obiecte pierdute

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Thu, 29 Jan 2009 18:44:00 +0000

trebuie sa-i vezi, sa fii constient de existenta lor, sa le observi miscarile interioare pe care ei inca nu le pot defini, dar tu da (si le si recunosti).
in lunile astea am invatat f mult sa-i iubesc, ii ascult si ei se deschid si aflu tot felul de lucruri care ma incanta - dar nu le arat asta ca sa nu se inchida repede la loc, sunt o mary poppins adevarata - lucruri despre miscarile lor interioare). vorbim despre filme preferate sau cele 3 joburi pe care unii deja le au. am invatat sa-i iubesc si sa fiu f buna, le fac mereu complimente si-i incurajez.
ii simt mereu si fac diferenta intre ei, nu pot sa nu.
si cel mai frumos lucru: am schimbat tactica fata de a difficult case, in curand vom deveni prieteni.
ii las sa se desfasoare, in timp ce eu stau si-i observ si le zambesc tot timpul cu ochii. pt ca trebuie sa-i vezi, ei au nevoie de asta.
si asta inteleg, o da, inteleg perfect.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Mon, 26 Jan 2009 21:41:00 +0000

everything's wonderful si fara absolut nicio ironie.
mi/am comandat mansfield park si railway children si the secret garden si, desi o sa ajung sa le citesc in vreun an asa (cine are stare, cine mai poate sta locului), le tin pe noptiera si mor de dragul lor.
had a new haircut si acum ma duc sa-mi fac parul cret si deci noapte buna.
everything's wonderful and absolutely amazing

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Fri, 16 Jan 2009 19:12:00 +0000

ma apropii cu fata de monitor.
"nu-i asa, groparule, ca vrei sa stai de vorba cu mine?"

saptamana asta am inceput sa citesc lautreamont (la care de ani de zile visez si mi se parea ceva atat de rar incat eram convinsa ca nu am acasa si surpriza) si mi-a strivit creierii. in prima seara am citit cu ochii mari si fara aer si faptul ca aveam un televizor in camera si ca din el ieseau sunete si in el vedeam niste omuleti mi se parea f stupid.
si ca nimic nu mai e la locul lui, niciun obiect.
dar apoi au venit visele. si trezirile bruste la 5 dimineata.
apoi, numai trezirile si amanarea somnului.
primul vis, dupa ce am citit primul cant al lui maldoror:
ma apropiam de niste oameni cu o viteza de fantoma (ca o camera pe macara folosita la filme), atrasa apoi catre o singura persoana. un barbat inconjurat de intuneric, o silueta intunecata, cu palarie pe cap, care-mi intindea, tinand capul aplecat, o papusa mare. si, fara sa fi apucat sa ating papusa sau pe el, m-am trezit terorizata. 5 dimineata.
azi, in cancelarie, o intrebam pe o colega de fetita ei (cu care m-am imprietenit prin septembrie, cand desenam in curtea scolii pe asfalt) si de gradinita si imi spunea iar de mascota lor, Capsunica, o papusa cat copiii de mare, pe care ei o primesc de la educatoare atunci cand sunt cuminti.
trebuie sa o ia cu ei acasa si sa aiba grija de ea pana a doua zi.
si, ca sa spun tot (aproape), mi-am amintit ca-mi povestise asta si saptamana trecuta, cand fetita ei venise acasa insotita de Capsunica.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sun, 28 Dec 2008 23:19:00 +0000

artandghosts

how to get a shock

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Thu, 25 Dec 2008 17:49:00 +0000

apply something cold to something hot.
where to go for something cold?
if it is winter, go outdoors.
if it is gender, hesitate.

si-mi place si mai mult, mult de tot, de cand am descoperit cat e de ciudata (imi placea mult ce scrie, dar credeam ca e o profesoara normala :).
si, bineinteles, iar ma tulbura, ma incanta si ma intimideaza tot ce scrie ea, ma intreb continuu: cum naiba reuseste si de unde si cum.

mai cautati pe youtube, mai sunt cateva.

a, bineinteles, ce lectura si ce organizare.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Tue, 23 Dec 2008 17:27:00 +0000

domnisoara brodie la serbare

cat despre mine, citesc poveste fara sfarsit.
"asadar, continua sa urce pe munti si sa coboare, iar uneori isi dadea seama ca umblase multa vreme ca in somn, in timp ce sufletul sau se afla prin alte parti si nu se intorcea decat anevoie.(...)
daca ar fi stiut ca pe urmele sale se afla un dusman care se apropia de el cu fiece ceas, ar fi cazut prada vreunei nechibzuinte, pe care ar fi trebuit sa o plateasca scump in drumul sau. era vorba despre acea fiinta de bezna care il urmarea de cand pornise la drum. intre timp faptura se inchegase atat cat sa se poata distinge forma ei. era un lup, negru ca smoala si mare cat un bou. adulmecand cu botul mereu pamantul, grabea pe urma lui Atreiu prin desertul de stanci am Muntilor Morti. limba ii atarna de un cot, iar ranjetul ii dezvelise coltii inspaimantatori. urmele erau atat de proaspete, incat stia ca doar putine leghe il mai despart de victima lui. iar distanta se micsora fara indurare."

smth from the specialist's hat

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Wed, 17 Dec 2008 18:42:00 +0000

*

Pe m�?sur�? ce se înteţe�?te vântul, pieptul t�?u
se zbate ca un iepure mereu în întârziere.
Tulbur�? lalelele decolorate.

