Am căutat ora la care răsare soarele. Mă aşteptam să găsesc un site pe care sunt date astfel de informaţii, dar Google mi-a răspuns direct cu ora răsăritului pentru ziua următoare.

Cu altă ocazie nu mai ştiam cu cine este căsătorit Peter Andre, cel care acum mulţi ani canta Mysterious Girl într-o cămaşă descheiată. Am căutat pe Google “peter andre married” cu gândul că găsesc direct din preview-urile rezultatelor ceea ce mă interesează. În schimb Google mi-a răspuns, tot direct deasupra rezultatelor, că nevasta lui Peter Andre este cel mai probabil Katie Price şi că această concluzie a fost trasă pe baza a vreo 9 rezultate.

După ce mi-am revenit din nervii făcuţi aflând că Peter Andre este (sau era) căsătorit cu o bunăciune precum Katie Price, cunoscută şi ca “Jordan cea cu sâni imenşi din toate pictorialele britanice pentru bărbaţi”, am remarcat ce făcuse Google. A analizat primele rezultate ale căutării şi din ele, probabil din analiză semantică, a determinat unde în acele rezultate se spune cine este căsătorit cu cine. Şmecheră treaba.

Acestea se alătură celorlalte şmecherii precum conversiile, pe care eu le folosesc destul de des. Căutaţi pe Google chestii de genul “48 feet in metres” şi vi se răspunde direct cu rezultatul.

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Desigur, calitatea se plăteşte. Sony Vaio Z costă 12.000 de lei. Când afli de această sumă, te aştepţi să fie extraordinar, nu?

Ce obţii pentru aceşti bani? În primul rând performanţe de top. Procesor Core i7, 8 GB de memorie RAM, două SSD-uri ediţie specială pentru stocare totală 256 GB, ecran de 13,3 inci cu rezoluţie de 1600 x 900 pixeli, conectica obişnuită. Toate acestea intră într-o carcasă din fibră de carbon, astfel încât Vaio Z cântăreşte 1,2 kg în condiţiile în care alte laptopuri din clasa sa au de obicei aproximativ 1,8 kg. Bateria ține cam 5-7 ore.

Vă daţi seama deci că nu pot face un review obişnuit pentru acest model neobişnuit. Nu cred că mai sunt aşa importante porturile sau ambalajul şi le voi aminti doar în treacăt, mai încolo, aşa că hai să ne axăm pe alte elemente.

Vă spuneam că se simte calitatea extraordinară în fiecare aspect al modelului Vaio Z. Laptopul este atât de subţire încât la prima vedere m-am întrebat “de ce nu este considerat un ultrabook?”, dar apoi mi-am dat seama că este din cauza preţului. Reţineţi însă că e foarte subţire, după cum se vede şi din imagini, având maxim 16 mm.

E şi foarte plăcut la atingere. Culoarea albastru închis de pe monitor îi dă o eleganță aparte, iar aceasta este completată de silenţiozitatea laptopului, mai ales când ştii ce performanțe se ascund sub capota acestuia. Ultrabook-urile arată bine, dar Vaio Z este peste ele prin design-ul sobru, de lux.

Un alt element care mi-a plăcut foarte mult este tastatura, care e perfect calibrată. Nu faci nici un efort să apeşi tastele, ci totul este atât de natural încât te întrebi de ce alţi producători nu investesc aceeaşi atenţie la astfel de detalii. E suficient să atingi fin tasta şi ai apăsat-o. Cu toate acestea, nu apeşi nimic fără să vrei, de asta spun că e perfect calibrată. N-are cum să nu-ţi placă.

Vă daţi seama că şi touchpad-ul este perfect. E primul touchpad cu care n-am avut deloc de furcă, “prinzând” din prima toate atingerile, scroll-ul şi apăsările. Ca să termin de lăudat aspectul general, LED-ul de power este foarte discret, la fel şi butoanele de pornit wireless-ul, parcă pentru a acoperi toate elementele unei carcase perfecte.

