Oana Pavelescu

Imparatu' si Harapul!

2012-01-13T11:36:00.000-08:00

A fost odata ca niciodata un imparat! Privea piezis, avea nasul rosu iar mersul era incert!
Intr-o buna zi, imparatul, l-a chemat la palat pe vraci la sfat!
Langa tronul imparatului statea un bufon blond cu picioare lungi iar o pereche de sani enormi se iteau dintr-un decolteu neobisnuit. Tichia Louis Vuitton atarna jalnic pe o ureche iar fardul se scurgea pe fata tristului personaj.
Micul vraci se apropie cu pasi sfiosi de tronul, unde imparatul statea cu picioarele raschirate si o cupa de vin intr-un echilibru incert in mana-i tremuranda iar coroana statea smechereste pe-o ureche!
Si inteleptul imparat grai:
- Behehehe! Auzi, bai! Ia! Am chef de-o zbenguiala cu peizanii din imparatie! Ce poti sa faci in acest scop?
- Prea inteleptul meu imparat, zise vraciul cu un glas mic, am in ograda un harap! Munceste mult, e invatat si are un obicei ciudat! Vrea sa salveze pe toata lumea!
- Behehehe! Galgai imparatul si mai trase o dusca din cupa! Pai trimite-l la mine pe neispravit sa vad de ce este in stare! Dupa care se intoarse catre bufon si-l ciupi de fund.
Dupa un timp, nu foarte lung, veni si harapul la curtea imparatului. Venea cu pas cumpatat si aer smerit, modest, imbracat in vestminte albe.
- Behehehe! Tu esti ba, ala de vrea sa salveze lumea? O sa vorbesc cu Superman si Spiderman sa te ajute! Ce zici?
- Imparate! zise harapul cu ton cumpatat si serios. Io nu cer nimic! Ma descurc cum pot! Oamenii imi dau ce pot si cum pot! Am o caruta si cativa voluntari cu care ma descurc!
- Bahahahaha! Tu nu fii obraznic cu mine! Crezi ca de prost m-am dus eu la Viena sa imi operez coloana? Hehehehe! Galgai, trase o dusca si mai ciupi odata de fund bufonul!
- Imparate! Spune ce vrei de la mine! Am o gradama de treaba, oameni de tratat sau de trimis caruta sa ii descarcerez din accidentele de pe ulitele imparatiei!
- Esti obraznic! Nu stii sa ma amuzi! Ma enervezi...ma simt iritat! Tu nu stii sa injuri?
- Ce inseamna a injura? intreba smerit harapul.
- Bahahaha! Ce p..la mea? Ma sfidezi? Ce baaaahahahaha.....dar graiul imparatului pieri intr-o tuse galgaita, i se bulbucara ochii, fata i se invineti iar pocalul cu vin il scapa pe dusumelele de marmura imprastiind vinul sangeriu. Imparatul se prabusi pe marmura rece cu ochii ca de melc, mai ciupi odata fundul bufonului si isi dadu obstescul sfarsit ragaind: bahahahaha!
Harapul incerca in zadar sa il ajute pe imparat! Caruta de interventie rapida fusese confiscata!

Cazul elevului Platon

2011-05-03T09:39:00.000-07:00

un text de Radu Sigheti

PROBLEME
Un semn de intrebare sunt scolile de fotografie, mai ales pseudo-scolile de fotografie, acele cursuri, seminarii sau workshop-uri tinute de diversi fotografi care nu au experienta necesara pentru a face acest lucru, nu au o calificare profesionala, pedagogica si nu au cursurile acreditate de Ministerul Invatamantului sau de cel al Muncii.

Foarte multi oameni se duc la aceste cursuri pentru a invata sau progresa in fotografie, sistemul digital a permis o dezvoltare ultra rapida in acest domeniu de activitate. Nu este nimic rau in asta, dimpotriva, tot mai multi oameni descopera ca au talent, dar nu sunt pregatiti sa faca fata normelor deontologice si legale ale fotografiei profesioniste.