Mai întâi se aude u�?a, apoi
picioarele goale. �?oldurile tale
marcheaz�? fiecare pauz�? de respiraţie.
Trebuie s�? m�? odihnesc.

Chiar dac�? a�? vrea s�?-ţi spun unde este umbrela
-am g�?sit-o când f�?ceam cur�?ţenie �??
tot nu m�? poţi auzi. Poate c�? se întâmpl�?
ceva cu mine. C�?ma�?a ta de noapte se agaţ�?
într-un tufi�? �?? la lumina lunii au r�?s�?rit
lalele portocalii.

�?ţi propte�?ti b�?rbia în scobitura fierbinte
a um�?rului, ca �?i cum ai fi ajuns-o din urm�?.
Puful de pe ceafa ta e zburlit
de respiraţia care se ridic�?
din florile de volbur�?. �?ţi miros pielea.

Tot înainte prin praful galben,
în�?untrul peisajului desenat cu cret�?:
printre ţipetele dezorientate ale bufniţei
-atât de u�?or de confundat cu ale tale �??
�?i s�?riturile broa�?telor în cazanele cu ap�? de ploaie,
ai descoperit un tufi�? de
trandafiri alba�?tri, mototoliţi, cu boboci de argint.

�?i, în mijlocul desenului, pantofii cu toc:
unul drept, altul cu baretele desf�?cute,
r�?suflând greu, aproape
s�?-ţi spun�? ceva.

Se �?tie c�? o metod�? eficient�? de a asculta
este s�?-ţi folose�?ti cuno�?tinţele despre lume:
închizi ochii �?i lacrimile ţi se scurg pe obraji.
Poate c�? se întâmpl�? ceva cu mine.

�?n spatele ploii verzi, exist�? un drum de ţar�?,
unde litere str�?lucesc pe carapacea mea.
Pân�? la o cas�? cu porţi verzi, scorojite
�?i dincolo de ele, unde,
în pardesiul albastru cu nasturi argintii, împlete�?te ea
�?i pufne�?te pe nas c�? ai întârziat, dar
îi vei spune imediat pentru ce ai venit �?i ea
îţi va ar�?ta colecţia ei de capete
care au avut cândva ochi obosiţi
- ca dou�? cupe de îngheţat�?, mâinile ei.

Sau poţi s�?-i ceri tu ceva anume în schimb,
iar asta n-o �?tie aproape nimeni. M�? auzi?
Ceva se întâmpl�? cu mine.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Mon, 15 Dec 2008 16:16:00 +0000

am visat ceva f dubios si sperios, dar nu despre asta scriu eu asa curand.

ieri vorbeam cu cineva despre elevii mei si, gandindu-ma la o alta saptamana, dintr-un sir nesfarsit, nu aveam o atitudine potrivita cu sezonul.
de fapt, e foarte ciudat. cand sunt f obosita, nu-i mai suport si mi se par incuiatii lui harry potter. cand sunt relaxata/linistita/adormita/in the mood for making fun, mi-e f draga ignoranta lor si ne intelegem minunat. din pctul meu de vedere :D deci e un fel de love/hate. and it goes both ways.
le-am spus sapt trecuta sa faca felicitari pt profii preferati si astazi mi-a adus un baiat de la a noua:
My favourite teacher
My favourite teacher is the English teacher. It's a pleasure learning English now. But I don't know how she keeps her calm with all the boys in my high school. She really is my favourite teacher.

nici eu nu stiu.
m-am bucurat tare si am ras cand am citit, pe cand cei de la a unspea ieseau din clasa si se uitau ciudat, amarati ca mi-am permis sa le dau teme de vacanta.
baiatul e cel mai bun din clasa a noua si intentionez sa-l invat la prostii: am vorbit cu el sa-i imprumut carti in engleza, sa citeasca, i-am spus ca am mare incredere si am subliniat faptul ca nu e pt clasa, nu e pt nota, ci doar pt el. si a spus ok.

da, am elevi preferati (pe care-i muncesc si de la care am pretentii) si mi se pare chiar un drept al meu sa am si chiar visez la un fel de club exclusivist (candva, cand voi fi altundeva si va fi destul timp pt asta).

ma distreaza cand imi cer puncte in plus, doar pt faptul ca si-au facut tema. ma distreaza ca sunt atat de transparenti, iar ei cred ca sunt atat de subtili si smecheri (am gasit noi metode si functioneaza).
apoi, ma bucura baietii de la a zecea ca vor juca intr-o piesa pt serbarea de craciun si se ocupa singuri de repetitii (asa cum si noi am facut) - urmeaza sa-i vad miercuri si joi si sa punem la punct ce mai e de pus - si ma incanta cei de la a noua care ma striga "teacher!" si ma fac sa ma simt importanta.
am vazut cu ei polar express si a fost f frumos.
iar in seara asta cred ca o sa vad breath. kim ki duk again, that is. si as mai vrea un horror din ala sanatos, de categoria B, dar nu mai am spatiu.

si vreau f mult sa citesc ceva misto. any suggestions?

she's out in deep water hope she's a good swimmer

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sun, 14 Dec 2008 11:12:00 +0000

din tot ce am visat:
sentimentul acela de mirare in fata unor peisaje coplesitoare - pt ca, dintr-odata, marea a aparut brusc in centrul orasului si ma gandeam, ce frumos, e si vara si iarna in acelasi timp, pentru ca stiam ca marea e calda si exact asa arata, calda si vie si intunecata topea gramezile de zapada murdara din fata noastra (eu si celelalte fiinte din frig).

