Noi strangem ce altii arunca

Munții noștri de grăsime aur poartă

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 11 Apr 2011 17:44:00 +0300

Munții noștri de grăsime aur poartă

Jurnal de plecangiu
Sincer să fiu, nu-mi era extrem de dor să mă întorc la povestirile turistice de pe meleagurile natale. Parcă și uitasem cum e să-njuri oile care preferă să-și tocească copitele pe asfalt decât să și le înnoroiască pe imaș. Dacă nu le-aș cunoaște cât sunt de căpiate, aș înclina să cred că de-ale dracu’ o fac, ca să-i deranjeze pe măgarii cu spătarele date pe spate la umbra unui scurt și pe porcii urcați la volan după destule beri încât să vadă linia continuă mutată prin bălăriile de pe marginea DN-ului. Mă rog, asta-i țara, prin asta ne plimbăm.

Soarele era deja la miazăzi și noi tot nu reușeam, aliniați în mijlocul curții, să găsim măcar un element din poza ce ne convinsese să alegem această vilă din Azuga. Nimic. Totul era o făcătură de nota 4. Casa era mult mai mică decât pe site-ul „Cazări Valea Prahovei“, terenul „plin de iarbă și flori“ dispăruse sub vila vecină, aflată încă la roșu, iar „liniștea profundă“ era asigurată de o Skoda care elibera, pe toate cele patru uși deschise, niște manele de excepție. „Marine, mai adu carne, că mai e jar pentru treij’ de porci!“, strigă unul dintre eventualii noștri viitori prieteni de week-end, făcând valuri din pielea burții goale, întru a distra partea feminină a găștii. Femeile, trei la număr, se dădeau, toate odată, în leagănul din butuci numit pe site „parc de distracții“ și așteptau, cu ghearele ojate de excursie, să termine bărbații friptura. Lângă piciorul meseriașului care tocmai schelălăise după un transport nou de pulpă și scăricică își așteptau rândul la perpelit vreo 12 casolete cu mici, puse una peste alta sub forma unui zid al plăcerii.
Ne-am băgat picioarele instantaneu în rusticul și-n tradiționalul lor și am luat-o-napoi spre București. Nu de alta, dar în sensul celălalt, spre Brașov, mașinile păreau sudate între ele pe zeci de kilometri. În Sinaia am optat pentru Hotel Montana, în care nu mai fuseserăm de mulți ani, însă spa-ul din dotare ne-a dat aripi de pește să-l alegem. Ne-am făcut comozi și am coborât la gârla cu țâșnitori, să ne mai liniștim nervii greu încercați. Jacuzzi-ul era ocupat de patru cefe plisate ca niște fustițe de pioniere. Voinicii își înmuiau liniștiți brățările și lanțurile de aoleu în bolborocii invenției cu apă caldă, stând cu ochii pe grămada de telefoane lăsate ostentativ pe circumferința cădiței. Grebla îmblănită a unuia dintre ei ridică două aparate ce sunaseră la unison, însă pe melodii diferite. „Da, băi, muistule, am Q7-le ăla nerulat deloc în România și mai am pentru tine un A8, alb. Azi-noapte m-am întors cu el din München. Dă-te-n gura mă-tii, că nu-ți dau io marfă nașpa. Hai, vino la Sinaia, că io mai stau în jacutză fo’ două ore!“ Aveam, deci, confirmarea că focile nu vor eșua prea curând pe mal. Nici să le amintești că e un loc pentru public nu-ți dădea ghes, văzându-i cât de natural își frecau țestele cu săpun, de parcă ar fi fost la ei acasă. Cam ce cuvinte puteai folosi în fața unor asemenea jivine astfel încât riscul de-ați lua vreo sabie în cap să fie cât mai mic? Vă asigur că la cum arătau, mârâiau și se mișcau nu cunoșteau expresii precum „Ne scuzați!“ sau „Poftiți și dumneavoastră în jacuzzi, că noi plecăm“.
Cum și în piscină erau niște copii care se scuipau reciproc cu mici, le luaseră bun-bun părinții, că doar erau la stațiune, am făcut un duș și am urcat, relaxați la maximum, în cameră. Eram atât de extenuați încât nu ne-a rămas decât s-o facem p-aia tinerească: am comandat la room service douăj’ de beri și, cu privirile în verdele brazilor carpatini, ne-am forțat imaginația până am simțit că suntem la Chamonix, în Franța. Dar asta s-a întâmplat destul de târziu: pe la a 18-a sticlă. (Augustin Julea)

sursa : Kamikaze

Sondaj: Cine credeți că va fi noul antrenor al Stelei?

