1. Lipește o fisă sau o bancnotă pe jos la intrarea în clasă! O să fii surprins câți or să se aplece să o ridice!

2. O păcăleală mai veche, dar care merge tot timpul, este să schimbi zahărul cu sarea.

3. Furișează-te seara în camera părinților sau a fraților și fixează alarma ceasului cât mai devreme.

4. Într-o cutie cu lapte adaugă colorant alimentar. Nu este toxic și îi va speria pe cei care vor vrea să-l consume!

5. Lipește cu un scotch incolor capacul și colacul de la wc. O surpriză neplăcută pentru cineva care se grăbește să ajungă la baie!

6. În timp ce doarme cineva pune într-o farfurie mai multe hârtii, du-te în fața lui, dă-le foc și strigă tare după ajutor. Cu siguranță va fii o păcăleală pe care nu o va uita prea ușor!

7. Lipește-i prietenului tău pe spate o bandă anti-furt. În momentul în care va încerca să iasă din magazin o să declanșeze alarma.

8. Pe 1 Aprilie poți să bagi în cutia poștală a prietenilor o scrisoare făcută frumos (ștampilată) prin care să-i anunțați că vor fi deconectați de la rețeaua electrică pentru reparații timp de 2-3 luni.

9. Tot pe 1 Aprilie poți să bagi în cutia poștală a prietenilor o scrisoare făcută frumos (ștampilată) prin care să-i anunțați că fiica/ fiul lor va fi exmatriculat într-o săptămână și că sunt obligați să se prezinte la școală în data de XX . XX . 2012 la ora XX pentru o ședință cu directorul.

10. O farsă destul de bună este să bagi vârfuri de chibrit în țigări. Cel care le va încerca va avea parte de o surpriză nu tocmai plăcută!

Cam astea sunt! Și să nu uităm că trebuie să râdem tot timpul, nu doar de 1 aprilie când facem farse altcuiva, deoarece râsul este cel mai bun medicament!

Ultimele 3 săptămâni pot să spun că au fost extrem de aglomerate și obositoare. Totul a început într-o frumoasă zi de marți, într-o „frumoasă” oră de fizică. Doamna profesoară ne corecta testele, iar noi, neavând ce face, ba discutam, ba dormeam, ba învățam la altceva…când, dintr-o dată, pe la jumătatea orei, vin niște elevi din alte clase la noi și ne spun că au nevoie de câțiva băieți pentru spectacolul în cinstea francofoniei. S-a lăsat o liniște totală în clasă, apoi eu am întrebat mai multe despre acest spectacol. După ce ei mi-au explicat mult mai bine totul, m-au întrebat dacă nu vreau să vin. Iar eu, împins din spate și „încurajat” de toată clasa, am acceptat. Și au urmat trei săptămâni foarte obositoare, dar minunate, în care plecam de la ore pe la 11 pentru a merge la repetiții, ajungeam pe la 5-6 seara acasă, repetam mereu același vals simplu pe care eu tot nu reușeam să-l învăț, încercam să-mi găsesc o probă de aptitudini, îi ajutam pe alți participanți la scrierea prezentării în limba franceză…deci, pentru că ajungeam mereu seara târziu acasă și pentru că mai aveam și teme sau de învățat nu am reușit să postez nimic. Și ieri am avut în sfârșit spectacolul. Îmbrăcat la 4 ace pentru valsul de început, aveam niște emoții incredibile. Dar a ieșit destul de bine valsul, iar imediat după, am fost nevoit să merg repede în spate să mă schimb, deoarece, eu fiind boxer, nu puteam apărea pe scenă îmbrăcat la costum. Și la prezentări, îmi venea să mor de rușine: toți ceilalți erau îmbrăcați în costume, iar eu…în tricou, pantaloni scurți și mănuși de box. La karaoke, „proba surpriză” a concursului, am reușit să impresionez lumea și am fost singurul la care nu s-a râs. Dar la aptitudini îmi venea din nou să mor de rușine: trebuia să apar în pielea goală pe scenă! Eu, care sunt numai piele și os! Mă rog, parodiam un boxer și de asta trebuia să apar așa. Dar a fost bine. Intregul public s-a distrat, a râs și a aplaudat. Iar eu am reușit, în sfârșit, să-mi înving tracul de scenă. După spectacol, mulți m-au lăudat pentru karaoke și pentru scenetă. Nu am luat nici măcar locul 3, dar știu că ceilalți l-au meritat mai mult. Și se pare că, de acum înainte, întreaga școală mă va cunoaște ca și „boxerul”. M-am distrat mult, mi-am făcut prieteni noi și am învățat ce înseamnă o pasiune și o muncă adevărată.

Dar acum spectacolul s-a terminat, la fel și repetițiile, vine și vacanța, și voi dedica mai mult timp blogului. Sper să mă țin de cuvânt.

Deci, am găsit acum vreo câteva săptămâni niște poze extrem de interesante de acum 100 de ani și m-am gândit să fac un articol despre ele. Dar ba uitam, ba trebuia să scriu altceva, și uite așa articolul acela nu s-a mai făcut. Dar astăzi mi-am amintit de acele poze și m-am gândit să le postez, în sfârșit, aici, deoarece oricum nu aveam nimic mai bun de postat. Așadar, aceste fotografii au fost făcute de rusul Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii între anii 1908-1912, înaintea Primului Război mondial. Este incredibil faptul că eu, dacă mă gândeam la anul 1910, de exemplu, vedeam toate ca fiind alb-negre și foarte vechi. Dar dacă te uiți la aceste poze, îți dai seama că lumea nu arăta așa de diferit. Clădirile, oamenii, natura, arată la fel ca în zilele noastre, cu excepția faptului că nu erau zgârie-nori, mașini și haine Armani sau Versace. Dar cum s-au făcut aceste poze color, deși pe atunci nu existau aparate foto profesioniste? Păi, acest rus a folosit o cameră specială, pentru a captura trei imagini alb-negru, în succesiune rapidă, folosind filtre roșii, albastre și verzi, pentru a fi recombinate mai târziu cu ajutorul dispozitivelor de sticlă filtrante, astfel încât rezultatul final să fie imagini colorate aproape de realitate. Fără alte introduceri, acestea sunt o parte din poze. Toate pozele le puteți găsi pe site-ul boston.com :