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Fri, 12 Dec 2008 16:10:00 +0000

for the love of bb

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Wed, 10 Dec 2008 12:30:00 +0000

de cand se intampla lucrurile ciudate, la scoala sunt ametita, nu ma pot tine pe picioare si am o durere permanenta in stomac. am crezut ca se intampla ceva in neregula in corp.
dar astazi am mai auzit pe cineva ca ameteste rau, apoi altcineva mi/a spus ca se simte urmarita.
si mi-am amintit de cand lucram la agentia de publicitate, unde era un big brother care , din birou, intra in calculatoarele noastre sa vada ce facem.
si m-am gandit ca asta e, nicaieri nu scpi. si ca, in momentele in care abia ma tin pe picioare si ametesc si nu mai stiu sa formulez o propozitie, inseamna ca cineva imi umbla in cap sa vada ce fac.

m-am tuns.

am vazut doua filme de kim ki duk: time (vreau sa-l revad) si beautiful (doar scris de kkd, nu si regizat).

citesc ceva f fain (de la schimb de carti): istoria calvitiei mele, de arnon grunberg.

visez la vacanta de iarna.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Thu, 04 Dec 2008 19:53:00 +0000

o zi teribila si dubioasa.
am mai spus eu ca joia e cea mai obositoare, iar ultimele ore le am la o clasa care vine la scoala sa se joace fifa.
ei bine, azi am facut exact ce-am spus ca n-o sa fac ever. am cedat si am adus ajutorul, iar ajutorul a spus ca o sa asiste la ora, pt ca oricum trebuia sa o faca, iar eu m-am speriat si am crezut ca o sa lesin in fata tablei. m-am speriat, deci, si am fugit in pauza sa xeroxez fise de lucru.
si nu stiu cum se face (cross my heart!) ca mi-a iesit ora.
am fost calma (cu mici intreruperi ale vocii) si am fost intelegatoare si am lucrat ca la carte (auzeam pe cineva in cap cum imi spunea: "asaaa, si acum, dupa ce le-ai dat de lucru, trebuie sa ii monitorizezi, stii tu...rolurile profesorului. du-te si intreaba-i cum se descurca la diateza pasiva. acum ia spune-le o chestie interesanta despre un cuvant ca sa-l tina minte mai usor..." si altele. iar eu faceam intocmai, astfel incat am si uitat de prezenta ajutorului) si totul s-a legat asa frumos intr-o liniste incantatoare in care ei participau ca niste capriori.
la sfarsit, ajutorul m-a felicitat, mi-a spus ca la un mom dat chiar incepuse sa-i placa ora (primise o fisa de lucru si lucra cu spor).
si deci nu am primit calificativul foarte bine.

am plecat ametita, afara se intuneca si eu f bucuroasa si f prezenta (pe de alta parte, o senzatie de usturime pt ca am stat prea mult la suprafata neteda in ultima vreme, la scoala), pt ca mai e cineva acolo, in adancuri, cineva care iese si are grija de mine cand sunt speriata, cineva de care-mi place f f f mult si ma bucur si mai mult ca m-a ales pe mine.

se mai intampla tot felul de lucruri dubioase, dar acum stiu ca apele sunt locuite.
de cateva seri, in cel mai frumos moment al zilei, cobor sub plapuma, la racoare, si soptesc: ce faci? da-te mai incolo.

caci, atunci cand vine vorba despre sensul vietii si ce facem noi cu ea, vorba poetei, sa o lasam sa doarma.

ignota

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sun, 30 Nov 2008 22:05:00 +0000

r.d.

