O Lume Paralela

Rutină...

2012-03-16T22:15:00.001+02:00

Rutină, rutină și iar rutină.
Ne învârtim în cercuri vicioase,
Viața noastră e un drog,
Un drog de care nu putem scăpa.

Alcool, țigări, iarbă.
Combinația perfectă,
Să te scoată din sistem,
Din aceeași monotonie,
Rutină, rutină și iar rutină...

Facultatea te innebunește,
Cunoștințele sunt prea multe,
Pentru niște creiere sparte,
Bete de fericirea indusă,
Sau căzute prin șanțuri,
În abisurile alcoolului,
Rutină, Rutină și iar rutină...

Demonii lenei și ai delăsării,
Se lăfăie în mințile noastre,
Pe divanuri de catifea,
Roție, cu lemn de mahon,
Mirosind a putere,
Savurând crame întregi,
Din energia noastră,
Delicatesă pentru ei,
Rutină, rutină și iar rutină...

Fără oaze de libertate,
Fără câmpiile Elizee,
De-un verde plin de viață.
Cădem din vârful gloriei noastre,
Unde sufletul zburdă singuratic,
Direct pe apa Stixului,
Îngropați în muncă și indatoriri,
Rutină, rutină și iar rutină...

Azi...

2011-06-12T00:29:00.002+03:00

Am devenit neputincioşi,
Norii nucleari ne-au îmbolnăvit,
Creierul e unul mutant,
Plin de noxe adunate,
de multe secole încoace.
Bunătatea s-a dizolvat în acidul cerebral,
Nu avem viitor,
Ne îndreptăm în marş spre o gaură de vierme...

Ne-am uitat originile,
Părinţii îi torturăm,
Bătrânii mor pe capete,
Sub sentinţa gravă,
a societăţii împuţite,
ce duhneşte a hoit...

Văd în fiecare zii pe stradă,
feţe osoase, mutilate,
schelete ambulante,
cu priviri inexpresive.
Au renunţat la luptă.
Îşi aşteaptă moartea,
ce îi pândeşte,
peste tot, liniştiţi...

Am ajuns să îi torturăm
fizic si psihic,
să le tăiem speranţele,
să le luăm zilele...

Cu ce drept?
Cine suntem noi să facem asta?
suntem oameni ca şi ei.
nu avem dreptul să le amărâm bătrâneţile,
viaţa le-a făcut deja asta,
e de ajuns...

Cică nişte oameni cu judecată,
au inventat de mult, odată,
o lege aspră,
să îi pedepsească,
pe aceşti călăi.
dar mulţi scapă,
şi sunt liberi să isi continue,
opera macabră...

Îmi crapă sufletul în mii de bucăţele,
Strada e plină de bătrâni,
părinţi, bunici, unchi şi mătuşi,
cerşind cu lacrimi în ochi,
o bucată de pâine sau un ban...

A devenit o mafie.
Îi mutilează şi îi aruncă pe stradă la cerşit,
iar seara le iau toţi banii
şi dacă nu au strâns destui,
pumnii încleştaîi le zdrobesc oasele,
sângele curge din ei râuri,
se roaga cu ardoare să le vină,
sfârşitul cât mai repede,
să nu mai sufere...

Cum ne permitem să îi tratăm aşa?
Oare nu ei ne-au adus pe lume?
Nu ei ne-au crescut?

Nu eram nimic fără ei,
nu existam,
iar acum îi huiduim,
Pentru că ne-au adus pe lume,
au vegheat asupra noastră,
când boala ne macină,
ne-au îndrumat paşii în viaţă...

Iarba creşte invers,
animalele vorbesc,
căsătorii între indivizi de acelaşi sex,
suntem nimicuri,
ne autodistrugem ca proştii...
S-a terminat timpul în care,
Bunătatea şi respectul mai aveau prioritate.
acum banii ne conduc,
în marş milităresc,
pe o muzica funebră de Bach,
spre apocalipsă...

Gheaţă...

2011-05-09T00:14:00.003+03:00

Afară e frig.
E noapte.
Cerul aruncă cu fulgi peste mine,
Plămânii scuipă aburi,
Buzele îmi sunt crăpate,
Merg desculţ prin deşertul îngheţat.

