Obstetrica-ginecologie

Vaginita atrofica. Definitie, simptome, tratament

2012-07-13T06:54:00.000-07:00

Este o afectiune a mucoaselor vulvei (partea externa a organului genital feminin) si vaginului, cauzata de deficitul estrogenic. Vaginita atrofica poate aparea la orice varsta, dar nu afecteaza toate femeile. Cel mai frecvent apare la femeile la menopauza si la femeile a caror ovare nu produc estrogen.

De asemenea, poate fi o afectiune intalnita si la femeile tinere, in special cele care alapteaza, sau care fac tratament cu medroxiprogesteron sau care sunt ovarectomizate (ovarele au fost extirpate chirurgical - menopauza indusa chirurgical, iatrogena).

Scaderea nivelului de estrogen poate determina modificari la nivelul mucoaselor vulvare si vaginale, la fel ca si la nivelul mucoasei uretrale si vezicii urinare. Aceste modificari constau in subtierea mucoaselor care astfel pot fi mai usor lezate.

Semnele si simptomele frecvente sunt :

- disfunctii urinare

- poliurie

- arsuri la urinat

- senzatie imperioasa de mictiune

- incontinenta urinara

- dureri suprapubiene

- prurit (mancarimi) si/sau arsuri vulvare

- sangerari

- dispareunie (dureri la contactul sexual).

Diagnosticul se pune de catre un medic ginecolog. Acesta va examina vulva si vaginul femeii si va recolta o proba de secretii vaginale. Medicul va examina proba de secretii si va diagnostica vaginita atrofica daca va gasi semnele caracteristice acesteia.

Vaginita atrofica este cauzata in principal de nivelul seric scazut de estrogen. Scaderea nivelului de estrogen afecteaza diferit femeile, astfel ca nu toate femeile fac vaginita atrofica. Atunci cand nivelul estrogenic incepe sa scada, unele dintre femei vor face vaginita atrofica.

Tratamentul poate include oricare din urmatoarele :

-Terapia de substitutie estrogenica – restabileste nivelul seric al estrogenului. Poate fi facuta in doua moduri :

1.orali (cu administrare per os) – se administreaza zilnic o tableta cu estrogen, de exemplu premarin, ostrace, ogen;

2).plasturele transdermic – care se aplica pe piele de 1-2 ori pe saptamana, de obicei in partea superioara a corpului, estrogenul fiind absorbit prin piele.

In conditiile in care femeile nu sunt histerectomizate (nu le-a fost extirpat chirurgical uterul), li se recomanda terapia de substitutie progesteronica.

-Dieta bogata in fitoestrogeni – Fitoestrogenii (denumiti si izoflavone) sunt estrogeni vegetali. In unele cazuri, suplimentarea dietei cu alimente bogate in fitoestrogeni este eficienta. Sursele de fitoestrogeni sunt alimentele pe baza de soia.

-Substitia estrogenica topica – Acesta se face cu preparate medicamentoase care se aplica la nivelul vaginului si vulvei. Este un alt mod de a restabili nivelul estrogenic la nivelul mucoaselor vulvara si vaginala. Crema topica se aplica ca atare la nivelul vulvei si cu un aplicator special la nivelul vaginului.

-O alta recomandare a medicilor specialisti este de a folosi lubrifiante in timpul contactului sexual pentru a ameliora dispareunia.

Diabetul si sarcina

2012-06-24T03:04:00.000-07:00

1. Diabetul si placenta

Diabetul matern prezent pe timpul sarcinii poate fi raspunzator pentru o serie de modificari in modul de functionare sau in structura placentei. Afectarea vasculara a placentei poate face ca fluxul de oxigen catre fat sa fie limitat spre sfarsitul sarcinii.

Placenta mamei cu diabet are mai multi receptori pentru insulina, care vor lega mai multa insulina si vor usura transferul de nutrienti catre fat, iar acesta se va ingrasa mai repede, ajungand adesea sa fie peste 4Kg la nastere (macrosom). Placenta secreta o serie de hormoni care contribuie la aparitia unei stari de rezistenta la actiunea insulinei, care poate face ca mama sa nu poata consuma glucoza din sange.

2. Diabetul zaharat si fertilitatea

Diabetul zaharat se asociaza cu o serie de probleme de dezvoltare sexuala si fertilitate. In cazul debutului diabetului zaharat de tip 1 inainte de pubertate exista posibilitatea ca prima menstruatie, numita si menarha sa apara putin mai tarziu. Aceasta intarziere poate fi semnificativa in cazul unui control metabolic slab. Odata inceputa perioada fertila la femeie, ea este in general scurtata de aparitia mai rapida a menopauzei.

In timpul perioadei fertile poate apare amenoree, adica lipsa aparitiei menstruatiei in cazul in care controlul metabolic este slab. Acest lucru apare insa in general la valori ale hemoblobinei glicozilate (evalueaza media glicemiilor pe ultimile 2 luni) de peste 9%. A nu se uita ca este nevoie de doua valori ale hemoglobinei glicozilate (HbA1c) de 7% la interval de 3 luni pentru a putea incepe o conceptie relativ sigura a unui copil.

Infertilitatea fara amenoree poate apare prin cicluri anovulatorii, adica fara eliminarea unui ovul din ovare. Aceasta situatie apare in general in perioadele de dezechilibru metabolic, dar poate apare si sub un control relativ bun in diabetul zaharat de tip 2 asociat cu obezitate si sindrom de ovare polichistice.

3. Diabetul zaharat si pierderea sarcinii

Atunci cand sarcina este bine pregatita prin asigurarea unui control metabolic bun (hemoglobina glicozilata 7%) rata de pierderi de sarcina este similara cu cea din populatia generala, fara diabet (15%). Daca hemoglobina glicozilata (HbA1c) este mai mare de 7,5% riscul de pierdere a sarcinii se tripleaza. In acest caz sarcina se pierde datorita aparitiei unor malformatii congenitale necompatibile cu supravietuirea, insa fara o crestere a frecventei anomaliilor cromozomiale (de ex. sindrom Down) comparativ cu populatia generala.