am avut (si, la un anumit nivel, inca mai am) o mare problema cu prietenele. in primul rand, nu am reusit niciodata sa am mai mult de doua. si doua - cu mari greutati. pt ca sunt tipul de entitate care se consuma pentru - si, la randul ei, - consuma o singura entitate. si simte ca totul ar deveni superficial daca ar fi vorba de mai multe persoane. desi, uneori, are nevoie de superficial, ca de niste gustari usoare, dar despre asta alta poveste.
cu ochii maaaari: sunt uimita si uneori coplesita (dar ma rusinez in acele momente si-mi revin urgent) de prietenia mea cu cristina, despre care mi-am propus candva sa scriu ceva frumos si iata ca in noaptea asta.
uneori nu inteleg de ce nu renunta. sunt o entitate devoratoare (sunt zile in care o trag dupa mine prin namol si suporta, suporta, suporta...pana nu mai suport eu. as vrea sa pot face si eu asta pt ea, dar e mult mai puternica decat mine).
recent a facut un lucru la care nu ma asteptam (pt care eu eram prea slaba) si o iubesc si mai mult. si iar: nu inteleg (asa cum nu inteleg de ce nu renunta si de ce nu ma uita) cum de l-a facut, pt ca in mintea mea asta implica sa ma iubeasca f mult si sa vrea sa fiu bine.
mai voiam sa scriu despre ceva in noaptea asta. la sfatul lui m, am fost la schimb de carti aici (credeam ca se tine pt prima oara, dar nu si abia astept data viitoare), unde am primit o carte minunata si de care ma bucur teribil. se numeste "Printese date uitarii sau necunoscute", de phillipe lechermeier, in traducerea lui s. foartza, cu ilustratii de rebecca dautremer. si am gasit un pasaj superb, care se potriveste ei, numai ca nu sunt eu neaparat printesa (daca sunt, ori suntem amandoua, ori sunt - as vrea sa fiu - printesa Ignota (alias Necunoscuta), despre care se scrie ca "Nu o cunoaste nimeni. cu neputinta de gasit, referitor la ea, un cat de mic indiciu. si totusi, ea exista. scrieti-ne din oficiu, daca aflati de ea.")
"CONFIDENTA
O insoteste pretutindeni pe printesa.
Da sfaturi, corijeaza si mangaie la necaz.
Suflet geaman sau amica devotata, imparte cu printesa, dupa caz, momentele aparte, fara seaman, ca si banalitatea cotidiana. ii este totdeauna langa (si, daca vreti, oloi pe rana). o tine de mana cand e amarata, ii e, -n afaceri, bratul drept, ca si umarul pe care o sa planga. este experta-n taine,-n mistere si in intrigi. nu-i tine numai simpla companie, ci-i daruie si o adanca prietenie. spune-se ca ea aduna secret dupa secret, ca si cum ar culege flori...
Pentru a face un buchet?
De multe amicitii exemplare s-a auzit (si s-o mai auzi), fie si cand acestea nu tin decat o zi - ca intre Coccinella si printesa Ephemere de Chine.
Exceptie de la regula fac numai surorile Ding&Dong. Neoarasindu-se nicicand n-au confidente, ci se destainuie una alteia, pe rand."
surorile ding si dong sunt niste siameze.
cred ca o sa-mi cumpar cartea, vreau sa fie a mea.

candva si pe undeva, katherine mansfield scria ca placerea lecturii se dubleaza atunci cand traiesti impartind cartile cu altcineva.
asa vad eu prietenia noastra. si asta se aplica la orice. si la nebuniile fiecareia (pt ca, daca se declanseaza la una, si cealalta este absorbita, incercand sa faca lumina.)
uneori, recunosc, ma sperie neincrederea ei in oameni, pt ca eu nu vreau deloc, dar deloc sa cred ca oamenii sunt rai. desi stiu ca este cam asa, asa cum stiu si ca nu au ce face, asta e natura noastra si nu am ce face decat sa ma tin ascunsa pe cat posibil.

nu stiu daca aveti tipul asta de relatie cu cineva, desi e imposibil sa nu, asa cum e f posibil sa da.
sa vb in fiecare zi si f mult si despre orice si a doua zi iar, tot pe atata si inca. sa ti se intample chestii si sa stii imediat cui ii povestesti asta si ce o sa zica.
sa stii ca daca vii rupt in bucati spre cineva, o sa te faca bine, sa ai toata increderea (si pt asta trebuie sa admiti ca esti mai slab, ceea ce nu merge bine cu orgoliul tau, evident) ca o sa te faca bine si chiar te face.
sa treaca mult timp fara sa va vedeti, dar tu sa simti ca n-a trecut nici macar o zi, pt ca gandul ca e acolo iti face capul mai usor decat era in secunda cand ai deschis ochii dimineata (pt ca in urmatoarea secunda, capul se umple rapid, ca ibricul sub robinet, si pana seara da de f multe ori in clocot).
sa stii ca, in sfarsit (si lucru care, repet, te mira teribil), ai gasit un om care face lucruri pt binele tau (chiar daca - mai bine zis, MAI ALES CAND - asta inseamna sa intre cu tine in nebunie). si te apara de otrava, MAI ALES cea din tine (si face din terapie un fel de gluma).
mai sunt atatea de spus si totusi am spus atat de mult incat mi se face frica.

r.d.

de f multe ori ma minunez si nu inteleg cand relatiile cu niste oameni, pt ca la mine e definitiv. e ca si cum inceteaza sa mai existe. se poate sa aud despre ei, chiar sa-i si vad (dar eu nu ma uit spre ei, asta e o interdictie, pt mine nu mai exista), dar nu stiu cine sunt. numai in momentele depuse in memorie si numai acolo se invart si numai acolo exista.
cristina nu va lasa sa ni se intample asa ceva.

r.d.

de cateva zile visez ca ma cauta demonii si alte entitati, iar eu, pe deasupra unei ape murdare si sufocate de alge, zbor in cercuri.

r.d.