Unele scoli califica fotografi cu diploma, dupa cursuri de aproximativ 120 de ore. Eu nu cred ca acei absolventi chiar pot demara de unii singuri in aceasta meserie, ar trebui sa faca mult mai multa practica, de preferat langa un profesionist in domeniu care poate sa le indrume primii pasi.

Ar trebui ca toate aceste cursuri, workshop-uri fara acreditare sa fie verificate si, daca programul lor nu corespunde, ar trebui restructurate, conform normelor, sau inchise. Cele acreditate ar trebui sa aiba mai multi profesori, nu doar unul singur, pentru a realiza o mai buna metoda de predare, coordonare si diversitate in abordarea diferitelor genuri de fotografie. Fotografii consacrati ar trebui sa sprijine aceste activitati si sa se implice prin prezentari in cadrul cursurilor.

ACORDUL
In practica uzuala de stiri/reportaj, fotografiezi in spatiul public sau la evenimente organizate unde posezi o acreditare in acest scop. Demersul in acest caz ar fi trebuit facut de elev catre conducerea scolii in scris, prin email sau o scrisoare inregistrata la registratura, sustinuta de o nota din partea scolii de fotografie care sa ceara politicos institutie de invatamant sa sustina elevul in realizarea proiectului si sa explice natura lui. Acest lucru ar fi generat conform legii un raspuns in scris din partea scolii.

In acest caz acordul a fost dat verbal, sustine elevul Tudor Platon. Daca acesta este adevarul, un acord verbal al profesorilor catre proprii elevi poate tine loc de acord scris. Ca elev crezi in cuvantul profesorului, crezi in tot ceea ce te invata.

In practica, am fost in multe locuri si am realizat reportaje in spitale, crese cu copii afectati de SIDA sau abandonati, cu acordul verbal al conducerii. In multe cazuri fotografiile au generat diverse reactii, dar nimeni nu s-a suparat deoarece au fost facute cu acordul conducerii respective si aratau situatia reala din acele locuri, problemele pe care le aveau si conditiile in care copiii traiau. Din multe locuri am fost contactat dupa reportaj si am primit multumiri, oamenii spunandu-mi deschis ca atunci cand au vazut fotografiile nu le-au placut, dar dupa aparitia lor in presa au primit ajutoare si suport international.

CORECTITUDINE
Cred ca toata lumea ar trebui sa inteleaga si punctul de vedere al profesorilor. Regulamentul scolar reglementeaza acest lucru si profesorii sunt obligati sa-l respecte, ei nu pot sta nepasatori in fata faptelor aratate in imagini.

“Art. 7. — (1) În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau
psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură politică și prozelitismul religios.”

Este datoria si obligatia profesorilor sa sanctioneze elevii care savarsesc abateri. De asemenea, ei trebuie sa se gandeasca la ceilalti elevi din scoala si sa-i protejeze.

In cazul nostru, unul a realizat fotografiile in care ceilalti apareau in ipostaze care incalca normele de moralitate. Imi cer scuze, dar nu inteleg: tocmai cel care descopera, aduce in fata aceste probleme (pentru corpul didactic) este cel sanctionat? Deci daca eu descopar niste lucruri si le arat asa cum sunt inseamna ca sunt vinovat de ceea ce fotografiez?
Se spune ca elevul Tudor Platon are multe absente nemotivate, ar terbui sanctionat pentru asta nu pentru fotografii.

Deci, ce au facut de fapt cei cinci elevi care au fost mutati la alta scoala? Au fost fotografiati uitandu-se la o pagina de internet cu o femeia in desuuri, nu se uitau la un site porno, au jucat poker la catedra, nu la un casino din oras si nu in timpul programului scolar, au fumat in subsolul cladirii, care nu cred ca este considerat sala de curs. Fiind in clasa XII au toti pese 18 ani, sunt majori, raspunzatori de faptele lor. Daca se uitau la un site porno la un internet café nu era o problema, daca jucau bridge nu poker nu era o problema, daca fumau pe trotuar in fata scolii si in vazul profesorilor nu era o problema.