Pierderea de sarcina este mai frecventa la pacientele obeze si cu varsta mai mare, adica exact segmentul aflat in acest moment in cea mai mare crestere. Daca insa controlul metabolic este slab este mai bine sa amanam sarcina si eventual sa mai slabim putin (in tipul 2 de diabet).

Riscul de pierdere a sarcinii este maxim in primul trimestru si scade apoi odata cu apropierea de termen. O buna pregatire a sarcinii este esentiala la femeile cu diabet ce isi doresc sa aiba un copil.

4. Diabetul si malformatiile congenitale

Malformatiile congenitale apar de doua ori mai frecvent in sarcinile in care femeia sufera de diabet. Ele pot apare in pana la 4% din aceste sarcini. In centrele specializate, in care ingrijirea femeii pe toata perioada sarcinii este optima, malformatiile congenitale reprezinta principala cauza de imbolnavire sau deces perinatal.

Exista o relatie stransa intre controlul metabolic al mamei in timpul sarcinii si riscul de malformatii congenitale la copil. Cel mai important parametru urmarit este hemoglobina glicozilata (HbA1c), care ne arata media glicemiilor din ultimile doua luni.

Totusi, pana la 25% din totalul malformatiilor genetice apar in conditiile in care HbA1c este optima (<7%) pe durata primului trimestru de sarcina. Aceasta inseamna ca la valori mici de HbA1c trebuie evaluata variabilitatea glicemiilor prin automonitorizare, folosind un aparat de testare a glicemiilor din deget. Se vor evalua cresterile glicemice dupa masa si prezenta eventuala a hipoglicemiilor. Tratamentul intensificat al diabetului reduce riscul de aparitie al malformatiilor congenitale.

Cele mai frecvente malformatii congenitale crescute de diabet sunt cele cardiace si ale sistemului nervos central. Ele sunt de trei ori mai frecvente in prezenta diabetului zaharat. Agenezia sacrala (lipsa formarii osului de la fundulet), desi este mai rara este cel mai rau influentata de prezenta diabetului, care ii creste frecventa de 200 de ori.

5. Diabetul si dezvoltarea pancreasului la fat

Insulina apare pentru prima data in pancreasul fetal la 7 saptamani. La sfarsitul primului trimestru de sarcina zonele din pancreas responsabile de secretia insulinei, numite si insule Langherhans sunt deplin functionale. Daca valoarea glicemiei in sangele matern este mai mare decat normalul, excesul de zahar ce ajunge la fat va duce la activarea acestor zone din pancreas, care vor produce mai multa insulina decat in mod normal.

Aceasta „programare” precoce a secretiei crescute de insulina se va pastra pe tot parcursul sarcinii. Daca spre sfarsitul sarcinii se reuseste obtinerea unui control metabolic bun, dupa ce anterior el a fost mai precar, acest lucru nu va duce la scaderea secretiei de insulina din pancreasul copilului deoarece acesta ramane „programat” pe secretie mare, asa cum a „invatat” anterior. Acest lucru are drept consecinta mentinerea unei cresteri accelerate la sfarsitul sarcinii, cu urmari nefaste perinatale.

6. Diabetul si cresterea fetala

Jumatate din nou-nascutii din mame cu diabet au o greutate la nastere mult mai mare comparativ cu cei din mame fara diabet. O greutate la nastere mai mare decat media se asociaza cu traumatisme sau chiar asfixie in timpul nasterii, risc pentru operatie cezariana de urgenta si risc pentru a dezvolta obezitate in copilarie sau ca adult.

Raspunzatori pentru cresterea fetala accelerata din ultimul trimestru sunt excesul de insulina din pancreasul copilului si de glucoza si aminoacizi ce vin din circulatia mamei. Excesul de zahar din sangele mamei va trece in circulatia fetala, unde stimuleaza secretia locala de insulina incapand chiar din saptamana 13.

Inca din primul trimestru, hemoglobina glicozilata, care ne arata media glicemiilor din ultimile doua luni este un foarte bun predictor al excesului de greutate la nastere.

Daca mama nu are diabet si totusi naste un copil cu greutatea >4000g (macrosom) trebuie sa stie ca asta inseamna un risc crescut de a face diabet in urmatorii ani, mai ales in prezenta excesului ponderal. Este vorba aici bine-nteles de risc pentru mama.

7. Diabetul si nasterea prematura

Diabetul, indiferent de tipul sau se asociaza cu un risc de cinci ori mai mare de nastere prematura comparativ cu populatia generala fara diabet. Nastere prematura inseamna o nastere inainte de 37 saptamani, dar dupa implinirea a 24 saptamani de sarcina. Frecventa este similara in tipul 1 si 2 de diabet si se afla in jurul valorii de 2,5% din totalul nasterilor asociate cu diabet.

Controlul metabolic pe toata perioada sarcinii influenteaza semnificativ riscul de nastere prematura. Acest risc este semnificativ crescut pe masura ce hemoglobina glicozilata (ne arata media glicemiilor pe ultimile doua luni) creste peste cifra de 7,5%. Dintre complicatiile diabetului, prezenta nefropatiei diabetice (afectarea rinichilor din cauza diabetului) este un risc major pentru nasterea prematura.

In privinta stilului de viata cel mai daunatori in aceasta privinta sunt fumatul si obezitatea. Obezitatea insoteste cel mai adesea tipul 2 de diabet si mult mai rar tipul 1. Frecventa sarcinilor in care femeile sufera de diabet de tip 2 asociat cu obezitate este din pacate in crestere alarmanta.