iar intalnirea de astazi a insemnat f mult pt mine. a miscat gasca imbuibata care mi se asezase pe creier.
mi-a facut pofta de literatura.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Tue, 25 Nov 2008 19:18:00 +0000

locul in care sunt acum e la mari adancimi. e f intunecat, dar deloc rece (asa cum ai crede, dar nu), nu la raceala trebuie sa te gandesti cand auzi ca cineva se afla sub apa. e vorba despre calmul si linistea, despre faptul ca lucrurile se indreapta spre tine cu o incetineala uimitoare, iar miscarile corpului dureaza atat de mult incat uneori uiti ca e in miscare.
nu ai problema cu respiratia (desi respir cam greu eu), pt ca faci parte din mediu, esti asemeni lor. nu pot sa spun cine sunt ei (doar ca sunt multi si au ochi mari si grei), dar stiu ca sunt in intunericul din jur si mai stiu ca am fugit de ei, cand ei nu voiau decat sa ma aduca aici (lucru de care, de altfel, mi-era groaza) pt ca ei stiau cine sunt si ma vedeau cu adevarat.
si acum ma tin aici, dar nu e vorba ca ma tin ei, am ramas eu aici. poate ca trupul meu sa fie in miscare, dar nu pot sa spun asta. uneori se apropie de mine diferite lucruri, dar atat de incet incat pana ajung in dreptul meu, adorm, iar cand ma trezesc au disparut, iar eu am usoare zgarieturi pe corp.
ei ma privesc acum (nu ne atingem niciodata) cu afectiune si intelegere, cumva cu mila, ca am reusit pana la urma, desi nu de tot.
mai e vorba si despre golul urias pe care nu-l mai poate umple nimic, oricat as incerca. doar ca uneori mi-e teama si incerc sa pun niste obiecte acolo, cat sa arate ca un spatiu locuit. dar iti spun ca nu e nimeni aici.
mai e vorba ca exista numai un singur lucru care umple golul, dar nu suport ideea asta in capul meu, dar sa o mai si scriu aici.

beau ceai, desi nu suport ceaiul. dar il tolerez, sa ma mai spele de cafea.
si astept ora zece sa vad love soup pe bbc.
apoi somnul. care a ajuns un fel de eveniment, gust cu mare placere din oboseala si starea de confuzie, cand se amesteca fetze si ganduri si povesti, cu cateva momente inainte de a adormi.

am citit 1984 pt scoala si tocmai bine, pt ca e una dintre cartile pe care trebuia sa le citesc in fac si am uitat.
cel putin am reusit sa o citesc eu si inca un elev care a primit o nota frumoasa.
(imi amintesc o intalnire ciudata legata de cartea asta...eram in buc, lucram undeva si trebuia sa ma duc in alta parte si nu mai gaseam adresa si am intrebat un baiat care fuma pe trotuar si care nu stia, dar mi-a spus ca imi poate ofera un pahar de vin - pt ca ne aflam in fata unei vinarii. bineinteles, si cum imi este obiceiul, am refuzat cu zambet si am plecat. dupa ce am mai cautat adresa degeaba, m-am intors pe acelasi drum si am zis, bineinteles, de ce sa nu fac altfel decat am facut pana acum si de ce sa nu mi se mai intample si mie ceva. si am intrat in vinarie.
si, ca sa ma intorc si la carte, mi-a spus baiatul la un mom dat ca e cartea lui preferata si m-a intrebat daca am citit-o si eu am zis ca bineinteles.
de ce? only they know)

am un orar enervant, cate 2 ore in primele doua zile ale saptamanii, apoi 3 zile horror (mai ales joia, cand sunt epuizata complet).
deci 4 zile in care ma enervez ca-s prea odihnita si (si vad lucrurile prea clar sub apa) 3 in care nu as vrea decat sa dorm.
maine am la o cls de-a 12a care ma speria la inceput - si de obicei ma enerveaza clasele galagioase. dar sunt atat de vii, incat ma fascineaza. unii vorbesc numai intre ei in romana, unul vorbeste cu mine in engleza, altii fac ochii mari si simt cum se inchid peste mine randuri de pleoape, altul sta cu capul lipit de banca si asculta manele, pt ca (m-au anuntat colegii) sufera din dragoste, altul care-mi povesteste o gramada de lucruri, dar numai in romana, despre misterele lumii.
si altii care-mi cer voie la toaleta.
si, printre ei, eu cu engleza.
(mi-am comandat - si cred ca special pt ei - o carte f faina, cu cd cu subiecte de conversatie)

cristina a pus pe blog o poza superba.

