<?xml version='1.0' encoding='UTF-8'?><?xml-stylesheet href="http://www.blogger.com/styles/atom.css" type="text/css"?><feed xmlns='http://www.w3.org/2005/Atom' xmlns:openSearch='http://a9.com/-/spec/opensearchrss/1.0/' xmlns:blogger='http://schemas.google.com/blogger/2008' xmlns:georss='http://www.georss.org/georss' xmlns:gd="http://schemas.google.com/g/2005" xmlns:thr='http://purl.org/syndication/thread/1.0'><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813</id><updated>2026-10-13T17:49:08.677-07:00</updated><category term="alexandre dumas"/><category term="arthur c.clarke"/><category term="eiji yoshikawa"/><category term="frank herbert"/><category term="james clavell"/><category term="michael crichton"/><category term="tom clancy"/><category term="anatoli ivankin"/><category term="constantin chirita"/><category term="doru davidovici"/><category term="elif shafak"/><category term="ernest hemingway"/><category term="frans bengtsson"/><category term="gabriel garcia marquez"/><category term="george toparceanu"/><category term="hg wells"/><category term="ion creanga"/><category term="isaac asimov"/><category term="jan kozac"/><category term="jean marie auel"/><category term="jenő rejtő (p.howard)"/><category term="john saul"/><category term="jrr tolkien"/><category term="karl may"/><category term="malala yousafzai"/><category term="marian godină"/><category term="mihail sadoveanu"/><category term="milan kundera"/><category term="orson scott card"/><category term="pavel coruț"/><category term="philip k dick"/><category term="radu tudoran"/><category term="suzanne collins"/><title type='text'>O carte din când în când</title><subtitle type='html'></subtitle><link rel='http://schemas.google.com/g/2005#feed' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/posts/default'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default?redirect=false'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/'/><link rel='hub' href='http://pubsubhubbub.appspot.com/'/><link rel='next' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default?start-index=26&amp;max-results=25&amp;redirect=false'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><generator version='7.00' uri='http://www.blogger.com'>Blogger</generator><openSearch:totalResults>40</openSearch:totalResults><openSearch:startIndex>1</openSearch:startIndex><openSearch:itemsPerPage>25</openSearch:itemsPerPage><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-6082902001062590602</id><published>2017-01-24T13:02:00.002-08:00</published><updated>2017-01-24T13:08:23.323-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="ion creanga"/><title type='text'>Ion Creangă - Moș Ion Roată și Unirea</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni 
liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au 
găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul 
din fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi 
nobil act naţional. Cum au ajuns ţăranii în Iaşi, boierii au pus mână de
 la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi 
albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se 
zice că i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvânt, ca 
să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi.
&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Oameni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chemaţi aici, între noi? zise boierul cu blândeţă.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu sfială un ţăran mai bătrân, scărpinându-se în cap.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
—
 Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două ţări surori, creştine 
şi megieşe, Moldova noastră şi Valahia sau Ţara Muntenească, de care 
poate-ţi fi auzit vorbindu-se, se sfâşie şi se mănâncă între dânsele, 
spre cumplita urgie şi peire a neamului românesc. Ţări surori şi 
creştine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii,
 aşa se închină şi fraţii noştri din Valahia. Statura, vorba, hrana, 
îmbrăcămintea şi toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai şi 
fraţii noştri munteni. Ţări megieşe, am zis, oameni buni; căci numai 
pârăuaşul Milcov, ce trece pe la Focşani, le desparte. &quot;Să-l secăm dar 
dintr-o sorbire&quot; şi să facem sfânta Unire, adică înfrăţirea dorită de 
strămoşii noştri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele 
de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creştinească şi frumoasă avem
 de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni,
 pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi
 verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am 
adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze 
pe toţi cum a şti el mai bine!&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai 
ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de
 la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume &lt;i&gt;Ion Roată&lt;/i&gt;.
 Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită 
în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: &quot;Ţăranul, când merge, tropăieşte, 
şi când vorbeşte, hodorogeşte&quot;, să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu 
socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; că, dă, noi ştim a 
învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi condeiul şi, 
când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a 
dăruit cu minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii 
făceau totul în ţara aceasta ş-o storceau după plac. Astăzi toţi, de la 
vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile şi la fericirea
 ţării. Muncă şi câştig, datorii şi drepturi pentru toţi deopotrivă.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum şi de cine au 
fost ei aduşi pe aceste locuri; despre suferinţele lor şi cum au ajuns a
 fi dezbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Le dă el pilde câte şi mai 
multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi, în sfârşit, se 
sileşte bietul creştin din răsputeri a-i face să înţeleagă care sunt 
roadele binefăcătoare ale Unirii, aducându-le aminte că tot &quot;pentru 
unirea tuturor&quot; se roagă şi sfânta biserică, în toate zilele, mai bine 
de 1.850 de ani.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ei, oameni buni, cred că acuma aţi priceput!&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toţi. Dumnezeu să vă ajute la cele bune!&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moşul Ion Roată.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Dumnezeu să mă ierte, moş Ioane, dar dumneta, cum văd, eşti cam greu 
de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş 
Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare?&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Îl vedem, cucoane.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ia fă bine şi adă-l ici, lângă mine, zise boierul, care şedea acum pe un jilţ în mijlocul ţăranilor.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo-i greutate, nu şagă.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ia cearcă şi vezi.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
Moş Roată se duce şi vrea să ridice bolovanul, dar nu poate.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ia du-te şi dumneta moş Vasile, şi dumneta, bade Ilie, şi dumneta, bade Pandelachi.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
În sfârşit, se duc ei vro trei-patru ţărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere şi-l aduc lângă boier.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ei, oameni buni, vedeţi? S-a dus moş Ion şi n-a putut face treaba 
singur; dar când v-aţi mai dus câţiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu 
uşurinţă, greutatea n-a mai fost aceeaşi. Povestea cântecului:&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;blockquote&gt;
&lt;div style=&quot;line-height: 150%;&quot;&gt;
&lt;i&gt;Unde-i unul nu-i putere,&lt;br /&gt;
La nevoi şi la durere;&lt;br /&gt;
Unde-s mulţi, puterea creşte,&lt;br /&gt;
Şi duşmanul nu sporeşte.&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;/blockquote&gt;
&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoastră că, de-a ajuta 
Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia avem să fim numai atâţia? Fraţii 
noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunărea, 
din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să ne vadă că trăim
 bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni 
duşmanii, în vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi fraţii noştri de
 sânge: franţujii, italienii, spaniolii şi portughezii, ce aşteapt? La 
orice întâmplare, Doamne fereşte, stau gata să-şi verse sângele pentru 
noi... Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi înţeles şi 
răsînţeles.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ba eu unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să înţeleagă.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia 
spune dumneta, în legea dumitale, cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de 
când se face atâta vorbă; să auzim şi noi!&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare deosebire... Dumnevoastră, &lt;i&gt;ca fiecare boier&lt;/i&gt;,
 numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, d-ar n-aţi pus umărul 
împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi au 
să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi 
dac-ar fi aşa, cucoane, că la războiu înapoi şi la pomană năvală, parcă 
nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţeles
 aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare 
sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot 
noi, &lt;i&gt;opinca&lt;/i&gt;, o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a părč rău.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice:&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate!...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/6082902001062590602/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2017/01/ion-creanga-mos-ion-roata-si-unirea.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6082902001062590602'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6082902001062590602'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2017/01/ion-creanga-mos-ion-roata-si-unirea.html' title='Ion Creangă - Moș Ion Roată și Unirea'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-7152324167227770976</id><published>2016-04-22T15:10:00.000-07:00</published><updated>2016-04-22T15:10:28.838-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="malala yousafzai"/><title type='text'>Malala Yousafzai / Patricia McCormick - Eu sunt Malala</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Bănuiesc că dacă am începe să calculăm care sunt șansele ca o fetiță născută într-o familie musulmana tradițională să-și poată depăși condiția, rezultatul ar fi foarte redus. Mai sunt cazuri, dar tot redus ar rămâne. Iarăși, dacă ar fi să calculăm șansele de supraviețuire a cuiva împușcat de talibani de la câțiva metri, rezultatele ar fi aproape nule. Sau câte șanse ar fi ca o adolescentă să influențeze așa de mult lumea încât să merite Premiul Nobel pentru Pace? Dar dacă am presupune că toate acestea se întâmplă unei singure persoane? Matematica probabil că ar arăta ceva aproape de zero. Malala Yousafzai este, desigur, de altă părere...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; O poveste adevărată.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Dacă nu știți deja cine este, probabil când îi veți vedea poza o veți recunoaște pe Malala de la televizor, din vreun ziar sau dintr-o știre de pe internet. Dacă totuși nu vă spune nimic, puteți lua și citi cartea de față, deoarece aceasta este o poveste adevărată, care merită cunoscută și din care putem învăța foarte multe.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; 9 octombrie 2012. Pakistan. Doi indivizi opresc un autobuz care aducea copiii de la școală. Un individ intră în autobuz și întreabă: „Cine este Malala?” Speriați, copiii arată spre ea. Individul scoate un pistol și trage asupra ei 3 gloanțe, din care unul o lovește în cap. Pentru că ea, o fată, îndrăznise să meargă la școală; pentru că îndrăznise să își arate fața în public; pentru că îndrăznise să ceară dreptul la învățătură pentru fete și băieți deopotrivă; pentru că tatăl ei îndrăznise să îi sfideze pe talibani, îndemnându-și fiica să meargă la școală. Dar, așa cum spune Malala, când Dumnezeu hotărăște ca ceva să se întâmple, are grijă să aranjeze și scena și să pregătească și actorii. Așa se face că Malala, grav rănită, este dusă de urgență la spital. Aici, un chirurg militar o vede și o operează de urgență, luând decizii dificile, dar care îi salvează viața. Tot atunci se aflau în zonă întâmplători doi medici britanici cărora li se cere sprijinul și care aranjează să fie dusă de urgentă la un spital din Anglia unde este, pe scurt, salvată și ajutată sa se recupereze. Acum ochii întregii lumi sunt ațintiți pe Malala. Paradoxal, încercând sa-i închidă gura, atentatorii nu au reușit altceva decât sa-i facă vocea auzită de întreaga lume. BBC și CNN îi spun povestea. Lideri guvernamentali și diplomați o vizitează și îi trimit mesaje. Primește mesaje de la Selena Gomez, Beyonce, Madonna și Angelina Jolie. Se adresează Natiunilor Unite și este primită de Barack Obama.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Pe lângă povestea în sine, din carte se desprind mai multe povești de viață care poartă cu ele propriile lecții. Avem povestea unui tată care deschide mintea cupilului său spre posibilități imaginabile și luptă în același timp cu tabuurile societății și cu amenințarea teroristă. Avem povestea unei mame prinsă între dragostea pentru soț și copii și frica zilei de mâine. Avem povestea puterii de a visa și de a lupta până la capăt pentru propriile vise.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Poate că într-o zi omenirea își va găsi pacea. Așa, ca în melodia ”Imagine” a lui John Lennon. În acea zi războiul va fi doar o amintiră desprinsă din cărțile de istorie. Și tot în cărțile de istorie va scrie și despre oamenii care au lupat pentru pace. Acel capitol va cuprinde desigur și povestea Malalei Yousafzai.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/7152324167227770976/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2016/04/malala-yousafzai-patricia-mccormick-eu.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/7152324167227770976'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/7152324167227770976'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2016/04/malala-yousafzai-patricia-mccormick-eu.html' title='Malala Yousafzai / Patricia McCormick - Eu sunt Malala'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-3764072691218287231</id><published>2016-03-02T13:51:00.000-08:00</published><updated>2016-03-02T21:55:13.122-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="marian godină"/><title type='text'>Marian Godină - Flash-uri din Sens Opus</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; O vorbă din popor spune că viața bate filmul. M-am gândit de multe ori la asta, mai ales când întâlneam câte o situație despre care trebuia să recunosc că dacă aș fi vazut-o într-un film, aș fi zis: ”băi, ce exagerat!”&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Exact asta ne povestește și Marian Godină în cartea lui: o serie de întâmplări adevărate, așa cum numai în viața reală se pot petrece. Au un ”ceva a lor” poveștile astea, care le dă o notă de veridicitate. La asta se adaugă, bineînțeles, talentul de povestitor al lui Marian Godină, despre care pot să spun că îl are. Din plin. Ca, de altfel, și simțul umorului. Probabil de aceea unii ajung să scrie cărți: pur și simplu știu să povestească.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Ce mi mi s-a părut interesant la această carte a fost tocmai faptul că în unele din poveștile lui m-am regăsit. Poate mai mult, poate mai puțin sau uneori deloc, dar istorioarele nu sunt numai din viața de polițist, ci și din viață pur și simplu. Dar, cel mai important, cartea ne reamintește că dincolo de uniformă se află întotdeauna un om, cu calitătlile și defectele aferente și că polițistul nu este doar acel reprezentant al statului care ne pândește cu radarul și ne dă amendă: este și acel om care trebuie să ignore frigul și căldura într-o intersecție aglomerată, este și acel om care trebuie să înștiințeze că cineva drag a murit într-un accident de circulație și este și acel om care știe cât trebuie să supravegheze traficul în fața unei școli în fiecare dimineață după un mic școlărel cu un ghiozdan cât el de mare care așteaptă la aceeași oră încuviințarea polițistului ca să trecă strada, după care îl salută militărește.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Mai multe nu spun, vă invit doar să savurați poveștile lui Marian Godină, căci sunt exact așa cum le-a descris chiar el: la unele veți râde, la altele vă veți întrista și - aș adăuga eu - poate unele vă vor impresiona&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/3764072691218287231/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2016/03/marian-godina-flash-uri-din-sens-opus.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3764072691218287231'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3764072691218287231'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2016/03/marian-godina-flash-uri-din-sens-opus.html' title='Marian Godină - Flash-uri din Sens Opus'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-9025646075007529419</id><published>2015-01-27T14:46:00.002-08:00</published><updated>2015-01-27T21:32:05.493-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="elif shafak"/><title type='text'>Elif Shafak - Cele Patruzeci de Legi ale Iubirii</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Bucuria şi frumuseţea stau în ochiul privitorului. Aşa se zice, şi aşa ne încredinţează şi doamna Elif Shafak în unul din multele rânduri ale acestei cărţi, despre care eu îndrăznesc să spun că este deosebită. Eu cel puţin am găsit-o deosebită şi, după cum am spus chiar din prima propoziţie...