Performanţa v-am spus că este foarte bună. În aceeaşi cutie este livrat şi un dock extern, de fapt o unitate ce se conectează la USB-ul lui Vaio Z şi care conţine o unitate optică, o placă video dedicată, mult mai puternică decât cea integrată în laptop (e un Radeon HD 6650), plus nişte porturi USB suplimentare. Sistemul e gândit ca să iei laptopul cu tine, fiind un portabil adevărat, iar pe birou să laşi acel dock şi să-l foloseşti doar la nevoie.

Trecând şi la o discuţie mai tehnică, pe partea stângă are o ieşire video VGA, pe dreapta are conectorul de alimentare, un port USB 3.0, un port USB 2.0 la care se pot încărca alte dispozitive chiar şi cu laptopul stins, o ieşire HDMI, un conector de reţea Ethernet ce are forma unui capac, pentru a păstra carcasa la dimensiuni subţiri, şi jack-ul audio. Pe partea frontală, spre burta ta, are un cititor de cârduri.

Nu trebuie să vă mai spun ce combinaţie perfectă face un Core i7 cu 8 GB de RAM şi SSD-uri rapide. Windows se încarcă instantaneu, toate programele “rup”, e şi silenţios. Adaugă la asta dimensiunea de 13 inci şi greutatea de doar 1,2 kg şi nu cred că este cineva ce nu şi-ar dori un astfel de model.

Vaio Z dispune şi de alte tehnologii ce nu sunt evidente de la o primă vedere. De exemplu există două SSD-uri în el, conectate în RAID. Are chiar şi Wireless Display şi, la evenimentul Intel + Microsoft din decembrie, a proiectat wireless imagini pe câteva televizoare din cameră. Are modem 3G inclus, de bagi doar SIM-ul în laptop şi te-ai conectat la Internet. Are tastatură iluminată, iar webcam-ul este unul de 1,3 megapixeli cu senzor Exmor. Acel dock, deşi la o primă vedere pare cumva peste mână, nu deranjează pe birou şi îi adăugă la nevoie şi o placă video dedicată cu 2 GB d de memorie.

Dacă vă uitaţi pe screenshot-urile cu indicele de performanţă Windows 7, veţi vedea nota de 7,8 (din 7,9 puncte posibile) pentru memorie şi note de peste 7 pentru procesor şi stocare. Placa grafică a obţinut “doar” 6,3, dar rula pe cea integrată, nu pe cea externă. Tot în multele screenshoturi de la final puteţi vedea şi programele de configurare şi opţiunile lor.

Vaio Z se adresează celor cu mulţi bani, managerilor din conducerea companiilor care atunci când merg la un partener de afaceri vor să-şi arate valoarea nu doar prin haine, maşini sau ceas, ci şi prin laptopul pe care-l scot din geantă. E un câştigător la toate capitolele, o realizare de excepţie a tehnologiilor moderne. Nu mă pot pronunţa dacă toate aceste atribute justifică preţul gigantic, dar Vaio Z este cu siguranţă un model extraordinar.

Laptop Sony Vaio VPCZ21V9E/B.EE9 cu procesor Intel® Core TM i7-2620M 2.70GHz, 8GB, SSD 256GB, Intel® HD Graphics, Microsoft Windows 7 Professional, Carbon Black – 12.000 lei la eMAG

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Dacă acceptam să plătesc numerar ramburs, transportul mă costa 4 lei. Dacă plăteam cu cardul, online, transportul mă costa 9 lei. E total ilogic.

În mod normal, magazinul ar trebui să încurajeze plăţile online, nu să le taxeze suplimentar. Este în interesul lor ca banii mei să le intre în cont încă din momentul comenzii, nu după cine ştie câte zile când mă găseşte curierul la adresa de livrare. E mult mai simplu, mai curat, să faci încasarea direct în cont decât cash de la curier şi să lucrezi suplimentar pentru depunerea banilor în bancă. Și GeCad, ePayments, Romcard si Mastercard ar trebui să încurajeze același lucru.