they're watching

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sat, 22 Nov 2008 17:15:00 +0000

imi place melodia asta de mor.
lay where you're laying
don't make a sound
i know they're watching

am fost de dim la cerc, am asistat la o ora, asa cum imi doream la un mom dat, dar nu am simtit ca m/am luminat. stiam toate astea, le/am pus in practica deja, fara sa fac cursuri in anglia. problema este pur si simplu ca am elevi f slabi si nu stiu nici eu cum sa-i prind.
am fost surprinsa la un mom cand m_am intors (pt ca trebuia sa lucram si in grup de 4, normal, noi eram elevii, adica...si iar ii inteleg de ce sunt asa: nu aveam niciun chef si nu am participat cu nimic...e uimitor cum intr-o secunda te poti intoarce la o schema din trecut. pt ca in liceu nu am participat la ora si voiam doar sa fiu lasata in pace. de fapt, tot timpul am vrut asta. nu stiu de ce, nu aveam nimic la care sa ma gandesc. nu voiam decat sa stau ascunsa.) si am dat peste profa mea de engleza din scoala generala. si doamna de langa ea mi-a spus sa-mi fac urgent control la tiroida, ca m-a vazut dupa gat si dupa ochi, ca o sa am mari probleme, cu stari depresive si altele.
ma enerveaza tare persoanele care ma descopera. care se pricep la asta.
da, de aia le ofer indicii.
(de fapt, as vrea sa inoate pana aici cineva, pana aici jos, in apa rece si intunecata, si sa nu renunte, dar stiu ca toata lumea renunta si o face chiar imediat ce se apropie de suprafata apei, e evident si de inteles si am renuntat eu sa mai cred ca e posibil si ma gandesc ca daca tot renunta, macar sa ma lase in pace si sa nu ma mai includa in activitati de perechi si echipe, sa ma lase sa stau ascunsa aici, in apa intunecata unde nu se intampla nimic niciodata.)
am pastrat handout-ul lectiei (IF clauses, de fapt o recap pt cls 12), dar la mine ar insemna sa le predau conditionalele pe rand, adica in loc de o lectie sa tin peste 3. chiar 6, daca pun si timpul in care nu sunt atenti.
uneori nu inteleg asta si ma sperie felul in care au devenit adolescentii, ma sperie la modul serios si chiar nu-i inteleg. cand ma gandesc la ei (in general) imi vine in minte filmul japonez battle royale. apoi, cand inchid ochii, vin sa ma salute fetze si unele sunt prietenoase si nu le las eu sa se deformeze.

apoi m-am plimbat prin ploaie si vant.
n-am mai plecat la munte. evident. elevii mei au fost probabil cu inimile frante, ce bine ca sunt tinere si se refac in no time.
trebuia sa plec cu o colega, dar cand am vazut ninsorile ne-am speriat putin. de fapt a spus ca nu are masina echipata de iarna si in plus ii e frica sa nu raceasca. e insarcinata. (sunt mai multe colege insarcinate, parca e sezon de reduceri)
i-am spus ca o inteleg si m-am bucurat, intr-un fel, ca pot sta ascunsa in continuare. si ca, tot intr-un fel, totul s-a asezat.
sub plapuma si alte straturi de zapezi ale lumii.
ca in povestirea unei norvegiene. sau suedeze.

carpe diem until you ran out of diem

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Thu, 20 Nov 2008 15:47:00 +0000

ma gandesc tot mai mult in ultima vreme ca, in momentul in care vrei sa scrii fie si un rand, daca nu simti ca este cu adevarat ceva important, atunci nu are rost.
poate de asta imi place blogul asta de care nu are nimeni nevoie si de cele mai multe ori e inventat (desi plictisitoare sunt eu si in realitate). si nicio vina pt el.
si tot in ultima vreme ma uit aproape numai la bbc si exersez my wonderful british accent hahaha. dar am descoperit un serial minunat. love soup (de la ora zece), cu englezi ciudati care gandesc prea mult si cu umorul pe care-l iubesc, da, da, am mai zis asta.

imi chinuiesc elevii cu piratul barba neagra.
am inceput sa ne intelegem ok. eu sunt mai mare si pot sa fac ce vreau cu ei muahaha.
ieri am asistat la un consiliu al elevilor unde au ajuns la concluzia ca lipsa lor de interes e datorata lipsei de interes a profesorilor. si seara am gustat din consiliul profesoral.

si am mai facut testul psihologic si am raspuns sincer la toate.

in weekend ma duc la munte si de-abia astept. this old friend of mine has been waiting for me for a while.
am mai fost acolo cand eram in scoala generala, imi amintesc perfect uimirea de a vedea o soparla verde pe ciment.
asa ca e f posibil sa dau peste mine acolo, cu ochelarii mei legendari cu rame mari de plastic, infipta in mijlocul cimentului, fata in fata cu creatura.
dar sa nu le deranjam.

a, titlul este tot din prietena mea minunata, kelly link. la fel ca superbul de mai jos. despre cum nu ne mai recunoastem mortii atunci cand se intampla sa-i intalnim.

anyone might accidentally dig up the wrong grave

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sun, 16 Nov 2008 14:40:00 +0000