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cartea surprinde două planuri: primul este cel al Ellei, o femeie de 40 de ani din Statele Unite ale zilelor noastre, casnică, soţie şi mamă, fără grija zilei de mâine, care (mai mult din plictiseală aş zice eu) îşi găseşte un seviciu cu jumătate de normă la o editură şi primeşte o carte scrisă de un anume Aziz Z. Zahara, depre care trebuie să scrie o recenzie; al doilea plan este tocmai povestea scrisă de Aziz Z. Zahara (avem deci o poveste în poveste) care are loc în secolul al XIII-lea în Asia Mică şi surprinde întâlnirea dintre Shams din Tabriz şi Mawlana Djalal al-Din (sau Rumi, cum mai este el cunoscut şi cum se face referire la el în carte). Recunosc că până la cartea de faţă nu am auzit de cei doi, dar acum am făcut &quot;săpături&quot; şi am aflat că este vorba despre două personaje istorice reale, că Rumi este şi astăzi unul dintre cei mai apreciaţi poeţi, învăţători şi mistici ai lumii islamice şi că Shams este considerat cel care l-a transformat pe Rumi dintr-un învăţător într-un poet și un mistic.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Lăsând la o parte povestea Ellei (probabil pură ficţiune, deşi când am văzut o poză a autoarei m-a izbit faptul că oarecum aşa arăta Ella din imaginaţia mea), cartea ne face cel puţin o idee despre ceea ce înseamnă religia islamică (fireşte, un roman de ficţiune nu este un tratat de religie) dar ce m-a impresionat cel mai mult este spiritualitatea cărţii. Cumva, diferenţele care pot părea atât de evidente între oameni şi religii şi care pot duce la acţiuni extreme, se estompează până la dispariţia lor totală dacă îndrăznim să ne privim pe noi şi pe semenii noştri reduşi la cele mai elementare esenţe, cele care ne fac oameni. După cum se spune foarte frumos în carte (parafrazez) şi creştinii, şi musulmanii, şi evreii, şi budiștii manâncă, beau, iubesc şi visează. Iubirea, cea mai importantă dintre esenţe, este cea care îl conduce pe Shams, îl transformă pe Rumi, îi atinge pe toţi din jur şi în cele din urmă o schimbă şi pe Ella. Povestea în poveste, lumea văzută din perspectiva mai multor personaje extrem de diferite într ele, toate acestea ne îndeamnă la meditaţie şi la înţelegere, căci după ce l-ai înţeles pe semenul tău totul capătă o formă nouă. Iar pentru a înțelege lumea în ansamblu nu este suficient să cercetezi știința învățaților și înțelepților, trebuie să îi înțelegi și pe cei care altfel i-ai trece cu vederea: cerșetorii, bețivii și alții asemenea&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; &quot;O viaţă fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauţi, spirituală ori materială, divină ori pământeană, răsăriteană sau apuseană... Împărţirile duc doar la alte împărţiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur şi simplu. Iubirea e apa vieţii. Iar cel ce iubeşte e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubeşte apa&quot;. Aşa spune cea de-a patruzecea Lege formulată de Shams. Aşa am preluat-o şi eu din carte. Şi după ce veţi citi cartea, veţi înţelege de ce am ales şi eu să încep această scurtă descriere cu litera &quot;B&quot;, la fel ca fiecare capitol al acestei cărţi.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/9025646075007529419/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2015/01/elif-shafak-cele-patruzeci-de-legi-ale.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/9025646075007529419'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/9025646075007529419'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2015/01/elif-shafak-cele-patruzeci-de-legi-ale.html' title='Elif Shafak - Cele Patruzeci de Legi ale Iubirii'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-6510458703244852620</id><published>2014-11-30T15:14:00.002-08:00</published><updated>2014-11-30T15:14:41.635-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="karl may"/><title type='text'>Karl May - Comoara din Lacul de Argint</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Dacă ai citit măcar două-trei din cărţile lui Kar May, aproape că poţi spune că le-ai citit pe toate. Desigur, nu e chiar aşa, căci nu degeaba Karl May a rămas unul din cei mai citiţi scriitori de limbă germană chiar şi după atâta timp (1912). La noi cel puţin un rol important l-au avut şi ecranizările făcute după cărţile sale, ecranizări care au ajuns pe marele ecran înainte de 1989 şi care mi-au încântat copilăria şi aprins imaginaţia...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cartea de faţă se învârte cumva în jurul aceloraşi personaje, atât de dragi inimii lui Karl May: apaşul Winnetou, &quot;vânătorii&quot; (nu ştiu cum sa-i numesc altfel) Old Shutterhand şi Old Firehand, piei roşii, eternii &quot;băieţi răi&quot;, câteva personaje secundare, întinsul preeriei americane şi în plus o comoară legendară la care toţi vor să ajungă. Aflăm iarăşi despre modul de gândire şi obiceiurile pieilor roşii, gustăm ou aventura şi întâlnim diverse personaje, unele care nu au nici o legătură cu preeria şi abea o descoperă, iar altele care, din potrivă, o au în sânge. Deşi tipurile personajelor sunt oarecum aceleaşi, parcă în cartea de faţă sunt cumva mai variate, mai deosebite (sau aşa mi s-a părut mie), de aceea am ales să scriu despre asta.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cum a reuşit Karl May să surprindă aşa de bine aceste imagini sau cât de exacte sunt ele sincer nu aş putea spune, deoarece scriitorul însuşi nu a văzut cu ochii lui locurile descrise de atâtea ori în cărţile sale decât foarte târziu, spre sfârşitul vieţii. Rămân însă scrierile lui, personajele atât de îndrăgite şi poveştile devenite clasice, pentru care îi putem ierta inclusiv faptul că majoritatea &quot;baieţilor buni&quot; sunt de origine germană... dar poate că putem învăţa şi din asta câte ceva.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/6510458703244852620/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/11/karl-may-comoara-din-lacul-de-argint.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6510458703244852620'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6510458703244852620'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/11/karl-may-comoara-din-lacul-de-argint.html' title='Karl May - Comoara din Lacul de Argint'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-5315310493767454695</id><published>2014-10-18T23:47:00.000-07:00</published><updated>2014-10-18T23:47:33.301-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="arthur c.clarke"/><title type='text'>Arthur C. Clarke - Rendez-vous cu Rama</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; In anul 2130 reţeaua automată de radare (Safeguard) menite să detecteze orice ameninţare din spaţiu la adresa Pamântului detectează un asteroid până atunci necunoscut, a cărui traiectorie indică faptul că acesta vine din afara sistemului solar. Asteroidul primeşte numele de Rama şi poate că nu ar primi prea multă atenţie dacă nu s-ar observa că perioada lui de rotaţie (4 minute) este prea mare pentru un asemenea obiect. O sondă spaţială este trimisă să investigheze, iar pozele arată un cilindru perfect cu diametrul de 20 km şi lungime de 54 km: un obiect de provenienţă evident artificială. O navă cu echipaj uman este trimisă, astronauţii pătrund in interiorul navei extraterestre care încet-încet începe să se trezească la viaţă...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Am mai vorbit despre Clarke, scrierile lui şi temele lui favorite, şi voi mai vorbi încă o dată şi încă o dată, deoarece nici această carte nu face exceptie. Meritul lui Clarke este însă acela că oricâte cărţi ar fi scris reuşeşte de fiecare dată să aducă ceva nou, inedit şi reuşeşte să surprindă. Aici, un grup de oameni (ca de obicei, inteligenţi şi bine instruiţi) explorează o lume extraterestră al cărui scop nu îl cunosc şi prin urmare nu au idee ce o să gasească şi la ce să se aştepte. Dacă unele lucruri îşi dezvălui încetul cu încetul scopurile (de exemplu un mal înalt care se dovedeşte a fi de fapt un dig împotriva apelor care s-ar revărsa în momentul în care nava accelerează) altele rămân complet necunoscute (misterioasele structuri asemănătoare blocurilor de locuinţe nu sunt neapart blocuri şi nici locuinţe) şi doar o hologramă găsită într-o clădire reprezentând ceea ce pare a fi o uniformă (sau, în orice caz, o haină) dă o oarecare idee despre cum ar putea să arate misterioşii constructori ai giganticei structuri.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Pe scurt o carte de SF în cel mai pur mod posibil în care contactul dintre omenire şi o civilizaţie extraterestră decurge altfel decât ne-am imagina (dacă una din părţi este total pasivă se mai poate numi contact?) şi care reitereză una din speculaţiile celei mai dragi ale lui Clarke: oricât de avansaţi ne credem în acest moment, tehnologia dezvoltată de o civilizaţie care poate călători printre stele ne va părea ca fiind magie.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/5315310493767454695/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/10/arthur-c-clarke-rendez-vous-cu-rama.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5315310493767454695'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5315310493767454695'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/10/arthur-c-clarke-rendez-vous-cu-rama.html' title='Arthur C. Clarke - Rendez-vous cu Rama'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-7577607695686029356</id><published>2014-09-12T15:24:00.002-07:00</published><updated>2014-09-12T15:24:53.582-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="philip k dick"/><title type='text'>Philip K. Dick - Visează androizii oi electrice?</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Chiar aşa, visează androizii oi electrice? Fireşte, titlul nu poate să înşele, este vorba despre un roman de science-fiction. Philip K. Dick se foloseşte însă de acest pretext pentru a aborda subiecte cu o temă mai degrabă filosofică, explorând în special empatia de care este capabilă o fiinţă umană, empatie care, în final, pare a fi o trăsătură definitorie a fiinţei umane.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Povestea se desfăşoară într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, aşa numit &quot;post-apocaliptic&quot;: a avut loc un război atomic iar Pamântul a devenit un loc destul de neprimitor, majoritatea animalelor si plantelor fiind distruse de radiaţii, oameni puţini, oraşe părăsite, colonizarea altor planete, aparate de stimulare a senzaţiilor, o religie bazată pe empatie, o emisiune de televiziune difuzată nonstop pe care toată lumea o urmăreşte (prezentată, nu se ştie cum, de un comic şi cei din jurul lui denumiţi generic &quot;Matahala Prietenoasă şi Prietenii ei Prietenoşi&quot;), o omniprezentă pulbere radioactivă... Dată fiind dispariţia animalelor, a avea un animal viu (cu cât mai mare, cu atât mai bine) devine astfel o expresie a statutului social şi o expresie a empatiei pe care omul o poate simţi faţă de o altă fiinţă, iar de dragul poziţiei sociale cei care nu-şi permit un animal viu apelează la copii artificiale aproape perfecte, cum ar fi de exemplu vânătorul de recompense Rick Deckard care are o oaie electrică... Dar înainte de a vorbi despre personaje trebie sa vorbesc despre androizi: imitaţii aproape perfecte a unei fiinţe umane, creaţi pentru a ajuta oamenii din colonii. Cei mai complecşi dintre ei, respectiv seria Nexus 6 (vă suna cunoscut combinaţia Android-Nexus? nu ştiu dacă există vreo legătură, cartea a fost scrisă în 1968) sunt atât de asemănători cu fiinţele umane încât nu numai că nu pot fi deosebiţi cu uşurinţă dar au şi simţăminte asemănătoare, unii dintre ei dorindu-şi libertatea şi astfel încercând să evadeze şi să se &quot;piardă&quot; printre oameni.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Unul din personajele principale este Rick Deckard, un vânător de recompense care îi urmăreşte şi îi &quot;retrage&quot; pe androizii fugari, cel mai mult având de furcă, evident, cu cei din seria Nexus-6, deoarece singura trăire pe care nimeni nu a reuşit încă să o încorporeze într-un android este tocmai empatia. Celălalt personaj important este John Isidore, un individ cu un coeficient de inteligenţă mult sub medie, care se împrieteneşte cu androizii fugari, bucuria de a-şi putea face prieteni fiind mult mai mare decât complicaţiile posibile pe care chiar şi el le intuieşte că pot rezulta dintr-o asemenea relaţie. Cele două moduri total diferite de a vedea lucrurile (pentru Deckard androizii fugari sunt mai degrabă nişte obiecte defecte iar pentru Isidore sunt singurii prieteni pe care i-a avut vreodată) nu fac decât să arate complexitatea fiinţei umane şi cât de greu este să judeci pe cineva dacă priveşti numai din punctul tău de vedere.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Pe scurt, o carte de science-fiction reuşită, chiar dacă puţin ciudată, dar cu accente filosofice şi care merită citită.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;br /&gt;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/7577607695686029356/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/09/philip-k-dick-viseaza-androizii-oi.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/7577607695686029356'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/7577607695686029356'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/09/philip-k-dick-viseaza-androizii-oi.html' title='Philip K. Dick - Visează androizii oi electrice?'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-7320104697145868390</id><published>2014-08-02T15:02:00.000-07:00</published><updated>2014-08-02T15:02:45.206-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="james clavell"/><title type='text'>James Clavell - Shogun</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; &quot;Shogun&quot; face parte din aşa-numita &quot;saga asiatică&quot; a lui James Clavell, despre care am mai vorbit într-o postare anterioară (&quot;Tai-Pan&quot;). &quot;Shogun&quot; este probabil cea mai celebră atât la noi cât şi in cultura occidentală în general: nu cred că este cineva care să nu fi auzit măcar de carte, chiar dacă nu a citit-o sau nici măcar nu are habar despre ce este vorba. Sper ca mica mea prezentare sa fie, ca de obicei, o invitaţie la lectură.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Acţiunea se petrece în Japonia medievala, în aceeaşi perioadă atât de îndragită de scriitori, sursă a atâtor poveşti şi legende şi moment hotărâtor în istoria acestei ţări: anul 1600. În acest an, corabia olandeză &quot;Erasmus&quot; avându-l pilot pe englezul John Blackthorne încearcă să se apropie de o Japonie asupra căreia Portugalia şi Biserica Catolică încearcă fără succes să-şi extindă stăpânirea. Prinsă de furtună, &quot;Erasmus&quot; naufragiază pe coastele Japoniei iar echipajul ajunge la ţărm, intr-o mică aşezare japoneză. Blackthorne este considerat de japonezi ca fiind conducătorul şi este tratat ca atare, separat de ceilalţi, dar se trezeşte rapid prins într-un vârtej de evenimente şi intrigi, amplificat de necunoaşterea limbii si diferenţele dintre cele două culturi. Cu mare gerutate, mult efort dar şi cu tact şi păstrând o minte deschisă, Blackthorne începe să înţeleagă modul de gândire al japonezilor, să comunice cu ei, să ajungă până la cei mai de sus lideri ai sistemului de castă al samurailor şi în cele din urmă să le câştige încrederea şi respectul. Pe lângă povestea generală apar însă şi alte aspecte secundare sau episodice, care o fac cu atât mai interesantă: o poveste de dragoste, o neînţelegere provenită din diferenţele culturale, o încercare de asasinat din partea luptătorilor ninja.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cartea este considerată drept una din cele mai reuşite descrieri pe înţelesul tuturor a culturii Japoneze iar cele 15 milioane de exemplare vândute vorbesc de la sine despre succesul ei. Tema principala, atât de dragă lui Clavell, este impactul dintre culturi, fascinaţia faţă de cultura şi civilizaţia asiatică şi modul în care aceasta poate fi percepută de către un occidental. Deşi majoritaea personajelor sunt personaje istorice reale iar evenimentele descrise sunt de asemenea evenimente istorice reale, Clavell a ales să prezinte personajele sub alte nume decât cele istorice. Corespondenţele sunt însă clare iar cartea însuşi oferă o scurtă listă a acestora. Pe scurt deci, aproximativ 1500 de pagini de lectură de calitate pentru oricine caută aşa ceva.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/7320104697145868390/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/08/james-clavell-shogun.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/7320104697145868390'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/7320104697145868390'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/08/james-clavell-shogun.html' title='James Clavell - Shogun'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-5770263835247198849</id><published>2014-07-12T11:10:00.000-07:00</published><updated>2016-04-27T21:42:34.828-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="frank herbert"/><title type='text'>Frank Herbert - Dune</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;Am zis la un moment dat că nu o să scriu despre &quot;Dunele&quot; lui Frank Herbert: sunt cunoscute şi au curs deja râuri de cerneala sau, dacă vreţi, trilione de bytes (chiar mai mult dacă includem filmele şi jocurile pe această temă). Totuşi, zilele trecute am văzut, spre bucurie mea, seria reeditată recent, şi pentru că este una din cărţile mele preferate m-am gândit că trebuie să scriu câte ceva, poate minima mea recomandare va inspira pe cineva să pună mâna să o citească. Sigur nu o să-i pară rău. Deşi este o carte care aparţine lejer genului &quot;science-fiction&quot;, cunosc o mulţime de oameni care au apreciat-o ca o carte deosebită, deşi ei înşişi nu sunt neapărat fani ai genului.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;Într-un viitor foarte îndepărtat omenirea a cucerit universul iar Terra este mai degrabă o amintire. Societatea s-a transformat în ceva care aminteşte mai degrabă de feudalism, cu titluri de nobleţe, planete deţinute ca şi fiefuri şi deasupra tuturor un împărat care şi-a obţinut poziţia prin forţă. Vechile calculatoare care imitau mintea umana au fost interzise în urma unui jihad care a proclamat simplu: &quot;să nu-ţi faci maşină după asemănarea minţii omului&quot;, iar consecinţa acestui fapt a fost că astfel mintea umană a început să se dezvolte, rezultând şcoli specializate în acest sens. Şi in tot acest univers, există o planetă cu totul specială: Arrakis pe numele oficial, Dune în vobirea comună. O planetă-deşert unde apa este atât de rară încât până şi risipirea unei lacrimi este un lucru greu de conceput. Unicitatea planetei este dată însă de faptul că numai aici se găseşte Mirodenia - o substanţă care prelungeşte viaţa, dă imunitate la multe otrăvuri şi chiar permite individului cu calităţile potrivite să intrevadă viitorul, dar, fireşte are şi un revers: crează dependenţa. Având aceste elemente extreme concentrate într-un loc, se crează premizele unei poveşti de excepţie, mai ales dacă există un scriitor ca Herbert care să o povestească.