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 11 Apr 2011 17:40:00 +0300

Sondaj: Cine credeți că va fi noul antrenor al Stelei?

Orasul Galati in imagini si cifre (2)

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 21 Aug 2010 18:22:00 +0300

Populatie total: 325057 / Densitate medie 1352 loc/km2 / Nasteri 4416 / Casatorii 2249 / Decese 2814 / Salariati 114238 / Pensionari 54445 / Someri 14037

gradinite 51 / scoli primare si gimnaziale 38 / licee 25 / scoli profesionale 1 /
scoli postliceale 3 / institute universitare 2 / sali de clasa si cabinete scolare 1429

teatre 3 / case de cultura 2 / biblioteci total 142 / biblioteci publice 1 / abonamente tv 75528 / abonamente radio 52972

Petrecere cu dansuri si bautura in spital

noreply@blogger.com (Unknown) — Sat, 21 Aug 2010 13:41:00 +0300

No comment...

O dimineata normala

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 15 Aug 2010 10:00:00 +0300

Azi dimineata m-am trezit cu dor de viata,cu dor de baut si fumat.Specific ca de lunea trecuta,nu am mai pus o tigara in gura.Curios nu am simtit prea tare dorul dozei zilnice de nicotina.Ce m-a facut sa ma las(sau ma rog sa vreau sa ma las)?Alta poveste.Am iesit din casa cu gandul sa-mi iau un ziar.Bineinteles tonetele de ziare nu se deschid duminica,nici la 7 nici la 8,ci Dumnezeu stie cand,ca e zi de sarbatoare,nu?Pana la prima bomba fac zece minute;pe strada destul de multa aglomeratie pentru 7 jumatate dimineata..Sfanta Marie?Sfanta Lene?Sau Sfanta Vesnica Sarbatoare?Nu stiu cum e la altii,insa la noi ne trebuie doar un mic imbold sa sarbatorim ceva,sa gasim un prilej sa scoatem boxa pe geam,si gratarul in fata blocului,si sa trimitem nevasta in piata dupa mici,muschi,si vin de masa...Ma rog,nu stiu daca forfota se datora in special Sfintei Marii,sau doar tembelismului de weekend,cel de a pleca neaparat undeva-de a incinge un gratar sub plopul din fata blocului,de a etala burtoaca alaturi 20 de nasi,fini si cumnati la padurea Garboavele sau peste Dunare;sau pur si simplu de a sta toata ziua ca o molusca esuata pe nisip la Plaja Dunarea..
In fine,ajung la bomba,intru,comand o bere la halba si ma asez la masa.La celelalte mese,ma mira sau nu-toti se cunosc intre ei..Noii veniti se saluta cu cei care sorb licori mai mult sau mai putin dubioase.Sunt oare singurul care nu cunoaste pe nimeni?Ma simt ca un intrus.Ma uit pe geam.Bomba are un soi de terasa umbrita,acoperita din toate partile.Mese zgomotoase.Mese de pensionari care fac piata,si care-si beau molcom toiurile de rachiu.Mese de solitari care-si sorb coniacul si fumul de tigara in ritm de melc,visand la cine stie ce.La o masa in spatele meu o femeie recunoaste pe cineva,si deapana vesnicele amintiri de serviciu.
Mai iau inca o bere.Si visez la fel de departe,tragand cu urechea intre timp la conversatia dintre femeia din spatele meu si colegul regasit.Discutia devine animata,iar eu privesc pe geam...
O dimineata normala de duminica.Mai incolo,o femeie a strazii gaseste un o sticla de plastic pe jos.o scurge de lichidul ramas,mai merge doi pasi si o pune intr-un tomberon.Eu ma intorc si plec...

Orasul Galati in imagini si cifre (1)

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 9 Aug 2010 18:37:00 +0300

Pozitia geografica: SE Romaniei, la confluenta raurilor Prut si Siret cu Dunarea.Coordonatele geografice: 45°25'' latitudine nordica si 28°02'' longitudine estica.

