O Picătură de Suflet

Răsplată

2012-02-02T19:30:00.005+02:00

Pe trupul meu s-a scris o viaţă,
S-au încrustat lacrimi și dor,
S-au destrămat visele-n ceaţă
Și-au pierit pași de trecător.

Prin părul meu s-au strecurat
Clipe fierbinți și înghețate,
Multe nopți albe, somn furat,
Chiar și lacrimi însângerate.

În cupa mea s-a pus otravă
De multe flori îmbietoare,
Deși le servisem pe tavă
Bucăți de suflet rupt din soare.

Din trupul meu s-au iscat brazii
Și conurile lor firave,
Îmi sărută mereu obrajii
Cu aripile lor suave.

În suflet am purtat mereu
Același dor și-aceeași lege,
Am pășit lângă Dumnezeu
Chiar de nu poți a mă-nțelege.

Din geana mea încă mai curg
Stropii amari dictați de ploi
Mă tot împing înspre amurg,
Eu lupt cu orișicare sloi.

Din lacrimi împletesc icoane
Și din suspine zbor curat,
Mă dor enorm mii de capcane
Ce sufletul mi-au sfâșiat.

Încerc să nu-mi pese de nori,
Doar prin furtuni m-am strecurat,
Prin viaţa plină de ninsori
Ce sufletul mi-a degerat.

Cu ochii mei uimiți privesc
O lume rece și haină,
Mi-aș dori și eu să pășesc
Fără vreo teamă spre lumină.

Sunt clipe-n care zbier tăcerea
Lovind cu pumnii-însângerați
În mine, ascunzând durerea
De ochii lumii perforați.

Sunt clipe-n care m-aș expune
Razelor tale uimitoare
Însă, încrederea în lume
Mă face să-ți rămân datoare.

Sunt clipe-n care torn cuvinte,
Rătăcesc fără vreo ieșire,
Ți-aș dărui ce-ascund în minte,
Sufletu-întreg și-a mea iubire.

În raze calde mă-înfășori,
La pieptul tău prind rădăcină,
Ești curcubeul pur din zori
Ce-mi scaldă sufletu-n lumină.

Îmi împletești cununi de stele
Și-mi dai tot ce-ai curat și bun,
Ești fructul lacrimilor mele,
Dumnezeu mi te-a scos în drum.

Am să-l implor în orice clipă
Să mă învețe să pășesc
Prin fericire, fără frică,
Să-ți demonstrez cât te iubesc.

Dintr-un izvor de lacrimi pline
Să devin ceea ce-ți dorești,
Să-ți răsplătesc clipe divine
Pe care mi le împletești.

La rândul meu, să-ți dăruiesc
Tot ce am mai curat și sfânt,
Fiindcă exiști să-ți mulțumesc
Trei vieți, prin fapte și cuvânt.

Puii junglei

2012-02-01T20:17:00.006+02:00

Miliarde de secunde,
Milioane de suspine
Mai șoptite, mai profunde,
Mi-au ars sufletul în mine.

Zeci de zile, nopți, o groază,
Dimineți fără suflare,
Junglă fără nicio oază,
Totul plânge, totul doare...

Lacrimi izvorând din vise,
Clipe fără conținut,
Jale-n paginile scrise,
Dor ascuns și menținut.

Zbucium cutremurător,
Ploi de flăcări neoprite
Sfâșiau sufletu-n dor,
Amintiri sculptate-n minte...

Totul părea o ruină
Sub nămeții de tăcere,
Strivind de la rădăcină
Orice soi de mângâiere.

Frământări nenumărate
S-au oprit într-o clipită,
Mările învolburate
Au stins flacăra cumplită.

Cerul a-nflorit de stele,
Soarele-i liber de-acum
Stropind aripile mele
Cu-n misterios parfum.

Zorii cern sfânta iubire,
Nopțile se limpezesc
Visele să le înșire
În șirag dumnezeiesc.

Regele iubirii mele,
Întors de la vânătoare,
Reaprinde mii de stele
Zilnic, doar cu-o sărutare.