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; Cartea nu este însă numai o poveste de acţiune. Elementele care se împletesc în ea sunt extrem de complexe, şi asta dă în cele din urmă valoare cărţii. Autorul abordează o multitudine de teme: ecologie, program genetic, razboi deschis, religie, cod moral, etică, spionaj, încredere, utilizarea forţei (de la nivel de individ până la scară planetară şi chiar mai departe) şi nu în ultimul rând o cunoştere detaliată şi intimă a fiinţelor umane astfel încât tresărirea unui muşchi sau o inflexiune infimă din voce poate trăda o intenţie sau dezvălui o slăbiciune.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;Nu am zis nimic despre acţiunea în sine. Nici nu ştiu dacă are rost, nu poate fi cuprinsă în câteva rânduri iar ramificaţiile ei sunt mult prea complexe. Foarte pe scurt insă am să spun că este povestea lui Paul Atreides, descendent dintr-o Casă Mare, care soseşte pe Dune în momentul în care tatăl său primeşte această planetă cu titlul de fief. Fără să ştie că el însuşi este produsul unui program genetic elaborat, că o religie creată cu grijă este pregătită să-l primească ca pe un mântuitor şi prins în lupta pentru putere în care este angrenată Casa tatălui său, Paul Atreides (un adolescent la începutul cărţii) se vede nevoit să se maturizeze înainte de vreme, să lupte pe viaţă şi pe moarte şi să descopere în final că nu este decât prizonierul unui viitor pe care l-a întrevăzut dar pe care nu il poate modela.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;Am să mai spun doar că &quot;Dune&quot; este de fapt o serie de 6 cărţi şi că toate merită citite (aici m-am referit doar la prima). Fiecare carte aduce ceva nou şi deosebit, insistând în special pe modul în care un eveniment aparent minor are reverberatii nebănuite peste milenii. De ce ar rămâne intiparită în memoria cuiva o cadere de nisip pe vârful unei faleze?&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/5770263835247198849/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/07/frank-herbert-dune.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5770263835247198849'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5770263835247198849'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2014/07/frank-herbert-dune.html' title='Frank Herbert - Dune'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-5145747058893945705</id><published>2013-11-30T15:32:00.000-08:00</published><updated>2013-11-30T15:32:09.425-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="hg wells"/><title type='text'>H.G. Wells - Războiul Lumilor</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Oare ce face o carte de science-fiction să fie o carte bună? După mine, o asemenea carte trebuie să vină cu idei noi, deosebite, ceva care să ne aprindă efectiv imaginaţia. Nu ştiam la ce să mă aştept când am luat în mână cartea lui Wells publicată în 1898 şi trebuie să recunosc că îmi era puţin teama că, în ciuda renumelui, o să dau peste o poveste pe care acum, mai bine de 100 de ani mai târziu, o să o văd ca fiind... în fine, cumva. Surpriza a fost însă de proporţii: cartea este demnă de marile lucrări are ale genului, alături de scrierile lui Verne, Herbert, Clarke şi Asimov iar titlul atribuit lui Wells de &quot;părinte al genului SF&quot; (unul din ei, cel puţin) nu este deloc exagerat. Nu, nu este deloc depăşită şi este expresia clară a puterii imagineţiei unui scriitor de SF de primă mână&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; Cartea vorbeşte despre un eveniment absolut neverosimil, care dacă s-ar petrece ar schimba definitiv istoria Pământului: invazia unei civilizaţii extraterestre, mult superioare tehnologic şi complet dezinteresată de o comunicare sau o convieţuire paşnică cu specia umana. În cazul acesta, invadatorii vin de pe Marte - probabil unul din puţinele lucruri din carte despre care ştim acum că nu ar fi posibil. Cum îşi imaginează însă un scriitor din secolul XIX, obişnuit cu motorul cu aburi pentru a propulsa maşinăriile şi tunul ca armă supremă, tehnologia extraterestră? În cel mai spectaculos mod posibil: materiale necunoscute extrem de rezistente (despre care autorul speculează ca ar putea fi nou-descoperitul aluminiu), arme chimice de distrugere în masă (40 de ani mai târziu s-au folosit in Al II-lea Război Mondial), arme energetice (încă nu avem arme LASER cu adevărat funcţionale), maşinării acţionate de un fel de &quot;muschi metalici&quot; care se contractă pentru a produce mişcare şi chiar o maşină zburătoare care funcţionează pe principii necunoscute... Aş spune chiar că multe povestiri SF &quot;moderne&quot; pălesc lejer pe lângă viziunile lui Wells!&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Valoarea cărţii creşte considerabil prin faptul că Wells nu se rezumă la a descrie un conflict militar cu tehnologie exotică. Cartea este scrisă la persoana a I-a, din perspectiva unui martor al acestor evenimente extraordinare. Povestea este presărată astfel de trăirile umane care ies la suprafaţă în asemenea situaţii limtă (speranţă, deznădejde, egoism, altruism) dar şi de dramele indivduale sau colective, proprii sau împărtăşite, drame pe care din păcate umanitatea le va cunoaşte mai târziu la modul dur şi în viaţa reală, dureros de asemănător cu descrieile cărţii, sub forma a două războie mondiale. Mai mult, Wells se foloseşte de pretextul oferit de carte pentru a face diverse referinţe (critice) la istoria şi acţiunile omenirii (modul în care am tratat la rândul nostru nişte fiinţe pe care le-am considerat inferioare) sau ridică nişte probleme de ecologie (introducerea unor plante străine într-un mediu în care se înmultesc necontrolat, ameninţând flora indigenă). Despre modul în care vede Wells finalul acestui război al lumilor... am să spun doar că este pe măsura cărţii, si că a reuşit să mă surprindă, chiar dacă am citit &quot;Jocul lui Ender&quot; şi am văzut &quot;Ziua Independenţei&quot;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/5145747058893945705/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/11/hg-wells-razboiul-lumilor.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5145747058893945705'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5145747058893945705'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/11/hg-wells-razboiul-lumilor.html' title='H.G. Wells - Războiul Lumilor'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-3763580702936416887</id><published>2013-11-09T11:53:00.001-08:00</published><updated>2014-07-12T12:35:31.445-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="doru davidovici"/><title type='text'>Doru Davidovici - Aripi de Argint</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp; &amp;nbsp; Cand spunem &quot;Forţele Aeriene Române&quot; spunem aproape automat MiG-21. În zilele noastre mai daugăm şi un &quot;LanceR&quot; la urmă, iar mai nou zicem şi F-16. Înainte însă de a fi LanceR, MiG-21 a zburat multi ani pe cerurile României, iar unul din piloţi, Doru Davidovici pe numele lui, a şi scris depre asta...&lt;/div&gt;
&lt;br /&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: left;&quot;&gt;
&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Din capul locului o să spun că această carte a fost scrisă de un pilot cu suflet de poet, un om cu capul în nori şi la propriu şi la figurat, pentru care viaţa este intervalul dintre două&amp;nbsp; staţionări efemere pe pământ şi nu aşa cum şi-ar închipui majoritatea, intervalul dintre două zboruri. Astfel, un lucru care ar părea extrem de tehnic şi de complicat - zborul pe un avion de vânătoare supersonic - ajunge să nu mai pară deloc aşa: nu am întâlnit nimic din detallile pe care le-ar da un Tom Clancey de exemplu, iar dacă ne lipsesc unele cunoştinte despre MiG-21 şi avioanele militare în general, unele descrieri devin chiar greu de imaginat. De unde să ştim, de exemplu, ce e ala un &quot;tub Pitot&quot; şi cum se vede el de la bordul MiG-ului 21? După cum am spus însă, Doru Davidovici nu-şi bate capul să explice asemenea lucruri ci mai degrabă încearcă să transmită modul în care percepe el viaţa de pilot de vânătoare: cum se vede marea pe furtună; cum arată lumea văzută de la 12000m altitudine; ce-ti trece prin cap cand îţi dai seama că depăşeşti 2000km/h; un survol de noapte al staţiunilor de pe litoral; o interceptare la 100m altitudine deasupra Dobrogei; un coleg care are un accident în urma căruia nu mai poate zbura; un altul care scapa miraculos după ce i se opreşte motorul în zbor; o luptă aeriană simulată (da, se fac şi la noi, nu numai în TopGun); o tragere cu muniţie reala; un OZN care trece pe deasupra bazei aeriene (da-da!). Prin contrast, experienţele &quot;pământene&quot;&amp;nbsp; sunt mai degrabă plictisitoare, banale şi neinteresante. Tot ce contează cu adevărat se concentrează în vulturul mic, de argint, prins pe buzunarul din stânga al vestonului...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Mai ales în această perioadă în care Armata Română în general (şi Aviaţia Militară în special)&amp;nbsp; se confruntă cu probleme foarte mari (mă străduiesc să nu deviez de la subiect, dar cei mai mari duşmani al Armatei Române în ultimii ani sunt proprii conducători) cartea (deşi a fost scrisă în anii &#39;80) ne reaminteşte că aceşti oameni deosebiţi sunt tot acolo, antrenându-se cum pot şi cu tehnica pe care o au, gata oricând să sara la bordul MiG-ului în clipa în care sună alarma şi să înfrunte orice ar fi acolo sus.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară pe 20 aprilie 1989, când MiG-ul 21 dublă comandă pe care îl pilota împreună cu elevul său s-a prăbuşit din motive necunoscute. Programul de modernizare MiG-21 LanceR a fost numit &quot;DD&quot; (Doru Davidovici) în memoria lui.&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/3763580702936416887/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/11/doru-davidovici-aripi-de-argint.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3763580702936416887'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3763580702936416887'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/11/doru-davidovici-aripi-de-argint.html' title='Doru Davidovici - Aripi de Argint'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-5720871564892469621</id><published>2013-10-15T12:34:00.001-07:00</published><updated>2013-10-20T09:13:31.193-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="michael crichton"/><title type='text'>Michael Crichton - Eaters of the Dead (Al 13-lea Razboinic)</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Nu ştiu cât de cunoscută este această carte a lui Michael Crichton scrisă în 1976 şi sunt de acord că dacă nu ar fi fost ecranizată probabil că nu aş fi ajuns niciodată să o caut. Ştiu însă că nu a fost tradusă in limba română, motiv pentru care am lăsat-o cu titlul original (adaugand versiunea sub care a fost ecranizată), deoarece nu i-am putut găsi o traducere literară reuşită; las asta pe sema celui care se va &quot;înhăma&quot; la o traducere completă.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Michael Crichton a recunoscut că a scris această carte după o dispută aprinsă cu un bun prieten, Crichton vrând astfel să demonstreze că o poveste nu este nici bună nici proastă în sine ci devine astfel în funcţie de modul în care este spusă. Cum disputa a pornit de la celebrul poem &quot;Beowulf&quot;, inspiraţia l-a purtat astfel pe Crichton spre a scrie o poveste cu vikingi...&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cartea porneşte de la un personaj istoric real: Ahmad ibn-Fadlan, ibn-al-Abbas, ibn-Rasid, ibn-Hammad, trimis in anul 921 de catre Califul din Bagdad ambasador la regele bulgarilor de pe Volga (a nu se confunda cu bulgarii de la sud de Dunăre pe care îi ştim noi). Ahmad ibn-Fadlan nu ajunge până la regele Bulgarilor, dar pe drum se întâlneşte cu vikingii, realizându-se astfel probabil primul contact dintre cele două civilizaţii (în orice caz, primul contact documentat). Întors la Bagdad după o călătorie de 3 ani, Ahmad ibn-Fadlan face un raport oficial către calif în care vorbeşte despre oamenii şi locurile văzute, raport a cărui manuscris s-a păstrat mai mult sau mai puţin complet până în zilele noastre. Michael Crichton preia manuscrisul lui Ahmad ibn-Fadlan şi mai adaugă de la el câteva capitole, prelungind aventura arabului în compania vikingilor.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Aventura este astfel văzută prin ochii lui Ahmad ibn-Fadlan şi este scrisă la persoana I, în stilul manuscrisului, conferindu-i astfel un aer de autenticitate. Fiind ambasador şi prin urmare un om nu numai cult dar şi foarte inteligent, Ahmad ibn-Fadlan îşi relatează povestea mai putin literar şi metaforic cât mai degrabă obiectiv, atent la detalii, încercând să surprindă cât mai exact ceea ce vede: oamenii, modul lor de gândire, religia, superstiţiile, obiceiurile şi - de ce nu - umorul specific, toate astea pe fondul unei aventuri în stilul legendelor nordice: Un grup de luptători vikingi primesc o solie care îi recheamă repede acasă pentru a înfrunta ceea ce par a fi nişte &quot;demoni ai negurilor&quot; sau &quot;wendoli&quot;, iar o bătrână ce avea darul clarviziunii spune că pentru a reuşi, expediţia trebuie să fie formată din 13 luptători din care unul nu poate fi nordic. Fiind singurul &quot;ne-nordic&quot; din tabără, Ahmad ibn-Fadlan se trezeşte nevoit să-i însoţească pe cei 12 luptători în ţara lor de ceţuri unde ambasadorul paşnic îşi va descoperi latura de războinic iar Michael Crichton va încerca să ofere o explicaţie asupra felurilor în care se nasc legendele, căci aşa cum spune un proverb arab, &quot;Răul este un lucru străvechi&quot;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/5720871564892469621/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/10/michael-crichton-eaters-of-dead.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5720871564892469621'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5720871564892469621'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/10/michael-crichton-eaters-of-dead.html' title='Michael Crichton - Eaters of the Dead (Al 13-lea Razboinic)'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-6649666891962679062</id><published>2013-07-11T09:48:00.001-07:00</published><updated>2013-07-11T09:48:45.963-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="eiji yoshikawa"/><title type='text'>Eiji Yoshikawa - Musashi</title><content type='html'>&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;a href=&quot;http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/3/34/MusashiNovel.jpg/200px-MusashiNovel.jpg&quot; imageanchor=&quot;1&quot; style=&quot;clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;&quot;&gt;&lt;img alt=&quot;US edition cover&quot; border=&quot;0&quot; height=&quot;290&quot; src=&quot;http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/3/34/MusashiNovel.jpg/200px-MusashiNovel.jpg&quot; width=&quot;200&quot; /&gt;&lt;/a&gt;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Ei bine da, o altă poveste cu samurai. Perioada? Aceeaşi: imediat după bătălia de la Sekigahara, adică anul 1600 şi imediat după. Eroul principal? Tot un personaj real, doar că de data asta nu este vreun lider sau mare general, ci un adevărat personaj de legendă: maestrul spadasin Musashi Miyamoto&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp; Povestea îl urmăreşte deci pe Musashi din momentul în care era un tânăr debusolat, înclinat mai degrabă spre fărădelegi, şi urmăreşte formarea lui pentru a deveni în final maestrul spadasin care a inventat un nou stil de luptă cu sabia şi a cărui poveste a învins timpul. Transformarea lui Musashi este descrisă cu măiestrie, autorul arătând că nu poate exista echilibru fizic atâta timp cât echilibrul interior nu este perfect. Musashi învaţă relativ repede să mânuiască sabia, dar tehnica lui este desăvârşită de-a lungul timpului, pe măsură ce dobândeşte înţelegerea prfundă a lucrurilor şi a oamenilor din jur. Înţelepciunea poate fi dobândită din orice: pictarea unei veveriţe care manâncă o alună, un toboşar care bate o tobă (cu amândouă mâinile), sau chiar din cultivarea câmpului, căci şi acest lucru presupune înţelegerea naturii a cărei elemente pot distruge într-o zi truda unui an întreg. Toate acestea dau în final o imagine de ansamblu, o artă a războiului purtată la un asemenea nivel încât cel care o înţelege poate face în final aproape orice.&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Povestea este presărată de diverse întâmplari şi poveşti sau personaje care au influenţat viaţa lui Musashi. Unii l-au căutat în toată lumea ca să-l ucidă în numele unor răzbunări personale, alţii l-au salvat când era pe marginea prăpastiei şi l-au readus printre oameni iar cineva l-a iubit atât de mult încât l-a aşteptat 1000 de zile la un capăt de pod, sperând că într-o zi o să apară. Cum destinul samuraiului este însă lupta, Musashi trebuie să-şi infrunte în final toţi adversarii şi sa-i învingă în acel mod nebănuit desăvârşit de arta războiului, în care o bucată de lemn cioplită poate fi mai mortală decât cea mai bună katana&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/6649666891962679062/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/07/eiji-yoshikawa-musashi.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6649666891962679062'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6649666891962679062'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/07/eiji-yoshikawa-musashi.html' title='Eiji Yoshikawa - Musashi'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-2469480372126392311</id><published>2013-06-06T14:34:00.001-07:00</published><updated>2013-06-06T14:34:54.829-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="constantin chirita"/><title type='text'>Constantin Chiriţă - Cireşarii</title><content type='html'>