Eu, daca as fi profesor acolo, as trata acest reportaj asa: mi-as asuma realitatea din scoala, as discuta cu elevii respectivi si le-as explica ca ceea ce fac in scoala contravine regulamentului, as multumi pentru fotoreportaj si as explica ca aceste fapte trebuiesc sanctionate. Dar nu as sanctiona atat de drastic, se poate folosi o mustrare scrisa, o scadere a notei la purtare. O asemenea sanctune ridica un semn de intrebare asupra profesorilor care se pare ca nu pot accepta o realitate prezenta in propria scoala. Ei trebuie sa invete din acest fotoreportaj ca ar trebui sa fie mai atenti la ce se intampla in jurul lor si ca munca de profesor nu se rezuma doar la orele de curs, profesorul este ca un parinte care vegheaza continuu asupra copilului.

AMINTIRI
De acord ca aceste activitati nu-si au locul intr-o scoala, dar ele se intampla frecvent, multi au postat amintiri despre scoala si toate seamana cu povestea in imagini a lui Tudor Platon. Toate acestea formeaza aminitirile care se povestesc cu nostalgie ani mai tarziu. Mi-as dori ca profesorii sa lase elevii sa fotografieze in scoala, chiar in timpul orelor cu aprobare verbala din partea lor, sa nu le interzica dreptul la amintiri. Aminitirile elevilor ii includ si pe profesori.

Poate profesorii pot face ca Platon, sa dialogheze cu elevii ca sa-i inteleaga, sa dialogheze cu elevii ca sa fie intelesi la randul lor. Sa sanctioneze faptele elevilor in mod corect, daca au dat un acord verbal sa nu-l ia inapoi, sa se gandeasca la ce mesaj transmit acelor elevi pe care ii indruma. Pot face acum ca profesori ceea ce le-a lipsit atunci cand erau elevi, pot imbunatati sistemul de invatamant si relatia elev-profesor.

Daca ar fi progresivi in gandire ar ramane in amintirea colectiva drept cei mai buni profesori, nu ca fiind cei care l-au exmatriculat pe Platon.

Amintiri amare si actuale!

2010-06-28T14:58:00.000-07:00

KONCZ ZSUZSA : HA ÉN RÓZSA VOLNÉK

Incercati sa intelegeti versurile! Amare si parca revenite din adancul nostru!
http://www.youtube.com/watch?v=mEM0oj13eps

Mi-e scarbo-rusine

2009-11-27T10:38:00.000-08:00

Ziua de maine, pentru multi dintre noi, a devenit o incerititudine. Ziua de maine, pentru cei mai multi dintre noi, e pe muchie de cutit. Ziua de maine, pentru noi, este sub zodia semnului de intrebare.
Campanie electorala... lupte intestinale... vomismente inteminabile... negocieri esuate asupra cascavalului.
Ieri seara am avut parte cu totii de boratura absoluta a ultimilor 20 de ani.
Acuz deschis pe toti cei care nu au spus nimic acum 5 ani. Au tacut chitic asteptand sa le fie servite interesele... voila... o spun deschis!
In viata mea, pana acum, nu m-am gandit sa plec din tara... ma numar, poate, printre putinii patrioti, dar a inceput sa imi fie atat de sila si de rusine, ca ma gandesc serios sa ma tirez de aici.
Vreau sa aud un plan viabil de reabilitare si revigorare economica, vreau sa ii vad pe alesi venind cu un plan... oricare... o schita, un crochiu de plan.... macar o intentie de a intocmi un plan... dar am parte, alaturi de voi, de rufe murdare, jeg, josnicie, manipulare.
Vreau sa stiu care este tinuta morala a oamenilor pe care ii votez... vreau sa stiu ca isi iubesc nevasta si copii, vreau sa stiu ca sunt oamemi echilibrati, vreau sa stiu ca au demnitate si sensibilitate... vreau, intr-un cuvant, sa-i stiu puternici ca o stanca... precum propriul meu tata.
NU pot comenta pumnul aruncat golaneste in fata unui copil....
Dar pot comenta reactia celui care a facut-o....sau nu!
Citez "nu-mi aduc aminte"....
Un tata al propriilor copii nu-si aminteste ca un baietel de langa o femeie care isi urla disperarea statea si se uita la el uimit? Un tata al propriilor lui copii zice ca poate l-a injurat si asta justifica smetia aruncata golaneste in gura unui copil?
In acest caz as vrea sa fiu orfana de tata, sincer!