Excesul de glucoza ce vine de la mama, combinat cu secretia reflexa de insulina din partea copilului face ca tesuturile copilului sa fie foarte active din punct de vedere metabolic. Pentru a sustine o rata metabolica mai mare tesuturile consuma o cantitate crescuta de oxigen. Uneori cantitatea de oxigen pe care o poate furniza placenta este mai mica fata de cererea din partea copilului si atunci apare hipoxia (lipsa de oxigen in sangele copilului) si acidoza (sangele este putin mai acid decat ar trebui sa fie). Hipoxia si acidoza sunt raspunzatoare pentru un numar semnificativ de nasteri premature in sarcinile asociate cu diabet.

Pentru a ajunge la tesuturi oxigenul este transportat de hemoglobina. Glucoza din sange se leaga in mod spontan de hemoglobina, astfel incat un anumit procent din aceasta va fi incarcata cu glucoza si se numeste hemoglobina glicozilata. Este de preferat ca doar in jur de 7% din hemoglobina sa fie in stare glicozilata (incarcata cu glucoza) si restul sa fie normala, neglicozilata. Hemoglobina glicozilata leaga mai strans oxigenul pe care il transporta la tesuturi si cand ajunge la destinatie ii da drumul foarte greu sau deloc, astfel incat nu isi indeplineste bine misiunea de transportor de oxigen si tesuturile sufera.

8. Hipoglicemia dupa nastere la nou nascutul din mama cu diabet

In timpul sarcinii, glucoza trece din circulatia materna in cea fetala si stimuleaza aici celulele beta pancreatice sa secrete cat mai multa insulina. Pentru a face fata la o nevoie constant crescuta de a produce cat mai multa insulina, celulele beta din pancreasul fetal incep sa se inmulteasca. Acest lucru se numeste in termeni medicali hiperplazie.

Imediat dupa nastere dispare fluxul constant si mare de glucoza dinspre mama spre copil. Nu acelasi lucru se intampla si cu secretia de insulina din multele celule beta pancreatice (hiperplazie), care s-au antrenat zilnic o jumatate de an sa secrete cat mai multa insulina. Aceasta insulina secretata in continuare de nou nascut face ca ficatul sa nu poata elibera in sange zaharul pe care il are in depozite.

Nou nascutul (in mod normal) are in sange foarte multe celule rosii (eritrocite) care se bazeaza pe glucoza pentru a functiona. Glucoza din sange se consuma cu repeziciune dupa nastere si nu este inlocuita cu alta din depozitele din ficat (e prea multa insulina in circulatie).

Scaderea glicemiei dupa nastere se intampla la orice nou nascut si este normala, insa atunci cand glicemia scade sub 47 mg/dl (2,6 mmol/l) este periculoasa si se numeste hipoglicemie neonatala. Hipoglicemia neonatala apare in mod spontan in pana la 50% din cazuri in absenta preventiei.

9. Alte efecte ale diabetului asupra sarcinii

Icterul neonatal (ingalbenirea copilului) poate fi mai accentuat datorita policitemiei (cresterea numarului de celule rosii din sange) indusa de hipoxie (scaderea nivelului de oxigen in sange) si de hiperinsulinemie (cresterea nivelului de insulina in sange). Hipoxia si hiperinsulinemia sunt doua trasaturi comune ale sarcinilor la femei cu diabet.

Sindromul de detresa respiratorie (nou nascutul se sufoca) apare mai des prin asocierea mai frecventa a nasterii premature si a interventiei cezariane.

Pana la o treime din nou nascutii din mame cu diabet au la nastere o ingrosare a peretelui ce desparte inima in doua (stanga si dreapta), ceea ce face ca randamentul de functionare sa fie mai mic. Acest lucru este insa tranzitor si se rezolva ulterior spontan.

Scaderea nivelului de calciu si magneziu poate apare in conditiile asocierii nasterii premature si a asfixiei (usoare) la nastere.

Testul care ar putea diagnostica bolile genetice ale fetuşilor, la jumătatea sarcinii

2012-06-09T09:31:00.001-07:00

Experţii medicali americani au pus la punct un test de sânge pentru fetuşi, care ar putea identifica un număr de 3.000 de potenţiale boli, scrie Telegraph.

Doctorii spun că testul ar putea fi făcut la 18 săptămâni de sarcină, înlocuind ecografiile, însă criticii au evidenţiat un număr de probleme. În primul rând, susţin că un test efectuat la jumătatea sarcinii nu poate stabili cu certitudine dacă bebeluşul are sau nu o anumită boală. Astfel, bebeluşul ar putea fi declarat sănătos, el fiind de fapt bolnav, sau invers.

De asemenea, criticii spun că există şi o problemă de etică, deoarece este foarte probabil ca noul test să crească numărul avorturilor.

Testul, care ar urma să fie disponibil abia peste câţiva ani, analizează o mostră din sângele mamei şi una din saliva tatălui şi decodifică întreg genomul fătului.

„Cea mai mare problemă etică este că noul test va îngrijora inutil multe femei însărcinate. Este foarte puţin probabil ca această nouă metodă să fie 100% sigură, sunt sceptic”, a declarat expertul în fertilitate dr. Robert Winston.

Pe de altă parte, profesorul John Harris, directorul Institutului pentru Ştiinţă, Etică şi Inovaţie de la Universitatea din Manchester, spune că părinţii trebuie să aibă dreptul de a şti dacă bebeluşul lor nenăscut riscă să sufere de o boală genetică. „Părinţii ar trebui să aibă maximum de informaţii, pentru a se pregăti de problemele ulterioare sau, după caz, să facă avort. Avortul nu este greşit, deoarece fetusul încă nu este un om. Ar fi o neglijenţă să nu luăm în calcul rezultatul acestui test”, a declarat Harris.