Curge clipa fără teamă,
Rănile s-au vindecat,
Viaţa neîncetat ne cheamă
Să trăim adevărat.

Un întreg în jungla deasă,
S-a născut dintr-o privire,
Bine-ai revenit acasă,
Leul meu plin de iubire!

N-am motiv să-mi cer iertare!

2012-01-30T21:36:00.006+02:00

Dați-mi foc în piața mare,
Dați cu pietre, dacă vreți,
N-am motiv să-mi cer iertare,
Zidiți-mă în pereți!

Biciuiți cu-orice cuvinte,
Loviți, cât puteți de tare,
Nu-mi e teamă de morminte,
N-am de ce să-mi cer iertare!

Luați-mi sufletul din mine,
Tăvăliți-l prin noroi,
Chiar în noaptea care vine
Transformați-mă într-un sloi!

Luați-mi lacrima fierbinte
Ce-a udat oceanul sec,
Îmbibați în a mea minte
Ură-n care să mă înec!

Smulgeți-mi din rădăcină
Inima plină de dor,
Luați a ochilor lumină,
Doar la pieptul lui să zbor.

Mult prea scurtă este viaţa,
Mult prea plină de furtuni,
Doar la pieptul lui sparg gheaţa,
Loviți-mă, oameni buni!

Loviți, cât puteți de tare,
Jur că nu mă-împotrivesc
Dar, nici n-am să-i cer iertare
Lumii, pentru că-l iubesc!

N-am putut

2012-01-28T18:07:00.008+02:00

Nu te-am putut opri din drum,
Lacrima n-am cum s-o opresc,
Aveam așa multe să-ți spun,
M-am rezumat la: Te iubesc!

Timpul cu ghearele-i de fiară,
Tot sufletul mi-a sfâșiat,
A zburat fără să îl doară
Nimic, și m-a îngenunchiat.

Nu te-am putut opri din drum,
Nici lacrima n-o pot opri,
Cu sufletul pierdut în scrum
Am să te-aștept, în orice zi.

Să-ți spun ce grea e depărtarea,
Cu lacrimi să te încălzesc,
Să-ți zămislesc cerul și marea,
La nesfârșit să te iubesc!

Fir de lacrimă

2012-01-28T16:41:00.007+02:00

Sunt fir de lacrimă fierbinte
Pe-obrazul Lunii, rotunjit,
Clădesc o boltă din cuvinte
Să-ți mângâi sufletul rănit.

Sunt fir de lacrimă înghețată
Pe raza soarelui din nori,
Visez o lume colorată
De curcubeu, născut din flori.

Sunt lacrima ce curge-n șoaptă
Fără-ți da timp să o zărești
Pe firul ierbii, ce te-așteptă,
Într-o secundă s-o strivești.

Sunt rătăcirea din secundă,
Prinsă-n nisipul auriu,
Filtrat de lacrima profundă
Pe malul mării plumburiu.

Sunt sufletul avid de tine,
Ars de-o imensă depărtare,
Când lacrimile cristaline
Pierd șirul clipelor amare.

Reinventând iubirea

2012-01-27T22:59:00.006+02:00

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Să împletim un vis din două,
Să-l facem să vibreze,
În zori târzii, stropiți cu rouă
Să ne-acompanieze
Șoaptele soarelui născut
Din valurile mării,
Să-ți spun cât te iubesc de mult,
Să nu mă dai uitării.

Să vii cu braţele deschise,
În fiecare seară,
Să împletim visul din vise
Pe flori de primăvară,
Să ne hrănim doar cu iubire
Alungând clipe reci,
Nopțile calde să se-înșire,
Nicicând să nu mai pleci.

Să devenim copac de vise
Iar, roua dimineții
Să-mi scalde paginile scrise
De lacrimile vieții.
Să te trezești sub ochii mei,
Să îți sărut privirea,
Să zburăm veșnic printre zei
Reinventând iubirea.

În clipele ce vor urma

2012-01-27T19:45:00.004+02:00

Din nopțile ce s-au pierdut
Fără a ta privire,
Ocean de vise-am conceput
Cu valuri de iubire.