O zi la Snagov in viziunea lui Matei

2009-05-31T03:30:00.000-07:00

Sedinta foto la 12 ani in Muzeul Satului

2009-05-26T12:52:00.001-07:00

Un nou sport extrem in Bucuresti

2009-03-06T11:20:00.000-08:00

Se poate practica fara nicio cheltuiala. Luati o hartie ratacina prin buzunare si incercati sa o aruncati intr-unul din cosurile in imagine (ele se afla pe B-ul Ana Ipatescu vis-a-vis de Hotelul Minerva) in momentul in care trece autobuzul in viteza. Se pot face si variatinuni pe aceasta tema. De pilda sa arunci 3 hartii in fiecare din cele trei cosuri sau... inventati voi alte variante... feel free :-)

Manastirea Chiajna (monument istoric lasat in paragina)

2009-01-02T08:49:00.000-08:00

Manastirea Chiajna (monument istoric lasat in paragina)

2009-01-02T08:47:00.000-08:00

Timisoara mon amour!

2008-10-15T12:16:00.000-07:00

Dimineata nu eram prea convinsa ca Stanculescu si Chitac vor fi, in sfarsit, condamnati!
Indoita am trimis un fotorepoter la Inalta Curte de Casatie si Justitie. In plus era si mitingul sindicatelor din invatamant...
Aflu, cu surprindere, ca sentinta a fost in favoarea condamnarii celor doi!
Se emite mandat de arestare! Chitac este saltat de acasa. Stanculescu nu era la domiciliu.
La ora 18 se anunta conferinta de presa a lui Athanasie!
Raman masca! Conferinta de presa?!?!? Politia il cautau si el tine conferinta de presa sfidand orice lege?!?! Politistii inca au si asteptat sa isi termine "omul" discursul! Discurs in care ne-a explicat ca el, de fapt, este un erou? El ne-a scapat de dictatura!!!!
Dar ordinul de a trage in bietii timisoreni cine l-a dat? Al de sus? Crede ca are de-a face cu o sleahta de oameni legati la ochi?
Si, pe de alta parte, autoritatile cum naiba de au permis ca acest criminal sa poata sa mai aiba glas in fata mass media?
De ce l-au saltat la sfasitul conferintei de presa? De ce nu inainte? De ce nu i-au pus catusele in fata televiziunilor sa vada si parintii si fiii celor impuscati la Timsoara ca se face, in sfasit, dreptate si in Romania?!?!?!
De ce ne purtam cu manusi cu asasinii eroilor?
Cine ne-a scapat de dictatura, stau si ma intreb? Cel care a dat ordinul de "Foc" plutonului de executie sau cei care au stat, curati, in fata zidului asteptand gloantele?
Avem mintile complet alterate de toate golaniile si perversiunile celor care de 20 de ani constituie institutia prezidentiala si institutia guvernamentala!!!
Nu mai reusim sa vedem clar nimic! Chiar toata lumea a uitat?!?!
Ma asteptam ca timisorenii ca puncteze acest moment! Nici macar ei!
Ce s-a intamplat cu noi? Unde am uitat idealurile? Unde i-am uitat pe eroii nosti? Unde suntem noi? Cine suntem? Mai suntem?... Sau au ramas doar Ei?!