Bombardament de amintiri,
Iluzii ale unui eu trecut,
Le văd pe un ecran de gheaţă.

O lacrimă albastră îmi umezeşte obrazul,
În suflet se mai aprinde o sclipire,
O amăgire a ceea ce a fost.
Nu mai am inimă,
Nu mai am nici un rost.

Aş vrea să mai pot visa,
Să mai văd soarele,
Să simt viaţa.
Prin vene să îmi curgă marea,
Să mai tin odată floarea,
Să mă îmbăt cu parfumul ei,
Să îi văd în fiecare zii imaginea...

Un văl de pumni îngheţaţi,
Îmi zdrobeşte faţa.
Mă trezesc din iluzie.
Acelaşi deşert îngheţat...

În faţă îmi apare o imagine,
Pare că o ştiu dar nu îmi amintesc,
Faţa din imagine e zâmbitoare.
Întinde o mână cu căldură spre trupu-mi îngheţat,
Creierul atrofiat îşi aminteşte,
E un suflet plecat din copilărie,
Un suflet drag,
De viaţă prea devreme luat...

Întind mâna-mi îngheţată,
Spre căldura binefăcătoare,
Nu apuc.
Un cuţit de gheaţă mi se înfige în spate.
Nu picură sânge,
Doar că imaginea dispare...
Iar se joacă cu mine,
Acelaşi deşert îngheţat...

Ecrane de gheaţă mă înconjoară,
Îmi arată viaţa toată.
Eu sunt acolo...
E parte din mine.
Odată era altceva.
Acum e doar deşertulăsta blestemat,
Prin care merg neîncetat,
Ca Sisif cu piatra sa,
Nu se va mai termina plimbarea asta...

oare?

2011-04-22T00:02:00.001+03:00

Ce e viaţa asta?
De ce trebuie să suferim atât?
oare va găsi cineva vreodată fericirea?
întrebări fără răspuns
totul e o frunză în vânt.

Acum totul îmi pare atât de greu,
Mi-am pierdut identitatea,
mintea mi s-a închis
inima mi-a împietrit
Sufletul aproape s-a stins...
mai e doar flacără de veghe,
undeva în fiinţa mea,
dar care curând se poate stinge şi ea...

Nu mai ştiu să râd
nu mai pot să plâng
plutesc undeva
într-o stare ce nu e a mea...

Departe de realitate
fără sentimente
fără gânduri
un simplu vid.
Acum cineva mi-ar spune:
"de ce vorbeşti aşa?
ai prieteni pe care te poti baza..."

Iar raspunsul meu ar fi simplu.
lumea e rea şi egoistă
când au avut nevoie de mine
am fost acolo fără reţinere
Dar când a fost vorba să fiu ajutat
mi s-a închis uşa în nas...

Ochii îmi plâng cu lacrimi amare
Sufletul în mii de bucăţi mi se sparge
M-au călcat în picioare...

Demonul din mine

2011-04-17T22:52:00.002+03:00

Herăstrău?
M-am aşezat pe bordura de beton,
A unui debarcader părăsit,
Am o tigară în mână,
Reflectez la trecut,
Sângele îmi clocoteşte în vene,
Plămânii îmi iau foc,
Am obosit,

Mă apropii de apă,
E jucăuşă, cu valuri line.
Mă apropii mai mult.Îmi văd reflexia.
Oare... Sunt chiar eu?
Ochii mă înşeală?
Nu mă mai recunosc,
Reflexia seamănă mai mult cu o umbră,
Un demon venit din străfunduri.
Îmi zambeşte pervers.

Ăsta nu-s eu,
Un fior de teamă zboară prin cer,
Îl vede şi râde.

Imaginea se tulbură,
Se metamorfozează,
Îi cresc aripi negre,
Din colţii imenşi picură sânge,
Pielea îi e solzoasă,
În palme are două găuri negre,
Pregătite să absoarbă suflete.

Oare nu scăpasem de el?
Îmi trece un gând prin minte,
Parcă era închis pe vecie...
Îl învinsesem...
Cum o fi scăpat?