 
 
 
 &lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2; }P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;,serif; font-size: 11pt; }P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; }P.ctl { font-size: 11pt; }&lt;/style&gt;


&lt;br /&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
Cu ceva timp în urmă cineva m-a întrebat ce carte aş recomanda
unui adolescent. Gândul mi-a fugit imediat la seria imaginată de
Constantin Chiriţă, serie pe care am citit-o pe nerăsuflate când
aveam şi eu acea vârstă. Făcând recomandarea respectivă, m-am
întrebat cum aş privi eu aceste cărţi acum, după atâţia ani...
Aşa că am dat fuga la bibleoteca, am luat primul volum si... iată
că  vorbesc încă o dată cu pasiune despre „Cireşarii”!&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
Din capul locului trebuie să spun că aceste cărţi nu au vârstă.
Am să spun doar în treacăt că au fost printre cele mai citite
cărţi (alături de „Toate pânzele sus!”) şi că au marele
merit de a nu amesteca în poveste politicul şi propaganda (prima
carte a fost scrisă în 1956 iar ultima în 1963 şi ştim cu toţii
cam ce fel de „directive” se dădeau în acea perioadă). 
&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
Cărţile descriu aventurile pe care orice tânăr (cred) visează să
le trăiască şi nu oricum ci în compania celor mai buni prieteni.
Ce fel de aventuri? Păi cum ar fi explorarea unei peşteri, găsirea
unui castel ascuns în munţi şi în negurii istoriei sau a unui
„palat de cleştar” pe ţărmul mării? Iar dacă se mai adaugă
şi puţin suspans, puţin pericol (în două cazuri „baiţii răi”
sunt cât se poate de răi şi de periculoşi, iar povestea capătă
aspecte de roman poliţist) şi puţin romantism (căci vorbim de
tineri, nu?) precum şi diverse alte mici detalii (aici am aflat de
exemplu pentru prima dată despre alfabetul Morse şi modul în care
acesta este folosit în comunicaţii, dar şi cum poţi „bubui” o
cutie de conserve folosind o baltă  şi carbid) poveştile au
absolut tot ce trebuie, urmărindu-i pe tineri în aventurile lor din
măruntaiele şi de pe crestele munţilor până pe malul marii şi
dintre zidurile pierdute ale unui castel medieval până în
atmosfera aproape banală a unui orăşel. 
&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
Personajele sunt de asemenea excelent create. Fiecărui personaj îi
corespunde un anumit tip în care cred că fiecare dintre noi se poate
regăsi: Victor – logic şi cu reale calităţi de lider, Ionel –
prins veşnic într-o dilemă (unul din cele mai complexe personaje,
după părerea mea, şi singurul căruia îi sunt scoase în evidenţă
şi însuşirile negative pe care trebuie să şi le depăşească),
Lucia – pragmatică, Maria – visătoare, Ursu – sportiv, Dan
– probabil singurul perfect normal (!?) şi Tic – ştrengarul.
Dialogurile sunt savuroase, pline de umor dar şi de tâlc, arătând
modul de gândire a personajelor. Mi-a placut în mod deosebit în
„Castelul Fetei în Alb” (volumul meu preferat) porţiunea în
care Tic merge din sat in sat încercând să dea de urma unui mesaj
şi trebuie să vorbească cu diverşi oameni care sunt tentaţi să
nu-l ia in serios sau sa-l privească cu suspiciune: ba un angajat al
primăriei, ba o moaşă, ba un popă, ba o precupeaţă, ba un şofer
de camion, ba un dascăl de ţară...&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
Oare ar mai fi posibilă o poveste asemănătoare cu cea a
„Cireşarilor” într-o lume în care telefonul mobil face
posibilă comunicarea instantanee, GPS te localizează oriunde pe
glob cu o precizie de câţiva metri, GoogleEarth îţi arată o
imagine destul de detaliată luată din satelit iar internetul îţi
pune la dispoziţie aproape orice informaţie? Chiar dacă o asemenea
poveste ar fi uşor diferită, eu cred că ea rămâne posibilă. Nu
este necesar decât un strop de inspiraţie, care poate veni chiar
din paginile acestor cărţi, îngălbenite de vreme dar fără
vârstă, asemeni unui extemporal de matematică expus în vitrina
unui liceu dintr-un orăşel de munte...&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/2469480372126392311/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/06/constantin-chirita-ciresarii.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/2469480372126392311'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/2469480372126392311'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/06/constantin-chirita-ciresarii.html' title='Constantin Chiriţă - Cireşarii'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-894920331546225735</id><published>2013-05-08T12:09:00.000-07:00</published><updated>2013-05-08T12:09:33.695-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="orson scott card"/><title type='text'>Orson Scott Card - Jocul lui Ender</title><content type='html'>


 
 
 
 &lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2; }P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;,serif; font-size: 11pt; }P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; }P.ctl { font-size: 11pt; }&lt;/style&gt;