Până una-alta, toţi medicii sunt de acord că trebuie timp ca rezultatele acestui test să fie cât mai exact. Cu toate acestea, medicii americani susţin că au comparat bucăţile de ADN ale fetuşilor, din sângele mamei, cu fragmente recoltate, după naştere, din cordonul ombilical, iar acestea au fost identice în 99% din cazuri.

10 solutii pentru sanatatea sanilor

2012-05-08T07:28:00.000-07:00

Sânii se numără printre cele mai delicate părţi ale corpului feminin şi au nevoie încă din copilărie de o atenţie constantă pentru a preveni efectele trecerii timpului şi a-i feri de boli.

Sănătatea sânilor trebuie să preocupe orice femeie. Acest aspect nu trebuie neglijat, deoarece în timp poate conduce la afecţiuni grave, la complicaţii nedorite şi la o lipsă de încredere a femeii în ea. Pentru a evita aceste neplăceri poţi să urmezi câteva sfaturi care să te ajute să-ţi păstrezi sănătatea şi frumuseţea sânilor.

Sfatul 1

Se recomandă o alimentaţie bogată în proteine, care ajută atât la creşterea imunităţii cât şi la creşterea fermităţii muşchilor. Din dietă nu trebuie să lipsească alimentele bogate în vitamina E, C şi seleniu. Este recomandată limitarea consumului de cafea şi alcool şi renunţarea la fumat. De evitat consumul grăsimilor animale, de regulă se recomandă carnea de pui, vită şi peşte.

Sfatul 2

Alegerea unor sutiene de calitate, care să menţină poziţia sânilor fără a face presiune asupra lor. Femeile care au sânii mari trebuie să folosească începând din adolescenţă sutiene de susţinere astfel încât să nu permită lăsarea sânilor. Materialul din care este confecţionat sutienul trebuie să aibă o textură (bumbac) moale, iar balenele inserate pe banda laterală a cupei trebuie să fie bine prinse ca să se evite rănirea sânului.

Sfatul 3

Se recomandă duşurile cu apă rece, cu mişcări circulare de jur împrejurul sânilor. Apa rece întăreşte ţesutul conjuctiv, ţesutul de susţinere al sânilor, stimulează irigarea acestei zone şi alimentează celulele cu substanţele nutritive necesare. Imediat după duş hidratează pielea cu o loţiune pentru corp sau un ulei pe bază de extracte din plante.

Sfatul 4

Se recomandă efectuarea unor masaje blânde prin mişcări circulare cu ajutorul unei creme hidratante.

Sfatul 5

Pentru a evita comprimarea sânilor pe timpul nopţii, nu este recomandat dormitul pe burtă.

Sfatul 6

Gomajele la nivelul sânilor ajută la stimularea circulaţiei sangvine şi la reînnoirea celulară. Gomajul nu se face la nivelul zonei areolare. Produsele alese pentru gomaj trebuie să fie cu particule abrazive din cele mai fine.

Sfatul 7

Nu este recomandată expunerea la soare fără sutien. Pentru o protecţie şi mai mare în faţa razelor solare este indicat să folosim o cremă cu factor de protecţie ridicat.

Sfatul 8

Dacă eşti pasionată de sport nu uita sa porţi un sutien adecvat. Sutienele confecţionate special pentru practicarea sportului sunt făcute dintr-un material care absoarbe transpiraţia, ţesăturile de regulă fiind naturale.

Sfatul 9

Este ideal de practicat sporturi cât mai puţin violente. Un sport indicat ar fi înotul, deoarece ajută la tonifierea muşchilor bustului.

Sfatul 10

Nu uita de autopalparea sânilor şi de controlul medical periodic.

Sarcina molara

2012-04-20T08:44:00.004-07:00

Sarcina molară sau mola hidatiforma reprezintă o complicaţie rară a sarcinii şi este cauzată de o tulburare în timpul procesului de fertilizare. O astfel de afecţiune este caracterizată prin prezenţa unor anomalii ale celulelor ce intră în alcătuirea placentei. Mai exact, placenta va căpăta în sarcina molară aspectul unui ciorchine de strugure din cauză că vilozităţile coriale ale acesteia se transformă în chisturi anormale vizibile la ecografie. Mai mult decât atât, dacă într-o sarcină normală ovulul fertilizat primeşte câte 23 de cromozomi atât de la mamă cât şi de la tată, în cazul sarcinii molare ovulul fertilizat primeşte cromozomi doar de la tată. În lipsa cromozomilor de la mamă, cei de la tată vor fi duplicaţi, fapt care face să nu existe embrion şi nici sac amniotic sau ţesut placentar normal. Acest lucru se întâmplă în cazul unei sarcini molare totale. În situaţia unei sarcine molare parţiale, ovulul fertilizat primeşte 23 de cromozomi de la mamă şi dublu de la tată, ceea ce depăşeşte numărul normal de cromozomi. Într-o sarcină molară parţială există printre chisturile anormale şi ţesut placentar, în de regulă embrionul nu se dezvoltă neexistând astfel sac amniotic sau făt. În cazul în care există totuşi făt, şansele de supravieţuire sunt nule din cauză că acesta va dezvolta malformaţii grave şi modificări genetice. Incidenţa sarcinii molare este de una la o mie.

Sarcina molară – Factori de risc

Există o serie de factori de risc care conduc la apariţia sarcinii molare. Printre aceşti factori se numără antecedentele de sarcină molară, de avort spontan, de sarcină gemelară bivitelină şi de infecţii parazitare şi virale, vârta în general după 40 de ani, fumatul, diete sărace în proteine, dar şi afecţiuni imunologice şi endocrine. De asemenea, la apariţia sarcinii molare pot contribui şi temperaturile extreme şi radiaţiile.

