NON-DIETA BLOG

NON-DIETA BLOG: REGIM "TIP" PENTRU SLABIT - 1000 calorii

2014-05-24T20:25:00.001+03:00

NON-DIETA BLOG: REGIM "TIP" PENTRU SLABIT - 1000 calorii

DEFICITUL (LIPSA) DE CALCIU

2013-09-09T22:56:00.000+03:00

Dintre toate elementele minerale, de calciu avem nevoie in cea mai mare cantitate: 1.000-1.500 grame, la un adult.
Raportat la greutatea corporala, necesarul de calciu este mult mai mare la copii si adolescenţi, dacat la adulti. La femei - menstruatia, menopauza si maternitatea sunt stari fiziologice care maresc nevoia de calciu. Femeia gravida cedeaza o parte din calciul ei fatului, iar daca aportul e insuficient se produce spolierea organismului, adica mamica pierde calciu si din structura oaselor sale, expunandu-se la decalcifiere, spasmofilii, crampe musculare. Nu degeaba se zice în popor că fatul isi ia calciu exact cat ii trebuie lui, chiar daca mamica gravida nu iși suplimenteaza aportul acestui mineral!
In conditiile unui metabolism normal si a unei alimentatii echilibrate, un organism sanatos isi mentine nivelul de calciu in conditii normale prin alimentatie. Dintre toate alimentele, laptele si branzeturile reprezinta cea mai importanta sursa de calciu, atat prin faptul ca acestea contin cantitati mari de calciu, dar si pentru faptul ca intrunesc conditiile de compozitie favorabile absorbtiei si utilizarii metabolice.

Aceste conditii sunt:

- raportul calciu-fosfor foarte bun (Ca/P – supraunitar),

- prezenta vitaminei D și a lactozei,

- absența fitatilor, oxalatilor si a celulozei.

De aici deriva combinatia intre calciu si vitamina D3: ea stimuleaza absorbtia intestinala a calciului dar si a fosforului precum si depunerea acestora in oase. In cazul de insuficienta a acestei vitamine, calciul, chiar daca este prezent in alimentele ingerate, ramane indisponibil organismului si se elimina in cantitati mari prin materiile fecale.

In ceea ce priveste combaterea deficitului de calciu dietoterapiei ii revine un rol foarte important, de multe ori carenta acestui mineral putand fi indepartata doar prin dieta.

Trebuie avut in vedere de la inceput faptul ca aportul oral de calciu este limitat ca eficienta, intrucat exista o diferenta intre aportul calculate de calciu la ingerare si absorbtia acestuia, randamentul fiind scontat la un procentaj de 40%. Pentru a creste procentul absorbtiei de calciu, este necesar sa avem un consum foarte ridicat, deci acest lucru devine dificil de obtinut daca recurgem strict unilateral la dietoterapie.

Carenta calcica secondata de scaderea aportului de vitamina D trebuie sa aiba in vedere consmul de alimente bogate in acesta vitamina, cum sunt: galbenusul de ou, unt, laptele de vaca, sardele, ulei din ficat de morun, ciuperci. Regimul se adapteaza in functie si de preferintele dumneavoastra, de toleranta individuala, de pierderile de calciu cauzate de procesarea alimentelor, de prezenta promotorilor absorbtiei intestinale – cum sunt: acidul citric continut de fructe, lactoza din lapte, proteinele - toate favorizeaza absorbtia calciului.

De cealalta parte stau fitatii, fosfatii, oxalatii, zincul si grasimile in cantitate mare – toate acestea impiedica absorbita calciului – deci atentie la asocierea alimentelor: degeaba alegem alimente care contin calciu, de exemplu spanacul – cantitatea mare de oxalati pe care ii contine acesta, leaga o parte din calciul existent pe care il fac indisponibil pentru absorbtia intestinala. Acelasi exemple le mai gasim si la unele legume si fructe care, desi contin o concentratie relative ridicata de calciu, acestea nu-l pot furniza in totalitate, acesta fiind legat de fibrele alimentare.

De aceea se vor prefera produsele alimentare care prin componentele lor nutritive pot favoriza absorbtia si activitatea calciului la nivel tisular, adica vitamina A – prezenta indeosebi in cascaval, branza cu smantana, ficat, untura de peste, vitamina C- prezent indeosebi in legume si citrice (atentie, fibrele vegetale liminteaza absrbtia calciului, cum sunt taratele, graul nedecorticat, produsele cerealiere cu un grad redus de rafinare!), vitamina F- prezenta in germeni de grau, uleiurile vegetale, uleiul din ficat de peste, Fierul – prezent in ficat, carne, ou integral, fructe uscate, manganul – prezent in cartofi, banana, lapte, carne, ficat, magneziu si vitamina D.
Tot pentru o mai buna corectie, folositi cu incredere apele minerale potabile bogate in acest mineral cum sunt: Borsec-ul (20,65mEq/l), Biborteni-ul (12,5)Vittel-ul (29.5), etc.

Pentru ca eficienta dietoterapiei sa fie cat mai mare posibil, trebuie sa luati in considerare si alte aspecte, si anume alimentarea in conditii de calm si bunadispozitie, ambient placut (stresul scade absorbitia intestinala a calciului), consumul de alcool de orice fel, tratamentul cu medicamente anticonvulsivante, tratamentul cu medicamente antitinflamatoare cum este cortizolul.

De asemenea eliminarea din alimentatie a bauturilor racoritoare carbogazoase, mai ales a celor ce contin acid fosforic (genul Cola!), cafeaua in cantitate mare si sarea din alimentatie – au un rol important in corectia calciului.

Nu trebuie uitat efectul benefic al expunerii la soare, prin care vitamina D din piele sporeste absorbtia calciului alimentar.

Verificarea eficientei corectiei calciului se face prin disparita manifestatilor clinice –insa in cazul osteoporozei acestea lipsesc, insa putem urmari eficienta prin normalizarea paramentrilor paraclinici si de laborator. Pe parcursul terapiei se urmareste calciuria, lunar la inceput, apoi la 2-3 luni. Ea nu trebuie sa depaseasca 250 mg/zi. Calcemia nu este de urmarit. In practica medicala curenta se evalueaza fractiunea ionica a calciului seric. Se are in vedere ca magneziemia (concentratia magneziului din sange) sa atinga parametrii fiziologici.

Să nu uitam, insa, ca orice corectie a nivelului de calciu trebuie sa aiba ca punct de plecare un control medical avizat!

DIETA KETOGENICĂ

2012-05-02T22:13:00.000+03:00

Dieta ketogenică -deși foarte des vehiculată în ultima vreme, nu este deloc un tip nou de dietă. Acest concept dietetic fost aplicat în practica medicală încă de la începutul secolului trecut (1911, Franța), dar strict în pediatrie, găsindu-și utilitatea în tratarea cazurilor de epilepsie -cazuri rebele la tratamentul medicamentos obișnuit.

Din punct de vedere al conținutului în principii alimentare acest tip de regim este hiperlipidic- având un conținut crescut de grăsimi, normoprotidic – conținut echilibrat de proteine (raportul dintre acestea două fiind de 4:1) și drastic hipoglucidic.

Principiul acestei diete se bazeză pe faptul că, în condițiile unui aport insuficient de glucide (combustibilul utilizat în mod natural) organismul uman începe să metabolizeze o cantitate crescută de grăsimi. Secundar, apare așa-numita stare de cetoză - stare cauzată de eliberarea produșilor de metabolism a lipidelor.

Deoarece ca efect al aplicării acestei intervenții dietetice se obține și scăderea în greutate, acest regim a fost preluat și de cei interesați pentru reducerea depozitelor de grăsimi.

Aprobată de forumuri științifice medicale pentru rolul sau în scăderea frecvenței crizelor epileptice la copii, dieta originală este nerecomandată adulților care doresc scăderea ponderală doar, nefiind nelipsită de riscuri şi complicatii. Din nefericire, acestea nu se constată imediat, ci ele se pot manifesta după un termen lung.

Din aceste considerente, în multe medii interesate de acest aspect, se vehiculează dieta Atkins - o dietă controversată și ea, fiind, de fapt, o adaptare a principiului dietei ketogenică, mai puțin restrictivă și mai potrivită aplicării la adulți.

Obținerea rezultatelor de scădere a rezervelor de grăsime, variază de la caz la caz, însă aplicarea acestei diete nu este lipsită de riscuri. Este foarte utilizată în mediile ce se ocupă cu construcția și modelarea musculară, culturism, etc., cu un raport între principii lipide/proteine de 2:1.

Depinde foarte mult de starea de sănătate a individului în cauză, de nivelul de activitate fizică desfășurată, fiind întotdeauna nevoie de corectare a aportului cu elemente minerale si vitamine.

Complicațiile manifestate privesc alterarea a metabolismului intermediar, modificarea echilibrului acido-bazic, dereglarea secreției de insulină, stresul renal și hepatic creat, creșterea nivelului de colesterol, afectarea sănătaţii colonului, hipocalcemia, dar și alte simptome imediate şi trecătoare, cum sunt: constipație, tulburări de vedere, amețeli, dureri de cap, etc.