Hohote de rîs metalic,
Îmi rasună în urechi,
Ochii îi sunt în flăcări,
Gâtlejul îi e uscat,
Îi e sete de răzbunare,

Gura i se schimonoseşte...
''Prostule!!
Ce credeai că o luptă e de ajuns?
Că poţi învinge iadul aşa uşor?
Te aştept de mult naivule,
Nu poti fugi de destin,
Steaua lui David o porţi în frunte,
Eşti fiul Iadului''

Vorbele lui mă sufocă,
Nu pot să scot nici un sunet,
Puterile mă lasă,
Ameţesc...

''A venit timpul,
Întunericul te cheamă''
O mână hidoasă iese din apă,
Mi se lipeşte pe faţă,
Nu pot riposta,
Sunt paralizat...

Într-0 secundă îmi absoarbe sufletul,
Pe debarcader,
Rămâne un corp de piatră,
Din care curge o lacrimă roşie,
Lasă pe obrazul de piatră,
O dâră subţire,
O dâră albastră.

Iar pe cer,
Printre norii de vată,
Astrul trimite un con de aură,
Peste omul ce a fost odată... acum
Doar o simplă piatră uitată.

Furtuna începe,
Bubuie cerul,
Debarcaderul începe să crape,
Fulgerele despică apa,
Se apropie de piatră,
Cerul e furios.
Un fulger minunat loveşte în creştetul statuii,
Bucăţele mici zboară în toate direcţiile.
A fost...

Ploaia purifică locul,
Vântul matură rămaşiţele,
Totul revine la normal...
De parcă nimic nu s-a întâmplat.
Divinitatea e mulţumită,
A mai scăpat de o insectă...

Sentiment

2011-04-03T17:05:00.002+03:00

Stelele cad,
Luna se sfărâmă.
Se lasă beznă,
Linistea e adâncă.
Sunt singur,
Scormon în negru,
Dupa vocea pierdută,
Undeva în neant,
Într-un abis îndepărtat,
Unde va rămâne ferecată,
Ascunsă şi ingropată,
Nu va mai iesi niciodată..

2011-04-03T16:55:00.003+03:00

Fericirea e o picătură de apă
Cade in ocean,
Face câteva valuri
Şi moare surd,

Lăsând in urmă
Un gust al dracului de amar
Pe care nimic nu îl face să treacă.

Încet, încet
Bucuria din suflet,
E anhilată,
De o tăcere apasătoare.

Aş vrea să fiu o pasăre,
Să călătoresc în zare,
Să trec prin furtună,
Să mă lovească un fulger,

Să simt curentul în vene,
Viata în fata ochilor să se depene,
O lacrimă curge pe obraz,
Sîngele se scurge treptat.

Cad din înaltul cerului,
Un trup făra viată.
Viteza îmi dă foc,
Cad în oceanul acum mormânt.

nimeni nu stie că am plecat,
Toţi sunt surzi,
Au orbit instant.
În cer e o indiferenţă cruntă.

Primavară

2011-03-05T01:14:00.002+02:00

Afară e primavară,
Albul ce ne inconjoară,
Dispare treptat în cer,
În pădure se aud şoapte,
Prin văzduh se plimbă vesele,
Păsarele călătoare,
Rândunele ce abia au învatat sa zboare,
Se întorc din ţări,
În ale lor cuiburi lăsate,
Când au început zăpezile.

Inima-mi e ca natura,
Simt cum pulsează mai tare,
Se trezeste din amortire,
Ascultă zgomotele toate,
Se pierde în frumuseţea vestitorilor,
Adoră mirosul zambilelor.

Încet, încet ostaşii pădurii revin la viaţă,
veveriţele aleargă după mâncarea de astă toamnă,
Sub pătura înghetată.

Primăvara e anotimpul ce ne arată,
Că oricât ar fi de greu în viaţă,
Şi oricâte lacrimi am avea pe faţă,
Tot timpul vom găsi puterea,
Să iesim la suprafaţă,
Precum ghioceii din zăpadă...