Prima atestare documentara dateaza din anul 1445 intr-un act semnat de domnitorul Moldovei , Stefan al II-lea

Temperatura medie multianuala 10,4°C, Precipitatii medii multianuale 433 mm;

Suprafata: Municipiu reședință de județ-246,4 km²/Metropolitana-1510 km²

Locuinte existente 104544; Lungimea strazilor 345 km; Lungimea retelelor de distributie apa 532 km; Lungimea retelelor de canalizare 480 km;

O viata irosita

noreply@blogger.com (Sânziana) — Thu, 5 Aug 2010 21:48:00 +0300

20 de ani si toata viata inainte. Unic copil la parinti, iubita si admirata pentru bunatatea, inteligenta si frumusetea ei. Blonda, cu ochii verzi si pielea alba, face parte din categoria celor care se considera norocosi ca s-au nascut cu calitatile necesare pentru a reusi in viata.

Face parte dintr-o familie buna si se marita de tanara cu un barbat de aceeasi pozitie sociala. Peste putin timp isi deschid o macelarie. Duc o viata exemplara, drept urmare, multi vin sa le ceara sfatul.

Ea accepta rolul care i se impune, de femeie educata, de familie buna, cu purtari alese, de gospodina si mama – pentru ca acum are si un copil – cu alte cuvinte, de o adevarata doamna.

O zi din viata ei arata ca restul de 364. Se ocupa de gospodarie si de copil dar si de macelarie unde, face curatenie iar apoi, impacheteaza carnea clientilor si incaseaza banii.

In vacante nu prea se duc, doar vara petrec cate un sfarsit de saptamana la mare deoarece, ceea ce castiga cu macelaria le ajunge exact cat sa traiasca, sa plateasca taxele si sa puna bani deoparte pentru pensie.

Anii trec, ea simte ca ceva lipseste din viata ei dar, orice ar face, nu reuseste sa umple acel gol. Toti o invidiaza insa, ea se simte din ce in ce mai nemultumita.

Acum au niste bani pusi deoparte, macelaria le merge bine, fiul a terminat o scoala inalta si are o functie importanta intr-o mare companie. In pofida acestei schimbari, ei continua sa duca aceeasi viata.

Pentru a sparge monotonia, ea incepe sa isi faca prieteni printre persoanele pe care, altadata, le considera inferioare. Realizeaza ca astfel de prietenii ii mai coloreaza un pic viata. Dar nu este indeajuns pentru a umple vidul din viata ei. Ii place sa ajute oamenii loviti de nenorociri asa ca, se arunca in actiuni de binefacere ajungand chiar la un nivel de sacrificiu asemanator cu cel al sfintilor. Era in stare sa stea la capataiul unui bolnav, spalandu-l si schimbandu-i asternutul, pana ce acesta se insanatosea, fara sa dea semne de oboseala sau de scarba.

Cu timpul, devine tot mai acida si sarcastica in relatiile cu vechile ei cunostinte care, ii reproseaza ca isi pierde timpul si isi neglijeaza familia pentru a ajuta pe altii. Insa, ea mereu incearca sa mentina un echilibru intre indatoririle impuse de societate si nevoile sufletului ei.

Acum este singura. Sotul i-a murit, cu un an in urma, dupa o indelungata suferinta, timp in care, ea l-a ingrijit cu abnegatie. Fiul casatorit o suna din cand in cand.

Macelaria a vandut-o, la fel si casa in care a locuit atatia ani, pentru a cumpara un apartament cu 2 camere.

Deschide ochii, e deja dimineata. Inca o zi. I se par asa de lungi acum. Se ridica din pat fara sa se grabeasca si incepe sa-l aranjeze. Parca ar fi o secventa filmata cu incetinitorul. Exista si un motiv pentru aceasta lipsa de graba. Incearca sa pacaleasca timpul, sa-l faca sa treaca mai repede. La un moment dat, isi surprinde privirea in oglinda. Oare de cand sta asa? Se uita la ceas. De vreo 2 ore. A gasit modalitatea de a-l pacali.

Se surprinde povestindu-i femeii din fata ei, din nou, aceleasi intamplari din viata ei. Cateodata, realizeaza ca i le-a mai spus o data dar, totusi, continua sa i le povesteasca. Doar asa reuseste sa-si pastreze luciditatea.

Femeia, dupa putin timp, se plictiseste. De o viata atat de anosta, lipsita de evenimente si aventuri n-a mai auzit pana acum. Povestirile ei nu transmit savoarea si bucuria celei pe care le-a trait, sunt fade, triste, goale. A fost angajata, de fiul batranei, sa aiba grija de ea deoarece, momentele ei de confuzie ii afectau sanatatea fizica. Primeste un salariu foarte generos. Se pare ca, batrana muncise toata viata pentru a se asigura ca la batranete va trai bine.