Din clipele care s-au scurs
În zorii fără de tine,
Ocean de lacrimi am ascuns
Sub pleoape și retine.

Din zilele care-au zburat
Fără-a ta sărutare,
Ocean de gânduri am sculptat
Pe lacrima ce doare.

Din stelele ce-au plâns cu mine
În nopțile pustii,
Ocean de raze cristaline
Revin, când tu revii.

Din șoaptele ce-am risipit
În urma ta, visând,
Poeme calde-am încropit
Să nu te pierd din gând.

În clipele nenumărate
Pe care azi plutesc,
Voi dărui și zi și noapte
Tot, fiindcă te iubesc!

Lacrimă de dor

2012-01-26T19:31:00.004+02:00

Pe retină, undeva,
Tremură nerăbdătoare,
Poate-i dor de vocea ta
Sau doar iarna, amatoare
De-așternut moale, pufos,
Peste tot ce ne-înconjoară.
Gândul meu, vijelios,
Numai înspre tine zboară.

Clocotește, se agită,
Se-abține, totuși erupe,
Ca ibricul pus pe plită,
Nimic nu o întrerupe,
Curge lin ca din izvor,
Nu știu ce e de făcut,
E doar lacrima de dor
Revenită din trecut.

Fulgii iernii o sărută
Dar, din drum nu o opresc,
Curge lacrima tăcută
Doar din doru-mi nebunesc.
Aș opri neaua și vântul
De-aș putea să îmblânzesc
Universul și pământul,
Să-ți spună cât te iubesc!

Iubirea mea...

2012-01-22T13:58:00.007+02:00

Iubirea mea... e-o poezie
Ce-adoarme norii în apus
Ce umple inima pustie
Când uiți tot ce aveai de spus.

Iubirea-i zbor fără aripă
Și zâmbetul necontrolat,
E primăvara într-o clipă
Și iarna ce s-a destrămat.

Iubirea-i fructul din livadă
Cules în luna lui Cuptor,
Din vise fără baricadă
Și ramuri îmbibate-n dor.

Iubirea-i strop curat de rouă
Născut din razele de stea,
Ce-au inundat o lună nouă
Dăruind ierbii dragostea.

Iubirea mea... nu-i doar o rimă
Deși, ești versul meu nescris
Ce-mi dă putere și lumină
Să sorb din lacrimi orice vis.

Iubirea... e o poezie
Citită până la sfârșit
În cântec surd de ciocârlie
Și-aripi de dor neprăbușit.

Purtându-ți dorul

2012-01-22T10:08:00.005+02:00

Am privit în ochi iubirea
Ca pe-o divă grațioasă,
Într-o zi când nemurirea
Se târa ca o țestoasă.

I-am dat apă, să se spele
Pe-obrazul catifelat
Și-am pornit-o printre stele
Cu gândul cel mai curat.

Am privit în ochi iubirea
Într-o zi cu nori și ploi,
Se născuse nemurirea
Pe-obrazul filelor sloi.

I-am dat aer să respire,
Curcubeu să înflorească,
I-am dat șoapta de iubire
Balsamul să-i folosească.

Am privit în ochi iubirea
Ca pe-un zeu, neputincioasă,
Se născuse din clădirea
Stelelor pe bolta joasă.

I-am dat visul nepătat
Născut în zori fără ceaţă,
Și cerul ce ne-a scăldat
Lacrimile de pe faţă.

Am privit în ochi iubirea,
Cerului să-i redau zborul
Și-am capturat fericirea
Sub aripi, purtându-ți dorul.

Teamă de întuneric

2012-01-21T22:35:00.001+02:00

Nu e barcă, nu-i vapor,
Nici o navă oarecare,
Cred că s-a născut din dor
Și din lacrimile-amare.

Nu-i un vas de croazieră,
Nici un puf de păpădie,
Praful de pe etajeră
Sau doar vântul ce adie.