REGIMURI HIPOCALORICE MODERATE

2012-04-21T20:25:00.000+03:00

O problemă reală există și atunci cînd regimul dietetic prescris nu poate fi respectat din diferite cauze. Una dintre cele mai serioase și importante o reprezintă starea de sănătate, respectiv prezența altor afecțiuni.

În acest caz se impune instituirea unui regim hipocaloric moderat.

Astfel, un regim de slăbit corect ar trebui să prezinte următoarele caracteristici: să fie: hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic normoproteic si hiposodat. Atunci când vorbim de obezitate –în adevăratul sens al cuvântului, deci nu ne referim la supraponderabilitate!- regimul trebuie aplicat trebuie să fie aplicat cît mai exigent, drastic.

Dar, există situații întâlnite în practica de zi cu zi care ne împiedică de la strictețea cu care trebuie pus în aplicare.

Dacă de obicei prescripția calorică se situează în jurul valorii de 1100-1200 calorii, în acest caz un regim moderat poate cuprinde 1600-1800 de calorii, de la caz la caz. În aceste situații ritmul de slăbire va fi unul mai lent, curba scăderii ponderale apreciate fiind, de asemenea, lentă.

Dezavantajul unui astfel de regim rezidă în întârzierea apariției rezultatelor rapide urmată adesea de renunțarea la a-l respecta, tocmai din cauza faptului că rezultatele apar mai timid, nu sunt foarte conturate, iar individul în cauză iși pierde voința și încrederea.

Avantajul unui astfel de regim însă îl reprezintă faptul că el poate fi urmat în condițiile unei activități absolut normale, care implică prezența la serviciu, îndeplinirea diferitelor activități specifice acasa, etc.

Iată câteva exemple de astfel de regimuri hipocalorice, foarte cunoscute în acest domeniu.

Regimul lui Azerad, din Franța, recomandă regimul în zig-zag, care are la bază regimul lui Antoine:

Luni: legume;
Marți: carne;
Miercuri: ouă;
Joi: lapte;
Vineri: pește;
Sâmbătă: fructe;
Duminică: regim liber.

Regimul nu indică cantitățile alimentelor, așa cum ar fi normal. Este un regim monoton, care se bazează pe faptul că un organismul deja constrâns prin indicarea doar unui anumit fel de aliment, va reacționa bine, monotonia alimentară neatrăgând după sine excesul alimentar.

Căt de eficient poate fi acest regim, depinde de fiecare individ în parte și de particularitățile sale.

Dr. Maximilian Bicher-Brener, cunoscut medic de origine elvețiană, pionier in cercetarea în domeniul nutriției și dieteticii umane, find chiar un revoluționar în acest sens, recomandă următorul regim pentru cura de slăbire:

Luni: post absolut sau 400 calorii din fructe și legume;
Marți: suc de fructe și de legume (500 de calorii) sau 750 g fructe;
Miercuri: 800-1000 calorii furnizate tot din fructe;
Joi: 1300-1400 calorii din fructe și legume;
Vineri: față de ziua de joi se adaugă un supliment de 1 pahar lapte ecremat și 50 grame de brânză;
Sâmbătă și duminică: regim complet de 2000 de calorii, sărac în grăsimi și sare.

Regimul acesta necesită repaus în general, și repaus la pat în primele două zile. Nu numai că nu este folosit, dar nu are nicio rațiune din punct de vedere medical, slăbirea chiar dacă se realizează fiind de scurtă durată – se observă diferența dintre numărul de calorii prescise luni și sîmbăta-duminica, ca și compoziția preponderentă in glucide a regimului, în primele zile ale sale.

REGIMURI DE SLABIT - POSTUL ABSOLUT

2012-04-18T22:30:00.000+03:00

Rezultatul multiplelor controverse și a variatelor abordări, regimul dietetic în obezitate îmbracă multe teorii, care mai de care mai înșelătoare.

Un lucru rămâne însă cert: principiul de bază al regimul de slăbit trebuie sa țină cont de solicitările fiziologice ale organismului.

Adică, oricât de mult ne-am dori, starea de sănătate este și trebuie pusă mereu pe primul loc, chiar și atunci când la mijloc e pusă valoarea noastră estetică.

Contraindicațiile pur medicale ale curei de slăbire sunt: tuberculoza pulmonară, diverticulita, boala Addison, ileita regională, colita ulceroasă, psihozele acute depresive, insuficiența renală avansată, vârsta înaintată și accesele de gută.

Postul absolut este admis pentru scurtă durată în unele cazuri de obezitate refractară la regimul hipocaloric obișnuit. În cazul persoanelor care, deși își respectă regimul, organismul nu reacționează așa cum s-ar aprecia, specialistul le poate recomanda postul absolut.

Bineînțeles, aceste cazuri sunt absolut fundamentate medical și impun internarea în unitatea spitalicească. Un bolnav spitalizat cheltuiește, în medie, 1400-1500 calorii. Un obez supus unui regim ”zero calorii” poate pierde până la 1000 g zinic.

Din acestea, 150-200 grame sunt grăsime, masa celulară proteică în jur de 250 grame și restul – apă extracelulară. Bineînțeles că apa celulară, care este cea mai mare semnificativă, se recuperează, însă masa celulară nobilă –nu!

Pierderea de masă celulară - țesut activ care se poate înregistra pe parcursul a 3 săptămâni de post absolut constituie cam 20% din masa activă totală, adică extrem de mult. Mai ales dacă avem în vedere că obezitatea, în special cea feminină, se caracterizează printr-o masă celulară mică, putem să tragem concluzia că la sfârșitul unei cure de post absolut, obezul este mai obez decât la începutul postului! Acest lucru se datoreaza pierderii de masă celulară, iar asta constituie 35-40% din cantitatea totală a greutății pierdute*.

Aplicarea postului absolut se face sub strictă supraveghere medicală, atât clinică, cât și de laborator, precum și însoțit de o evaluare psihologică prealabilă a individului în cauză.

Având în vedere aceste considerente, și nu numai, indicația postului absolut este foarte restrânsă.

DIETA noastră... de PAȘTE!

2012-04-16T22:42:00.002+03:00

Iată că am trecut și sărbătoarea Învierii Domnului!

Pentru foarte mulți dintre noi, această sărbătoare vine după un îndelungat post alimentar, menit să ne dea sentimentul de răscumpărare a greșelilor, de un nou început, de o nouă șansă...

Ei bine, în același timp, mai sunt puține zile până când vom citi pe toate site-urile stiri și sfaturi despre ...slăbitul după ...Paște, sfaturi miraculoase pentru topit grăsimile acumulate sau, mai tare, pentru detoxifierea noastră după kilogramele acumulate, etc...

Știm că 1kg de grăsime depusă provine din ingestia a 7000 calorii, deci, oricâte abuzuri am fi făcut, credeți că am adunat chiar mii de calorii?!

Să încercăm să facem alegeri sănătoase, să ne șlefuim poftele și să neutralizăm ispitele!

Așadar, de Paști putem mânca orice ne face plăcere, fără să abuzăm!

Sintagma ”omul e măsura tuturor lucrurilor” parcă nu e niciodată mai potrivită ca acum!

Singurul abuz permis este mișcarea, ieșirea la aer curat, consumul fizic.

Cu siguranță, cei ce au ținut cu adevarat postul Paștelui, nu fac parte dintre cei care uită măsura lingurii la mâncare!!

Ei isi primenesc sufletul întâi, prin reculegere și rugăciune, apoi își îmbogățesc alimentația simțind bucuria Învierii Domnului în acest fel!

RATIA GLUCIDICA A REGIMULUI DE SLABIT

2012-03-17T00:51:00.000+02:00

Regimul alimentar prescris pentru pierderea in greutate trebuie sa fie bine conturat in ceea ce priveste continutul in glucide (carbohidrati). Acesta va fi sarac in glucide - asa cum sunt: dulciurile concentrate, fainoasele, painea, produsele de panificatie si patiserie, produsele de cofetarie, etc. Intr-un regim bine intocmit, glucidele trebuie sa provina din legume (salate), fructe si putina paine - exact in acesta ordine!

Acest lucru este deosebit de important - fiind o greseala frecvent intalnita in practica de zi cu zi. Rolul glucidelor este covarsitor in constituirea tesutului adipos si acest fapt a fost demonstrat stiintific prin experimente efectuate cu glucide marcate – glucide care au fost regasite apoi in constitutia tesutului adipos al consumatorului. Rolul lor formator s-a pus in evidenta chiar si in cazul in care ele constituie un regim mai redus caloric decat necesarul..

La ora actuala, este de notorietate faptul ca administrarea unui regim (chiar daca din punct de vedere caloric nu este reprezentativ - aflandu-se in limite rationale!) compozitia dezechilibrata a acestuia in glucide duce la constituirea grasimilor de depozit.

Pe acest principiu este conceput un stil de regim care ia in calcul indicele glicemic al alimentelor.

In plus, alimentatia glucidica care se bazeaza pe aportul de dulciuri sau zaharuri concentrate, determina o crestere a apetitului care are drept cauza modificari neurohormonale. Tot stiintific s-a constatat ca obezului ii este foame atat timp cat consuma dulciuri in exces - odata ce s-a suprimat ingestia de zaharuri si se stabilizeaza glicemia pe parcurs, dispare si aceasta senzatia de „foame”.