Azi e ziua mea

2011-03-01T02:30:00.001+02:00

Azi e ziua mea,
O zi cum nu e alta,
Cand lumea toata e a mea,
Nimieni nu imi poate strica fericirea,
E ceva unic,
Un sentiment de primavara,
De martisor, de bucurie.

Azi totul vreau sa fie special,
Sa fie un vis realizat,
Sa plutesc printre stele,
Sa admir planete,
Sa fumez o tigara,
Sa beau un pahar de vodka,
Sa rad cu prietenii,
Sa ma distrez cu ei,
Sa rad, sa plang,
Sa alerg, sa risc,
Sa fac tot ce vreau,
Tot ce nu am facut pana atunci,
Sa fie o zi cat un an,
Si sa traiesc fiecare moment,
Asa cum vreau,
Asa cum simt,
Sa nu ma impiedice nimic,
Sa uit de toti si toate,
Sa fiu eu cum sunt in realitate,
Sa nu ma ascund,
Sa dau totul pe fata,
Sa traiesc o parte dintr-o alta viata..

Primavara ma inspira,
Ea ma admira,
Ador ghioceii,
E anotimpul meu,
Sunt vestitorul primaverii,
Si asa cum mi-a zis cineva:
"Sa nu uiti asta
Primavara incepe cu tine
Si ziua asta e doar a ta
Bucura-te de ea"

Caut...

2011-03-01T01:51:00.002+02:00

Ceva se intampla,
Versurile imi aluneca,
Rima scapa de pe buze,
Afara e bezna.

Lacrimi inghetate cad din cer,
E pustiu, sinistru,
E ger...
O lacrima curge pe obraz,
Imi ingheata fata,
Inima refuza sa mai bata,
Trupul ramane stana,
Se prabuseste ca o piatra,
Sufletul a parasit corpul,
Materia a murit,
Energia s-a ridicat,
A luat o alta forma...

Se uita inapoi,
Cu regret,
Ca la un lucru de mult uitat,
Chiar daca au trecut 5 minute,
Nu se intoarce,
Vrea sa strige,
Nu poate...

Pleaca spulberand tot in cale,
Tulbura linistita noapte,
Apoi se pierde in neant,
Cautand pace,
Un loc sa se joace...

Singur

2011-03-01T01:41:00.002+02:00

Stelele cad in surdina,
Chitara se sparge,
O toba sparta se aude departe,
Un pahar pe masa vibreaza,
Sticla se crapa,
Se transforma in praf de luna,
Un fel de matraguna,
Dar nu a trupului,
Ci a sufletului,
E cea mai puternica arma,
Sa schimbi tot in liniste.

El o amesteca cu apa,
O bea toata,
Lumea pentru el nu mai exista,
Iubirea pierduta,
Inchide ochii,
Mai respira odata,
Pamantul in juru-i se crapa,
Planetele se evapora,
Universul inghitit de apa,
Trupul a disparut,
Sufletul s-a dezintegrat,
A murit dublu,
Iar in urma a lasat,
Un singur cuvant:"plecat"

Nimeni nu plange,
Nimeni nu rade,
El a fost o iluzie,
Nu a existat...

Schimbarea

2010-11-13T19:44:00.003+02:00

Ce s-a intamplat?
De ce m-am schimbat?
Cum am ajuns asa?
Oare ma mai pot intoarce?

Mintea e un lucru pretios,
Cu care nu te poti juca
Dar eu am incercat ceva,
Sa dezvolt un autocontrol perfect...

Un timp a functionat,
Si nu m-a afectat
Dar balanta brusc s-a dezechilibrat
Si a inceput sa atace toata fiinta...

Sufletul l-a transformat
Intr-un cod cifrat
Doar de minte inteles
Stergand orice urma de sentiment
Sau ideea de a gandi cu inima.

Si frumusel eu am ajuns,
Sa fiu foarte calculat,
Sa port masti frumos colorate
Iar in suflet e durere si razboi...

De inceput incepi usor
Si daca nu esti atent
Imediat poti calca gresit
Iar prapastia te si inghite...