Nu-i un vis pictat de mine
Într-o noapte fără stele,
Cred că a ieșit, în fine,
Soarele-n clipele mele.

Peste valul lui plutesc
Într-un soi ciudat de haină,
Mi-e teamă să mă trezesc,
Să nu-îngheț în plină iarnă.

Să nu-înlătur fericirea
În care m-ai inundat,
Ţin la pieptul meu iubirea
Ca pe-un trofeu minunat.

Îmi e teamă să clipesc,
Mi-e teamă să fac un pas,
Nu cumva să mă trezesc
Din acest fraged popas.

Mi-e teamă să mă gândesc
Că visez sau am visat,
Știu sigur că te iubesc
Și-n lacrimi te-am așteptat.

Mi-e teamă să-i gust savoarea,
Să trăiesc clipa din plin,
Să nu mă înghită marea...
Mi-e teamă de-al meu destin!

Nu e teama de-ntuneric,
Nici de-a pierde infinitul,
Sentimentu-i mai puternic
Parcă mi-a sosit sfârșitul.

S-au sfârșit nopțile-n care
Îmi doream să te alint?
Trăiesc viaţa următoare?
Asta e ceea ce simt?

Mi-e teamă mâna să-întind
Prin ocean să izbutesc
Echilibrul să-l disting,
Știu doar că plutind, iubesc.

De ziua mea

2012-01-20T01:21:00.005+02:00

Nu vreau nimic neașteptat,
Nu vreau în iarnă vreo lalea,
Doar sufletul tău minunat
Îl doresc azi, iubirea mea!

Nu vreau să-mi dai nimic aparte,
Nu vreau cadouri și dovezi,
Noi doi am zămislit o carte
Privind în ochii tăi cei verzi.

Nu vreau smaralde și safire,
Nu vreau să-mi aduci nicio stea,
Vreau doar o viaţă de iubire
Să mă topești în palma ta.

Nu vreau surprize ca-n poveste,
Nu vreau nimic extravagant,
Numai cu tine urc pe creste,
Ești darul cel mai important.

Nu vreau palate și castele,
Nimic din toate nu-mi doresc,
Vreau să-mi alini clipele grele,
Să-ți demonstrez cât te iubesc!

Nu vreau să-mi aduci nicio floare
Sufletul tău e mult mai cald,
Vreau la această aniversare
În lacrimi albe să mă scald.

Pe aripi de vis alb

2012-01-18T22:12:00.001+02:00

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Stelele într-o mănușă,
Ca o argintie salbă
Au intrat ușor pe ușă
Zămislind în noaptea albă.
Au pus visul într-o barcă,
Aripile peste creste,
Lumea toată s-o întoarcă
În tărâmul de poveste
Îmbrăcată-n lacrimi albe,
Plăsmuite pe furiș
Din petalele de nalbe
Crescute pe-acoperiș.

Norii albi zvâcneau în zare,
Fluturi cu mărgăritar
Se grăbeau din depărtare
Spre palatul de cleștar.
Tuberoze și zambile
Albe, ca un fulg de nea,
Așterneau iubirea-n file
Colorând lacrimi de stea,
Fragede ca o mireasma
De iubire nesfârșită,
Învingând orice fantasmă
Diluată-ntr-o clipită.

Nedumerire

2012-01-16T22:36:00.004+02:00

Poate că-n orice pădure
Mai există o liană...
Poate că-n nopțile dure
Stelele, luna își cheamă
Strop de lumină să-i fure,
Fără cea mai mică teamă
Că n-ar putea să îndure
La nesfârșit orice rană.

Poate că-n orice ființă
Mai există alinare
Iar, un gram de suferință,
Peste tot ce-înseamnă zare,
Ar avea, în consecință
O puterea uimitoare,
Pe-o liană, cu credință
Poți urca din stele-n soare.

Poate că s-a sfârșit noaptea,
Poate că-i adevărat
Sau poate abilitatea
De-a visa neîncetat
Am pierdut, urcând în nori
Pe liana din pădure
Și-am căzut în câmp de flori
Cu petale albe, pure...