"alfabetul ne despartea; ea statea in primele banci din clasa, iar eu, william young, in spate. acolo unde alfabetul nu intervenea, alte tipuri de deosebiri ne desparteau. in muzeu, o lege necrutatoare o impingea sa se apropie de alte spirite indraznete, chicotind in jurul micilor statuete fara aparare, in vreme ce eu ramaneam in urma, la marginea havuzului, invidios, suparat si sufocandu-ma intr-o multime de lucruri nerostite. nu le-am rostit niciodata. parea a fi pur si simplu o problema de imprejurari. n-am fost niciodata in situatia de a-i declara dragostea, ca sa nu mai vorbesc de a actiona potrivit dragostei mele. nici o deosebire nu e mai adanca decat aceea dintre a fi adorat si adorator. sunt condamnat prin firea mea sa fiu respectuos si ascultator." (john updike, muzee si femei)

si de ceva vreme am o prozatoare preferata, de cate ori o citesc toate zaturile se aseaza domol si nu e decat liniste.
scrie genul de proza cu straturi, prima data ma topesc de placerea umorului inteligent si frumos lucrat si/s zapacita de imaginatia ei teribila, apoi termin de citit si vine tristetea in valuri.
m/am ferit mult timp sa spun aici, dar poftim, intrati si descarcati ce puteti pt ca merita si eu o iubesc tare mult.
am citit magic for beginners, acum stranger things happen. (daca nu mai e disponibila pe site, spuneti/mi si va trimit. if you are interested, of course)

si m/am reintors cu gandul la irlanda si ale sale frumuseti.

si my favourite
unde as paste oile si as citi toata ziua, pravalita in iarba, langa un termos de cafea si un cos de turta dulce, dupa plimbarea de mai sus.

promit eu acum ca, dupa ce-mi rezolv treburile cu lumea, o sa ajung la casuta care ma asteapta undeva langa padure, cu multe animale, singura sau nu, asta depinde daca ma va mai auzi cineva.

si am mai citit un poem minunat de donald hall.

Distressed Haiku

In a week or ten days
the snow and ice
will melt from Cemetery Road.

I'm coming! Don't move!

Once again it is April.
Today is the day
we would have been married
twenty-six years.

I finished with April
halfway through March.

You think that their
dying is the worst
thing that could happen.

Then they stay dead.

Will Hall ever write
lines that do anything
but whine and complain?

In April the blue
mountain revises
from white to green.

The Boston Red Sox win
a hundred straight games.
The mouse rips
the throat of the lion

and the dead return.

Donald Hall

houses to dream in

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Fri, 14 Nov 2008 20:25:00 +0000

and the house to live in

Lancashire in England

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Tue, 11 Nov 2008 19:25:00 +0000

am fost chemata cu ore mai devreme, as aca m-am prezentat vopsita, dichisita cu mov si toate cele...pana la pranz, am baut cafele in cancelarie. eu si kafka.
in cele din urma au sosit si odata cu ele, o gramada de momente in care, uneori in linistea totala a elevilor mei (pe care nu am mai intalnit-o niciodata pana acum), eu nu-mi aminteam cuvinte (uzuale, damn it), eu nu stiam termeni tehnici, eu pronuntam nu asa frumos cum as fi vrut.
ma asteptam sa pierd o zi intreaga, dar au vizitat liceul si poligonul intr-o jumatate de ora, din care nu stiu daca a inteles cineva ceva, si nu din cauza nepriceperii mele.
la sf i-am spus ca a fost prima oara cand am facut asta si a zis ca m-am descurcat f bine. aha.
f frumos a fost la sfarsit cand, in loc sa-i traduc ce ne intrebase portarul, eu i-am repetat intrebarea in romana.
si a inteles.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Mon, 10 Nov 2008 14:33:00 +0000

candva (si totusi de curand) mi/am dat seama ca nu am haine in culoarea mea preferata.
astazi mi-am mai luat una: o haina de toamna mov; superba, parca-s mary poppins (fara nasturii de argint).
si fusta (da da - e un magazin superb cu haine de genul asta) si bluza, dar de alte culori. si vopsea de alta culoare ca pana acum (abia astept sa vad cum iese, voi afla in curand).
maine voi fi translator toata ziua.
inainte de cumparaturi, am vrut sa le prezint elevilor ideile mele revolutionare, pregatite de cu seara, dar n-am mai avut pe cine sa chem din curte.

blogul asta a devenit, vorba lui john updike, spovedania unui plicticos dezlantuit.

in seara asta vad un film despre care am citit ca e f fain.
daca asa este, o sa-i scriu titlul mai tarziu.
dupa ce mai corectez niste lucrari.

let the right one in

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sat, 08 Nov 2008 17:32:00 +0000

aseara m/am autoinvitat, caci (asa cum stiu deja) altfel pot sa astept la nesfarsit. cineva a baut prea mult, cineva s-a indragostit, eu am fugit.
incepusem sa simt niste chestii din vremuri trecute si acum chiar nu mai sunt motive.
dar a fost ok cat sa vad oameni miscandu-se si sa-i intreb ce mai fac.

astazi ar fi trebuit sa merg la cumparaturi, dar, pt ca e singura mea zi libera, am dormit mult, mult, am avut niste vise ciudate, dar enervant de schematice (sunt un cliseu cu picioare sau creierul meu mai face din cand in cand economie).
ascult muzica si beau vin. rosu, demisec.
am vazut mai devreme ceva superb, un film englezesc (cranford, dupa romanele lui gaskell), am ras mult de tot si m-am topit de placerea umorului englezesc. al domnisoarelor batrane care nu-si consumau portocalele la masa pt ca aveau moduri nepotrivite de a le manca ("we shall retire to our rooms and consume the fruit in solitude."), care se plimbau prin orasel si, daca observau vecine agitate, care gesticulau, fugeau dupa ele pt a mai afla o barfa.
doamnele nu aveau voie sa mearga la inmormantari (ce bine!), faptul ca un doctor tanar a ales sa salveze un brat cu fractura multipla si nu sa-l taie, cum ar fi facut partenerul lui mai in varsta, era un gest compromitator si aventuros (asa cum si amputarea ar fi fost un adevarat eveniment).
preferata mea e una dintre surorile batrane, din care am si dat citatul de mai sus (sorei sale ii placea sa suga portocala, iar ei i se parea vulgar atat gestul cat si verbul). si mai dau unul :"speculatia este dusmanul calmului."
seara citeau, aprinzand doua lumanari, dar pe rand. "economie eleganta".
saptamana viitoare e a doua parte. can't wait.
si am mai pus ochii pe un film din seara asta.