Sarcina molară – Semne şi simptome

Sarcina molară prezintă aceleaşi semne şi simptome ca sarcina normală, doar că acestea sunt mult mai ample, exagerate chiar. Mai exact, simptomatologia include tulburări urinare, greţuri mai ales dimineaţa, mărirea în volum a sânilor şi sensibilitate la nivelul acestora, lipsa menstruaţiei, sângerare vaginală în cantităţi variabile. Aceasta din urmă poate fi însoţită de eliminarea unor vezicule molare, însă acest fenomen este destul de rar. De asemenea, în cazul sarcinii molare pot apărea distensia abdominală, oboseala cauzată de anemie, dureri şi crampe abdominale, hipertensiune sau hipertiroidism.

Sarcina molară – Tratament

Odată o femeie diagnosticată cu sarcină molară, primul pas în ceea ce priveşte tratamentul este evacuarea unei astfel de sarcini. Acest lucru se va face fie prin aspirare, fie prin chiuretaj cu evacuare. Procedeele de evacuare se realizează sub anestezie generală, iar pentru îndepărtarea întregului ţesut afectat poate fi nevoie de un ghidaj ecografic. Declanşarea travaliului nu este recomandată din cauză că riscul de hemoragie este foarte mare. După eliminarea sarcinii molare, tratamentul suplimentar nu mai este necesar în aproximativ 90% dintre cazuri.

Displazia Streeter

2012-04-20T08:39:00.000-07:00

Displazia Streeter este un termen utilizat pentru a descrie o afecţiune complexă ce se caracterizează prin inele constrictoare, acrosindactilie şi, deseori, amputaţia extremităţilor la nou-născuţi. Denumirea este similară cu sindromul benzilor amniotice care a fost recunoscut încă din anul 300. d.H. Hipocrate sugera că presiunile externe care provin de la membranele amniotice rupte conduc la formarea de benzi cutanate sau amputaţii ale membrelor.

Termenul displazie a fost utilizat pentru prima oară în anul 1930 când George Streeter a suspectat un defect al matricii placentare drept una dintre teoriile plauzibile. La acea vreme teoria lui a fost acceptată datorită anomaliilor asociate care apar la o anumită distanţă de benzile de constricţie. În 1960, Patterson a folosit histologia pentru a arăta că benzile de constricţie şi faldurile cutanate arată la fel. El a tras concluzia că aceiaşi lipsă a dezvoltării mezodermice apare şi în zona benzii ceea ce o transformă într-un fald cutanat crescut anormal.

Teoria lui Patterson a fost refuzată mai târziu de Richard Torpin, cel care a examinat mai multe placente şi mai mulţi copii. În 1965 el a reintrodus ideea lui Hipocrate. El a corelat trauma maternă cu ruptura membranei amniotice care se transformă ulterior în benzi.

Constricţia extremităţilor de către benzile amniotice poate determina benzi de constricţie în jurul degetelor, braţelor şi picioarelor, tumefierea extremităţilor distal de constricţie-limfedem congenital şi amputarea degetelor, braţelor şi a picioarelor adică amputarea congenitală.

Displazia Streeter afectează una din 3000 de sarcini din Statele Unite ale Americii. Alte statistici vorbesc de un caz la 10.000 - 15.000 din populaţie. De asemenea, nu există o predilecţie pentru un anume sex.

Cauzele apariţiei displaziei Streeter

Există două boli principale care stau la baza acestei afecţiuni. Este vorba despre un eveniment care intervine în timpul blastogenezei şi care conduce la un defect al matricii placentare. Acesta determină crustificarea ţesutului moale iar vindecarea externă a crustelor conduce la inele constrictoare şi defecte de dezvoltare secundare. O altă boală care stă la baza acestei displazii este sindromul african Ainhum, o boală ereditară în care ulceraţiile circumferenţiale progresive conduc la amputarea degetelor.

Copiii care se nasc cu sindromul benzilor amniotice sunt de obicei la termen sau cu câteva săptămâni înainte de termen (prematur). De cele mai multe ori sarcinile sunt necomplicate. În ceea ce priveşte semnle sindromului, elemental clinic cel mai variabil apare la extremităţi şi include amputaţia urmată de banda de constricţie şi apoi acrosindactilie. Alte elemente asociate cuprind encefalocelul, despicătura buzei sau palatului, anomaliile renale, defectele cardiace, hemihipertrofia, bombarea anterolaterală a tibiei, pseudoartroza tibială şi discrepanţa de lungime a picioarelor. La extremitati porţiunea distală este implicată cel mai adesea, mai ales degetele lungi centrale ale mâinii. Mâna este afectata în 90% din cazuri. Degetul este amputat în uter în cele mai multe cazuri.

Un alt semn al displaziei Streeter este piciorul strâmb care se poate observa la 25% din cazuri. La 50% dintre cazuri se descoperă o bandă strânsă în jurul nervului peroneu, care determină dezechilibrul muscular şi piciorul strâmb. In alte 50% din cazuri aceste benzi pe picior nu sunt vizibile. Alte anomalii ale acestei afecţiuni sunt cele craniofaciale (apar la 5% din cazuri) dar şi pseudoartroza şi bombarea anterolaterală a tibiei.

Deformarea extremităţilor în sindromul benzilor amniotice poate fi de 4 tipuri:

· Tipul I – o singură constricţie

· Tipul II – o constricţie acompaniată de fuziunea părţilor osoase distal cu sau fără limfedem

· Tipul III – constricţii acompaniate de fuziunea părţilor de ţesut moale

· Tipul IV – arată amputarea intrauterină

Pentru punerea diagnosticului se realizează studii imagistice care includ ecografiile seriate şi rezonanţa magnetică.

Tratamentul displaziei Streeter

Nu există tratament medical pentru displazia Streeter deoarece sindromul este o afecţiune intrauterină determinată cel mai probabil de ruptura membrelor amniotice şi constricţia ţesutului care se dezvoltă.

