temples
made of sand, pride, decadence.

I carry on, on mountains erased
by greed, sin, desire and death
where fountains of green
were once guarding
the ghosts of our sun
the voice of our past

I carry on, my dear
in every echoless night
designed by my fate
destroyed by our date
with the rivers of time

Aether (Αἰθήρ)

2016-09-08T01:28:00.002+03:00

Lumina patrunde printre gratii albastre
patate de sangele scurs din rani fumegande
deschise in cerul stors de apus.

Pe aripi ascunse noaptea strabate
zari inecate de idoli aprinsi
pe rugul mandriei

Bucati innegrite cad pe pamant-

devin semintele vietii insemnate-n pacat
in trupuri de ceara ce nu pot zbura.

Marete turnuri plutesc in razele crude
si se astern pe pagini macinate de timp

Cerneala se scurge din degete arse
lipite de rugul stins de martiri.

Janus - Canens

2016-02-24T02:06:00.000+02:00

Ruginite, au incetat sa macine iluzii-
piesele au incremenit in spatiul
dintre dorinta si disperare
dintre vointa si nepasare

au incetat sa ofere ragaz vesniciei
nascute din fumul tufisului verde
ce arde-n desertul adulat de profeti
visat de robii ce-nalta morminte.

Captiva in poza stearsa de fum
ce doarme in mana ridata acum
secunda planeaza spre lemnul
murdar de ani raspanditi imprejur.

Privesc cum suflete mituri devin
in luntrea purtata pe brate de-arama-
din cupa crapata si plina de apa
vinul se varsa pe sori ce apun.

Hoenir

2015-11-17T17:39:00.000+02:00

Se spune ca timpul vindeca rani-
Povestea se ascunde in ochii deschisi
privind reci si goi cerul albastru

Dincolo de norii ce se zbat sa scape
din inchisoarea orizontului abrupt
vad lumini ce dorm cand oamenii
mai adauga un pas spre linii ce dispar

Si simt cum ramanem fara timp-
il picuram arzand pe rani ce nu se inchid
si ne ucid cu dulcea lor povara

Ridicam inchisori de hartie pe iarba murdara
de roua ce curge din cerul presarat de otel-
pamant, sange, hartie si apa devin pasta din care
construim utopii si le presam in palmele aspre

Se spune ca timpul vindeca rani,
Se spune ca noi vom cladi imperii in cenusa
arzand pe oase albite de focul ce cade
din inchisori abrupte prin care ratacim.

Sandraudiga

2015-10-24T03:19:00.000+03:00

Ramanem fara timp.
Il punem gaj in vietile noastre,
il cheltuim pe custi de metal
in care chemam fericirea-

ramanem fara cuvinte
cand suntem prinsi in flagrant
incercand sa scapam
printre barele de hartie -

ramanem fara sentimente
le aruncam in ape tulburi
in care noapte si zi devine
acelasi chin lipsit de vise -

ramanem fara speranta
cand rupem valul absurd
ce ne agata ochii in culori
si lumini efemere -

ramanem in timp -
oase si praf, cu pasari cernite
dansand pe nisipul fierbinte
din cranii sfaramate.

Eir

2015-09-28T05:16:00.000+03:00

Promite-mi ca drumul ce duce departe

va prinde conturul umbrelor noastre-

franturi de lumina pictate
in inimi desenate pe vase de lut.

Promite-mi ca timpul va uita de noi,
va rupe din cartea-i paginile albe-
arse in oaze pustii, maini desenate
vor fi sigilii negre pe stanci milenare.

Promite-mi ca maine va fi ultima zi,
prima noapte cu cerul patat de torte-
astrele ingaduie tacit fericirea
asteptand intoarcerea zeilor lor.

Sjöfn

2015-09-08T19:46:00.000+03:00

Te-am uitat pe un raft
patat de praf, de timp
si scrum de tigara,
lipsit de lumina
lipsit de vointa

sangerand in tacere, radacinile sapa
transee absurde in ore defuncte,
in care se-aduna secunde cazute
din norii ce scalda pamantul arzand

te-am uitat pe un raft
de carii sculptat,
distrus si iubit,
lipsit de cuvinte
lipsit de durere

in vantul ce mangaie fire de soare
ce-ascund intre ele marea prea calma
imi spui de o vreme in care batrani
ne vom regasi in nume scrise in piatra.

Si te-am crezut atunci cum cred si acum
ca singuri vom trece prin lume o data-
pe raftul murdar de iluzii si vise
transform in cenusa cartea uitata.

Omega

2015-05-07T01:11:00.005+03:00

I'll have to break a promise,
I have to break thine heart
For dawn will come tomorrow,
and worlds will fall apart.