&lt;br /&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
„Utlanning” numim fiinţele din aceeaşi specie cu noi, cu care
ne putem înţelege fără probleme şi cu care împărtăşim
aceleaşi valori si viziuni iar diferenţele sunt minime, cum ar fi
de exemplu cineva care locuieşte în alt oraş&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
„Framling” numim fiinţele din aceeaşi specie cu noi dar care
aparţin altei lumi şi culturi. Nu avem probleme în a ne înţelege
cu ei, dar valorile şi viziunile pot să difere. Într-un univers
mai mult sau mai puţin îndepărtat, „framling” ar fi de exemplu
un om care s-a născut şi a crescut pe Marte&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
„Ramen” sunt fiinţe care aparţin unei alte specii, dar pe care
le putem recunoaşte ca fiind inteligente şi cu care reuşim in cele
din urmă să comunicăm iar coexistenţa este posibilă&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
„Varelse” sunt fiinţe care aparţin unei alte specii dar sunt
atât de straine faţă de noi încât comunicarea este imposibilă,
deşi le-am putea recunoaşte ca fiind inteligente. Aceste fiinţe nu
au absolut nimic în comun cu noi.&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
 Aceasta este clasificarea fiinţelor pe care Orson Scott Card o face
în universul lui fictional pe care l-am putea numi generic „Seria
Ender”. Deşi clasificarea nu apare din prima carte – cea despre
care am ales să scriu acum – am menţionat-o totuşi deoarece este
definitorie pentru întreaga serie si pentru ideile asupra cărora
cartea ne îndeamnă să ne aplecăm.&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
 Într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, omenirea (care
încă nu a descoperit secretul călătoriilor la viteze apropiate de
cea a luminii) se trezeşte atacată de o specie extraterestră încadrată în categoria „varelse”: comunicarea pare
imposibilă cu o specie de insecte. Această scurtă confruntare a
intrat in istorie dept „Prima Invazie”. La scurt timp însă a
urmat „A Doua Invazie”, când „Gândacii” au revenit în
forţă cu o flotă imensă iar lupta părea cel puţin inegală. În
ultimele momente însă, un comandant militar strălucit foloseşte
nişte manevre radicale şi întoarce soarta războiului. Omenirea
însă nu se poate înşela: acesta nu este sfârşitul întâlnirilor
cu Gândacii, şi toată lumea se pregăteşte pentru „A Treia
Invazie”. Astfel, se construieşte o nouă Flotă şi se
înfiinţează o Şcoală de Luptă menită să îl identifice şi
pregătescă pe acel tânăr genial care va fi Conducătorul Flotei
în lupta ce avea să vină. Aici începe şi povestea noastră...&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
 Carte îl urmăreşte pe Andrew „Ender” Wiggin, un băiat genial
creditat cu şansele cele mai mari să ajungă Comandantul pe care
şi-l dorea omenirea. Ender (o deformaţie a numelui Andrew, cuvânt pe care pe care sora lui nu reuşea să îl pronunţe; din engleză s-ar traduce prin &quot;Sfârşitorul&quot;, cel care pune capăt) ajunge la Şcoala de Luptă împreună cu
alţi copii unde, fără ştirea lor, adulţii îi supun la diverse
teste şi îi aduc în diverse situaţii limtă menite să îi
formeze şi să le descopere calităţile de care Flota va avea atâta
nevoie în câţiva ani. Cartea pune accentul pe modul de gândire a
lui Ender, un copil obligat să gândească asemeni unui adult, un
copil genial a cărui minte funcţionează altfel decât a oamenilor
obişnuiţi (găsind soluţii chiar şi acolo unde unde pare că nu există vreo şansă), dar în cele din urmă un copil, cu limitele, emoţiile
şi vulnerabilităţile unui copil, pentru care antrenamentele sunt
nişte jocuri menite sa-l formeze. Pe scurt, autorul crează cu
măiestrie un univers al copiilor forţaţi să devină adulţi, în
care jocurile au un substrat mortal iar finalul este... evident
imprevizibil! 
&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in;&quot;&gt;
 Cartea îndeamnă la reflexie, abordând nişte teme genearale pentru
care universul SF sunt doar un pretext pentru a le pune mai bine în
evidenţă. Cât de bine îl înţelegem pe cel de lângă noi? Cât
de greşit sau de corect putem judeca pe cineva luându-ne doar după
înfăţişare? Ce consecinţe pot avea nişte decizii luate în
prezenţa unor factori pe care nu îi înţelegem? Cât de
periculoasă poate fi o minte dirijată cu pricepere, dacă nu ştie
în ce condiţii operează, eliminându-se astfel posibilitatea de a
lua decizii morale? Căci în universul lui Orson Scott Card, aşa
cum copiii nu sunt chiar copii şi jocurile nu sunt chiar jocuri,
nici A Treia Invazie nu e ceea ce pare a fi, misiunea Flotei este mai
complicată şi poate că nici Gandacii nu sunt chiar „varelse”&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/894920331546225735/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/05/orson-scott-card-jocul-lui-ender.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/894920331546225735'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/894920331546225735'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/05/orson-scott-card-jocul-lui-ender.html' title='Orson Scott Card - Jocul lui Ender'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-3754425111169605988</id><published>2013-04-19T15:10:00.002-07:00</published><updated>2013-08-02T05:14:46.373-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="jenő rejtő (p.howard)"/><title type='text'>Jenő Rejtő (P. Howart) – Fred-Jeg, Căpitanul</title><content type='html'>&lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2; }P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;,serif; font-size: 11pt; }P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; }P.ctl { font-size: 11pt; }&lt;/style&gt;


&lt;br /&gt;
&lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2; }P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;,serif; font-size: 11pt; }P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; }P.ctl { font-size: 11pt; }&lt;/style&gt;


&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; &lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;Scrierile
lui Jenő Rejtő, asemenea cărții de față, au fost incadrate în
așa-numitul stil ”pulp”. Lăsând  teoria la o parte, cartea are
întradevăr &lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt; &lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;o
acțiune savuroasă, uneori neliniară, pe mai multe planuri și cu o
intrigă destul de complexă. Și, bineînțeles, un umor specific
genului: de cele mai multe ori sec, dar prezentat în așa fel încât
chiar și un pretențios în ale umorului (există așa ceva?) nu
poate să nu îl aprecieze. &lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;Cum am
putea privi de exemplu un schimb de replici (care mie mi-a rămas in
minte) ca acesta:&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;br /&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- ... Vrei
să lucrezi?&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- Nu.&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- De ce?&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- Nu pot
fi convins.&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- Din ce
cauză?&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- Anul
trecut am furat la Neapole un veston cadrilat și de atunci am
senzația că m-am născut să fiu domn. Am hotărât să nu mai
lucrez.&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- Înainte
ai lucrat?&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&lt;i&gt;

&lt;/i&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;i&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;- Nu. Dar
îmi lipsea motivul.&lt;/span&gt;&lt;/i&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;br /&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cel
fără dorință de lucru este chiar unul din personajele principale
ale cărții – Jimmy Gurălată – descris de autor în douaă
cuvinte ca fiind ”un om de lume”, de fapt un pierde-vară
profesionist, cu antecedente penale, care nu se dă în lături de la
un câștig usor (pe căi mai mult sau mai puțin ortodoxe) dar
totuși un om dintr-o bucată și cu un anume simț al dreptății
(remarcați contradicțiile), după cum se va vedea în cele din
urmă. Pornind de la o încăierare într-un bar, Jimmy Gurălată
ajunge pe un vapor de lux unde cunoaște un principe care călătorește
incognito și schimba locul cu acesta (la dorința principelui, să
nu mă înțelegeți greșit), principele &lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;aproape
că se pierde în lumea interlopă, &lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;i&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;ar
&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;în&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;
&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;decorul&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;
acestei povești evoluază și un misterios individ numit sau
poreclit Fred-Jeg, căruia toți îi spun ”căpitanul” fără să
știe exact de ce... Cred că dacă cineva ar încerca să ecranizeze
această poveste, cel mai nimerit ar fi Quentin Tarantino!&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Jenő
Rejtő a publicat mai multe cărți sub presudonimul P. Howart pentru
a-și ascunde originile evreiești care ar fi fost o problemă în
Ungaria fascistă (a trăit in perioada 1905 -1943 &lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-style: normal;&quot;&gt;și
a murit undeva pe frontul de est, in Uniunea Sovietică). Interzis
până in 1960,  odată reluată publicarea, scrierile lui lui s-au
bucurat de un real succes. Nu am știință să se fi publicat la noi
și alte cărți ale lui, dar, pornind de la această carte, sunt
sigur că și celelalte le-aș citi cu aceeași plăcere.&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/3754425111169605988/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/04/jeno-rejto-p-howart-fred-jeg-capitanul.html#comment-form' title='3 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3754425111169605988'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3754425111169605988'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/04/jeno-rejto-p-howart-fred-jeg-capitanul.html' title='Jenő Rejtő (P. Howart) – Fred-Jeg, Căpitanul'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>3</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-979218464368144385</id><published>2013-02-21T13:07:00.002-08:00</published><updated>2013-02-21T13:07:57.428-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="alexandre dumas"/><title type='text'>Alexandre Dumas - Cei Trei Muschetari</title><content type='html'>


 
 
 
 &lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;
 &lt;!--
  @page { margin: 0.79in }
  P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: #00000a; line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2 }
  P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;, serif; font-size: 11pt; so-language: ro-RO }
  P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; so-language: ro-RO }
  P.ctl { font-family: ; font-size: 11pt; so-language: ar-SA }
 --&gt;
 &lt;/style&gt;


&lt;br /&gt;



 
 
 
 &lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;
 &lt;!--
  @page { margin: 0.79in }
  P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: #00000a; line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2 }
  P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;, serif; font-size: 11pt; so-language: ro-RO }
  P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; so-language: ro-RO }
  P.ctl { font-family: ; font-size: 11pt; so-language: ar-SA }
 --&gt;&lt;/style&gt;


 
 
 
 &lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;
 &lt;!--
  @page { margin: 0.79in }
  P { margin-bottom: 0.08in; direction: ltr; color: #00000a; line-height: 115%; widows: 2; orphans: 2 }
  P.western { font-family: &quot;Calibri&quot;, serif; font-size: 11pt; so-language: ro-RO }
  P.cjk { font-family: &quot;Droid Sans Fallback&quot;; font-size: 11pt; so-language: ro-RO }
  P.ctl { font-family: ; font-size: 11pt; so-language: ar-SA }
 --&gt;
 &lt;/style&gt;