Tratamentul chirurgical este necesar pentru pacienţii cu compromitere vasculară. Chirurgia este indicată şi pentru pacienţii cu sindactilie sau acrosindactilie care compromit funcţia mâinii. Amputarea degetului mare, piciorul strâmb, despicătura palatină necesită de asemenea reconstrucţie, dar aceste proceduri pot fi efectuate mai târziu.

Sindromul TORCH

2012-04-10T08:28:00.001-07:00

Sindromul TORCH reprezinta de fapt acronimul medical al unei pleiade de 5 sau mai multe infectii congenitale, cel mai frecvent de natura virala, care afecteaza fatul sau nou nascutul si care i-au fost transmise acestuia intrauterin, de la mama. Cele 5 infectii sunt toxoplasmoza (T), rubeola (R), cytomegalovirus (C), herpes simplex (H) si altele (Others).

Toxoplasmoza este o boala parazitara determinata de Toxoplasma gondii. Forma congenitala se manifesta prin encefalomielita, hidrocefalie, convulsii, varsaturi explozive, grave (expresie directa a suferintei neurocerebrale). De asemenea apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si corioretinita. Boala se transmite fatului indiferent de momentul contactarii parazitozei, insa difera incidenta transmiterii: in trimestrul 1 incidenta de transmitere transplacentara este mica (aproximativ 15%) insa riscul teratogen este maxim. In trimestrul 3 incidenta este mare (65% din infectii se transmit transplacentar) insa nou-nascutul este adesea asimptomatic sau paucisimptomatic. Datorita riscului mare de malformatii, in cazul infectiei in trimestrul 1, femeia are ca prima optiune incheierea sarcinii (avort terapeutic). Daca acest lucru nu se doreste, se poate incerca tratamentul cu sulfadiazina, pirimetamina si acid folic. Nou nascutul simptomatic se trateaza cu spiramina.

Rubeola este o infectie virala determinata de virusul rubeolic, ce apare de cele mai multe ori in copilarie sub forma unor eruptii generalizate cu evolutie, de cele mai multe ori benigna. Contactata in cursul sarcinii infectia are consecinte grave, fiind incriminata in aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare, auditive (chiar si surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Alte semne si simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica la nastere, trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita. Riscul maxim este in trimestrul 1, in etapa de organogeneza embrio-fetala si afectarea poate fi atat de grava incat sa determine avort spontan sau moartea intrauterina. Viitoarele mame sunt sfatuite sa isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau la inceputul sarcinii. Tratamentul nou-nascutilor este adresat in principal complicatiilor: cardiopatiile congenitale si cataracta pot fi rezolvate chirurgical, insa prognosticul nou-nascutilor ramane rezervat.

Infectia cu cytomegalovirus in cursul sarcinii implica un risc foarte crescut de malformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica). Studiile au demonstrat ca in tarile dezvoltate 8% din femei contacteaza infectia in timpul sarcinii si jumatate din ele o transmit produsului de conceptie. 20-40% din nou nascuti prezinta simptome importante: pneumonie, afectiuni gastrointestinale, oftalmologice si neurologice. Virusul poate fi transmis si postpartum- prin laptele matern. Cele mai frecvente manifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in cresterea intrauterina cu greutate mica la nastere, microcefalie, purpura si petesii, convulsii, hepatoslenomegalie, afectiuni ale sistemului nervos central.
Unele cazuri pot fi fatale, insa majoritatea nou-nascutilor supravietuiesc in prezenta unui tratament suportiv adecvat. Aproximativ 80% dintre acestia dezvolta insa complicatii in primul an de viata: surditate, tulburari de vedere si retard mental. Copiii care sunt asimptomatici la nastere se pot confrunta tardiv cu surditate, corioretinita, tulburari de coordonare a miscarii.

Infectia cu virusurile herpes simplex I si II este si ea implicata in aparitia diverselor tulburari congenitale, in functie de momentul contactarii ei. Leziunile herpetice au localizare diferita, in functie de tulpina infectanta: la nivelul regiunii orofaciale (in special HSV I) sau genitale (mai ales HSV II, insa si HSV I). Contactarea infectiei in timpul sarcinii poate determina avortul spontan, moartea intrauterina, multiple malformatii (cardiace, cerebrale) greutate mica la nastere. Infectia neonatala se datoreaza transmiterii verticale a virusului de la mama la fat prin filiera pelvigenitala, in timpul nasterii naturale. Reprezinta peste 80% din totalitatea cazurilor si se datoreaza contactului direct dintre nou nascut si secretiile genitale ale mamei. Herpesul neonatal se poate caracteriza prin manifestari cutanate, oculare si prin leziuni herpetice diseminate in sistemul nervos central. Afectarea nervoasa este sustinuta de simptome precum convulsii, tremor, letargie, iritabilitate. Rata mortalitatii este destul de crescuta, aproximativ 25%. In cazul femeilor insarcinate diagnosticate cu o astfel de infectie se recomanda operatia cezariana (daca leziunile sunt active). Daca leziunile nu sunt evidente clinic si pacienta nu are virusul prezent in secretiile vaginale, insa fost infectata la un moment dat cu acesta, se poate practica nasterea pe cale vaginala.

Categoria de alte infectii « others » include: hepatita B, sifilis, infectia HIV, virusul varicelo-zosterian, fiecare avand semne si simptome specifice sau mai putin specifice, in functie de diversi factori (in principal varsta gestationala si stadiul organogenezei). Ca urmare, fiecare infectie asociaza un prognostic diferit.
Unle infectii pot fi tratate eficient cu antibiotice (cum este cazul toxoplasmozei si sifilisului), altele au vaccin preventiv (in special rubeola si varicela zoster).