O fi din cauza curierului? Nu cred. Pentru curieri este mult mai simplu şi mai rapid ca marfa mea să fie deja plătită. Ei vin la locaţie, îmi dau coletul, primesc o semnătură. Dacă nu sunt acolo, curierul poate lăsa altcuiva coletul, pe când dacă n-ar fi deja plătit ar trebui să contez pe cineva că are şi e dispus să dea banii potriviţi pentru mine. Curierul nu mai căra nici bani şi nici chitanţe la el.

Şi totuşi, pentru că am ales să plătesc cu cardul am dat 5 lei în plus…

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Puteţi vedea în imagini cum arată Vita. Are un ecran tactil de 5 inci în tehnologie OLED şi cred că e primul aparat pe care-l văd cu aşa ceva “la bord”. Culorile sunt bune, foarte vii, iar timpul de răspuns este excelent. Jocurile cu bătăi sau alergatul prin Uncharted Golden Abbyss nu generau deloc umbre sau alte efecte nedorite pe ecran. Ca tehnologie, ecranul are o rezoluţie de 960 x 544 qHD cu o densitate de 220 ppi.

Consola are toate metodele de control posibile. Ecranul este un touchscreen ce răspunde bine la atingere. De-o parte şi de alta există câte un joystick analogic. În dreapta sunt şi cele 4 butoane clasice de Playstation (pătrat, cerc, triunghi, cruce), în stânga sunt alte 4 butoane, exact ca pe un controller PS3. În partea de sus sunt două butoane mai mari, pe care le apeşi cu degetele arătătoare, tot ca pe un controller PS3.

Partea cea mai mişto este ca şi spatele este un mare senzor tactil, ceva în genul unui touchpad de mouse, dar care răspunde mult mai fin la atingere. De exemplu în Uncharted îl puteam folosi pentru a da câte un zoom fin atunci când era nevoie. În plus are şi senzor giroscopic astfel încât anumite funcţii sau jocuri se pot controla înclinând consola, accelerometru şi compas.

Sunetul iese din difuzoare stereo şi are şi o mufă de căşti. Conectivitatea e asigurată de Wi-Fi, Bluetooth, iar modelul mai scump are şi 3G. Există un slot de card pentru extinderea memoriei, dar e un format special pentru Vita şi unele jocuri se vor vinde pe astfel de carduri de memorie. Are chiar şi două camere video. Procesorul este un quad-core însoţit de procesare grafică tot quad-core, iar bateria de 2200 mAh asigură 3-5 ore de jucat, 5 ore de video sau 9 ore de muzică.

La lansare sunt deja disponibile 7 jocuri (vor costa cam 30 de euro fiecare). Consola este compatibilă cu majoritatea titlurilor anterioare de pe PSP, dar aici aș căuta mai multe informații întâi. Se pot juca şi multiplayer, din câte am înţeles. Am văzut ceva cu bătăi, gen Mortal Kombat, şi m-am jucat şi un Uncharted făcut special pentru Vita, care arată şi se mişcă exact ca cel de pe PS3. Nu am sesizat diferenţe la grafică.

Consola intră de astăzi (ziua lansării europene, România fiind în primul val) la vânzare la eMAG şi marile magazine gen Altex, Media Galaxy şi restul.

Consola Sony PlayStation Vita Wi-Fi – varianta fără 3G, la 1129 lei.
Consola Sony PlayStation Vita 3G – varianta cu 3G, la 1449 lei.

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Problema cea mai mare mi se pare alta. După cum zice chiar Boing Boing, ACTA este “the secretive copyright treaty that was negotiated without transparency, oversight, or civil society participation.” De ce?

De ce nu-şi pune nimeni această problemă? De ce a semnat România (şi restul ţărilor UE, de fapt) un tratat de acest fel, cu efect asupra populaţiei, fără consultări şi fără anunţuri publice? Ce altceva se mai semnează fără ca noi să aflăm?

Ah, dacă semnezi chestii militare sau cine ştie ce cooperări economice sau alte tratate care nu influenţează pe toată lumea, ci doar aduc (sau nu) un spor ţării, e ok. Dar când semnezi rapid, în secret, ceva atât de “sensibil”, eu m-aş întreba şi “de ce”, nu doar cum scap de problemă.

via Boing Boing.