Pe langa importanta scaderii aportului de glucide din regimul alimentar prescris, acesta mai are o caracteristica importanta: trebuie sa fie si hipocaloric.

In functie de calorile care trebuiesc consumate zilnic in corelatie cu mentinerea IMC sau a greutatii ideale calculate, sau cu alte afectiuni asociate obezitatii, etc, regimul dietetic va putea fi mai mult sau mai putin restrictiv, inca de la instituirea acestuia.

Bineinteles, asa cum am aratat si la necesarul proteic al ratiei, pentru evitarea folosirii proteinelor in scopuri energetice, este necesara o ratie minima de glucide: 2 g glucide pentru 1 g de proteina.

Micsorarea drastica a consumului de dulciuri trebuie realizata fara niciun compromis, mai ales atunci cand vorbim de obezitate - mai mult decat de supraponderabilitate. Nu exista nicio ratiune pentru consumul de glucide in exces, acest lucru tine numai de gust si nicidecum de o nevoie reala-exemplificata de multe ori in practica de „nevoia de dulce” a obezului.

In timp insa, regimul dietetic trebuie sa se ”normalizeze”, adica sa devina acel stil de viata sanatos catre care tindem cu totii, si nicidecum o reintoarcere la obiceiurile alimentare anterioare care au dus la instalarea obezitatii.

URZICA - Sanatate curata!

2012-03-11T11:39:00.002+02:00

Desi in hipermarketuri gasim o gama variata de legume si verdeturi chiar si in toiul iernii, n-ar trebui sa neglijam, in prag de primavara, binecunoscuta urzica, o planta modesta si raspandita pe care o gasim acum in piata la un pret foarte accesibil.

Beneficiile pe care le ni le ofera o recomanda pentru consum, mai ales acum, dupa perioada iernii.

Asa ca incearca sa o incluzi in meniul tau in diferite preparate: ciorba, supa, diferite salate, ceaiuri sau chiar suc. Servite regulat in acesta perioada, aceste preparate se constituie intr-o adevarata cura de detoxifiere-revigorare a organismului, alungand starea de oboseala acumulata peste iarna.

Lastarii proaspeti de urzica revigoreaza prin continutul bogat in fier, calciu, potasiu, fenoli, flavonoide, clorofila si vitaminele A, C, E si K. Efectul lor tonic, revigorant, se datoreaza continutului de fier, dar si vitaminei C, care faciliteaza procesul de absorbtie intestinala a fierului. Vitamina K mentine in limite normale procesul de coagulare a sangelui.

Dincolo de remediile traditionale cunoscute, un studiu efectuat in 2004 la Universitatea Ataturk, Turcia, a confirmat faptul ca urzica este o planta cu puternice proprietati anticarcinogene, avand actiune antioxidanta prin reducerea radicalior liberi. In plus, are efecte antiulceroase, imunomodulatoare si antimicrobiene (cercetatori i-au testat eficacitatea impotriva a noua microorganisme cunoscute), dar si analgezice.

Dar si radacina plantei este utila, deoarece contine aminoacizi: glicina, cisteina si triptofan iar extractul obtinut a demonstrat efecte considerabile cardiovasculare prin actiunea sa asupra endoteliului vascular pe care il relaxeaza (efect hipotensiv) (Universitatea din Pisa, Italia, 2002).

In 2002, cercetatorii italieni de la Universitatea din Pisa au publicat studii farmacologice efectuate asupra radacinii de urzica in vitro si vivo (deoarece contine aminoacizi: glicina, cisteina si triptofan), au adaugat la lunga-i lista de beneficii oferite si efectul sau direc in bolile cardiovasculare. Mai precis, radacina actioneaza prin vasodilatatie, producand astfel scaderea tensiunii arteriale.

Iata in ce fel mai poate ajuta acest aliment-minune:

Reumatism si dureri articulare, artrita reumatoida, demineralizări osoase, artroze – se fac aplicatii locale de frunze proaspete, chiar pe zona afectata, timp de 10-15 minute peste care se aseaza un pansament provizoriu. Tinctura de urzica (câte 20-30 de picături de trei ori pe zi), în tratament de durată (21 de zile) este un remediu eficace.

Atentie! Aplicarea frunzelor de urzica direct pe piele poate produce afectiuni nedorite (inflamatii, alergii) in zona de contact!

Stomatite (stari inflamatorii ale mucoasei cavitatii bucale - gargara cu o infuzie preparata din doua linguri de frunze de urzica la o cana de apa)

Pietre la rinichi (calculi), uremie (sindrom azotemic cronic, in insuficienta renala cronica) - se bea aceeasi infuzie. Are un puternic efect diuretic si antiinflamator..

Diabet – se bea o infuzie din frunze de urzica sau suc proaspat obtinut prin mixare si presare

Acnee, ulceratii atone ale pielii – se fac spalaturi locale sau comprese cu o infuzie de frunze de urzica si frunze de roinita

Afectiuni ovariene si disfunctii legate de tulburarile ciclului menstrual - ticntura de urzica (se prepara din 20 de grame de radacina adaugate peste 100 ml alcool de de 70° si lasate la macerat timp de 10 zile) cate 30-50 de picături de tinctura diluate in 50-100 ml apa.

Efectele sale reglatoare sunt intarite de alternarea cu alte plante cum sunt traista ciobanului, coada racului. Administrata singura, tinctura de urzica are efect pregnant hemostatic, regland sangerarea.

Eczeme si alte dermatoze – fitobalneologie (bai de plante medicinale) cu ceai de urzica si alte plante utilizate in amestec astfel: frunze de coada calului 30 g, podbal 20 g, trei frati patati 20g si cimbru 10 g. Se recomanda in dermatoze atat la copii cat si la adulti, precum si in tratementul hemoroizilor.

Tonic pentru par, antiseboreic si impotriva matretii – aplicatii locale, prin clatire (sub forma de infuzie sau decoct), dar si prin si cura interna sub forma de decoct sau tinctura, cate 2 administrari zilnic.

Alopecie (caderea paului) – se prepara un decoct (15 minute) din 3 linguri amestec din: radacina de urzica 20g si radacina de brusture, iarba mare si frunze de mesteacan, cate 30g din fiecare. Dupa racire se mai adauga 15 g tinctura de ardei iute (preparata la randul ei din 10 g ardei iute uscat pus in 100 ml alcool de 70° si tinuta timp de 10 zile) Din acest amestec se utilizeaza 10-20 ml pentru frictiuni locale, care se repeta de 2 ori pe zi.

Formula pare mai complexa, dar rezultatele nu intarzie sa apara!

V-am oferit, asadar, o sugestie sanatoasa pentru un inceput de primavara cu bun gust, sanatate si frumusete – obtinute printr-un leac la indemana tuturor, ieftin si – mai ales – bun la toate!

RATIA LIPIDICA A REGIMULUI DE SLABIT, sau, mai simplu: COMPOZITIA IN LIPIDE

2012-02-06T21:02:00.000+02:00

Curios sau nu, consumul de lipide din alimentatie nu contribuie la cresterea depozitarii acestora in cadrul tesutului adipos al organismului!

Acest lucru este astazi pe deplin cunoscut si a fost demonstrat stiintific si este pe deplin acceptat de toate mediile implicate.

Cercetarile experimentale au demonstrat faptul ca grasimea de depozit – deci tesutul adipos! – provine nu atat din grasimi alimentare, cat din glucide!

Din nefericire, glucidele ocupa primul loc in alimentatia celor care au tendinta de „a depune”, dar si fac parte - cu succes :( - din preferintele culinare ale acestora!

Acest fapt a fost utilizat ca argument - forte atunci cand au fost schitate si recomandate ca „diete pentru slabit” – regimurile care aveau la baza dieta hiperlipidica.

Din pacate, aceste tipuri de regimuri sunt foarte greu tolerat de organism, iar utilizarea lor in practica poate fi chiar nociva!

Motivul? Este cunoscut faptul ca persoanele supraponderale manifesta un sindrom dislipidemic iar consecintele unei alimentatii hiperlipidice exercita o influenta negativa asupra activitatii fibrinolitice, care deja e scazuta la aceste persoane.

In plus, lipidele au o incarcatura energetica de 9,3 cal/g de lipid, ceea ce inseamna, matematic vorbind,

pentru o ratie de 930 calorii/zi, ar fi suficiente 100 g de produs – fie el unt, ulei de masline, de floarea-soarelui, etc...

Asadar, iata o alternativa care nu trebuie urmata!

In cadrul unui regim echilibrat care sa ne asigure si pierderea ponderala, lipidele nu trebuie sa depaseasca cantitatea de 40-50 g/zi, din totalul aportului global calculat pentru o zi.

Bineinteles ca in aceste 40-50 grame trebuie sa se regaseasca si grasimea "invizibila", cea continuta de produsele alimentare, neconsiderate „lipide” prin compozitie, cum ar fi: carnea, branza, iaurtul, laptele, etc.

LEGUMELE SI SILUETA

2012-01-15T22:34:00.003+02:00

Daca vrem sa slabim va trebui sa invatam sa iubim LEGUMELE!

Fa-ti timp sa iubesti! Si sa slabesti!!!

Gateste cu pasiune, mananca cu dragoste!

Asadar, daca vrem sa slabim, atunci baza meselor in regimul alimentar pentru scaderea in greutate trebuie sa o constituie legumele!