Simptomatologia este de cele mai multe ori asemanatoare, indiferent de infectia propriu-zisa. Cele mai frecvente semne si simptome sunt febra, alimentatia dificila, petesiile sau echimozele la nivelul mucoaselor si/sau tegumentelor, marirea in volum a splinei, a ficatului (hepatosplenomegalie), icter (colorarea galbuie a mucoaselor, tegumentelor, conjunctivelor), tulburari de auz, anomalii la nivelul ochilor si alte simptome mai putin specifice.

Toate infectiile determina afectari oculare, nervos centrale si tegumentare si se caracterizeaza in special prin aparitia:
- Corioretinitei (inflamarea coroidei si a retinei oculare) – apare mai ales in infectiile cu Toxoplasma si Cytomegalovirus.
- Microcefalie (tulburare in care diametrul capului este mai mic decat media normala pentru varsta si sexul pacientului).
- Calcificare cerebrala focala (aparitia unor depozite de calciu in diverse regiuni ale creierului).

In general, mama are simptomatologie minora, putin exprimata clinic sau uneori doar febra moderata. Infectia este severa in cazul fatului, avand prognostic nefavorabil, iar uneori determina avortul spontan.
Infectia poate sa apara oricand pe parcursul sarcinii iar transmiterea ei se face pe cale sangvina (hematogena) indiferent de trimestrul de sarcina.

Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticarea intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor prezenta probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita, malformatii fetale, icter, trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central, infectii cerebrale, infectii ale meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace, cataracta, surditate, retard mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si diateze hemoragice cu potential fatal.

In momentul actual exista o serie de teste paraclinice care pot obiectiva infectia nou-nascutului. Cel mai important este denumit simplu: testul TORCH si cuprinde de fapt un grup de analize de sange (determinari hematologice) care stabilesc prezenta anticorpilor specifici si nivelul concentratiei lor sangvine (anticorpii sunt molecule proteice secretate de sistemul imun al pacientului ca raspuns de aparare impotriva diverselor infectii). Rezultatele testului TORCH pot fi apoi confimate prin alte analize: in cazul toxoplasmozei, rubeolei si sifilisului se poate recolta LCR (lichid cefalorahidian), in cazul cytomegalovirusului diagnosticul este confrmat prin analiza urinii, iar in cazul infectiei cu herpes simplex se recomanda recoltarea de probe biopsice tisulare.

Testul nu necesita o pregatire speciala a pacientului. Procedura este lipsita de complicatii, insa poate exista riscul de aparitie locala a unor mici hematoame sau celulitei (inflamarea tesutului celular) ca urmare a punctionarii tegumentelor.
Testul este considerat negativ daca nivelul de IgM este normal. IgM sunt anticorpi directionati impotriva particulelor virale si reprezinta cel mai frecvent tip de anticorpi din organismul nou nascutului. Rezultatele sunt pozitive cand IgM depasesc semnificativ concentratiile acceptate ca fiind normale.

Bolile tratate prin transplant cu celule hematopoietice

2012-04-10T08:24:00.000-07:00

Primul transplantul de celule stem hematopoietice efectuat cu success s-a realizat in urma cu 42 de ani (1968), de catre doctorul Robert A. Good de la Universitatea din Minnesota. S-a deschis astfel o noua era terapeutica pentru afectiuni hematologice severe care pana la acel moment erau considerate incurabile. Indicatiile standard actuale de efectuarea a unui transplant de celule stem hematopoietice includ peste 70 de boli, majoritatea fiind boli hematologice maligne si non maligne , dar si anumite boli genetice sau tumori solide maligne.

O alta categorie de boli non maligne avand indicatie de efectuare a unui transplant de celule stem, datorita severitatii evolutiei si a prognosticului, sunt bolile ereditare sangvine afectand calitativ sau functional celulele sangvine (ex. In hemoglobinopatii sunt afectate hematiile; in granulomatoza cronica – sunt afectate neutrofilele in deficitele imune – afectate populatiile leucocitare) si bolile metabolice ereditare (ex. Boala Gaucher, mucolipidoza).
In aceste afectiuni grefa de celule stem hematopoietice are rol curativ, de vindecare, in anumite situatii fiind singura solutie terapeutica salvatoare. Transplantul de celule stem hematoformatoare (celule creatoare de sange) are ca scop înlocuirea celulelor bolnave, dupa prealabila distrugere a acestora prin chimioradioterapie, cu celule sănătoase.

Din categoría indicatiilor standard ale transplantului de celule stem, leucemiile reprezinta cea mai frecventa boala maligna a copilului, reprezentand cca 1/3 din numarul total de cazuri de boli maligne identificate la copii, fiind urmata de tumorile cerebrale si de boala Hodgkin.

In Romania se apreciaza ca sunt 1.500 de copii bolnavi de leucemie, leucemiile acute reprezentand 10 % din cancerele intalnite la aceasta categorie de varsta si fiind principala cauza de deces sub 35 de ani. ( leucemia acută limfoblastică este cea mai frecventă afecţiune hematologică malignă apărută în copilărie cca 80-90 % din cazuri aparand sub vârsta de 10 ani). La acestia se adauga 3.500 de pacienti cu boala Hodgkin, o parte din acestia avand indicatie de efectuare a unui transplant de celule stem hematopoietice pentru a putea supravietui si 3.700 de copii cu talasemie majorã, o boala de sange transmisa ereditar si in care singurul tratament curativ este reprezentat de transplantul de celule stem hematopoietice de la un donator sanatos.

Transplantul de celule stem poate fi autolog sau alogen. In cazul in vorbim de o boala genetica , rol curativ poate avea doar transplantul alogen (transplantul de la o alta persoana sanatoasa, compatibila imunologic), care sa aduca informatie genetica “sanatoasa” (ex. deficitele imunologice congenitale sau bolile metabolice congenitale). Se cunosc un numar mare de astfel de afectiuni (vezi tabel), dar acestea au o incidenta foarte mica in populatie. Insa, in cazul in care boala nu are un astfel de determinism genetic, atat transplantul autolog cat si transplantul alogen pot avea rol curativ.