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

În Constanța era plin de prostituate. Cu zecile la marginea drumului. Foamete mare în extra-sezon?

Am oprit într-un centru comercial gigantic, construit în jurul unui Auchan. Maritimo cred că se numeşte. Doar 20 de maşini în parcare, înăuntru bate vântul. La Cafeteria Auchan cel mai mare sandviş costa 5,5 lei şi un Nestea 2,5 lei. Preţuri de extra-sezon?

La vreo 30 de km de Constanța, pe un câmp dintr-un sat, vreo 30 de oameni furau benzină sau motorină. Ziua în amiaza mare, cu BMW-uri mai vechi, “tunate” cu numere de Bulgaria, scoteau carburant din pământ de zici că ar fi fost la pescuit la copcă. Fiecare avea locul lui, marcat cu o anvelopă uzată care să ţină “copcă” deschisă. Poliţia nu era nicăieri, desigur.

Dacă plecaţi spre Constanța (sau altă destinaţie), verificaţi să aveţi suficient lichid de parbriz la voi. Toate maşinile pe care le depăşiţi sau vă depăşesc aruncă apă şi mâzgă pe parbriz şi, mai rău, pe geamurile laterale, de nu mai vedeam nimic în oglinzi după o vreme.

La Constanța nu era zăpadă. Aveam sentimentul că lipseşte ceva; era zăpada. A nins puţin, se pare. Dunărea era îngheţată la suprafaţă. Taxa de pod tot 11 lei este.

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Am rămas uimit să aflu detaliile din spatele acestui film şi sursa sa de inspiraţie. Nu e un scenariu gândit de cine ştie ce scenarist de la Hollywood, ci e inspirat de cărţi SF scrise începând cu 1912 de către scriitorul american Edgar Rice Burroughs. În caz că nu v-aţi prins, planeta din film este Marte, deoarece în acea perioadă nu se ştiau multe lucruri despre ea şi atunci autorii SF puteau imagina poveşti în care planeta roşie era locuită de extratereştri (ca şi în War of the Worlds, de altfel).

Ca să citez de pe Wikipedia, Marte, numită Barsoom de către locuitorii ei, “is a romantic vision of a dying Mars, based on now-outdated scientific ideas made popular by Astronomer Percival Lowell în the early 20th century. While depicting many outlandish inventions, and advanced technology, it is a savage world, of honor, noble sacrifice and constant struggle, where martial prowess is paramount, and where many races fight over dwindling resources. It is filled with lost cities, heroic adventures and forgotten ancient secrets“.

A citit cineva această serie de cărţi? Poate fi citită acum sau e prea “învechită”?

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Spun că barul era sponsorizat de respectivul brand pentru că barmanii aveau tricouri cu logo-ul respectivei mărci de vodcă, era singura din meniu şi erau diverse firme luminoase destul de mari prin club făcând reclamă la acel brand.

Spun că am primit-o îndoită pentru că îi lipsea tăria specifică unei băuturi de 40 de grade. Nu o simţeam în gât şi nici în stomac, ci părea că beau ceva comparativ cu Martini-ul la tărie sau cu vinul. Sau cu apa.

Aşa că am stat acolo, cu paharul de apă în mână, şi m-am întrebat de ce ai îndoi tocmai băutura sponsorului localului? Adică vodca respectivă sponsorizează totul pentru că eu, un posibil client, să beau produsul lor şi să-mi şi sară în ochi ce-am băut, să reţin numele şi data viitoare să comand sau să cumpăr tot acelaşi brand, pentru că m-a agăţat de client. Şi tocmai pe acesta îl diluează cu apă, lăsându-mi o impresie proastă despre respectiva vodcă?

Aş fi înţeles dacă diluau tequila sau Martini sau orice altceva, dar tocmai pe a sponsorului? Oamenii respectivului brand n-ar fi trebuit să supravegheze periodic servirea tocmai pentru evitarea unei astfel de situaţii sau prin cluburi nu se poartă soluţia “clientului misterios”?