Ele vor fi consumate astfel:

Crude: sub forma de salate, ca: salata verde, castraveti, rosii, ardeii grasi, ridichiile, varza alba, varza rosie, conopida, telina, andive, broccoli;
Sub forma de sote: dovlecei, fasole verde/galbena, conopida, bame, spanac, stevie, vinete;
Sub forma de ghiveciuri de legume: fasole verde, dovlecei, rosii, ardei, conopida, varza, etc.

Intotdeauna la gatit se va folosi foarte putin ulei.Vom folosi cel mai bine uleiul de masline, atat pentru gustul sau placut, cat si pentru beneficiile pe care le are pentru sanantate. Ideal ar fi ca el sa fie adaugat la mancare dupa inabusirea sau calirea legumelor, crud. Este in regula si daca la prepararea soteurilor vom utiliza un cubulet mic de unt. Insa, oricare forma de grasime vom alege, cantitatea aceasta va trebui sa fie scazut din ratia zilnica de grasimi permisa!.

E bine de stiut ca, din punct de vedere cantitativ, o lingura plina cuprinde cam 15 grame de ulei, deci, un continut caloric aproximativ de 135 calorii.

Legumele se prepara taiate in bucati mici sau rase pe razatoare. La acest mic truc se apeleaza pentru faptul ca bucatile maruntite asigura un contact mai intim cu mucoasa stomacului, produce dilatarea acestuia si obtinerea mai rapida a senzatiei de satietate.

In plus, o portie de legume inseamna glucide foarte putine, grasimi aproape deloc, dar cateva sute de calorii in minus- comparativ cu oricare alta alternativa la masa! In schimb ii asigura organismului doze importante de vitamine, fibre, antioxidanti si alti fitonutrienti, ce reduc nivelul colesterolului si asigura protectia impotriva bolilor de inima, a accidentelor cardiovasculare si cancerelor, in general.

Asezonarea salatelor se face cu otet de mere sau zeama de lamaie. Ierburile aromate: mararul, patrunjelul, combrul, busuiocul, rozamrinul se vor folosi la discretie, incurajand chiar folosirea acestora.

Nu numarati portiile de legume! Exagerati, chiar, daca se poate! Putem sa le consumam la discretie, cu conditia sa nu exageram cu uleiul adaugat!

Uneori, in cura severa de slabire si in caz de constipatie rebela, se recomanda sa se adauge la salata cate o lingura de ulei de parafina. Aceasta recomandare se aplica un timp limitat, intrucat uleiul de parafina impiedica absorbtia vitaminelor liposolubile.

DIETA TA DE SARBATOARE

2011-12-22T22:38:00.002+02:00

Cadoul nostru de Mos-Craciun: Non - Dieta!!

A sosit si timpul rasfatului - binemeritat! - daca prin rasfat intelegem ca e vremea sa ne asezam cu totii in jurul unei mese bogate, sa atingem si traditia, cu semnificatia belsugului ce va veni in casele noastre, dar sa si impartim din ceea ce avem!

E timpul sa ne hranim atat fizic, dar sa ne umplem si sufletele!

Asistam tot mai des la conversatii sau afirmatii facute de asa pretinsi ”cunoscatori”, prin care isi sustin alegerea de a renunta la carnea de porc in favoarea carnii de pui, decizie luata pentru o sanatate mai buna. Alta controversa.....

Carnea de porc, desi contine o cantitate de grasime (invizibila!) mai mare, s-a demonstrat ca este mai sanatoasa pentru organismul nostru, decat alternativa carnii de pui ....dopata, la care s-a ajuns in ultima vreme.

De ce?! Nimic mai simplu: sistemul de crestere a puilor de ferma, prin adoptarea sistemului de crestere intensiv, precum si alimentatia mult aditivata. In plus, se adauga lipsa de miscare a puilor. Toti acesti factori ce au condus dus chiar la modificari in compozitia carnii de pui: cresterea cantiiatii de de grasime la pasarile dela ferma!

Iata deci carnea de porc ajunsa din nou pe farfuria noastra, de data asta chiar din recomandarea nutritionistilor! Asadar, o friptura de porc la gratar aleasa dintr-o bucata de carne slaba s-a dovedit a fi mai sanatoasa decat o friptura de pui de ferma crescut in sistem intensiv!
Ca de fiecare data, cuvantul cheie este moderatia!

Caci, vorba lui Murphy: in viata, tot ce e bun, ori e imoral, ori e ilegal, ori ingrasa!!

DESPRE SLABIT, SFATURI!

2011-12-12T21:30:00.001+02:00

In materie de slabit, cele mai multe greseli de dietoterapie se strecoara de la sine. Ele sunt facute fara niciun considerent, dar trec aproape neobservate de cel interesat.
In mare parte, respectarea regimului hipocaloric-hipoglucidic aduce, de regula, rezultatele asteptate, dar s-a constatat ca pe parcursul acestuia se fac destule greseli.

Din pacate, unele dintre acestea, lasa rezultatele mult asteptate fara raspuns, de aceea e mai bine sa stim:

cateva reguli:
1. Este foarte important, atat pentru aportul caloric general, cat si pentru autodisciplina sa nu se consume niciun alt aliment intre mese. Mesele sunt suficient de dese ca sa nu confere o senzatie de foame “reala”
2. Pentru rezultate sustinute, e important sa aproximam bine cantitatea alimentelor recomandata in cadrul regimului. Astfel, macar la inceput, pana ne deprindem acest obicei, ar fi bine sa folosim un cantar de bucatarie. S-a constat ca, de obicei, tindem sa aproximam “in plus” portiile pe care le mancam, fapt ce va fi in detrimentul celui ce astepta rezultatele.
3. In timpul regimului nu se consuma alcool. Alcoolul, chiar in cantitati mici, are un efect de stimulare a apetitului, iar separat, ca produs, aduce destule calorii. Asa ca, in acesta perioada se evita cosumul acestuia, de orice fel.
4.  Daca tipurile de garnituri de legume se pot inlocui una pe cealalta, alternandu-le si apeland la bunul gust ori placerea celui implicat, carnea se consuma obligatoriu!
5. Supele nu se ingroasa cu fainoase (paste, fidea, galusti, crutoane, etc.).
6, In prepararea salatelor, supelor si ciorbelor se evita legumele: cartofi, morcovi, telina, sfecla, mazare verde, porumb dulce.
7. Uneori putem inlocui carnea cu parizer sau cremvursti, insa, atunci vom scadea din cantitatea de ulei pe care o adaugam la salata.
8. Se incerca ca meniurile sa fie cat mai variate, diversificate, apetisante, pentru ca regimul sa poata fi tinut timp cat mai   indelungat.
9.  Sosurile se prepara din supa de carne degresata si se dreg cu o lingurita de iaurt, lamaie, verdeata, cimbru, dafin.
10. Carnii i se da gust cu cimbru si putin usturoi, iar salatelor cu lamaie, otet, chimen.
11. Indiferent de cat de restrictiv pare acest regim, nu se incurajeaza utilizarea sarii, alimentele contin déjà sare in compozitia lor! Dimpotriva,   se recomanda pe cat posibil scaderea cantitatii de sare la prepararea mancarurilor.
12.   Folosind cat mai multe verdeturi (marar, patrunjel, busuioc, menta, etc.), plante aromatice (oregano, rozmarin, cimbrisor, etc.) si mirodenii (ghimbir, boia, piper, etc.) se poate reduce cantitatea de sare care se adauga la mancare.
13.   Cosumul de lichide nu trebuie nici minimalizat, nici exagerat. Asa cum este alcatuit meniul tip de 1000 calorii, consumul unui pahar de apa dupa fiecare masa este ideal.

14. Nu se consuma bauturi carbogazoase (tip Coca-Cola, Fanta, etc.), nici formulele diet sau light, nu cadeti in plasa sucurilor asa considerate “sanatoase”realizate din fructe (tipul fresh-urilor), cel mai bun lichid este apa.
15. Din categoria fructele interzise fac parte: fructele uscate, cele oleaginoase, strugurii, prunele, piersicile, perele pergamute, bananele.

REGIM "TIP" PENTRU SLABIT - 1000 calorii

2011-11-28T19:39:00.001+02:00

In tratamentul obezitatii aplicat in regim ambulatoriu -adica regim care se poate tine foarte bine si la domiciliu, deci care nu necesita regim de spitalizare- se recomanda un regim de plecare, asa-zis "TIP".

Caracteristica acestui regim este de a fi hipocaloric si hipoglucidic, in acelasi timp, regimul asigura cam 1000 de calorii prin cca 75 g proteine, 100 g glucide si 35 g lipide, deci echilibrat din punct de vedere nutritional.

Schematic, regimul pentru 1 zi arata in felul urmator:

Dimineata: 1 caféa fara zahar, 200 ml lapte/iaurt degresat si 1-2 linguri de cereale de ovaz (deci fara „crunch”, fara zahar adaugat, cereale neexpandate, genul de cereale la care se vede bobul strivit, fara ciocolata, stafide sau alte adaosuri!)