&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in; text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;a href=&quot;https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiyuP96QBkUso2PjXs_fZbYxUgGyNXpaxs0pwSmmIuUnmcfSV3_WElKFUKCwQcwAyARVAPTHFmmfC5-AHS5UVDegdyaUQLO5rqit9_bnWnOUM4PuEiRGDV3tOvx0zXuR-ekMyWYoiW9Vpj/s1600/musketeers.jpg&quot; imageanchor=&quot;1&quot; style=&quot;clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;&quot;&gt;&lt;img border=&quot;0&quot; src=&quot;https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiyuP96QBkUso2PjXs_fZbYxUgGyNXpaxs0pwSmmIuUnmcfSV3_WElKFUKCwQcwAyARVAPTHFmmfC5-AHS5UVDegdyaUQLO5rqit9_bnWnOUM4PuEiRGDV3tOvx0zXuR-ekMyWYoiW9Vpj/s1600/musketeers.jpg&quot; /&gt;&lt;/a&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Utopia, serif;&quot;&gt; &lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt;Când
m-am hotărât să scriu acest blog despre cărți nu credeam că o
să scriu si despre muschetarii lui Dumas. Am citit cartea cu mult
timp în urmă și mi se părea prea îndepărtată, prea cunoscută
și cumva prea banală: cine nu a auzit de ea? Au venit însă
sărbătorile de iarnă iar posturile de televiziune de la noi s-au
întrecut în a difuza diverse ecranizări ale celebrei povești,
ocazie cu care am constatat doua lucruri: unu - ecranizarile sunt
destul de departe de cartea care le-a stat la bază și - doi –
foarte puțină lume a citit cartea, majoritatea au vazut diversele
ecranizări și au rămas cu percepțiile imprimate de acestea. În
aceasta situație, am pus din nou mâna pe carte și am
redescoperit-o cu o placere deosebită, ceea ce vă recomand cu
caldură să faceți!&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt;
&lt;/span&gt;&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in; text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt; Văzută
prin mintea mea de acum și nu prin cea de copil (eram prin clasa a
V-a când am citit-o prima dată) cartea este deosebit de placută,
ușoară și atractivă. Este o carte de aventuri care ”se citește
de la sine”, te ține cu sufletul la gură și îți stârnește
curiozitatea, având și o doză de exagerare (mi se pare aproape
imposibil, de exemplu, ca o femeie ca Milady de Winter să nu-și
recunoască amantul, indiferent cât ar fi de întuneric). Cartea
urmărește povestea unui tânăr gascon – d&#39;Artagnan – care
călătorește la Paris undeva în jurul anului 1625 pentru a deveni
muschetar. Aici se întâlnește cu Athos, Porthos și Aramis,
muschetari cu acte în regulă, cu care leagă o trainică prietenie.
Împreună trec prin diverse aventuri care le pun la încercare
iscusința în mânuirea sabiei, dar și inteligența și nu în
ultimul rând prietenia și încrederea reciprocă, acestea din urmă
dovedindu-se de multe ori cele mai puternice arme. Cadrul istoric
este real, evenimentele majore care se petrec în fundal putând fi
ușor identificate (asediul orașului La Rochelle), ca si personajele
istorice reale (regele Ludovic al XIII-lea, cardinalul Richelieu,
ducele de Buckingham). Însuși personajul principal pare a fi unul
real, Alexandre Dumas mărturisind ca la scrierea cărții s-a
inspirat din două manuscrise aparent originale: ”Memoriile
domnului  d&#39;Artagnan, locotenent căpitan în prima companie a
muschetarilor regelui” care l-a inspirat, pentru ca mai apoi să
regasească personajele în ”Memoriile domnului conte de La Fere”&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt;
&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in; text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt; Recitind
cartea am redescoperit personajele și mi-am dat seama cât de mult a
schimbat Hollywood-ul percepția asupra lor. Cardinalul Richelieu, de
exemplu, prezentat ca principalul personaj negativ, a fost în
realitate un mare om de stat, poate primul prim-ministru din istoria
omenirii,  care a consolidat Franța apărând-o de dușmanii interni
și externi, suportând în același timp un monarh plictisit, o
regină infidelă (și nefericită) și ciocnindu-se periodic cu
niște muschetari care, de ce să nu recunoaștem, uneori pot fi
catalogați ca fiind zurbagii. Pe de altă parte, personajul cu
adevărat negativ și malefic al poveștii este Milady de Winter –
o frumusețe mortală care își urmărește propriile planuri,
manipulată însă cu o artă desăvârșită de același cardinal. Toate acestea nu fac decât să completeze o scenă pe care evoluază distinsul dar misteriosul Athos, șugubățul Porthos, tăcutul Aramis și tânărul, vulcanicul și de cele mai multe ori nechibzuitul &lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt;d&#39;Artagnan, gata oricând să scoată sabia din teacă dacă se simte insultat (ca să mă înțelegeți corect, pentru &lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt;d&#39;Artagnan asta putea însemna orice, de la o provocare pe față la o simplă privire)&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt;
&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;western&quot; lang=&quot;ro-RO&quot; style=&quot;margin-bottom: 0.14in; text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;&quot;&gt; Ce
pot să spun mai mult? ”Cei trei muschetari” este cartea pe care
fiecare adolescent ar trebui să o citească. Dacă totuși ați
”sărit-o din schemă” vă asigur ca și mult mai târziu poate
fi citită cu aceeași plăcere&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/979218464368144385/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/02/alexandre-dumas-cei-trei-muschetari.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/979218464368144385'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/979218464368144385'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2013/02/alexandre-dumas-cei-trei-muschetari.html' title='Alexandre Dumas - Cei Trei Muschetari'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><media:thumbnail xmlns:media="http://search.yahoo.com/mrss/" url="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiyuP96QBkUso2PjXs_fZbYxUgGyNXpaxs0pwSmmIuUnmcfSV3_WElKFUKCwQcwAyARVAPTHFmmfC5-AHS5UVDegdyaUQLO5rqit9_bnWnOUM4PuEiRGDV3tOvx0zXuR-ekMyWYoiW9Vpj/s72-c/musketeers.jpg" height="72" width="72"/><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-6921248759404092300</id><published>2012-12-24T05:07:00.002-08:00</published><updated>2012-12-24T05:07:36.958-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="jean marie auel"/><title type='text'>Jean Marie Auel - Clanul Ursului de Peșteră</title><content type='html'>&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNoSpacing&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;&amp;nbsp;Jean
Marie Auel a scris o serie întreagă de carți pe care a numit-o generic „Copiii
Pamântului” în care abordează o perioadă îndepărtată și puțin cunoscută din
istoria umanității: epoca de piatră. &lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNoSpacing&quot; style=&quot;text-align: justify; text-indent: 35.4pt;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Prima carte din această serie
este „Clanul Ursului de Peșteră”. Trecând peste cadrul istoric general, cartea speculează
interacțiunea dintre cele două „ramuri” ale speciei umane, respectiv „omul de
Neanderthal” si „homo sapiens” (sau „omul de Cro-Magnon” dacă vreți). Mulți ani
mai târziu (cartea a fost publicată în 1980) oamenii de știință au obținut
dovezi cum că aceste interacțiuni chiar au avut loc iar testele genetice au
arătat ca exista un procent (e drept, foarte mic) din ADN-ul nostru pe care îl
datorăm omului de Neanderthal.&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNoSpacing&quot; style=&quot;text-align: justify; text-indent: 35.4pt;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Povestea sună cam așa: Un
cutremur de pământ distruge o așezare a „oamenilor de Cro-Magnon”, singurul
supraviețuitor fiind o fetiță de 5 ani. Același cutremuri a distrus și o
peșteră în care sălășluiau „oameni de Neanderthal” dar aceștia au supraviețuit
și acum își caută un nou cămin sub conducerea lui Brun, liderul clanului. În
drumul lor găsesc fetița speriată, flămândă, rănită și bolnavă, iar femeii-vraci
Iza i se face milă de ea și o salvează iar mai apoi o adoptă, cu sprijinul
fratelui ei Creb „Mog-ur” – liderul spiritual al tribului, în ciuda faptului că
fetița aparținea „Celorlalți” și acest lucru nu era văzut cu ochi buni de
membrii clanului. Fetița – Ayla – crește astfel alături de neanderthalieni,
învățându-le limba și obiceiurile dar conștientă mereu de „ciudățenia” ei, atât
fizică dar mai ales mentală: mintea ei este tot timpul cu câțiva pași înaintea
celorlalți, depașindu-l fără probleme chiar și pe marele Mog-ur. Mi-a plăcut în
mod special scena în care Mog-ur o învață pe Ayla „magie”, nimic altceva decât
matematică și astonomie elemntară: cum să țină evidența fazelor lunii pentru a
stii de exemplu cât mai este până la venirea iernii. Ayla nu numai că înțelege
foarte repede dar împinge calculul și mai departe, spre o formă primitivă de
calendar, despre care Mog-ur crede că este magie foarte avansată. Cartea accentuază
mereu diferențele dintre cele două ramuri ale evoluției, din care una era deja
intr-o fundătură evolutiva iar cealaltă va prospera, ajungând la... ceea ce
vedem astăzi. Cartea este plină de culoare, prezentând de la aspecte ale vieții
de zi cu zi până la întâlniri tribale și vânătoarea marelui mamut, iar
personajele sunt cel puțin interesante. Cu puțină imaginație din partea
cititorului, o întreagă lume de mult apusă prinde viată din paginile acestei
cărți minunat scrise.&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;line-height: 115%;&quot;&gt;&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;line-height: 115%;&quot;&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; Din păcate, pentru a citi această carte va trebui să
faceți apel la limba lui Shackespeare, nu am știință ca cineva să o fi publicat
în limba lui Eminescu. Sper să o vedem cât de curând și tradusă.&lt;/span&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;/span&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/6921248759404092300/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/12/jean-marie-auel-clanul-ursului-de.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6921248759404092300'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/6921248759404092300'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/12/jean-marie-auel-clanul-ursului-de.html' title='Jean Marie Auel - Clanul Ursului de Peșteră'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-3344021170002229667</id><published>2012-11-22T13:57:00.003-08:00</published><updated>2012-11-23T04:15:50.861-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="pavel coruț"/><title type='text'>Pavel Coruț – Fulgerul Albastru</title><content type='html'>&lt;span style=&quot;line-height: 100%;&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;Perioada
comunistă a României era numită de către regimul din acea vreme
„Epoca de Aur”. Unii mai glumeți din fire îi spun și acum tot
„Epoca de Aur”, accentuând însă ghilimelele, sau îi spun
„vremea lu&#39; tovarășu&#39;”. Alții îi spun „vremea de tristă
amintire”. În vorbirea comună s-au impus mai mult expresiile
„vremea comunismului” sau „timpul lui Ceaușescu”. Indiferent
care expresie o preferăm, nu se poate scrie o carte despre acea
perioadă (mai ales una de spionaj) și să se facă abstracție de o
anume instituție a statului urâtă de mulți, blamată de la fel de
mulți, amintită doar în șoaptă și temută de toată lumea:
Securitatea. Tocmai pornind de la această instituție, Pavel Coruț
– el însuși ofițer în contraspionajul militar – scrie o serie
întreagă de cărți, denumită generic „Octogonul” și mai cu
seamă primele două volume („Quinta spartă” și „Fulgerul
Albastru”) a căror acțiune se petrece înainte de Decembrie 1989.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;line-height: 100%; margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Din
capul locului trebuie spus că Securitatea este percepută de românul
de rând numai pe jumătate: acea parte care se ocupa de poliție
politică, care asculta telefoane și care făcea tot felul de
mizerii. Aceste lucruri au fost o realitate și nu are rost să le
negăm. Securitatea a avut însă și o altă față: un puternic
serviciu de spionaj și contraspionaj, oameni deosebit de inteligenți
și extraordinar pregătiți care și-au servit țara, plătind de
multe ori cu viața în lupta pe acest front invizibil al serviciilor
secrete. Aici lupta se dă pe viață și pe moarte, nu există
reguli, eroii rămân anonimi iar învinșii sunt de cele mai multe
ori morți sau captivi  în mâinile dușmanului, ceea ce înseamnă
tot cam același lucru. Cartea aruncă astfel o lumină nouă asupra
serviciilor speciale în general și a celor din România pre si
postcomunistă în special, iar experiența autorului în domeniu își
spune cuvântul. Așadar...&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;line-height: 100%; margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; A
fost odată ca niciodată, cândva prin anii &#39;80, un agent special
(nu știu cum sa-i zic altfel) puțin idealist și fără pretenții
de James Bond pe nume Laurențiu Cremene din serviciul de
contraspionaj militar al României. Viața lui Cremene ia o turnură
radicală în momentul în care este pus în situația de a-l urmări,
desconspira și prinde pe ucigașul tatălui său, un spion KGB care
încearcă să se infiltreze în inima serviciilor secrete ale
României. Întâmplările dramatice prin care trece îl fac să afle
cine sunt cei mari și cum împart puterea, cum sunt priviți ei,
agenții secreți, ca niște simple arme în folosul statului, cât
de ușor îi este pusă în pericol familia și chiar... cum îl
înșeală nevasta. Limita suportabilității până la care poate fi
împins un agent secret este cu siguranță mult mai mare decât a
oricărui om obișnuit, iar cel care rămâne cu mintea întreagă nu
poate deveni altceva decât un luptător de elită. Și tot în
iureșul acestor evenimente, Cremene intră în contact cu o divizie
cu totul specială din cadrul serviciului român de securitate:
Octogonul. Mai mult, în interiorul Octogonului Cremene află despre
folosirea elementelor „neconvenționale”, căci, după cum am mai
spus, acest război este fără reguli: hipnoză, parapsihologie,
ceea ce am numi generic ”paranormal”; și odată cu asta, mai
află o taină a neamului nostru, o taină atât de mare încât
trebuie să o vezi cu proprii ochi ca să o crezi și să o înțelegi:
Fulgerul Albastru.&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;line-height: 100%; margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Avem
așadar o carte de spionaj și teorie a conspirației cu o poveste
despre care autorul a afirmat în câteva rânduri ca este în mare
adevărată, deși a schimbat multe la ea, combinată cu ceva
politică,  presărată cu puțin fantastic și un pic de mistică,
reușind astfel să te pună pe gânduri, mai ales că finalul se
suprapune cu evenimentele din Decembrie 1989. Ineditul cărților lui
Pavel Coruț const&lt;span style=&quot;line-height: 100%;&quot;&gt;ă&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;line-height: 100%;&quot;&gt;&amp;nbsp;și în faptul că sunt împărțite în doua
părți: ficțiune și non-ficțiune. Povestea lui Laurențiu Cremene
și a Octogonului sunt partea de fic&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;line-height: 100%;&quot;&gt;ț&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;line-height: 100%;&quot;&gt;iune și mă voi limita la
asta, căci acesta este scopul blogului meu. Despre partea de
non-ficțiune voi spune doar că prezintă analize și aprecieri cu
privire la personajele politice și starea din acea vreme. Vă
recomand doar, &amp;nbsp;atunci când citiți cartea, să fiți
atenți atunci când veți fi tentați să priviți conținutul
cărții ca fiind ceva real,  disimulat într-o lucrare de ficțiune.
Disimularea este, în cele din urmă, un instrument al
contraspionajului.&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/3344021170002229667/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/11/pavel-corut-fulgerul-albastru.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3344021170002229667'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3344021170002229667'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/11/pavel-corut-fulgerul-albastru.html' title='Pavel Coruț – Fulgerul Albastru'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-981504344453854586</id><published>2012-10-20T12:11:00.000-07:00</published><updated>2026-02-14T11:47:01.289-08:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="michael crichton"/><title type='text'>Michael Crichton - Jurassic Park</title><content type='html'>&lt;style type=&quot;text/css&quot;&gt;
 &lt;!--
  @page { margin: 0.79in }
  P { margin-bottom: 0.08in }
 &lt;/style&gt;
 --&amp;gt;