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

E vorba de televiziunea analogică ce vine prin “aer” (termenul tehnic este “terestru”), prin antena colectivă, cum încă se transmit multe posturi TV. Vestea este bună pentru dezvoltarea telefoniei mobile şi a transmisiunilor de date de mare viteză, dar e şi o veste proastă pentru România. Eu unul sunt pesimist şi nu văd cum s-ar putea stopa transmisiunile analogice până la acea dată, având în vedere că frecvenţa de 800 MHz (este de fapt vorba de dividendul 792 – 862 MHz) face parte din banda UHF (470 – 862 MHz) folosită pentru canale TV.

De mulţi ani se doreşte oprirea televiziunii analogice şi înlocuirea ei cu cea digitală, prin DVB-T. Ca să vă faceţi o idee despre cât de întârziaţi suntem în desfăşurarea acestei tranziţii, Olanda este prima ţară europeană ce a stopat complet emisia analogică, în 2006, iar România trebuia să o facă în 2009, dar evident că nu a reuşit. UE a fixat un nou termen pentru România, 1 ianuarie 2012, care din nou nu putea fi respectat, guvernul nostru votând o hotărâre ce amâna această trecere pentru 1 ianuarie 2015.

Costurile sunt mărişoare pentru că presupun înlocuirea infrastructurii ce emite în prezent analogic cu echipamente pentru emisie digitală. O cerinţă a UE este că oricine trebuie să aibă acces la televiziune, aşa că nu poţi să opreşti analogicul şi atât, trebuie să oferi o alternativă celor ce nu vor sau nu au acces la televiziune prin cablu sau prin satelit. Prin urmare, e vorba de investiţii, iar acum noua decizie cu eliberarea spectrului de 800 MHz pentru telefonie dă şi mai mult lucrurile peste cap.

Ca să vă faceţi o idee, un articol din octombrie 2011 menţionează că 1,44 milioane de gospodării au televiziunea “prin aer” pe analogic terestru, 3,6 milioane au abonament la cablu şi 1,9 milioane au abonament la Dolce, Digi şi alte sisteme direct-to-home prin satelit.

via Android Live şi Financiarul.

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.

Zilele trecute am trimis câteva fotografii cu nămetii de aici la CNN iReport. Ca să vedeţi cum lucrează CNN-ul chiar şi pentru 6 imagini cu zăpadă, după câteva ore am primit un email de la un producător al televiziunii americane în care eram rugat să răspund la întrebările de mai jos. Uitaţi-vă pe întrebări:

1. What is your name? How is it pronounced?
2. What inspired you to send this iReport?
3. Please tell me when (day) and where this picture was taken.
4. Did you take the image yourself? What kind of camera did you use?
5. Please describe what we are seeing in these photos.
6. How much snow is there? What is the weather like now?
7. How have you been affected by the weather? How are the road conditions?
8. Where do you live?
9. How old are you?
10. What do you do for a living?
11. What’s a good phone number to reach you at? What’s your Skype name?
12. Do you give permission for CNN to use your footage on TV or online?
13. Is there anything else you would like to add?

Observaţi că nu sunt întrebări standard, luate cu copy-paste din procedura de verificare a sursei. Omul respectiv s-a uitat pe imaginile trimise şi pe descrierea lor şi a m-a întrebat la obiect care este situaţia acum şi cum ne descurcăm cu aşa ninsoare. Celelalte întrebări au fost pur şi simplu de verificare despre cine sunt, de unde, când au fost făcute fotografiile şi chiar şi ce cameră am folosit.

Înainte să-i răspund “reportajul” meu avea statusul “neverificat”. Era pe site-ul CNN, dar scria clar că e doar la stadiul de propunere. La câteva ore după ce am răspuns la întrebările de mai sus a fost modificat în “Approved for CNN” şi a fost adăugată inclusiv o scurtă declaraţie scoasă din răspunsurile mele. Şi erau doar nişte fotografii cu zăpadă.

Ti-a placut acest post? Da un Like si pe pagina oficiala de Facebook! Vei fi tinut la curent cu noutatile si poti interactiona cu alti cititori.