To be at the right moment, at the right time

2008-07-27T08:24:00.000-07:00

Frak Capa, Tony Vaccaro are, along with Henri Cartier-Bresson, the godfathers of the photojournalism.
"Pour les connoisseurs" the "sacred monsters" of the photojournalism.
Lately I was disgusted that a "whatever", regarding the photojournalism ,copyed the title of the 3'rd episode of the BBC's "Genius of photography" documentary named: "To be at the right moment, at the right time", arrogate that this is his proffesional "faith", and all was for a stupid beer commercial (yep the money talk).
I guess the next romanian commercial will have Frank Capa's motto: "If your pictures aren't good enough, you aren't close enough".
I was hoppeing that the people who are bussy, in Romania, with the photojournalism, to be more mature and not get back in the 90's, when our country's jornalism was just erecting from te communist stupid times.
I thought that they will have the decency, in this troubled times, regarding generaly the journalism, to have respect for their own proffesion.
The year of 2008, from my point of view, is worse then the romanian photojournalism of the 90's.
A "nobody" from the hystorical point of view has the vanity to name himselfe a "photojournalist".
This happens when the vanity, oppotrtunism, haughtily and self contentness of the non-proffessionals arrogates themselfes the title of: "freelance photojournalist".

Sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit

2008-07-27T06:32:00.000-07:00

Frank Capa, Tony Vaccaro sunt, venind in urma lui Henri Cartier-Bresson, parintii fotojurnalismului. "Pour les connoisseurs" trei monstri sacri.
Mi se pare dezgustator ca un "putoi" intr-ale fotojurnalismului sa isi aroge copy right, intr-un clip publicitar, pentru o oarecare marca de bere, numele episodului 3 al documetarului britanic "Genius of photography": sa fi la locul potrivit, in momentul potrivit.
Cred ca in urmatorul clip publicitar se va folosi dictonul lui Capa: "If your pictures aren't good enough, you aren't close enough."
Ma asteptam ca cei care sunt ocupati cu fotojurnalismul romanesc, in acesti ani extrem de tulburi pentru specia respectiva, sa dea dovada de decenta si profesionalism.
In 2008, din punctul meu de vedere, fotojurnalismul este inapoi in anii '90. Si mai mult decat atat, a inceput prostitutia si a acestei arte care, in mod tragic, este asezonata cu oportunismul, ingamfarea si suficienta ne-initiatilor care-si aroga titlul de "freelance photojournalist".

Aroganta in forma pura

2008-07-21T20:30:00.000-07:00

Mai zilele trecute cineva m-a admonestat pentru ca am incercat sa-l invat putin din ce stiu eu mai bine sa fac, editare foto.
Observ, in ultima vreme, un regres grav si dramatic in dorinta unor oameni de a invata si a evolua. Suficienta le confera un aer arogant si plat. Sunt incapabili sa comunice altceva decat grohaitul orgoliului ranit.
Am stat si am incercat, detasat, sa inteleg fenomenul. Raspunsul vine de la sine, lipsa de cultura elementara. Mintea, imbibata de nimic, refuza penetrarea vreunei idei cu obstinatia lui Pinocchio cand era magar. Privirea lor alba, expesia fetei incemenita, precum cea a manechinelor de mucava din vitrine, te izbeste si dezarmeaza fara drept de apel.
Luati aminte copii, cititi Pinocchio... macar! (desi e tardiv)

Summit, paranoia si excesul de zel

2008-04-02T12:08:00.000-07:00

Vazand, azi, ce poti pati daca esti in posesie de "materiale subvesive" mi-a venit sa scriu pe o hartie ceva de genul: "Yankee go home" sau "Jos Bush" sau alt slogan de genul acesta si sa ies in fata Casei Presei. Sigur m-ar fi arestat. Avantajul ar fi fost ca ziarele ar fi avut o prima pagina beton. Arestarea mea! Anarhista din mine ar fi fost anihilata promt! Democatia americana m-ar fi linistit. Poate definitiv! Ce gust amar! Ptiu drace!