Anonimului

2012-01-15T20:32:00.008+02:00

Privește-mă cu ochii minţii,
Nu-înjura pe sub ochelari,
Să alungi demonii și sfinții
Sub lespezile cele mari.

Citește-mă doar printre rânduri
De nu-nțelegi ce-am vrut să spun,
Nu mă împovăra cu gânduri
Pătate de orice săpun.

Privește-mă în zorii zilei
Când soarele își scaldă faţa,
Nu-mi întina liniștea filei
Cu gerul care sparge gheaţa.

Citește-mă cu îndemânarea
Unui romantic visător
Ce-a transformat în lacrimi marea,
Purtat de ultimul vapor.

Scufundă-mă-n sinceritate
De vrei să îți vorbesc deschis,
Fără metafore sărate
Uitând de fapt ce-aveam de zis.

Nu mă lovi cu-anonimate,
Nici nu mă lăuda prea mult
Chiar dac-ai cumpărat dreptate
Din târg, nu vreau să te ascult.

Aceeași

2012-01-15T16:50:00.008+02:00

De ce pășesc pe aceeași stradă?
Nici nu mai știu, cred c-am uitat,
Fiindcă doream să mă mai vadă
Norii care m-au fermecat.

De ce mă scald cu-aceeași apă?
Fiindcă sunt doar un vărsător,
Lacrima mea nu-i solz de ceapă,
Lacrima mea curge de dor.

De ce visez cu-aceeași geană,
Pe-aceeași pernă ca și ieri?
Fiindcă în noaptea pământeană
Am sculptat multe primăveri.

De ce îmi rog a mea tăcere
Să se reverse-n asfințit
Și nu invoc lapte și miere
Șoaptelor care-au ațipit?

De ce sărut aceeași gheaţă
Cu buze tremurânde, reci?
Fiindcă nu vreau din a mea viaţă
Să mai fii nevoit să pleci.

De ce aprind aceeași torţă
Și-aceeași candelă mereu
Fiindcă iubirea mea-i o forță
Ce vine de la Dumnezeu.

Un întreg

2012-01-14T21:21:00.006+02:00

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Nu aș fi sperat vreodată
Că iubirea noastră învinge
Depărtări, furtună, zloată,
Iar astăzi, cu flori va ninge.

Redescopăr alinare,
O pierdusem în trecut,
Vieții nu-i rămân datoare
Şi-o voi lua de la început.

Cu penelu-n mână dreaptă
Și cu sufletul hrănit,
Viaţa-n loc nu mai așteaptă,
Suferința s-a sfârșit.

Reîncep să-mi scald iubirea
În versuri adevărate,
Să ne trăim fericirea
Pură, dup-atâta noapte.

Am descoperit surâsul,
Sufletul mi-e îmbălsămat
Cu iubire, de-acum plânsul
Nopților, mi l-ai curmat.

Funia secundei noastre
Între palme-o ținem iar,
Zburăm spre stele albastre
După un întreg coșmar.

Nu mai e niciun mister,
Încep totul să înțeleg,
Toate stelele din cer
Ne-au unit într-un întreg.

Într-o lume-n care ceaţa
Visele ne perforează
Şi-i atât de scurtă viaţa,
Doar iubirea ne salvează.

Leac îmi este Eminescu

2012-01-14T19:39:00.002+02:00

În aceasta eră nouă
Pur și simplu obosesc,
Inima mi-e ruptă-n două,
Leac am, doar când te citesc.

Nimic nu e ca înainte,
Cu tei nu ne mai hrănim
Ne ascundem sub cuvinte
Printre plopi ne otrăvim.

Se iubește tot mai tare
Aurul din buzunar,
Dragostea e-n galantare,
Meșterul nu e zidar.

Versul nu mai e la modă,
Sufletul ne-a înghețat,
Tu-i cântai iubirii odă
Noi o ducem în păcat.

Aveai slova pregătită
Pentru orice pământean,
Acum banu-i pe orbită,
Versu-i stropul din ocean.