&lt;br /&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&lt;a href=&quot;https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtyjOiLrDZ8QwXVsDfww1hE-iM82vIM06xoGifRkre5pyqfJqJ1uMPkMW2P2dt3Kx0aaFwJtp5sc-Lkh84og56wFzJxZyVv01RHusD11ZP-grHQ4B-_xepuxC5Baj-qoB7IFdj511eBkCt/s1600/Jurassic+Park.jpeg&quot; style=&quot;clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;&quot;&gt;&lt;img border=&quot;0&quot; src=&quot;https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtyjOiLrDZ8QwXVsDfww1hE-iM82vIM06xoGifRkre5pyqfJqJ1uMPkMW2P2dt3Kx0aaFwJtp5sc-Lkh84og56wFzJxZyVv01RHusD11ZP-grHQ4B-_xepuxC5Baj-qoB7IFdj511eBkCt/s1600/Jurassic+Park.jpeg&quot; /&gt;&lt;/a&gt;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Când aveam vreo 5 ani
am văzut pentru prima dată un atlas zoologic si am aflat despre
dinozauri. Ca la orice copil (zic eu) mi s-a ”aprins” imediat
imaginația. Nu știu alții cum sunt, dar mie mi-a rămas ”aprinsă”
și azi, iar cartea lui Crichton și filmul lui Spielberg nu au facut
decât să pună paie pe foc.&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; La vremea când a apărut
”Jurassic Park” oița Dolly nu ajunsese incă să behăie, dar de
posibilitatea de a se obține un organism viu, complet și funcțional
pornind doar de la lanțul de ADN se vobea de multă vreme. Michael
Crichton nu a făcut decât să anticipeze ce avea să vină
(Jurassic Park: 1990, oița Dolly:1996) și să intre puțin pe
domeniul fantasticului, presupunând că într-un fel sau altul vom
reuși să facem rost de un lanț ADN complet de... dinozaur! De fapt
acesta nu este decât pretextul pentru o carte excelentă care a
devenit astfel cartea definitorie a lui Crichton și care este citită
pe nerăsuflate de toți cei care au ”dinozauri pe creier”&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Nu am să insist pe
povestea în sine, este în mare cunoscută: Un miliardar excentic
(John Hammond) imaginează un mod inedit de a obține ADN de
dinozaur, respectiv din interiorul insectelor care au ”ciupit”
dinozaurul respectiv si apoi au avut ghinionul să fie prinse în
rășina unui copac. Rașina s-a transformat de-a lungul milioanelor
de ani în chihlimbar iar insecta a rămas perfect conservată în
interior, cu tot cu prețioasa ei încărcătură. Ideea
funcționează, laboratoarele lui Hammond obțin ADN-ul de
dinozaur... iar miliardarul se gândește să construiască o grădină
zoologică imensă în care oamenii să poată veni să vadă
dinozaurii. Dacă acest lucru chiar s-ar întâmpla, cred că am
vorbi fără doar si poate de afacerea secolului. Imaginați-vă
numai... În fine, parcul este gata iar Hammond invită o echipă de
consultanți să-și dea cu părerea: un paleontolog (Allan Gran), un
paleobotanist (Ellie Settler) și un matematician specializat în
teoria haosului (Ian Malcolm). Miza este foarte mare, banii sunt
mulți, presiunea imensă, așa că lucrurile pot scăpa foarte ușor
de sub control...&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cartea atinge câteva
teme majore, specifice acestei perioade. Michael Crichton le tratează
foarte pe larg, uneori direct, alteori prin intemediul personajelor.
Vorbim de clonare, de progresul tehnologic, de limitele peste care ar
trebui sau nu ar trebui să trecem, aplicarea celor mai noi teorii și
nu în ultimul rând de faptul că un sistem viu este de cele mai
multe ori imprevizibil: viața găseste întotdeauna o soluție;
poate drumul pe care îl alege este periculos, dar acolo unde multe
forme de viață vor pieri, altele vor prospera. Nu știu cât s-a
documentat Crichton când a scris cartea, dar cea mai mare parte a
tehnologiei descrise de el era deja disponibilă la momentul
respectiv, datele tehnice sunt foarte exacte și ample atât din
domeniul paleontologiei, zoologiei și geneticii cât și al
matematicii, informaticii și a tehnologiei de vârf în general.
Practic, după ce am citit Jurassic Park am prins drag de genetică! Și, in totală contradicție cu ce am învățat la școală, se pare că dinozaurii aveau inima tetracamerală și pompând sânge cald...&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Trebuie să mai spun că
toate personajele din carte mi-au placut: personaje puternice,
super-profesioniști in domeniul lor de activitate, cu viziuni
proprii asupra modului cum ar trebui să arate lucrurile. Imposibil
să nu te identifici măcar cu unul! Ian Malcom – matematicianul,
care încercă să descrie lucruri practice folosind modele
matematice; Allan Grant și Ellie Settler – cercetătorii obișnuiți
cu munca din teren, (oarecum în opoziție totală cu Macolm); Henry
Wu – geneticianul responsabil cu ”crearea” dinozaurilor; John
Arnold – inginerul care a proiectat parcul, Muldoon – vânătorul
care interactionează direct cu animalele, și lista poate continua.
Cam fiecare personaj are un moment al lui, fie în care explică fie
în care poartă un monolog interior din care rezultă o latură a
parcului pe care toți incercă sa-l țină sub control.&lt;/div&gt;
&lt;div align=&quot;JUSTIFY&quot; style=&quot;margin-bottom: 0in;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Ce-ar mai fi de adaugat
înainte de ”lectură placută”? Doar câteva cuvinte:
Tyrannosaurus, Velociraptor, Triceratops, Stegozaurus, Apatosaurus,
Procompsognathus, Cearadactylus...&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/981504344453854586/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/10/michael-crichton-jurassic-park.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/981504344453854586'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/981504344453854586'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/10/michael-crichton-jurassic-park.html' title='Michael Crichton - Jurassic Park'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><media:thumbnail xmlns:media="http://search.yahoo.com/mrss/" url="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtyjOiLrDZ8QwXVsDfww1hE-iM82vIM06xoGifRkre5pyqfJqJ1uMPkMW2P2dt3Kx0aaFwJtp5sc-Lkh84og56wFzJxZyVv01RHusD11ZP-grHQ4B-_xepuxC5Baj-qoB7IFdj511eBkCt/s72-c/Jurassic+Park.jpeg" height="72" width="72"/><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-8992506106632116242</id><published>2012-09-19T22:24:00.000-07:00</published><updated>2012-09-19T22:24:06.176-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="anatoli ivankin"/><title type='text'>Anatoli Ivankin - Ultimul kamikaze</title><content type='html'>&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp;În anii 1274 și 1281 mongolii încearcă să învadeze Japonia cu &amp;nbsp;flote navale impresionante. Atunci s-au stârnit kamikaze, ”vânturile divine”, care au pus capăt ambițiilor lui Kubilai de a pune stăpânire pe Țara Soarelui Rasare. Mulți ani mai târziu, în anii 1944-1945, ”vânturile divine” sunt invocate de această dată de om pentru a opri o nouă invazie&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp;Anatoli Ivankin dedică ceastă carte faimoșilor piloți japonezi din cel de-al Doilea Razboi
Mondial, care nu au ezitat sa-și dea viața într-o ultimă încercare disperată de
a întoarce soarta razboiului din Pacific&lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp;Povestea îl
urmărește pe Yasuziro Hattori, un tânăr pilot de vânătoare japonez prins în aceast infernal
război, de la școala de aviație și până la finalul neașteptat al războiului care
se împletește cu destinul tânărului. Cartea surprinde principalele momente ale
raboiului din Pacific, de la atacul de la Pearl Harbour până la batalia de la
Midway și finalul tragic al detonării celor două bombe atomice, iar în paralel
cu asta, evoluția personajului care devine un pilot de vânătoare experimentat
și este desemnat să antreneze piloții mai tineri și în final sa-i pregătească
pe aceștia pentru a deveni ceea ce a intrat în istorie sub numele de ”piloți
kamikaze”. &lt;/span&gt;Atmosfera cărții este întregită de d&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;etalii cum ar fi atmosfera din școala de aviație,
atitudinea comandanților, opiniile militarilor despre soarta războilui sau
atitudinea familiilor rămase acasă. Cartea este de asemenea structurată oarecum ”în oglindă”, în paralel cu povestea japoneză curgând si una americana, a omologului lui Yasuziro, de cealaltă parte a baricadei, diferențele de cultură și abordare devenind astfel mult mai evidente&lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp;Cultura asiatică
în general (și cea japoneză poate în mod special) prezintă numeroase
particularități pe care noi le găsim uneori bizare sau ciudate și trebuie să
acceptăm pur si simplu că, după cum spunea personajul Traian Brad în seria de
filme cu ”Ardelenii”, ”așa e obiceiul pe la dumnealor”. Cărțile care surprind
această cultură și sunt scrise de un non-asiatic au marea calitate că pun
accentul tocmai pe aceste diferențe culturale, lucruri care fără doar și poate
l-au impresionat pe scriitor. Este și cazul cărții de față, unde afăm de
exemplu despre obiceiul japonezilor de a-și schimba numele, devenind astfel o
nouă persoană, care poate chiar să organizeze funeraliile celui dintâi. &lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp;Pe scurt deci, o
carte depre onoare, curaj, patriotism, presărată cu drame personale și având ca
fundal un război devastator care a marcat definitiv destinul unei natiuni. Nu
știu câte șanse sunt să o mai găsiți în afara anticariatelor, dar merită citită. Sper se se reediteze într-o zi.&lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/8992506106632116242/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/09/anatoli-ivankin-ultimul-kamikaze.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/8992506106632116242'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/8992506106632116242'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/09/anatoli-ivankin-ultimul-kamikaze.html' title='Anatoli Ivankin - Ultimul kamikaze'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-67869994919990476</id><published>2012-09-03T02:19:00.000-07:00</published><updated>2012-09-03T02:21:23.321-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="george toparceanu"/><title type='text'>George Topârceanu - Rapsodii de toamnă</title><content type='html'>&lt;b style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;I&lt;/b&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;A trecut întâi o boare&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Pe deasupra viilor,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi-a furat de prin ponoare&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Puful păpădiilor.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cu acorduri lungi de liră&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;I-au răspuns fâneţele.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Toate florile şoptiră,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Întorcându-şi feţele.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Un salcâm privi spre munte&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Mândru ca o flamură.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Solzii frunzelor mărunte&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;S-au zburlit pe-o ramură.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Mai târziu, o coţofană&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Fără ocupaţie&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;A adus o veste-n goană&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi-a făcut senzaţie:&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cică-n munte, la povarnă,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Plopii şi răsurile&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Spun că vine-un vânt de iarnă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Răscolind pădurile.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi-auzind din depărtare&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Vocea lui tiranică,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Toţi ciulinii pe cărare&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Fug cuprinşi de panică...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Zvonul prin livezi coboară.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Colo jos, pe mlaştină.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;S-a-ntâlnit un pui de cioară&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;C-un bâtlan de baştină&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi din treacăt îi aruncă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Altă veste stranie,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;C-au pornit-o peste luncă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Frunzele-n bejanie!&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;b style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;II&lt;/b&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Într-o clipă, alarmate,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ies din şanţuri vrăbiile.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Papura pe lac se zbate&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Legănându-şi săbiile.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Un lăstun, în frac, apare&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Sus pe-un vârf de trestie&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ca să ţie-o cuvântare&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;În această chestie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Dar broscoii din răstoacă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Îl insultă-n pauze&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi din papură-l provoacă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cu prelungi aplauze.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Lişiţele-ncep să strige&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ca de mama focului.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cocostârci, pe catalige,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Vin la faţa locului.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Un ţânţar, nervos şi foarte&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Slab de constituţie,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;În zadar vrea să ia parte&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi el la discuţie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Când deodată un erete,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Poliţai din naştere,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Peste baltă şi boschete&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Vine-n recunoaştere&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cu poruncă de la centru&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Contra vinovatului,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ca să-l aresteze pentru&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Siguranţa statului...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;De emoţie, în surdină,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Sub un snop de bozie,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;O păstaie de sulcină&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;A făcut explozie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;b style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;III&lt;/b&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Florile-n grădini s-agită.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Peste straturi, dalia,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ca o doamnă din elită&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Îşi îndreaptă talia.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Trei petunii subţirele,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Farmec dând regretelor,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Stau de vorbă între ele:&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&quot;Ce ne facem, fetelor?...&quot;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Floarea-soarelui, bătrână,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;De pe-acum se sperie&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;C-au să-i cadă în ţărână&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Dinţii, de mizerie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi cu galbena ei zdreanţă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Stă-n lumina matură,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ca un talger de balanţă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Aplecat pe-o latură...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Între gâze, fără frică&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Se re-ncep idilele.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Doar o gărgăriţă mică,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Blestemându-şi zilele,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Necăjită cere sfatul&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Unei molii tinere,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Că i-a dispărut bărbatul&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;În costum de ginere.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Împrejur îi cântă-n şagă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Greierii din flaute.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;&quot;Uf, ce lume, soro dragă!&quot;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Unde să-l mai caute?&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;L-a găsit sub trei grăunţe&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Mort de inaniţie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi-acum pleacă să anunţe&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cazul la poliţie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;b style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;IV&lt;/b&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Buruienile-ngrozite&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;De-aşa vremi protivnice&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Se vorbiră pe şoptite&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Să se facă schivnice.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi cum ştie-o rugăciune&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Doamna măsălariţă,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Tot soborul îi propune&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;S-o aleagă stariţă.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Numai colo sus, prin vie,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Rumenele lobode&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Vor de-acuma-n văduvie&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Să trăiască slobode.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Vezi! de-aceea mătrăguna&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;A-nvăţat un brusture&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Să le spuie-n faţă una&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Care să le usture!...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Jos, pe-un vârf de campanulă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Pururea-n vibraţie,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Şi-a oprit o libelulă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Zborul plin de graţie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Mic, cu solzi ca de balaur,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Trupu-i fin se clatină,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Giuvaer de smalţ şi aur&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cu sclipiri de platină.