Primavara in Bucuresti

2008-02-23T11:12:00.000-08:00

E o perioada a anului cand Bucurestiul este mai deprimant si mai mizerabil decat oricand, si anume primavara.
Zapezile s-au topit, ploaia nu mai cade dar incepe sa bata vantul. In acel moment gunoaiele si praful fac legea pe strazile capitalei patriei noastre iubite.
E un cumul de caini, hartii si pungi zburatoare, gunoaie care debordeaza generos din pubele, iar peste toate dau navala valuri de praf.
In acesta seara mi-am propus sa fac o plimbare la temperaturile primavaratice care ne-au momit sa credem ca iarna s-a terminat.
Pana sa ajung la prima intersectie m-a atacat o haita de caini, mi-a violat nasul un iz de gunoi fetid care venea dinspre un container doldora de resturi menajere, dintr-un bloc se auzea zdranganitul aiuritor si absurd al manelelor iar o rafala de vant mi-a umplut gura de praf scrasnitor.
Mi-am zis ca nu trebuie sa ma las descurajata de aceste mici neajunsuri ale strazii bucurestene care, culmea, se afla in sectorul 1 al capitalei si mi-am continuat drumul. Totusi e aer primavaratic, mi-am zis, trebuie sa incerc sa savurez atmosfera....
La intersectie vreau sa travesrez... semaforul pentru pietoni a fost vandalizat de niste vasnici cetateni ai urbei cam acum o luna... Risc si traversez... La mijlocul intersectiei am perspectiva bulevardului Bucurestii Noi. Acolo pe unde mai sunt becuri se vad valurile de praf care nu au mila si dau navala. Imaginea ma duce cu gandul la furtunile de nisip din Sahara, unde un zid de nisip vine, inghite si intuneca parca inexorabil totul. Dar acolo e Sahara... aici suntem in Bucuresti, capitala unei tari din Comunitatea Europeana in anul de gratie 2008.
Trotuarul stirbit de borduri e plin de gauri si tuburi galbene care zac de vreo doua luni. Desi sunt incaltata in tenisi reusesc sa imi scrantesc glezna.
M-am intors acasa dupa 15 minute, cu ochii rosii si gura amara de praf, in nari cu miazmele gunoaielor, in urechi cu zgomotele manelelor, glezna indurerata, speriata de coltii haitelor de caini dar multumita ca maine la PD organizatia de tineret isi alege seful... pe cine? D-soara Elena Basescu!
Miraculoasa este tara noastra!

Despre "Detalii timisorene"

2007-10-12T11:35:00.000-07:00

Am descoperti, atat de tarziu, un colt din tara mea care m-a surprins si uimit.
Am avut sentimentul, bantuind pe strazile orasului, ca sunt intr-o alta lume si epoca.
Algoritmul meu de gandire a fost rasturnat dar totodata am simtit ca fac parte din acea lume, ca imi apartine, poate prin vocea singelui ( stramosii mei au trait prin acele locuri). Sa fi fost vorba de un cerc ce trebuia inchis prin mine?
Am avut toate motivele din lume sa am un nod in gat cand am pasit, dupa atatia ani de la Revolutie, prin piata unde fratii nostri au spart zidul cenusiu pe care il aveam cu totii in fata si ne-au redat speranta.