Nu ne mai hrănim cu vorbe,
Toți avem câte-un grătar
Plictisiți de-atâtea ciorbe,
Ne iubim prin avatar.

Ne fălim c-avem de toate
Când avem doar un costum
Însă, haina nu mai poate
Să deducă omul bun.

Punem rimelor trei pense
Sau în grabă le mixăm,
Ne-ai lăsat averi imense
Dar, nu toți le descifrăm.

Reîntoarce-te la viaţă
Dragostea s-o învățăm,
Nu avem altă speranță
Doar să te reinventăm!

Reînvață-ne iubirea
Și dorința de frumos,
Lasă-o clipă nemurirea,
Tu, Luceafăr luminos!

Reîntoarce-te o noapte
Printre noi să rătăcești,
Să redai iubire-n toate
Sufletele pământești!

Suspiciuni

2012-01-13T20:29:00.005+02:00

În căușul palmei tale
Sunt o lacrimă fierbinte,
Hrănește-mă cu petale
Cum o făceai înainte.

Sunt un fluture albastru,
Fără șansa de-a decide
Dacă-n noapte, aprig astru
În două se va divide.

Flacără nestăpânită
De vreo apă curgătoare,
Râu ce plânge, se agită
Cu ochii lucind în soare.

Fulg de nea rătăcitor,
Ferindu-se să se-așeze
În palma ta, un fior,
De dor să capituleze.

Sunt stropul de lăcrămioară
Ce se-abține, să nu curgă
Străpunsă în inimioară,
Întunericul s-ajungă.

Dă-mi în zori sărutul care
Mi-l dădeai necontenit,
Nu mă împinge în uitare
Cu sufletul pârjolit.

Dă-mi în noapte visul pur
Veșnic împletit cu tine,
Să uit relele din jur
Sus, pe culmile alpine.

Nu mă pierde-n apă rece,
Să-mi rupi aripile-n zbor,
Nu vreau sufletul să-mi sece
De iubire și de dor.

Pauza de viaţă

2012-01-11T18:14:00.008+02:00

Lasă-mă, seară de seară
Să-mi iau pauza de viaţă
Ca și când, ultima oară
Am sorbit, de dimineață
Dintr-o cană cu suspine
Plină până la refuz,
Lasă-mă, să fiu cu mine,
Chiar dac-am să fac abuz.

Lasă-mă, să-mi caut vina
De a nu te înțelege,
De a-mi iubi rădăcina
Fără să încalc vreo lege
Din cele încovoiate
Și îndreptate cu patos,
Lasă-mă, să n-am dreptate
Stând pe norul meu pufos.

Lasă-mă să-mi spăl tristețea
În picături de iubire,
Să-mi înlătur bătrânețea
În a mea dumnezeire.
Să-mi fac așternut pe norii
Pe care mi-i construiesc,
Criticii și cititorii,
Cu sufletul, să-mi hrănesc.

Lasă-mă, s-aștern zadarnic
Pe file, chiar slove moarte,
Dacă ești viteaz și harnic,
De poți merge mai departe
Fără să te-agăți de spinii
Gerului ce ne-înconjoară,
Să emit doar ciudățenii,
Lasă-mă, seară de seară.

Indiferență

2012-01-10T22:07:00.010+02:00

Somnul națiunii creşte
Precum drojdia de bere,
Nonşalanţa ne lovește
Cu cea mai mare plăcere.

Curcubeul se măsoară
În procent multicolor,
Iarna picură amară
Peste gerul carnivor.

Munții smulși din rădăcină
Ard pădurea de belșug,
Scăldă trecutu-n lumină
Decorându-l în coşciug.

Pudrăm posmagii cu sete
În decorul afumat,
Mâzgălind pe un perete
Vitejesc anonimat.

În pofida climei noastre
Ce se schimbă după caz,
Stelele rămân albastre
Și facem haz de necaz.

Raționament

2012-01-10T00:07:00.008+02:00

Cum să îți pretind lumina
Nopților ce-n jar unești,
Îngropând și rădăcina
Clipelor ce dăruiești?