Acum trebuie sa caut in arhive,
Sa cercetez totul de la capat,
Sa incep incet, incet
Drumul de intoarcere,

Desi e un drum incalcit
Plin de pietre si arid
Pana la urma tot voi scapa
Si voi reveni la starea mea,

Mai maturizat, cu lectia invatata
Sa nu mai repet gresala
Si sa reinvat ce am uitat
Sa iubesc si sa gandesc cu inima...

Memoriam Adrian Paunescu

2010-11-13T19:37:00.004+02:00

Azi Adrian Paunescu a zburat
Pe aripi de versuri
In armonie de chitara
Incet, incet spre Eden...
A lasat in urma o comoara
Din slove de aur mestesugita
Cu sudoarea anilor scrisa
La care a muncit toata viata.

O lumanare din puzzle s-a mai stins
Si s-a ridicat acolo sus
Sa traiasca vesnica viata
Printre ingeri cu aripi de lebada
Inconjurat de alti mari oameni
Ce ne-au lasat inaintea sa
Si au refacut in ceruri
Un cenaclu minunat
Care marele poet viata i-a suflat
Si aici pe pamant, undeva in trecut
El se chema glorios Cenaclul Flacara
Care atatia ani a incantat
Si in minti lumina a facut
Pentru un popor intreg...

Multumim maestre ca ai existat
Acum toata tara iti aduce intr-un glas
Un ultim omagiu versificat
Plangandu-ti despartirea...

Blocat

2010-08-03T19:07:00.002+03:00

As..As vrea sa scriu ceva,
Dar nu ma lasa inima.
Nu stiu ce s-a intamplat,
Inspiratia m-a lasat.

Intr-o ceta deasa am intrat,
De unde nu stiu sa scap,
Pur si simplu m-am blocat,
Parca totul in jurul meu e daramat.

Lumea unde ma refugiam,
Era muzica, dar nu mai e asa,
Parca versuriletrec pe langa mine,
Melodia trece prin mine.

Am devenit monoton,
Acum sunt doar un simplu om,
Scliprea undeva am incuiat,
Iar acum pierduta-i cheia de la lacat.

As vrea sa pot trece usor,
Sa pot din nou sa zbor,
In inaltul cerului curat,
De nimeni deranjat,

Perfect sa ma refac,
dar aripile mi-au taiat,
Osanda pe pamant mi-au dat,
De unde sa nu plec niciodat,

Decat daca voi reusi vreodat,
Singur sa gasec cheia fermecata,
Sa rup vraja blestemata,
Si sa revin la viata..

Ploaia

2010-07-30T20:09:00.002+03:00

De fiecare data cand ploua
Imi vin in minte niste intrebari,
Cum ar fii:

Ce este ploaia?
Ce face ea?
De ce imi place ea?
Cum a luat nastere ea?

Cu timpul, dupa lungi meditari,
Intamplari simtite,
Clipe petrecute,
Am ajuns sa imi raspund la ele.

Ploaia e un suflet ratacit,
Singur in infinit,
El nastere a luat,
In urma unor suferinte de neindurat.

Ea imi e a doua mama,
Niciodata nu ma paraseste,
Tot timpul langa mine este,
Si de mine se ingrijeste.

Cand sunt suparat,
Apare din neant,
Si imediat ma inveseleste,
Fara sa prind de veste,

Lacrima de pe obraz imi sterge,
Cu caldura ma imbratiseaza,
Ale ei brate de apa,
Incolore dar nemarginite,

Ma protejeaza, sunt ca o pavaza,
Ce ma fereste de griji,
Problemele dispar,
Atunci cand imi scalda fata,

Rapid ma linisteste,
Sufletul imi incalzeste,
Am nevoie de ea,
Sa-i simt atingerea.

Urasc cand seceta,
Ma indeparteaza de ea,
Imi ascunde fata sa,
imediat mi se face dor.

E elementul meu,
O parte din ce sunt eu,
Si niciodata nu voi renunta,
La ea si ceea ce inseamna ea..

Bestia

2010-07-24T22:37:00.004+03:00

Ma simt doborat,
Ma simt la pamant,
Nu mai pot continua,
Nu ma mai pot ridica.

Simt ca nimeni nu ma poate ajuta,
Simt cum trece peste mine vremea,
Fara ca eu sa pot face ceva,
Nici macar nu pot striga
Sa mi se intinda o mana..