am mai citit putin snodgrass si el mi-a spus ca numai obiectele sunt reale, ceea ce stiam deja.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Mon, 03 Nov 2008 17:21:00 +0000

"si somnul mi-a fost ca o spirala, pentru ca trezindu-ma mi se parea ca sunt tot in carte, si cerul investmantat in lumina, tremurand printre crengile despuiate ale ulmului tanar, mi se parea o alta pagina din whitman, si eram total deschis si pierdut, ca o femeie care iubeste cu pasiune, si liber si indragostit, si in fiinta mea nu era niciun loc in umbra. era o desteptare frumoasa, dar a doua zi m-am intors acasa."
john updike

dintr-odata, si chiar in timpul unui dialog, ma copleseste brusc senzatia ca am deschis ochii mari sub apa si, astfel, ca vad clar ce se intampla cu mine.
atunci, fara sa fac miscari bruste, incep sa vorbesc repede, pana reusesc eu sa ma ascund la loc.

ma bucur ca azi dimineata am vb cu cristina putin.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Sat, 01 Nov 2008 18:40:00 +0000

intotdeauna, v woolf ma intimida tare si ma punea la respect. recitesc acum eseurile si/mi plac mult (simt ca ma inteleg cu cineva), la fel ca inainte, dar acum mi se pare super amuzanta.
am mai recitit putin v mazilescu.
am baut cola cu tuica si acum cola cu coniac.
am facut un mini maraton de dexter. dexter, cel mai simpatic criminal in serie.
am vazut aseara un film cu fantome si, in sfarsit, mi-a fost frica (putin) sa adorm.
ma gandesc sa ma mut la o scoala generala.
si sa-mi iau carnet.
si masina.
asta e un plan pt anul viitor(de continuat)
(in liceu eram convinsa ca la 25 o sa ma marit, dar toti elevii mei cred ca am 19, so i have plenty of time)

si, pe undeva, sa apara si cartea.

ma intorc la dexter.

i could not silence, somehow, this defiant mind

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Thu, 30 Oct 2008 20:10:00 +0000

"ce sa le spun tinerilor intr-o asemenea dimineata? -
ca mintea este singura salvare? - sau gramatica? - "

chiar asa.
snodgrass.

incep iar sa am vise despre o viata la marginea unei paduri, intr-o casa...pe unde sa mai treaca din cand in cand postastul.
si animalele lumii.

si am visat ceva superb de dimineata, inainte sa sune ceasul.
unul dintre extrem de rarele vise cu spatii intinse, peisaje fantastice in culori superbe, reci.
ajunsesem undeva si stateam pe un deal, probabil. in vale se vedeau paduri, dar intr-un aer albastru inchis, de noapte, cu portiuni de paduri si dealuri luminate de luna.
nicio frica in fata spatiului intins (cum in cazul apelor tulburi). doar fiori de placere si fascinatie.
chiar si dupa ce m-a trezit telefonul, eram incantata si inca mai simteam linistea de dincolo.

dianageacar@yahoo.com (obiectepierdute) — Wed, 29 Oct 2008 19:21:00 +0000

f faini adolescentii. astazi, la cei de-a doispea - pe langa diateza pasiva si invitatiile lor la majorat, am avut parte si de o mica lectura. le-am adus la plesneala o poezie de bukowski.
si un baiat mi-a spus ca daca o fata te respinge, te face sa vrei si mai mult sa o cuceresti. dupa ce dezvolta el ideea, eu: "bun, dar pana cand mergi tu asa? daca pur si simplu nu-i place de tine?!"
f fain ca el nu intelegea ca ar fi posibil asa ceva: "pai cum sa nu-i placa, doamna? sa-mi spuna motivul! ma, esti prea amuzant...sau asa ceva. ca eu imediat ma schimb si apoi poate ii place si o cuceresc."
cand s-a sunat, eu ajunsesem la intrebarea cu: "dar de ce sa renunti tu la tine etc etc."
asculta discutia si un baiat cu o tentativa de sinucidere.

este ora noua jumate. beau un ceai si o sa ma culc. nu am facut absolut nimic.
cea mai mare bucurie de astazi a fost tot la clasa de-a zecea de ieri. erau atat de lesinati la inceput si astazi aud: doamna, eu as face toata ziua engleza cu dvs! e asa simplu si sunteti buna in comparatie cu celelalte profesoare.
ei da, i-am dat mai demult un doi :D
si totusi.