Ora 10.00: o chifla cam de 50 g sau ½ de covrig, cu o bucatica de carne fiarta slaba sau branza de vaci (50g);

Ora 12: Felul 1: 1-2 farfurii de supa sau ciorbita preparata din legumele permise, fara paste (fidea, galusti, etc.), sau orez, nedreasa cu smantana , eventual – e permis albusul de ou;

Felul 2: 100 g carne fiarta/ la cuptor/ la gratar/ la capac si legume-sote de: vinete/ dovlecei/ fasole verde/ spanac/ conopida/ varza alba/ broccoli/ (250g);

Felul 3: 1 mar.

Ora 16.00: 1-2 grep-fruit;

Seara: 1 iaurt mare si 25o g garnitura de legume, sote, (utilizam alta leguma decat cea de la pranz, dar din aceleasi tipuri de legume enumerate –preparate fara rantas, ulei!), sau ciuperci sote si 50 g rasol de vita.

Felul 2: 1 mar Granny- Smith

ALIMENTE PERMISE SI INTERZISE IN OBEZITATE

2011-11-22T23:56:00.001+02:00

Din meniul unui individ care doreste sa piarda in greutate, sunt eliminate, pe cat posibil, sau cel putin restrictionate, produsele alimentare cu valoare energetica mare, in special amilaceele, zaharurile, grasimile.

Din acest punct de vedere, alimentele sunt de fapt impartite in doua mari categorii: alimente care pot fi consumate fara restrictii severe si alimente care, pentru bune rezultate, sunt considerate “interzise” obezilor.

Dintre alimentele fara restrictii severe fac parte:

-proteinele animale: orice carne slaba de vaca, vitel, miel, pasare, peste slab de rau (salau, lin, stiuca), oua tari, iaurt cu continut mic de grasime (2% maxim, recomandate cele cu continut in grasime de 0,1 sau 1%), laptele degresat (0,1%) si cel semidegresat (1,5%), urda, branza de vaci nesarata slaba;

-proteinele vegetale: ciupercile, radacinoasele crude, zarzavaturile si legumele cat mai crude, fructele proaspete (in afara de cele interzise!);

-grasimile: uleiurile vegetale, untul in cantitati mici;

-glucidele: permise numai prin aportul din legume si salate, din fructe (mere verzi, acrisoare, cum este soiul Granny Smith sau cele cu continut in glucide mai mic), grep-fruit-uri, cirese, pepeni, visine, caise;

-lichidele: sifonul, sucul de fructe neindulcit, compoturi cu zaharina, sucul de legume, laptele degresat;

-sarea: cat mai putin, sub cele 5 grame.

Alimentele considerate a fi interzise obezilor:

-proteinele animale: mezelurile, carnurile grase, pestele gras, afumaturile, branzeturile grase, cascavalul;

-proteinele vegetale: fasolea, lintea, mazare;

-grasimile: frisca, smantana, slanina, cremele, aluaturile cu unt (gen Fornetti, foietajele), sosurile cu rantas, fructele oleaginoase cum sunt alunele, nucile, castanele, migdalele;

-glucidele: painea in cantitate mare, cartofii si pastele fainoase in cantitate mare, prajiturile de cofetarie, produsele de panificatie, fructe ca: prune, struguri, stafide, banane, curmale si alte fructe uscate;

-lichidele: bauturile carbogazoase cu continut de zahar, siropurile, alcoolul de orice fel, laptele integral, supele si ciorbele facute cu galusti de gris, fidea, paste, lichiorurile.

RATIA PROTEICA A REGIMUL DE SLABIT

2011-11-13T19:00:00.001+02:00

Discutand anterior despre compozitia in principii nutritive a regimului alimentar in obezitate, am subliniat greseala frecventa care se face prin abordarea unui regim alimentar “de post”, adica sarac in proteine de origine animala.

Simplul fapt de “privare” a organismului de aceste principii importante, are rolul de a face individul in cauza sa se simta “slabit”, adeseori senzatia fiind foarte aproape de realitate, insa fara nicio legatura cu stratul de tesut adipos.

Importanta ratiei proteice este covarsitoare: in primul rand s-a constat stiintific ca in obezitate exista o tulburare a metabolismului proteic, marcata de o tendinta la disproteinemie, tendinta ce apare direct proportional cu gradul obezitatii.

Apoi -fapt deloc de neglijat! - proteinele au un rol important in reglarea apetitului, scaderea aportului de proteine ducand la cresterea apetitului.

Acest fapt il gasim exemplificat la persoanele care tin posturile religioase si se alimenteaza intr-un stil haotic, fara a tine cont de calitatea hranei. Se concentraza pe gradul de satietate general si nu aduc prin alimentatie un aport de proteine de origine vegetala corespunzator in masa zilnica. La aceste persoane, mai ales ca regimul se intinde pe perioade mai lungi de timp, se remarca un apetit crescut, cu o senzatie de “foame permanenta”.

Daca vom ignora acest lucru, riscul pe care il asumam va fi utilizarea proteinelor proprii. Adica acea “slabire” a tesutului muscular marcata ca o “slabire generala”, fara afectarea stratului de grasime de depozit, adica a tesutului adipos.

Asadar, in regimul dietetic al obezitatii vorbim de o “ratie minima de proteine”, obligatoriu. Mai mult decat atat, vorbim de o ratie de proteine care sa fie de valoare biologica mare. Cu alte cuvinte, nu se face cura de slabire sanatoasa in lipsa carnii de la masa!

Bineinteles ca din aceeasi categorie, cea a proteinelor de origine animala, putem considera si laptele, produsele lactate, pestele, etc.

DIETOTERAPIA IN OBEZITATE

2011-11-11T18:39:00.000+02:00

Indiferent de cate "diete minune" sau "retete naturiste" gasim pentru a scadea in greutate, pot sa afirm ca din punct de vedere al alimentatiei unei persoane supraponderale, singura masura adoptata care poate sa functioneze, si sigur, si sanatos, este regimul hipocaloric.

Pentru a pierde in greutate - program desfasurat in conditii obisnuite de activitate, regimul hipocaloric de urmat trebuie sa aduca, in medie, 1100-1200 de calorii.

Compozitia acestui regim este de asemenea foarte importanta.

In primul rand, proteinele nu trebuie sa lipseasca. Este absolut aberanta ideea vehiculata sa tii postul religios ca sa pierzi in greutate, in general acest post fiind partial sau chiar total lipsit de proteine de origine animala, iar caracterizat practic, chiar si din cele de origine vegetala. Continutul corect in proteine al unui regim hipocaloric este de 1,2-1,5 g/kg corp, calcul facut avand ca reper greutatea ideala spre care se tinde.

In ceea ce priveste compozitia in lipide a regimului, aceasta va fi redusa, bineinteles, vorbind de un continut lipidic de aproximativ 40-50 de grame. In acesta cantitate avem in vedere si lipidele asa numite “invizibile”, adica cele care intra in componenta celorlalte alimente, cum sunt: laptele, branza, carnea, etc. Bineinteles, calculam si uleiul adaugat salatelor sau prepararii mancarurilor.

Din punct de vedere al glucidelor, regimul nostru hipocaloric va mai capata o caracteristica: va fi si hipoglucidic. Glucidele sunt primele formatoare ale stratului de grasime, desi, din punct de vedere caloric 1 g de lipid furnizeaza dublu (9,3 calorii), fata de 1 g glucid, care furnizeaza doar 4,1 calorii. Astfel, vor fi suprimate dulciurile concentrate si reduse drastic toate fainoasele si painea.

Doar in conditii de internare in spital, in clinici de specialitate si desfasurate sub stricta supraveghere medicala, se pot practica si regimuri foarte restrictive. Aceste cazuri necesita imobilizare absoluta la pat, precum si, asa cum am mai spus, stricta supraveghere medicala, fiind vorba de un aport caloric foarte redus.

Aceste regimuri* sunt:

1.Postul complet – caz in care bolnavul primeste doar 1500 ml ceai indulcit cu zaharina si vitamine administrate injectabil, caz in care bolnavul este absolut imobilizat la pat;

2.Regim cu 280 de calorii – bolnavul primeste zilnic 300 g branza de vaci;

3.Regim cu 400 de calorii – alcatuit din 250 ml lapte, 100 g branza de vaci, 100 g carne, 200 g mere, morcovi, dovlecei, albitura 100 g (sau alte legume cu 5% glucide = 500g);

4.Regim cu 600 de calorii – compus din lapte 250 ml, branza de vaci 100 g, carne slaba 150 g, mere 200 g, morcovi, dovlecei, albitura 100 g (sau alte legume cu continut de 5% glucide =500g).

Pana la postarea unor exemple de meniuri recomandate in scopul pierderii in greutate ( regim "TIP" - cca 1000 calorii) in total echilibru cu sanatatea nostra, si respectand baza stiintifica prezentata in tratatele de specialitate, voi incerca sa exemplific celor interesati de ce este acest regim hipocaloric-hipoglucidic este singurul eficient, de la care putem astepta rezultate si in totala armonie cu starea de sanatate.

*"Tratat de dietetica", Prof. dr. doc. I.Mincu.