Cum să-ți pretind mângâiere
Când tu n-ai nimic de spus
Și-n imensa ta tăcere

Toate stelele-au apus?

Cum să îți pretind iubire
Când suspinul îl strivești,
Sub coperți de amăgire
Dintr-o carte cu povești?

Cum să îți pretind tăcere
Când ecoul tău răsună
Ca un clopot, ce-n durere
Se dizolvă și se-adună?

Rugăciune

2012-01-08T23:17:00.007+02:00

Din a Ta Împărăție
Doamne Sfinte, Te implor,
Iartă-mi păcatul și mie,
Sunt un simplu muritor,
Iartă-mi lacrima, ce curge,
Când m-ajunge întristarea,
Când trecutul mă străpunge
Și nu-mi găsesc împăcarea!
Dă-mi putere, Doamne Sfinte,
Pruncii sănătoși, să-mi cresc,
Cum face orice părinte,
Doar Tu știi cât îi iubesc.
Învață-mă ce e bine,
În ispită nu mă duce,
Pâinea clipelor de mâine
Nu lăsa să se usuce.
Cei doi îngeri ce s-au dus
Prea iute-n a Ta grădină,
Iartă-i, Doamne, lacrimi nu-s
De ajuns să fac lumină
În sufletu-mi fără pace,
De când fii mi-au plecat
Lângă Tine, să se joace,
Ferește-mă de păcat,
Dă-mi putere să zâmbesc
Pentru cei ce mi-au rămas,
Doamne Sfinte-Ți mulțumesc,
Că m-ajuți la orice pas!
Învață-mă drumul drept
Spre a Ta împărăție,
Cu răbdare să aștept
Ceea ce va fi să vie.
Dă-le, Doamne, sănătate
Celor care mă lovesc,
Fiindcă în singurătate
Mi-ar fi groaznic să trăiesc.
Mulțumesc, cu plecăciune,
Pentru harul tău divin,
Ce mi-L dai, să-l dau în lume,
Prin versul meu cald. Amin!

Particip la Concursul de poezie ortodoxă

aici: http://www.serafimpantea.ro/2011/11/25/concurs-de-poezie-ortodoxa

Visul care nu mai vine

2012-01-08T16:40:00.006+02:00

În versul meu, de-aș pune miere,
Insectele n-ar mai zbura,
Ar cânta crinul de durere
Iar, soarele l-ar cenzura.

În versul meu, de-aș pune sare,
Ar curge lacrima curată
Iar, fericirea ar fi datoare
Să plăsmuiască flori de piatră.

În versul meu, de-aș pune vin
S-ar coace pâinea-n miez de iarnă
Când, fără glasul tău divin,
Toți norii, lacrimile-mi cearnă.

În versul meu, de-aș pune gheaţă,
S-ar topi stelele-n ferestre,
Când visele ar prinde viaţă
Din sunetul uitat pe creste.

În versul meu, pun doar culoare
Din zumzetul unei albine,
Din curcubeul beat de soare
Și visul care nu mai vine.

Mă cert cu visul

2012-01-08T01:27:00.005+02:00

Încerc să pun geană pe geană,
Sub amintiri să te ascund
Dar, visele, din nou, te cheamă,
Nu mai știu ce să le răspund.

Mă învinuiesc c-aş fi prea crudă,
Că te-aş fi rătăcit prin nori,
Că seara, lacrima mi-e udă
Doar pentru-a te visa în zori.

Mă pedepsesc ca pe-o păgână
Şi mă lovesc cu disperare,
Vor să opresc cu a mea mână
Cursul lacrimilor amare.

Stelele mă privesc cu milă
Știindu-mi dorul nesfârșit,
Ce zbiară-n orișicare filă
Ca un torent nepotolit.

Și luna, sora mea, tăcută,
Mi-alină noaptea cu-o privire
Precum o biată deţinută
Scăldată-n stele, de iubire.

Mă cert cu visul de pomană,
Nu-i vina lui și nici a mea,
Nu pot să pun geană pe geană,
Nici tu nu cred că vei putea.