Singur sunt blocat,
Undeva uitat,
Intr-un colt intunecat,
Fara nimic apropiat,
Fara un inger curat..

Sufletul mi s-a ratacit,
Inima mi-a impietrit,
Pierd incet dar bine,
Ce a mai ramas omenesc in mine,
Traind singur, fara nimeni...

Timpul m-a schimbat,
Intr-o bestie m-am transformat,
De oameni nu sunt suportat,
Toti de mine au uitat,
Ca am fost om si eu odata...

Nimic nu ma mai poate alina,
Durerea mi-a distrus lumea,
Nici praful nu a mai ramas din ea,
Decat.. doar.. amintirea.. mea
Ca a existat candva..

Nici dragostea nu mai poate face ceva,
Pentru ca nu e nimeni sa o dea,
Celui ce are nevoie de ea,
Fara a conta natura sa,
De om sau altceva...

Nu stiu daca cineva,
M-ar mai putea schimba,
Sa ma readuca cum am fost candva.
Nu stiu cui i-ar mai pasa,
de cel ce acum e bestia...

Revolta

2010-07-23T23:23:00.001+03:00

Stau si ma intreb cateodata,
Daca locul meu e in aceasta lume patata.
De ura, dusmanie, suferinta,
Plina de oameni fara constiinta.

Unde cuvantul Te Iubesc,
Nu mai e ceva ceresc
Ci doar un simplu lucru pamantesc,
Folosit prostesc,
De acesti oameni fara constiinta,
Plini de invidie, dusmanie,
Si....Fara credinta.

Ce ingroapa sufletele celor ce traiesc,
Si Dreptatea, Iubirea o cinstesc.
Dar totusi traiesc,
In mijlocul acestor bestii,
Din prezentul nefiresc,

Ce pare din alta galaxie cazut,
Nu facut...
Din sufletele celor din trecut,
Care viata si-au sacrificat,
Pentru o lume mai buna,
Nu pentru aceasta furtuna,
Spulberand viata cat ai clipi,
Facand-o doar o umbra..

Pana si soarele isi schimba fata calduroasa si blanda,
Intr-o fata arzatoare si hada,
Facand totul un desert,
Omorand fiinte incet...., incet...

Luna ce negura o alunga,
Si calauza celor pierduti era,
Acum se stinge incet, incet
Coborand peste planeta un vesnic inghet
Alungand stelele de pe cer,
Invaluind totul in mister
Aratand ca nimic nu e efemer,
Viata insasi fiind un mister,

Inteles dor de cei ce ies din negrul sever
Si merg cu gandul mai departe de cer,
Rezolvand enigme ce cer,
O viata si jumate de inger,
Pierduta in neant fara de folos,
Pentru cei multi ce pier..

Visul

2010-07-23T22:50:00.006+03:00

De ce ma uit la stele si ma simt singur?
De ce linistea noptii ma intristeaza?
De ce nu reusesc sa fiu fericit?
De ce totul se sfarseste subit?

Seara cand ma uit la stele,
Imi doresc ca una dintre ele,
Dintr-o constelatie indepartata,
Sa coboare pe pamant de indata.

Sa se arate ca fata,
Cu fata-i alba si imbujorata,
Ochii de smarald stralucesc,
In adancul sufletului privesc,

Parul de culoarea ambrei,
Inchisa de veacurile trecute,
Buzele gustul rodiei,
Pielea cu mirosul iasomiei.

Cu rochia ei neagra
Din matase pura,
Zambeste cu caldura,
Coboara de pe soclul ei de platina.

Paseste, spre mine vine,
In ochii mei priveste,
Ma ia de mana, vreau sa vorbesc
Imi sopteste sa nu ma grabesc.

Ma saruta, e divin
E unic, nu pot uita
O sarut, continuam asa
In minte imi incolteste intrebarea..

Sa fie ea tot ce am visat?
Sa fie adevarat?
Se opreste, se uita la mine,
La ureche imi sopteste:

"Acum e doar un vis,
Eu sunt un inger trimis,
Sa nu te las sa pierzi speranta,
La un moment dat va veni si ea.