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR SI MOTIVATIA

2011-11-08T19:51:00.000+02:00

Practica medicala curenta a pus in evidenta faptul ca o persoana supraponderala se adreseaza unui consultant nutritionist din mai multe motive, si anume:

-fie obezitatea este asociata cu o alta boala: din aceasta categorie fac parte frecvent diabetul, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza, guta, dislipidemia, etc., iar boala asociata ii ameninta starea de sanatate;

-fie cantitatea de grasime depusa este asa de mare, incat afecteaza persoana din punct de vedere estetic;

-persoana supraponderala nu are nicio acuza subiectiva, dar realizeaza influenta nefasta a depunerii de grasime pentru sanatate.

Cei care se incadreaza in ultima categorie, adica cei care sunt supraponderali si nu au acuze subiective, din nefericire, reprezinta procentul cel mai redus dintre cei care decid sa se adreseze unui specialist. Ei considera ca daca nu au inca un diagnostic, sunt in deplina stare de sanatate.

Urmand regulile clasice, dupa considerarea antecedentelor heredocolaterale (rudele de gradul I) si antecendentele personale (date fiziologice si patologice ale persoanei), conditii de viata si de munca, o importanta deosebita o are investigarea comportamentului alimentar.

Acesta cuprinde mai multe aspecte, si anume:

-ancheta alimentara;

-date despre actul alimentar;

-analiza altor regimuri alimentare, asa numitele “cure” anterioare si comportamentul sau fata de ele;

-analiza motivatiei ce determina comportamentul exagerat al aportului alimentar.

Ancheta alimentara isi propune sa determine media zilnica a ingestiei calorice zilnice, adica aportul caloric zilnic, dar si modalitatea de prelucrare a alimentelor. De asemenea este important de apreciat care sunt cantitatile de alimente ce compun meniul zilnic al supraponderalului, precum si preferintele sale alimentare. Toate aceste date vor completa o fisa care va fi ulterior prelucrata si calculata.

In evaluarea comportamentului alimentar s-au introdus si chestionare, orale sau scrise, metode destul de laborioase, care utilizeaza anumite proceduri si intrebari standard, dar si combinatii cu intebari “cheie”, prin care se verifica veridicitate rapsunsurilor.

Majoritatea datelor existente in literatura demonstreaza cresterea ingestiei calorice la persoanele obeze. Subiectivismul persoanei implicate insa ne va relata ca “s-a alimentat normal din punct de vedere cantitativ”, desi aportul caloric realizat va fi, dupa calcul, evident superior nevoilor nutritive. Se mai intalnesc si cazuri in care bolnavul furnizeaza raspunzuri false, regasindu-ne in situatia jalnica “adevarul doare”.

Decalajul intre “foame” si “satietate” sta la baza mecanismului de producere a obezitatii. Reusind sa demontam si sa indepartam orice forma de rezerva fata de adevaratul comportament, sustinand temeinic ca o problema recunoscuta este pe jumatate rezolvata, constientizand pericolul si agresivitatea obezitatii asupra starii de sanatate, vom reusi sa sustinem persoana implicata in actul terapeutic pe care il vom propune pentru pierderea in greutate.

OBEZITATEA. PASUL 2

2011-11-03T21:21:00.000+02:00

A avea un consilier bun in problema de slabit, e tot asa de important ca … ceea ce mancam!
Adevarat?!

Intradevar, printre mijloacele terapeutice folosite, psihoterapia trebuie sa fie instituita si aplicata sistematic. Ea are in vedere modificarea anumitor obiceiuri alimentare si reeducarea comportamentului alimentar.

De asemenea, suportul psihologic va urmari crearea unor noi preocupari, care sa distraga individul supraponderal din preajma alimentelor si care sa-i mentina permanent vointa de a slabi.
Fara o cooperare bazata pe incredere si sinceritate intre individul interesat de a slabi si consilierul in nutritie, orice tentativa de a pierde kilograme va fi sortita esecului.

Deci, cooperarea deschisa si interesata a celor doua parti este decisiva pentru reusita!

In decursul acestei cooperari, prima etapa cuprinde o evaluare a starii de nutritie a individului, cu stabilirea cauzelor care au determinat vicierea comportamentului alimentar, precum si felul cum se manifesta acesta. Fara o colaborare sincera, nu se pot evidentia anumite elemente particulare care trebuiesc demontate si inlocuite cu alte optiuni.

Aceste sunt elemente esentiale pentru a institui un tratament complet, corespunzator si in special pentru a-l urmari indeaproape.

Din punct de vedere practic, medicul trebuie sa obtina de la bolnav toate detaliile legate de comportamentul sau alimentar, sa controleze veridicitatea lor cu ajutorul celorlalti membrii ai familiei.

Impreuna cu bolnavul se vor analiza factorii care au provocat vicierea comportamentului alimentar. Persoana in cauza are un rol foarte important: va furniza date legate de modul de viata, de munca, va detalia anumite obiceiuri si-si va recunoaste mici bucurii care-i dau satisfactii sau necazuri care-l framanta.

Etapa urmatoare presupune un examen clinic si biologic complex in urma caruia medicul reuseste sa faca un bilant al starii de sanatate sau de boala a individului. Impreuna vor puncta cauzele care au dus la cresterea ponderala. Medicul ii va explica cum a ajuns obez si in special ce trebuie sa faca pentru a slabi.

Interventia medicului in acest moment este capitala. El atentioneaza in modul cel mai ferm asupra factorilor sociali, economici, profesionali, familiali si individuali ce au avut impact asupra si au favorizat un comportament alimentar neadecvat.
Factorii sociali, economici si profesionali sunt mai greu influentabili sau deloc, in schimb factorii familiali si individuali por fi ameliorati cu succes. Intreg cercul vicios din obezitate trebuie interupt prin interventia a doua mari parghii:

-regim alimentar restrictiv;

-exercitii fizice.

De cele mai multe ori, din cauza existentei apetitului exagerat, apare nevoia de a-l inhiba cu ajutorul prescrierii de medicamete anorexigene.

Acestea fac parte din masurile de prima urgenta in tratamentul obezitatii. Ulterior se incepe un proces de rationalizare a actului alimentar, ca si a modului de viata, prin demontarea acestor factori care au contribuit la instalarea obezitatii.

Pana la atingerea greutatii ideale, slabirea va fi un proces continuu, dar ea va fi intrerupta de perioade de stationare. Acestea nu trebuie sa-l descurajeze pe individul in cauza. Orice castig in aceasta lupta trebuie evidentiat si trebuie folosit pentru a alimenta pe mai departe dorinta individului de a slabi, incurajandu-l si impulsionandu-l.

OBEZITATEA. PASUL 1

2011-10-28T00:58:00.001+03:00

Fie ca am reusit sau nu sa deslusim mecanismele de producere a obezitatii, slabirea ramane totusi un act mai dificil decat pare la prima vedere.

Indiferent de factorii care au cauzat sau au facilitat depunerea de grasime, dincolo de ceaiuri de slabit si de pilule “minune”, baza terapeutica a tratamentului a fost si ramane tratamentul dietetic.

Chiar si in tratarea obezitatii care s-a instalat in urma unor dezechilibre endocrine, tratamentul de baza este tot cel dietetic.
Si acest lucru este foarte clar, mai ales ca s-a demonstrat faptul ca, oricare ar fi cauza primara sau factorii favorizanti, obezitatea nu se instaleaza decat in urma unui aport caloric care depaseste nevoile energetice ale organismului.

Pentru a incepe sa mobilizeze grasimile din rezervele adipoase, este necesar ca balanta energetica sa fie negativa, adica ratiile calorice administrate vor fi reduse fata de necesitati, dar aceasta reducere, pe cat posibil, sa nu trebuie sa produca dezechilibre nutritive. Acesta este si principiul terapeutic fundamental in obezitate: transformarea dezechilibrului pozitiv pana atunci, intr-un dezechilibru energetic negativ.

Bineinteles, este necesar sa se cunoasca greutatea ideala la care trebuie sa ajunga in final si cerintele nutritive specifice ale persoanei implicate. Aceste cerinte sunt prezentate sub forma nevoilor energetice si exprimate in calorii.

Regimul alimentar clasic prescrie un aport caloric de aproximativ 1100-1200 de calorii, aspectul calitativ al ratiei fiind si acesta foarte important, si foarte mult speculat de multitudinea de diete comerciale care ne sunt prezentate peste tot (vezi exemplul regimului TIP aici !).

In acest context trebuie sa amintim faptul ca nu exista si nici nu cred ca se vor “descoperi” curand substante, indiferent din ce ar fi extrase ele care sa “arda” grasimea depusa. Singura modalitate de a “misca” aceste depozite consta in asigurarea unor nevoi energetice neacoperite de aportul alimentar. Numai astfel organismul apeleaza la propriile sale rezerve pe care le arde tocmai pentru obtinerea energiei de care are nevoie si este neasigurata.

Insusirea unei astfel de diete este posibila numai prin educarea continua a comportamentului alimentar al subiectului, prin promovarea unei alimentatii cat mai rationale si sanatoase, dar care intotdeauna implica si “rationalizarea” modului de viata.

DUMNEAVOASTRA AVETI CONTROLUL?!

2011-10-26T01:40:00.000+03:00

Obezul zilelor noastre - fie compatimit pentru eforturile zadarnice si bolile asociate suferintei sale, fie acuzat de iresponsabilitate - este omul la care situatia a scapat de sub control!