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;b style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;V&lt;/b&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Dar deodată, pe coline&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Scade animaţia...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;De mirare parcă-şi ţine&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Vântul respiraţia.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Zboară veşti contradictorii,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Se-ntretaie ştirile...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ce e?... Ce e?... Spre podgorii&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Toţi întorc privirile.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Iat-o!... Sus în deal, la strungă,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Aşternând pământului&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Haina ei cu trenă lungă&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;De culoarea vântului,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;S-a ivit pe culme Toamna,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Zâna melopeelor,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Spaima florilor şi Doamna&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cucurbitaceelor...&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Lung îşi flutură spre vale,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Ca-ntr-un nimb de glorie,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Peste şolduri triumfale&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Haina iluzorie.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Apoi pleacă mai departe&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Pustiind cărările,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Cu alai de frunze moarte&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Să colinde zările.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;. . . . . . . . . . . . . . .&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;. . . . . . . . . . . . . . .&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Gâze, flori întârziate!&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Muza mea satirică&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;V-a-nchinat de drag la toate&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Câte-o strofă lirică.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;br style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot; /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Iarna mizerabilă,&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Mă cuprinde o tristeţe&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;background-color: white; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;&quot;&gt;Iremediabilă...&lt;/span&gt;
</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/67869994919990476/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/09/george-toparceanu-rapsodii-de-toamna.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/67869994919990476'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/67869994919990476'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/09/george-toparceanu-rapsodii-de-toamna.html' title='George Topârceanu - Rapsodii de toamnă'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-3272910569958412550</id><published>2012-08-11T01:09:00.003-07:00</published><updated>2012-08-11T01:26:01.224-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="tom clancy"/><title type='text'>Tom Clancy - Vânătoarea lui &quot;Octombrie Roşu&quot;</title><content type='html'>&lt;div class=&quot;separator&quot; style=&quot;clear: both; text-align: center;&quot;&gt;
&lt;a href=&quot;https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidATyTpWWsWZsb5FVSgJDv2pa4blZmVN3N0fCHkJi8YeCtX5A5bBhhDNPsa4v0yq8pPklKtYwYFlzJH_JP-OncZpg5awECa6ZJzvVBBTFaJhf-h1a4as3EdcVBjev_5j8UUoVPK1VF06If/s1600/Octombrie+Rosu.jpg&quot; imageanchor=&quot;1&quot; style=&quot;clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;&quot;&gt;&lt;img border=&quot;0&quot; src=&quot;https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidATyTpWWsWZsb5FVSgJDv2pa4blZmVN3N0fCHkJi8YeCtX5A5bBhhDNPsa4v0yq8pPklKtYwYFlzJH_JP-OncZpg5awECa6ZJzvVBBTFaJhf-h1a4as3EdcVBjev_5j8UUoVPK1VF06If/s1600/Octombrie+Rosu.jpg&quot; /&gt;&lt;/a&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Verdana, sans-serif; text-align: justify;&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; Atunci cand vorbim de forţele
militare ale unei ţări cu deschidere la mare trebuie să luăm în calcul forţele
navale; daca ţara respectivă emite ceva pretenţii, sigur trebuie să vorbim şi
despre submarine; dacă vorbim de o putere nucleară, atunci trebuie să ne
referim la submarine propulsate de un reactor nuclear şi purtătoare de rachete
balistice; iar dacă ţara respectivă este URSS, atunci trebuie să ne referim
neapărat la cele mai mari submarine militare construite vreodată: cele pe care
ruşii le numesc „Akula” (adica rechin) iar NATO „Typhoon”. &amp;nbsp;Cu o lungime de 175m, un deplasament de 48000t,
propulsat de două reactoare nucleare de cate 190MW(254800 cai-putere) fiecare,
putând să atingă adâncimi de până la 400m unde poate sta până la 120 de zile şi
cu un scriitor ca Tom Clancy care îi acordă atentie, avem iarăşi toate
premizele unui tehnothriller de primă mână.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;div style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Verdana, sans-serif;&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;&amp;nbsp;&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;font-family: Verdana, sans-serif;&quot;&gt;Tom Clancy îşi imaginează astfel
(cartea a apărut în 1984) unul din cele mai temute scenarii din timpul
Războiului Rece: Uniunea Sovietică montează pe un submarin din clasa Typhoon (numit
„Octombrie Roşu”) un nou mijloc de propulsie care nu face aproape nici un
zgomot. Submarinul devine astfel aproape imposibil de detectat şi poate trece
fară probleme de sitemele defensive ale NATO, putând ajunge până pe coastele
Statelor Unite. Comanda submarinului este încredinţată capitanului Marko
Alexandrovich Ramius, unul din cei mai buni comandanţi de submarin. Îndată după
lansare însă se pare ca Ramius are alte planuri... submarinul pleacă într-o
direcţie necunoscută faţă de ordinele primite, încercând aparent să atace chiar
Statele Unite şi să declanşeze astfel razboiul nuclear. Planul lui Ramius este
însă altul: încercatul căpitan a înţeles de la început ca un asemenea submarin
nu poate fi decât o arma de atac şi că va destabiliza complet echilibrul şi aşa
fragil dintre cele două mari puteri, aşa că hotătrăşte să dezerteze şi să
predea submarinul Statelor Unite. Dar cum să te apropii cu un submarin înarmat
până în dinţi (cu rachete nucleare) şi mai mult, nedetectabil, de un inamic
cunoscut şi declarat aproape pe faţă, cu intenţia de a te preda, fără însă a-l
putea preveni? Flota sovietică intră in alertă, forţele NATO de asemenea, şi un
joc mortal de-a şoarecele şi pisica se declanşează, iar Ramius trebuie să-şi
folosească toate cunoştinţele despre prietenii şi duşmanii de ieri care au
inversat rolurile azi pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;font-family: Verdana, sans-serif;&quot;&gt;&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp;&amp;nbsp;O carte excelentă, bogată în
detalii tehnice, cu acţiune, spionaj, intrigă politică, pe scut o carte tipică
pentru Tom Clancy, neputându-i-se reproşa decât, poate, o uşoară notă
propagandistică, de înţeles însă dacă ne gândim la perioada în care a fost
scrisă. De data asta am să vă zic şi că povestea a fost ecranizată în 1990 cu
Sean Connery şi Alec Baldwin în rolurile principale şi că filmul este excelent
şi merită văzut. Până faceţi rost de film, cartea a fost reeditată de curând şi
se gaseşte fără probleme în librării. Lectură placută!&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;span style=&quot;line-height: 115%;&quot;&gt;&lt;/span&gt;&lt;br /&gt;
&lt;span style=&quot;line-height: 115%;&quot;&gt;
&lt;/span&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/3272910569958412550/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/08/tom-clancy-vanatoarea-lui-octombrie-rosu.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3272910569958412550'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/3272910569958412550'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/08/tom-clancy-vanatoarea-lui-octombrie-rosu.html' title='Tom Clancy - Vânătoarea lui &quot;Octombrie Roşu&quot;'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><media:thumbnail xmlns:media="http://search.yahoo.com/mrss/" url="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidATyTpWWsWZsb5FVSgJDv2pa4blZmVN3N0fCHkJi8YeCtX5A5bBhhDNPsa4v0yq8pPklKtYwYFlzJH_JP-OncZpg5awECa6ZJzvVBBTFaJhf-h1a4as3EdcVBjev_5j8UUoVPK1VF06If/s72-c/Octombrie+Rosu.jpg" height="72" width="72"/><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-8755811335474594150</id><published>2012-07-30T03:08:00.004-07:00</published><updated>2012-07-31T01:40:57.505-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="arthur c.clarke"/><title type='text'>Arthur C.Clarke - 2001: Odiseea Spatiala</title><content type='html'>&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify; text-indent: 36pt;&quot;&gt;
&lt;span style=&quot;text-indent: 36pt;&quot;&gt;Una din temele preferate ale lui Arthur C.Clarke este specia uman&lt;/span&gt;&lt;span lang=&quot;RO&quot; style=&quot;text-indent: 36pt;&quot;&gt;ă&lt;/span&gt;&lt;span style=&quot;text-indent: 36pt;&quot;&gt;. Mai exact, originile umanitații și destinul ei. In numeroasele lui carți, marele vizionar explorează diverse scenarii ale acestei teme privind trecutul și imaginează diverse variante privind viitorul. Cartea de față nu face exceptie.&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Povestea începe in Africa, în urmă cu aproximativ 3 milioane de ani, cand omenirea, aflată încă într-o faza anterioară comunei primitive, ia primul contact cu o civilizație extraterestră. De fapt, misterioasa civilizație intervine direct, modelând cursul pe care avea sa-l ia evoluția acelei specii primitive. Mult mai târziu, în anul 1999, omenirea (ajunsă acum în stadiul cunoscut de noi) descoperă pe suprafața Lunii un misterios obiect de faricație evident artificială. În timp ce este studiat mai mult fără succes, obiectul respectiv ”prinde viață” și emite un singur semnal radio, extrem de puternic, direct catre unul din sateliții lui Jupiter. În consecință, 18 luni mai târziu – in 2001 – o nava spațială cu echipaj uman – Discovery One – pleacă spre Jupiter în speranța că îi va găsi pe destinatarii misteriosului semnal. Cine sunt acesti destinatari și cum iși imagineaza Clarke epilogul acestei întâmplări?&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Pe lângă povestea cu originile și destinul umanității, cartea mai abordează câteva teme mai complexe sau mai superficiale, dar atât de cunoscute și de îndrăgite de iubitorii de science-fiction dar și de cei care își găsesc putin timp să privească existența dincolo de banalitățile zilei obișnuite. În speranța ca vă voi capta interesul, voi aminti câteva din ele. Pentru a nu mă repeta prea des, voi spune acum că ”2001 – Odiseea Spațială&quot; a fost publicată în 1968 (Armstong a pășit pe suprafața selenara abia în 1969)&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Cucerirea spațiului: Clarke își imaginează că până in 2001 omenirea este capabilă să trimită un echipaj uman până la planeta Jupiter. Adevărul este că tehnologie există la ora actuală doar că o asemenea expediție ar fi extrem de costisitoare și riscantă. Nu mă îndoiesc însă că dacaă ne-am trezi cu o motivație suficient de puternică pentru a întreprinde o asemenea expediție, acest lucru ar fi perfect posibil&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Progresul tehnologic si inteligența artificială: Pe vremea când calculatoarele nu foloseau încă circuite integrate (au început să fie folosite din 1970) Clarke își imaginează că în scurt timp puterea de calcul va fi așa de mare încât vom putea construi computere capabile să comunice direct cu oamenii și chiar să își dezvolte propria lor personalitate. Vorbim, desigur, de celebrul HAL 9000, computerul care controlează Discovery One. Nu cred că avem încă computere chiar de puterea lui HAL, dar saltul facut este uriaș iar evoluția inteligenței artificiale este evidentă. Vor dezvolta oare și computerele noastre o personalitate asemănătoare lui HAL? Ce vom înțelege atunci prin ”defecțiune”?&lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; Primul contact cu o civilizație extraterestră: Universul este foarte vechi. Din acest punct de vedere, noi abia am venit. Astfel, una din temele favorite ale lui Clarke este existența unor civilizații atât de vechi si de avansate in comparație cu noi încât fie tehnologia lor ne-ar parea nouă de-a dreptul magie fie ar fi evoluat atât de mult încât noi nici măcar nu am fi capabili să recunoaștem aceste entități ca fiind ceva viu. Pentru ei, specia umana este doar un copil neștiutor care face primii pași într-o lume așa de mare, vastă și complexa încât se minunează încă de fiecare sunet, culoare, miros, gust...&lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp; În fine, fiecare carte scrisă de Clarke are cel putin un personaj mai deosebit, întotdeauna un om, care se află în mijlocul evenimentelor și care încearcă să judece și să înțeleagă cu ce se confruntă. Este și cazul poveștii de față, în care David Bowman încercă să înțeleagă cine sunt misterioșii constructori ai monolitului de pe Lună, care sunt motivațiile lor și în final ce sunt ei de fapt. Dacă mă întrebați pe mine, cred că este genul de om pe care Arthur C. Clarke și-ar fi dorit să îl ”interpreteze” în viața reala și - de ce nu - să rostească faimoasa replică a lui Bowman, ultimul său mesaj care a ajuns pe Pământ: “Oh my God, it’s full of stars!”&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/8755811335474594150/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/07/arthur-cclarke-2001-odiseea-spatiala.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/8755811335474594150'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/8755811335474594150'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/07/arthur-cclarke-2001-odiseea-spatiala.html' title='Arthur C.Clarke - 2001: Odiseea Spatiala'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry><entry><id>tag:blogger.com,1999:blog-2065209668004977813.post-5583572825684450704</id><published>2012-06-25T23:07:00.002-07:00</published><updated>2012-06-25T23:08:02.302-07:00</updated><category scheme="http://www.blogger.com/atom/ns#" term="mihail sadoveanu"/><title type='text'>Mihail Sadoveanu - Creanga de aur</title><content type='html'>&lt;br /&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; &amp;nbsp; Mare meșter al scrisului a fost Mihail Sadoveanu, iar romanele istorice au fost
fără doar și poate punctul lui forte. Și cum istoria i-a plăcut in mod deosebit
era aproape imposibil să ignore tocmai Dacia, adică partea cea mai veche, mai
plină de farmec și mister și mai puțin cunoscută a trecutului acestor
meleaguri.&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;
Primul lucru care sare în ochi în această carte este mistica: un preot
geto-dac, urmaș al lui Deceneu, care păstrează vii intr-o peșteră dintr-un
munte ascuns înțelepciunea și cunoștințele străbunilor. Acest preot bătrân
cunoaște înțelesurile originale a ceea ce a ajuns până la noi sub formă de
legende, cântece populare și tradiții (de exemplu vopsirea oualor roșii
primăvara) și deține o cunoaștere mult mai profundă și în același timp mai
subtilă a ființei umane, putând sa citească până în adâncul sufletului.&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify;&quot;&gt;
&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;&amp;nbsp;
Povestea ni-l prezintă pe dacul Kesarion Breb care urmează sa ia locul
batrânului preot dinaintea lui, devenind astfel cel de-al 33-lea decheneu.
Pentru a-și desăvârși cunoștințele, Kesarion pleacă într-o călătorie (să zicem
inițiatică) în Egipt si Bizant, al doilea scop al călătoriei fiind acela de a
strânge informații despre religia cea noua care se raspândește în lume
(desigur, creștinismul). Suntem in anul 787. &lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify; text-indent: 36pt;&quot;&gt;
Dacă despre partea cu Egiptul nu ni
se povestește nimic (doar că a fost pe acolo si a dobândit cunoașterea de care
avea nevoie), poevestea este centrată pe calătoria prin Bizanț unde Kesarion se
întâlnește cu tot felul de oameni, de la negustori și tâlhari pana la
credincioși aproape sfinți, de la oameni obișnuiți la personaje istorice reale (împărăteasa
Irina, împăratul Constantin). Cum se termină povestea și la ce încercări
(uneori mai directe, alteori mai subtile) este supus Kesarion Breb, vă las sa
descoperiți citind cartea&lt;/div&gt;
&lt;div class=&quot;MsoNormal&quot; style=&quot;text-align: justify; text-indent: 36pt;&quot;&gt;
Cartea este astfel făcut încât eu
cel puțin m-am intrebat serios dacă nu cumva Sadoveanu chiar încearcă să transmită
mascat sub forma unei povești niște informații cât se poate de reale. Ce alceva
a mai stiut Sadoveanu despre istoria Daciei? Să nu uităm ca vorbim de un om
care a fost – intre altele – Mare Maestru al Francmasoneriei... Referința la
batrânul preot/mag ascuns undeva într-un munte (în Carpații Orientali, aproape
de izvoarele Mureșului și al Oltului) se regăsește în aceeași notă în scrierile
lui Eminescu („Strigoii”) din care Sadoveanu chiar citează. &amp;nbsp;Dacă este sau
nu ceva adevărat în toată povestea asta eu nu știu. Oricum, povestea este
minunat îmbrăcată într-un aer de mistică si credibilitate, asa cum numai un maestru
știe sa o facă.&lt;span lang=&quot;RO&quot;&gt;&lt;o:p&gt;&lt;/o:p&gt;&lt;/span&gt;&lt;/div&gt;</content><link rel='replies' type='application/atom+xml' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/feeds/5583572825684450704/comments/default' title='Postare comentarii'/><link rel='replies' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/06/mihail-sadoveanu-creanga-de-aur.html#comment-form' title='0 comentarii'/><link rel='edit' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5583572825684450704'/><link rel='self' type='application/atom+xml' href='http://www.blogger.com/feeds/2065209668004977813/posts/default/5583572825684450704'/><link rel='alternate' type='text/html' href='http://ocartedincandincand.blogspot.com/2012/06/mihail-sadoveanu-creanga-de-aur.html' title='Mihail Sadoveanu - Creanga de aur'/><author><name>Neklar</name><uri>http://www.blogger.com/profile/12997442701018516461</uri><email>noreply@blogger.com</email><gd:image rel='http://schemas.google.com/g/2005#thumbnail' width='16' height='16' src='https://img1.blogblog.com/img/b16-rounded.gif'/></author><thr:total>0</thr:total></entry></feed>