Heretics burn to ashes
as I embrace the darkness-
may new gods be remembered
as furies stormed by madness.

May death never follow
the mud where all began
when angels felt just sorrow
where still there is no Sun.

You have to break a promise,
You have to let me know-
are there no roads to wander
nor wonders to let go?

Ragnarøkkr

2015-03-09T03:54:00.000+02:00

Degetele se agata de cer-

radacini rascolesc solul albastru

brazdat de avalansa continua

a albelor stanci

Gasesc forme in iluzii taiate

din marmura suprarealista-

mustati ascutite rad si formeaza

indicatoare in cadranele scurse

pe margini de lume

Crucifixul desprins din pamant

arde in drumul spre negrul eter-

iar chipul terorii ascunde in privire

teroarea miilor de chipuri.

Cavalerii devin linii perfecte,

rupte de dogma Euclidiana-

sagetile rosii se scalda

in cenusa lemnului sfant.

Ixtab

2015-02-02T03:37:00.000+02:00

Lasa cortina sa cada-

Scena e pustie, luminile s-au stins;

intunericul imbraca actorul

in forma-i primara.

Sub chipul fara zambet se ascund

sute de povesti, mii de oameni,

in mintea cuprinsa de nebunie

teatrul devine propria inchisoare.

Lasa cortina sa cada

peste muzica ce nu o auzi,

peste versuri, istorii, viata-

actorul ramane scribul

ce n-a incetat sa-si scrie necrologul.

Piesa e simpla, dar de neinteles

finalul il stii, cuprinsul ramane ascuns

iar inceputul il uiti-

Lemnul te inveleste in mantia-i rece

si devii parte din scena,

devii umbra invaluita in lumina.

Nocturne

2015-01-01T05:03:00.000+02:00

Te caut in pagini vechi in care

batai de inima au devenit cerneala,

te caut in culori asternute incet

de anii ce au trecut prin noi,

printre noi.

Te ascunzi in note de chitara

in primaveri sculptate in gheata

in umbra verilor in care noaptea

ne invelea in stropi de lumina

Te gasesc in randuri presarate

de greseli, de cuvinte uitate

de umbre ce-au fost si ce sunt

straja abisului din noi

Furii inlantuite se zbat in agonie,

in pragul ruinelor templului tau-

pagini vechi ard pe altarul distrus

batai de inima ce le vreau inapoi.

Himinglæva

2014-12-29T02:41:00.001+02:00

Ascult in tacere pianul cum tese

povesti de iarna in dansul fulgilor albi

presarati pe sarcofagul negru, masiv

in care notele refuza odihna.

Candelabre aprinse in noapte arunca

jocuri de umbre in lumea lipsita

de culori si de viata- mantia iernii

devine stapana pe inimi de gheata

Strivesc zapada in urme efemere

singur pe drumuri ce nu se mai vad

prefer langa mine viscolul aspru-

oglinda furtunii din cantecul meu

Ramai amintire doar in secunde

strapunse de ace inghetate in timp

in note pastrate sub lemnul funebru

de tortele aprinse ce nu le mai simt.

Iðunn

2014-12-25T03:15:00.000+02:00

Daca ai stii cum secundele trec
prin trupuri, in cer, spre astrele stinse
demult, tare demult, cand ochii
vedeau dincolo de negura noptii
nimfe in undele izvoarelor limpezi

daca ai stii cum lutul stravechi
prinde in lanturi emotii si vise,
cum aripi stau frante pe margini de ora
aprinse pe rugul mandriei

Daca ai stii cuvintele cum dor
cum smulg bucati din suflet si le transforma
in stropi de cenusa arzand intre gene

ai uita cum sa numeri ani si decenii
ai stii cum sa-mparti lumea in doi.

Víðarr

2014-12-09T08:03:00.000+02:00

Simt cum intunericul ma cuprinde
cum demoni apar din umbre stravechi
patand lumina cu noaptea furiei lor

Maini reci imi sfarama craniul fragil
si lasa amprente murdare sa curga
spre ochii ascunsi de neguri obscure

din trupuri de foc si cenusa apar
aripi manjite de lutul creatiei
spre ultimul zbor deschise in cer

gradini putrezite devin pamantul promis
si trunchiuri zdrobite stau straja in noi
oprind eternul in a-si naste povara.

Aprinde-ti armura cu sangele cald
din jertfa smulsa de zeii ucisi raspandita
in ultima noapte otravita de timp.