“A slabi” a devenit astazi o problema aproape generala, preocupand pe toata lumea - si pe cei cu o greutate superioara, dar si pe cei cu greutatea normala, de fapt se adreseaza omului obez adica cel a carui greutate actuala depaseste cu cel putin 20% greutatea considerata ideala (stabilita printr-o medie a greutatii populatiei de aceeasi varsta si sex).

Mentinerea greutatii corporale normale, una din functiile importante ale organsimului uman si care nu constituia o problema pana acum cateva decenii, a devenit o temere fata de care trebuie sa ne manifestam vigilenta.

Factorii care participa la mentinerea greutatii normale sunt functionarea normala a metabolismului intermediar, un comportament alimentar normal, adecvat, dar si un regim de activitate fizica rationala. Chestii pe care teoretic le stim. Undeva insa, gresim..

Depunerea grasimii rezulta totusi fie din alimentele introduse in plus in organism, fie din cauza lipsei de miscare, a sedentarismului. Acest factor contribuie la depunerea grasimii chiar si in conditiile unei alimentatii normale deoarece nevoile energetice ale organismului sedentar sunt reduse, chiar si o alimentatie normala, rationala, ducand in final la depunerea de grasime.

In sustinerea ipotezei ca alimentatia in exces este sursa tesutului adipos sta clasicul exemplu al oamenilor scheletici din lagarele de concentrare nazista, acestia (in lipsa excesului alimentar) sfidand atat predispozitia genetica, cat si constitutionala, sau dezechilbrul glandular, citat de multe ori de obezi.

Obezitatea nu se instaleaza decat in conditiile unui aport alimentar crescut, care depaseste nevoile energetic reale ale organismului.

Invatam candva in scoala ca “a slabi” este, in final, matematica pura: ceea ce intra trebuie sa fie mai mic decat ceea ce iese. Cu timpul insa, lovindu-te de fel si fel de situatii realizezi ca “a slabi” depaseste faza cu matematica, si nu este chiar asa de simplu!

Dincolo de “matematica” aplicata, eu cred ca e important sa ne insusim anumite notiuni cu privire la comportamentul nostru alimentar, astfel incat sa reusim sa devenim proprii nostri “consultanti in nutritie”, sa reusim sa avem optiunile cele mai potrivite si sanatoase pentru noi.

CAND SLABIM, NU NE GRABIM!

2011-10-16T23:01:00.000+03:00

Daca secolul trecut “a fi grasa”, adica “grasa si frumoasa” - privita ca o calitate! - era caracteristica certa doar a celor instariti tradand indestularea, in ultimele decenii asistam la o modificare a acestei sintagme. De cele mai multe ori “a fi grasa” se traduce - in cel mai bun caz - fie prin nepasarea celei/celui in cauza, fie prin asimilarea unor concepte eronate despre “nutritie si dieta”. Iar despre concepte eronate, asa zisele “mituri despre slabit” e plina lumea virtuala…

De cele mai multe ori prosperitatea materiala este insotita in tan-dem de cresterea ponderala. Adica, individul in cauza, vrand-nevrand, prin “oferte” inedite cade in plasa celor care incep sa manance mai mult. Adica, cantitativ. Insa, nu de putine ori, ne intalnim in jurul nostru cu situatia “mananc putin”.

Colaborarea mea cu oameni care-si doreau sa slabeasca, oamenii ca-si impusesera un nou stil de viata, mai sanatos, m-a facut sa sesizez ca, singur fiind fata-in –fata cu problema slabitului, faci uneori greseli pe care nu le sesizezi. Iata de ce e important ca atunci cand iti propui schimbarea atitudinii fata de supraponderabilitate, sa pleci la drum “in doi”, macar. Altfel, esti pasibil de greseli, greseli pe care le repeti, nu le remarci ca sa le poti indrepta, iar faptul ca nu exista rezultatele asteptate la testul cantarului, ne face sa ne pierdem increderea in noi.

Pentru ca vreau sa spun si sa subliniez chiar acest lucru, a avea incredere in propria persoana este capital atunci cand ne inscriem in cursa slabitului.

Citesc, (bloguri respectabile, deh!) urmatoarea stire: “cu pachetul de slabit ”slabeste usor si fara efort” , “slabiti rapid”! Nu va entuziasmati! Nu este ceea ce cautam: atunci cand slabim, de regula..…nu ne grabim! Graba e doar tertipul celor care vor sa vanda!! Doar daca vrem sa facem o cheltuiala inutila, si sa ne pacalim psihicul cu un alt mit, mit care in niciun caz nu o sa darame imaginea noastra din oglinda!

Daca de AZI ne propunem sa slabim, avem la dispozitie exact atat timp…… cat ne-a luat sa ne ingrasam. Deci, daca slabim, in primul rand: nu ne grabim!!!

OBEZITATEA SI CAUZELE SALE

2011-10-16T00:14:00.000+03:00

Etimologia cuvantului “obezitate” este de origine latina: “obesidas” , cuvant derivat de la verbul “a manca mult si lacom”=”ob edo, od edere”, adica a manca in exces.

In general, obezitatea apare ca urmare a dezechilibrului generat intre aportul alimentar al individului si nevoile organismului sau. Obligatoriu, ca factor extern descries in aparitia obezitatii vom gasi abuzul alimentar, iar ca factor favorizant predispozitia constitutionala. Cei doi factori nu pot fi izolati unul de celalalt, s-a demonstrat ca exista o dereglare a echilibrului functional normal existent in centrii hipotalamici (acolo unde se afla centrul satietatii si al foamei) ce are repercusiuni asupra comportamentului alimentar, care, la randul sau, devine abuziv si produce tulburari endocrinometabolice ce influenteaza pozitiv progresia obezitatii.

In acest sens este celebru un studiu efectuat pe un lot de soareci care erau déjà obezi si la care s-a putut observa o accentuare a depunerii de grasime, studiu efectuat comparativ cu un alt lot de soareci ce aveau dimensiuni normale. Pe langa aceasta accentuare a depunerii de grasime s-a observant si o incetinire in utilizarea stratului de grasime existent déjà, plus o crestere a cantitatii de hrana pe care o ingerau, astfel ca pana la urma, soriceii obezi au facut si diabet. Cercetatorii au redus cantitatea de hrana pe care o administrau soriceilor, iar acest lucru a dus la reducerea diabetului pana la disparitie chiar. Desi a fost privita ca o victorie asupra evolutiei sanatatii la acesti soricei, soriceii au ramas in continuare constitutional obezi.

De aici concluzia ca obezitatea realizata prin abuzul alimentar nu exclude de fapt influentele genetice, ci ea se produce tocmai in cazul in care supraalimentatia se intalneste cu predispozitita constitutionala.

Obezitatea se intalneste mai des la femei, cu precadere in perioadele in care este simtita o “criza genitala”, si anume: la pubertate, in sarcina, la menopauza, atunci cand in organism au loc o serie de modificari neuroendocrine, psihice, sociale toate sustinute si alimentar.

Alti factorii in aparitia si sustinerea obezitatii sunt:

-traumele psihice si nervoase: fie sub forma de leziuni organice ale sistemului nervos (lovituri, raniri, etc.), fie sub forma atat de raspandita a zilelor noastre: stresul;

-consumul de alcool: se stie ca alcoolul consumat in cantitati acceptabile, moderate, mareste apetitul, dar si ofera un aport suplimentar caloric care nu este de neglijat. In plus, consumul de alcool suprima utilizarea energetic a a stratului de grasime, favorizand depozitarea directa a principiilor alimentare sub forma de tesut adipos;

-cauze endocrine: exista o serie de afectiuni in care obezitatea apare ca simptom, fiind descris in literatura de specialitate un sindrom endocrin caracterizat prin hiperinsulinism, hipercorticism, hipogonadism si hipotiroidism.

Desi este privita ca o ''defectiune'' pur estetica, obezitatea este de fapt, o afectiune a intregului organism!

Am incercat sa consemnez, succint, cauzele care produc cresterea ponderala. Citind printre randuri, vom putea sa intelegem mai bine intreg contextul, sa ne putem judeca singuri si sa reusim sa schimbam din ”bine” in “mai bine” intreg comportamentul nostru alimentar.

DIETOTERAPIA SAU TRATAMENTUL DIETETIC AL BOLILOR

2011-10-13T22:54:00.000+03:00

Cuvantul “dieta” provine din limba latina si inseamna toate elementele care influenteaza intr-un fel oarecare metinerea starii de sanatate: aer, hrana, temperatura, exercitiu fizic, odihna, etc., deci, intr-un cuvant, maniera omului de a trai, de a se adapta la mediul ambiant.

In ziua de azi, semnificatia termenului “dieta” s-a restrans la notiunea de “regim alimentar”, sensul lui fiind sinonim cu restrictia alimentara.

Dietoterapia ca stiinta s-a dezvoltat in paralel cu progresele inregistrate de celelalte stiinte biologice ce au impact intre om si mediu care il inconjoara: biochimia, fiziologia, metabolismul intermediar, dar si alte ramuri ale medicinii.

Regimul alimentar are un rol important in tratamentul dietetic al multor boli: diabet, hipertensiune arteriala, dislipidemia, obezitatea, ulcerul gastric, colecistita, hepatita, etc.
Alimentatia dietetica este de fapt o alimentatie rationala care prin utilizarea unor procese tehnologice specifice, ori sau prin restrictia sau simpla limitare a unor alimente stabilite in context cu sexul, varsta, munca depusa, starea de boala, etc, contribuie la ameliorarea sau vindecarea bolii. Modificarile aduse prin regimul alimentar instituit trebuie sa aiba in vedere insa mentinerea echilibrului nutritional.