"O lovea, cu palmele peste fata si cu pumnii in burta, pe batrana de care ar fi trebuit sa aiba grija. S-a intamplat in orasul Montigosso din provincia Massa Carrara, Italia. Victima, o femeie de 75 de ani, bolnava de Alzheimer, era batuta de ingrijitoarea care care avea grija de ea si atunci cand manca sau se odihnea. Sub acuzatia de rele tratamente in forma agravanta, politia a arestat-o, in flagrant delict, pe Maria Lucchesi, de 39 de ani, vecina batranei."

Din jurnalul unui cititor pe WC

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 5 Aug 2010 17:20:00 +0300

Cine nu citeste pe WC? Eu citesc pe WC.De la mizilicuri, la dictionare; de la compozitia pastei de dinti, instructiunile de folosire a samponului, pana la Academia Catavencu,Viata Libera, romane, povestiri sau nuvele.Desi nu duc o viata prea activa, citesc putin; iar jumatate din timpul zilnic dedicat cititului il petrec pe vasul de toaleta.Seara dupa ce vin de la servici , imi gasesc timp si pentru 20-30 de minute de lectura , insa aproape intotdeauna ma apuca o toropeala si un somn de parca as fi carat toata ziua pietre de moara;insa pe WC orice lectura(de orice natura) devine intotdeauna interesanta.Un fenomen(!) ce nu mi-l explic,decat poate prin prisma plictisului ce intervine in timpul travaliului de pe tron.Alta explicatie nu gasesc.Interesant e ca o lectura interesanta te face de multe ori sa depasesti sau sa lungesti timpul normal de stat pe WC.E o lectura interesanta si mai relaxanta decat in orice alt mediu ambient,tocmai pentru ca incordarea,crisparea si orice alte ganduri,odata ajuns in baie-dispar.Mentiune:n-as putea citi in wc-ul unei gari(unde ar trebui sa intru u o masca de oxigen pe cap),unui restaurant,bar sau cafenea(unde pot citi cel mult scris cu pixul pe usa GIGI+MIMI=LOVE),pentru ca nu ma simt relaxat si din cauza pudicitatii.
Am citit undeva ca o editura din Japonia a publicat o poveste horror scrisa pe hartie igienica .Povestea are 9 capitole,fiecare scris pe un sul de hartie igienica..Cum ar arata casa mea oare cu restul capitolelor , pe care nu le-am terminat de citit intr-o sesiune pe wc , insirate peste tot ?:)

Ce mai arunca romanii la gunoi(si nimeresc pe langa)

noreply@blogger.com (Unknown) — Sun, 1 Aug 2010 14:29:00 +0300

Daca ar fi sa ma iau dupa tot ceea ce intalnesc in cale dimineata in drum spre serviciu,in scara,pe trotuar,in tronsonul dintre blocuri,in parcari,in statii sau pe spatiul verde,lista lucrurilor aruncate,atarnate,turtite sau pleostite de concetatenii mei grabiti ar fi foarte lunga.
In scara blocului,daca nu dau cu piciorul in vreun pachet de tigari gol,pot intra la banuieli ca vecinul care se calmeaza din ora in ora(si probabil si prin somn) cu o papiroasa-ori ca s-a lasat de fumat ori ca a gasit vreun remediu naturist impotriva stressului.In fata scarii si pe trepte se regasesc urmele unui dezmat nocturn:covor mirobolant de seminte asternut ca in povesti peste asfaltul prafuit;cutii de bere strivite,un pet sau doua culcate,strajuind intrarea.
In tronson ma intampina un furou sau capot(sau ceva in genul asta) scapat de pe sarma de vreo gospodina de mahala sau pur si simplu aruncat dupa ce a fost folosit pe post de carpa de sters.Mai incolo un prezervativ scofalcit , probabil aruncat in graba pe geamul de la baie de vreun tragaci nocturn.Unt tampon naclait imi ranjeste spre iesirea din tronson,intorcandu-mi matele pe dos pentru intreaga zi.
Pe strada mucuri de tigara ,ambalaje,pungi,cutii de carton,hartii intregesc peisajul pitoresc de groapa de gunoi.Groapa de gunoi uneori miroase,alteori nu;insa are aspect intunecat si gust acru de la semintele pe care ti le scuipa maturatorii pe tine ,sprijiniti in maturi.Traim intr-o groapa de gunoi ale carei margini incep sa nu se mai vada,si ai carei locuitori involueaza in fiecare zi de la oameni cu priviri bovine la la porcine cu orgolii stratosferice care se complac in mizerie
Dimineata,ma trezesc;iau un gunoi in mana,il privesc si il aduc aici....