In viata reala va aparea,
Atunci cand va veni vremea,
Acolo o vei avea,
Si viata iti va lumina.

Dar cu ardoare nu o astepta,
Traieste-ti viata fara ea,
Iar cand vei fi in viata ingropat,
Intr-un tunel surpat,

Ea te va ajuta,

Va fi salvarea ta.

luminita ce va aparea,
din senin in viata ta. "

Inca o divina sarutare
Imi dadu drumul la mana,
Aripile si le deschise,
Si dispare incet in zare.

Ma trezesc de dimineata,
Rasaritul bate la fereastra,
Ma gandesc la ce am visat,
La ingerul ce mi s-a aratat.

Tind sa cred ca e adevarat,
Ca nu doar am visat,
Totul asa se va intampla,
Atunci cand va veni vremea..

Fantoma

2010-07-14T09:30:00.000+03:00

Totul e pierdut, trecut..
Procesul a inceput
E ceva ce nu pot schimba
Ii spun simplu, autodistrugerea mea.

Cu fiecare zi ce trece
Sufletul mi se impietreste
De dezamagiri multe
Persoane pierdute.

Simt cum trupul se transforma
Incet, treptat, treptat..
Devine din ce in ce mai sters
Aproape de neobservat

Trece de la material
La ceva supranatural
Lucru de neinteles
Pentru cei ce nu gandesc.

Ultima scara este,
A evolutiei terestre
Dar nu una fericita
Ci foarte posomorata.

Nimeni nu isi dorestee
Sa fie un suflet ce rataceste
Sa traiasca pentru cei din jur
Nu doar pentru el singur,

Dar uite ca totusi exista
Acesti oameni fara frica
De o transformare enorma
De a deveni fara forma...

Curand se va termina
Completa va fi transformarea mea
Singur voi bantui planeta
Pana ce lumea se va termina...

Prietenii

2010-07-12T01:24:00.000+03:00

Nu stiu parca imi e dor de ce a fost,
Parca totul e fara rost
Parca dintr-un somn lung m-am trezit
Si in jur cand am privit
Nu am mai gsit ce am lasat

Totul e transformat
Eu nu mai sunt la fel
Prietenii s-au schimbat
Nu mai e cum a fost odat

Cand eram toti si radeam
Dar nu conta, noi nu il simteam
Caci impreuna eram,
Tot timplu palavrageam
Despre vrute si nevrute
Despre luna, despre stele
Universurile tacute.

Totul treptat a incetat
Fiecare pe un drum a plecat
Destramand intregul ce s-a format
Lasand locul unde ne strangeam
Trist, singur, de tacere inconjurat
Dar pastrand amprenta
ca noi acolo am stat.

Vreau ca tot ce s-a intamplat
sa nu ramana doar amintiri..
In trecutul indepartat
sa devina iar prezent
Sa se intoarca urmele ce au plecat
In locul ce s-au adunat odata.

De unde sa nu mai plece niciodata
Toti formeaza un tot,
Totul inseamna toti,
Price s-ar intampla
noi vom ramane tot asa

Ea

2010-04-09T09:00:00.000+03:00

Gandul in alte parti mi-a zburat
Dar niciodata nu am uitat
Ce a fost si ce a insemnat.

Eu tot sper in continuare
Ca la un moment dat
Printre miile de flori ale marii
O voi revedea..

Pura si nepatata
Asa cum a fost odata
Si o voi tine in maini
Bucata lipsa se va completa
Nimeni nu mi-ao va mai lua

Odata ce partea lipsa a completat
Intregul s-a renascut
Iar folarea alta forma va lua
Se va transforma in ea..

Regretul si trecutul

2010-04-09T08:00:00.000+03:00

Din ale marii valuri
O floare am ales
Ce nu era ala la fel
Nici ca miros sau vreo culoare

Era unica-n splendoarea ei divina
Perfecta si inocenta
Nu avea nici o vina

Doar ca natura a creat
Aceasta floare unicat
Din materie fina si fragila
Ce usor poate fii influentata
De apa prea sarata.