Dietoterapia are in ca obiectiv nu numai afectiunea existenta la nivelul unui organ sau sistem, ci ea se adreseaza intregului organism. Astfel, in aplicarea sa, dietoterapia trebuie sa respecte urmatoarele principii generale*:

1. -Dieta aplicata -preventiva sau curativa- trebuie sa fie conforma cu principiile alimentatiei rationale;

- -Dieta trebuie adaptata obiceiurilor si preferintelor alimentare ale individului si va tine seama seama de interrelatiile dintre om si mediul ambiant;

-In prescrierea unei diete se va tine seama de toti factorii de comportament: starea emotionala, starea culturala, profesionala, sociala, etc., deoarece o dieta incorect adaptata va avea repercusiuni negative asupra personalitatii individului;

-Tulburarile nutritionale sau metabolice ce insotesc boala de baza vor fi tratate concomitent cu acesta;

- -Prepararea alimentelor va fi facuta cat mai simplu, fara a se renunta insa la rafinamentele gustative. Se va exclude tot ce este nociv in gastrotehnie, fara insa a se prepara o mancare fara gust.

-In aplicarea sa, dietoterapia nu trebuie sa suprime placerea de a manca si nici obiceiurile alimentare, atunci cand acestea nu sunt nocive organismului, fiind total gresit sa se considere ca rolul dietoterapiei este doar satisfacerea nevoilor naturale.

Rolul dietoterapiei nu trebuie subestimat, dimpotriva, ar trebui intensificata educatia alimentara a omului prin toate mijloacele, astfel incat el insusi sa devina, dupa o vreme, artizanul propriului regim alimentar, in echilibru cu nevoile sale si adaptat afectiunilor sale. Spun asta deoarece, pentru unele boli, dietoterapia este singurul remediu, iar in spitale, adesea peste 50% din tratamentul administrat este cel dietetic.

*sursa: R., Paun, Tratat de MEDICINA INTERNA, 1986.

GREUTATEA IDEALA

2011-10-11T19:48:00.000+03:00

Raportat la nivelul actual al cunostintelor, este greu sa consideri o formula “idela” utilizata pentru calculul unei “greutati ideale”, cand nu ai in vedere si contextul clinic general al persoanei respective.

Un examen fizic general intotdeauna aduce completari pretioase in cadrul evaluarii starii de nutritive prin masurarea pliului cutanat, cirumferintei abdominale, determinarea masei tesutului adipos si indicele abdomino-fesier.

Totusi, in activitatea practica sunt folosite mai multe metode pentru determinarea greutatii ideale:

Indicele de Masa Corporala (IMC) sau BMI (din engleza, Body Mass Index) reprezinta in sine o formula teoretica de calcul a greutatii corporale:

IMC = G/I²

unde: IMC va fi Indicele de Masa Corporala;

G= greutatea actuala a persoanei, masurata in kilograme;

I= Valoara inaltimii calculata la patrat (IxI).

Valoarea IMC ne da date asupra aprecierii greutatii corporale si incadrarea in una din cele 3 mari categorii: subponderal, normoponderal si supraponderal, cu limita maxima ce separa greutatea normala de supraponderabilitate de 27 pentru barbati si 25 pentru femei.

O valoare situata intre 20 si 25 ne da indicii de normalitate a greutatii la femei, la barbati valoarea maxima a normalitatii fiind 27. Sub 20 ne ragasim in segmental subponderabilitatii, iar peste 25-respectiv 27 in segmental supraponderabilitatii.

Binenteles ca nu este formula perfecta sau, ea poate fi perfectibila, doar ca este cea mai utilizata in practica. Valorile sale sunt pur teoretice si se bazeaza pe studii epidemiologice efecuate pe mase mari de populatie, urmarindu-se corelatia directa a populatiei respective cu speranta de viata inregistrata in zona studiata.

Formula este o apreciere stricta a greutatii corporale, fara a se tine seama de alti parametri, cum ar fi varsta sau, si mai important, starea clinica. Cei doi factori scosi din acest context genereaza de multe ori rezultate false: cazul celor cu dezvoltarea exagerata a masei mulsculare – body building, adica masa de tesut muscular mult crescuta peste medie, sau cei cu retentie hidrosalina. Asa ca, pentru o apreciere avizata este necesar examenul fizic complet, care va face distinctia intre fiziologic si patologic.

Din proprie experienta pot spune ca multa lume nu se doveste satisfacuta de rezultatul acestei evaluari rapide a masei corporale. Consideratiile pur estetice cat si popularizarea intensa prin mijloace mass-media a lipsei tesutului adipos au dus la nemultumirea fata de propria “imagine” a adolescentelor si tinerelor femei, manifestata de cele mai multe ori prin dorinta expresa de “a slabi”, chiar daca se incadrau cu succes in categoria persoanelor cu greutate normala.

Alta formula de calcul al greutatii ideale este Formula lui Lorentz, o formula clasica si mult utilizata in Europa care, prin simplitatea ei, s-a impus in toata lumea:

G= I – 100 – (I-150)/4

unde:

G = greutatea in kilograme,

I = inaltimea in centimetri.

Alta metoda de a calcula valoarea greutatii ideale este utilizarea formulei de calcul folosita de “Asigurarile Metropolitane din New York”, formula derivate din formula lui Lorentz dar mai completa, ce utilizeaza in plus varsta si este separata ca mod de calcul pentru cele doua sexe, astfel:

Formula pentru barbati:

Gi = 50 + 0,75 (I-150)+(V-20)/4

unde:

Gi = greutatea ideala, calculate in kilograme;

I= inaltimea, masurata in metri;

V= varsta, masurata in ani.

Utilizata pentru femei, formula se inmulteste cu indicele 0,9:

Gi = [50 + 0,75 (I-150)+(V-20)/4] x 0,9.

Formula este utilizata numai pentru aflarea greutatii ideale la adulti. Ea a fost imbunatatita fata de formula lui Lorentz care, indiferent de varsta si sex, la aceeasi inaltime exprima aceeasi greutate ideala, ceea ce contravine cunostintelor de fiziologie.

Alta posibilitate de aflare a greutatii ideale este formula lui Broca, o formula mai veche si destul de simpla, formula care nu mai este acceptata azi in practica medicala, dar simplu de retinut si aplicabila imediat:

Gi= I -100

Unde I este inaltimea masurata de data asta in centimetri.

In practica de zi cu zi se mai utilizeaza si tabelele cu greutate medie ideala a adultului, si ele impartite pe cele 2 sexe si care au in vedere diferente de varsta calculate din 5 in 5 ani, si utilizate, de asemenea, tot cu o relativa valabilitate.

Teoretic, se considera ca un individ este obez atunci cand greutatea sa depaseste 20% din greutatea ideala. Cei carora greutatea depaseste valoarea greutatii ideale cu procente cuprinse intre 10 si 20%, sunt etichetati ca “SUPRAPONDERALI” – deci, nu obezi!

ALIMENTATIA SI CIVILIZATIA

2011-10-09T01:55:00.000+03:00

Alimentatia este un act psiho-social: ne strangem in jurul mesei cand motivul este impartasirea bucuriei, dar ne strangem in jurul mesei la durere...

Problema impactului alimentatie asupra sanatatii a fost mereu si ramane una de actualitate.

Marea problema a preocuparilor practicilor medicale este problema alimentatiei omului sanatos, ea avand caracter profilactic pentru o serie de boli, declarate ca boli ale civilizatiei actuale: obezitatea, dislipidemiile, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, dar si boli hepatice, renale, boli infectioase, etc.

Schimbarile in timp ale alimentatiei sunt datorate multor factori dintre care cei citati in literatura de specialitate sunt: geografici, clima, geobotanica, geozoologia, adica un cocktail de factori ce alcatuiesc substratul social-economic.

In ziua de azi, civilizatia a dus la schimbari importante ale alimentatiei: stresul, sedentarismul si industria alimentara ce produce alimente cat mai rafinate, prefabricate, concentrate, ne-au “robotizat” preferintele alimentare, facandu-ne sa consumam mai mult decat trebuie “produsele civilizatiei”, uitand de nevoile de baza ale organismului si implicit, de sanatatea noastra.

Asa cum am spus si la inceput: alimentatia este un act psiho-social: ne strangem in jurul mesei si la durere si la bucurie, dar mai ales “mancam” si “preferam”.

“Ne alimentam in raport cu un ecran senzorial in care traditia, obiceiurile, educatia joaca un rol important, pe de-o parte superior si superficial: vederea, gustul si mirosul, pe de alta parte profund: digestia si reflexul de saturare. Cele superficiale ne fac sa ne alegem alimentele si se gasesc la originea valorii simbolistice a alimentului. De fapt omul inainte de a consuma alimentul, consuma simbolul lui.”*

Problema se pune intre ceea ce mancam si cum ajungem sa ne simtim ne simtim in propria nostra piele! De sanatate nici nu mai vorbim...

* I. Mincu, Tratat de dietetica