Vánagandr

2014-12-07T07:20:00.000+02:00

Rugina roade din verdele verii,
arbori batrani se pregatesc de intuneric,
corbii astern mitre inghetate
pe albele cranii cizelate de vant

In aer valkirii prazile cara
spre masa bogata a zeilor cruzi
Ales-au pecetea vietii cine o poarta,
ales-au osanda victoriei lor.

Drakkare fumega inca in larg
iar scuturi devin monezile marii,
piatra accepta povara amintirii
prin rune sapate adanc de eroi.

Pustie e sala ospatului vesnic-
si afla tarziu ca oameni si zei
sfarsesc impreuna cu trupuri macinate
de coltii ascutiti ai lupilor gri.

Deimos ( 'Δεῖμος)

2014-10-08T05:19:00.000+03:00

Am incetat sa exist-

sufletul isi traieste osanda,
in haosul ce scrie partitura
unei simfonii surde pe riduri absurde,
cu umbre ce vin si dispar
in ochii lipsiti de lumina-
ma scald in raul pe care luntrasul
relaxat isi asteapta dejunul.

Pe umeri port un cer parasit
de astre, de soare, de culori
si de mine-
Metalic, griul invaluie lumea.

Din cand in cand, colosale morminte
lasa lumina sa patrunda afara-
sticla striveste intunericul in refractii
ce-si curma existenta zdrobite de asfalt.

Orasul devine locul in care
pierdut intre nori, te lovesti de o piatra-
realitatea revine si iti bate in tample
si te arunca intre oameni, fara o harta.

Odiseu (Ὀδυσσεύς)

2014-09-28T05:27:00.000+03:00

Ne vom juca in nisipul fierbinte

si vom cladi castele efemere

precum copiii verii

uitand de toamna ce vine

Marea se curma in cer iar cerul

coboara in noi, albastru si pur-

atingem cu degetele mintii

fauna formata de nori

Plutim in deriva fara sa stim

de stanci ascutite ce prada-si asteapta

fara sa stim de semnele iernii

ascunse sub chipuri de tineri.

Zeii se nasc si pier odata cu noi

pietre funerare

dau nastere lacaselor de cult-

altare pagane sangereaza inca

in jertfa din inimi formata-

purtam trupuri lipsite de viata

pe drumuri lipsite de tel,

in mari lipsite de cer

ascundem furii inlantuite

Zeii se nasc si pier odata cu noi

in castele de nisip inchisi

precum copiii verii ce uita

de toamna ce se zbate in ei.

Suvenir ( Snowdome )

2014-09-09T08:06:00.000+03:00

Cuprind intre maini orase in ape
ascunse in fulgi de zapada curata-
cristalul opreste furtuna afara
si lasa lumina sa astearna miraje

Pe trotuarul murdar, pictat de apus
sunete aspre se-odihnesc printre dale-
adorm si renasc in ritmuri absurde
in mica lor lume fara culoare

Te pierd printre oameni grabiti sa indure
decenii macinate de intrebari si de moarte-
printre trupuri in gri, in negru, formale
esarfa-ti albastra devine tot cerul din noi

Gradini de cuvinte isi scutura iarna-
pe pagini de praf inghitite infloresc;
cu ochii inchisi desenezi universuri-
portrete distruse demult regasesc.

Porti ferecate de ani si memorii
dispar atunci cand tu le deschizi-
din orasul invelit in fulgi de zapada
privesc cum lumea in maini o cuprinzi.

Enyo ( Ἐνυώ )

2014-09-01T08:03:00.001+03:00

Inchid capacul pianului rece-
prins intre game, evit note
lovite abrupt de tacere.

Lumina asterne pe margini
pete de praf- copiii uitarii
se-opresc obositi
pe trepte efemere.

Corzi ruginite strajuiesc
intrarea in templul de lemn-
coloanele fine sunt roase
de carii crescute in timp.

Evita urmele lasate de mine-
asterne-ti singur drumul
pe fildesul pagan in care
neutrul devine negru sau alb.

Iti las amintire o pagina alba-
iti las amintire propriul destin.

Geometrie abstracta

2014-07-14T02:52:00.000+03:00

Din piatra am sculptat un chenar-
am adunat in el imagini, sunete, siluete

l-am modelat impreuna,
pastrand forma primara-
schimband continutul,
am alterat viitorul

In cele patru colturi
am lasat spatii libere
visand si dorind
sa fie implinite

Ascuns in ungherele mintii
frica prindea radacini-
intre noi lipsea o latura.

Dintre noi disparuse cuvantul.
Fara liant, am modificat structura-
triunghiul tacerii
ne-a lasat subreziti

Geneza cercului a luat sfarsit.