Eu am ingrijito cat de bine am putut
Cat de bine am stiut
Insa s-a intamplat ceva
la care nu m-am asteptat

Sa privesc ca la o piesa
Ca si cum de mine nu ar fii legat
Insa curand am realizat
Ca n-am visat si totul e adevarat

Scena a disparut
Actorii au plecat
In timp real am reintrat
Ca si cum nici nu am fost plecat

Dar toate reale au fost
Nu doar o iluzie a mintii mele
Imi pare rau pentru ruptura ce s-a creat
Pana si prietenia s-a destramat
Cu toate ca am incercat
Sa fac cuvintele sa zboare ca la inceput
Cand abia ne-am cunoscut
Dar.. tu nu ai vrut.. sau nua ai putut..
Dintr-un motiv ce si acum imi e ascuns

De atunci peste tot ce s-a intamplat
S-a lasat.. tacerea..

Oameni ai artelor

2009-10-11T09:22:00.000+03:00

Timpul a trecut
Marile valori in negura vremii s-au pierdut
Oameni ce istorie au facut
Putrezesc acum in cimitirul mut..

Artisti ce universul au cantat
Actori ce trecut, prezent si viitor pe scena au jucat
Poeti ce lumii necuvantatoare viata au dat
Pictori ce lumea intreaga pe apnza au imortalizat

Multi in mocirla i-au bagat
Si nu au apreciat
Ceea ce ei au creat
Pana ce de pe pamant ei au plecat..

Cu sufletu impacat
Ca tot ce au creat nu va fii uitat
Macar de cei ce in timpul vietii i-au apreciat
Admirand talentul ce le-a fost dat

Aceia ce l-a timp i-au laudat
Duc mai departe ceea ce de la ei au invatat
Creatii ce simturile au incantat
Si de la inceputuri mentalitati au schimbat

Sufletul au bucurat
Acesti oameni ce au plecat
Lasandu-ne ce au realizat
Pentru a nu uita ca au existat..

Sacrificiul si Remuscarea

2009-05-30T07:15:00.000+03:00

Singur sunt in noaptea rece si uda
Ma gandesc la tot ce mi se intampla
In prezentul stricat si trecutul uitat
In care nu am lasat nici o urma..

Prin viata ca un fulger am trecut
Facandu-ma nevazut
Ochilor ce langa mine au fost ca sa vada
Aceasta fiinta stricata, nehotarata si bleaga
Ce pentru altii s-a zbatut
uitandu-se pe sine undeva in trecut..

Acum in aceasta tainica noapte,
Imi vin toate in minte ca niste soaptee
Rostite de constiinta patata ce poarta o rana adanca
Facute de propriile lui fapte, negandite, idioate

Care cursul vietii i-au schimbat
Devenind ceea cu adevarat este
Nu ce crede el ca este
Fiind omul caruia i se pare ca alta viata iroseste
Dar amarnic greseste
Caci propria-i viata isi iroseste
Care si asa scurta mai este..

Ploaia ce de fereastra se loveste
Ritmic apasat, pare ca ii vorbestee
Despre tristetea ce incet, incet il copleseste
Vrand sa spele acea pata ce pe constiinta lui este..
Facand din el un om ce bucuria fiecarei zile o traieste
Eliberat de constiinta patata ce acum straluceste

In adancul sufletului pe sine se regaseste
Viata din nou de la capat isi construieste
Aducand in prezent tot ceea ce iubeste
Ca pasarea pheonix, ce din propria-i cenusa traieste,
Pana ce lumea se sfarseste

Padurea

2009-04-16T03:25:00.000+03:00

Stau singurel in padurea ce canta
Privesc apa turquaz, limpede, adanca
O ascult cum murmura,
Cantecul ce de atatea veacuri il canta
Martorul mut a tot ce se intampla

Pasarile vazduhului se opresc sa-l auda
Vandul cu glasul de aur sufland
Prin crengile uscate- verzi
ale strajerilor, ma incanta..

Acesta e corul padurii
Ce de la nastere canta
incantt auzul celui ce stie sa-l auda
Fermecant inimile celor ce se opresc si asculta..

Pacat ca aceasta lume crescand
A uitat... Sa-l mai auda