Gunoaiele din sectorul 1

2007-08-20T14:03:00.001-07:00

La mine in cartier, de vreo doua luni (Pajura), se intampla urmatorul fenomen: gunoaiele nu se strang la vreme iar cainii "comunitari" s-au impuiat de nu le mai stiu numarul. Asta, pe de o parte, iar ca peisajul sa fie complet, una din strazile din vecinatatea mea, cica, se asfalteaza. Lucru care, de altfel, este laudabil, tinand cont de faptul ca era o strada ca la tara, pavata cu piatra de rau (in anul de gratie 2007). Cand am zis ca s-a terminat asfaltarea, a venit o echipa de la "Gaze" si a spart asfaltul poaspat..., s-a asfaltat din nou bucata sparta, dar, au venit baietii de la "Termoficare" si...? au spart asfaltul din nou... nu e genial?!?!?! Ca o paranteza, tot cartierul este "ramat" de baietii de la "Termoficare" si arata ca dupa razboi... santuri neprotejate unde poate cadea oricine... praf sau noroi, dupa caz,... un parculet pentru copii l-au distrus in proportie de 85%!
Am incercat sa sesizez primaria prin telefon sau prin e-mail, ca doar suntem in secolul informatiei, dar... ghinion, nici adresa de e-mail si nici numarul de telefon nu sunt functionale... de ce nu ma mir?
Ce trebuie sa se intample ca domnii carora le platim bani grei sa aiba grija de aspecte simple precum, curatenie, spatii verzi ingrijite, parculete civilizate pentru copii si strazi fara caini comunitari?

Isteria prostiei!

2007-08-15T01:06:00.000-07:00

De cele mai multe ori, mi se intampla ca atunci cand am de facut fotografii pe strada sa fiu interpelata si oprita din "procesul de creatie"...
De exemplu astazi eram preocupata sa prind un unghi cat mai bun al cladirii BRD-ului din Piata Victoriei... cand m-am pomenit ca unul dintre paznici imi zice ca n-am voie sa fac poze fara acordul sefilor...
Auzi frate!!! Mai nou ca sa faci poze de pe domeniul public unui zgarie nori din Bucuresti trebuie sa ceri aprobari... HAHAHA! De ce? Conform carei legi?
Oare la New York ca sa fi pozat celebrele turnuri gemene iti trebuia aprobare???
Nu imi aduc aminte la Paris, Roma, Budapesta, Bruxelles, Alger sau aiurea sa mi se fi interzis sa fac vreo poza pe strada indiferent carei cladiri. La sediul NATO de la Bruxelles inca am putut sa fac poze la intrare de unde sa vad steagurile tarilor membre...
De unde isteria asta la romani fratilor? Si nu numai mie mi se intampla asta! Intrebati orice fotograf ce pateste daca scoate camera foto in fata vreunei banci sau case de schimb valutar....

E "cool" sa ai blog?

2007-08-12T10:46:00.000-07:00

Constat, in sfarsit si eu :-), ca multe cunostinte de-ale mele au cate un blog...
In pofida faptului ca nu sunt o persoana care ca comunice usor, m-am gandit, ca poate asta ar putea deveni un exercitiu pentru mine... chiar o provocare. Sincer nu stiu daca e "cool" dar e o alta forma prin care putem sa ne exprimam... cred.
Ceea ce ma intereseaza pe mine in momentul de fata este fotografia de presa, deh! :-)
Multi din bransa vor fi de acord cu mine ca, din nefericire, fotografia inca nu este tratata asa cum ar trebui. Inca se face presa "dupa ureche". Toti stim ca layout-ul si fotografia vinde publicatia... dar... uf, dar! Ne lovim, noi cei care ne ocupam de imagine, de cele mai multe ori de vesnica lipsa a banilor, de cate un "jurnalist" care are pretentia sa ce pricepe in a ilustra un material scris... dar vai! cei mai vehementi sunt si cei mai nepriceputi si cel mai greu de convins!
Imi aduc aminte cu drag de vremea cand Radu Sigheti incepuse, si in parte chiar reusise, sa polarizeze si sa motiveze o parte din fotoreporteri... reusise sa creeze un soi de emulatie... chiar daca in aceasta bransa, ca in toate cele de creatie, se creeaza gelozii... Ma amuza sa constat ca si cei care nu ii recunosteau autoritatea (cum naiba sa nu recunosti autoritatea lui Sigheti?) se uitau cu coada ochiului la fotografiile saptamanii care erau votate la o bere ... :-)
Pentru un om care nu e prea vorbaret cred ca m-am depasit pe mina insami cu aceste randuri!
Daca aveti ceva de spus astept comentariile voastre!