Transplantul de celule stem poate avea si doar rol adjuvant (complementar) la tratamentul de baza al unor tipuri de tumori maligne solide. In aceste cazuri, disponibilitatea unei grefe stocate si posibilitatea efectuarii transplantului de celule stem, permite o reevaluare terapeutica a pacientului. Astfel este posibila aplicarea unui tratament antitumoral mult mai agresiv, fata de cel obisnuit (cu doze mai mari de chimio/radioterapie), avand ca scop reducerea metastazarii sau a recidivelor tumorale. Acest tratament agresiv se insoteste de efecte toxice medulare (distrugerea celulelor din maduva osoasa) de aceea este necesara administrarea ulterioara a unei grefe de celule stem hematopoietice, care sa asigure astfel repopularea celulara a maduvei osoase (ex. Tumori solide maligne : neuroblastom, retinoblastom)

Denumirea bolii	Transplant autolog(propriu) de sange placentar	Transplant alogen (de la donator) de sange placentar
LEUCEMII ACUTE
Leucemia acuta limfoblastica	Da *	Da
Leucemia acuta mieloida	Da	Da
Leucemia acuta bifenotipica	Da	Da
Leucemia acuta nediferentiata	Da	Da
LEUCEMII CRONICE
Leucemia cronica mieloida	Da #	Da
Leucemia cronica limfocitica	Da	Da
Leucemia cronica infantila mieloida	Da #	Da
Leucemia cronica infantila mielomonocitica	Da #	Da
BOLI LIMFOPROLIFERATIVE
Boala Hodgkin	Da	Da
Limfom non Hodgkin	Da	Da
Limfomul Burkitt	Da	Da
SINDROAME MIELODISPLAZICE
Anemia refractara	Da #	Da
Anemia refractara cu exces de blasti	Da #	Da
Anemie refractara cu sideroblasti inelari	Da #	Da
Anemia refractara cu exces de blasti in formare	Da #	Da
Leucemie mielomonocitara cronica	Da #	Da
BOLI MIELOPROLIFERATIVE
Mielofibroza acuta	Da #	Da
Metaplazia mieloida agnogenica	Da #	Da
GAMOPATII MONOCLONALE
Mielom multiplu	Da @	Da
Leucemia cu plasmocite	Da @	Da
Macroglobulinemia Waldenstrom	Da @	Da
ANOMALII DE SINTEZA A GLOBINEI
Beta talasemia majora (Anemia Cooley)	Nu	Da
Anemia congenitala diseritropoetica	Nu	Da
Anemia Blackfan-Diamond	Nu	Da
Aplazia pura a seriei eritrocitare	Nu	Da
Siclemia (Boala cu eritrocite in “secera”)	Nu	Da
BOLI ALE CELULEI STEM
Anemia aplastica severa	Da !	Da
Citopenia congenitala	Nu	Da
Diskeratoza congenitala	Nu	Da
Anemia congenitala Fanconi	Nu	Da
Hemoglobinuria paroxistica nocturna	Da	Da
BOLI FAGOCITARE
Sindromul Chediak-Steinbrick-Higashi	Nu	Da
Granulomatoza cronica	Nu	Da
Disgenezie reticulara	Nu	Da
Neutrophil Actin Deficiency	Nu	Da
BOLI LIPOSOMALE
Adrenoleucodistrofia	Nu	Da
Bola Gaucher	Nu	Da
Sindrom Hunter (MPS –II)	Nu	Da
Sindrom Hurler (MPS- IH)	Nu	Da
Boala Krabbe	Nu	Da
Sindrom Maroteaux-Lamy (MPS – VI)	Nu	Da
Leucodistrofia Metacromatica	Nu	Da
Sindromul Morqui (MPS – IV)	Nu	Da
Mucolipidoza II	Nu	Da
Boala Niemann-Pick	Nu	Da
Sindromul San Filipp (MPS III)	Nu	Da
Sindromul Scheie (MPS – IS)	Nu	Da
Sindromul Sly (MPS – VII)	Nu	Da
Boala Wolman	Nu	Da
BOLI HISTIOCITARE
Limfohistiocitoza familiala eritrogocitica	Nu	Da
Hematofagocitoza	Nu	Da
Histiocitoza	Nu	Da
Histiocitoza celulelor Langerhans	Nu	Da
BOLI ALE SISTEMULUI IMUN CONGENITALE
Absenta limfocitelor T sau B	Nu	Da
Ataxia teleangiectazia	Nu	Da
Sindromul limfocitar Bare	Nu	Da
Imunodeficienta variabila comuna	Nu	Da
Sindromul DiGeorge	Nu	Da
Sindromul Kostmann	Nu	Da
Deficienta de adeziune a leucocitelor	Nu	Da
Sindromul Omenn	Nu	Da
Imunodeficienta severa combinata (SCID)	Nu	Da
SCID cu deficienta de adenozin dezaminaza	Nu	Da
Sindrom Wiskott-Aldrich	Nu	Da
Alterarea limfoproliferarii X linkate	Nu	Da
ALTE BOLI EREDITARE
Hipoplazia cartilaj-par	Nu	Da
Lipofuscinoza ceroida	Nu	Da
Porfiria congenitala eritropoietica	Nu	Da
Trombastenia Glanzmann	Nu	Da
Sindromul Lesch-Nyhan	Nu	Da
Osteopetroza	Nu	Da
Boala Tay Sachs	Nu	Da
DEFICITE CONGENITALE ALE TROMBOCITELOR
Amegacaricitoza	Nu	Da
Trombocitopenia congenitala	Nu	Da
BOLI AUTOIMUNE
Sindromul Evans	Da	Da

Legenda:
Da: in cazul utilizarii grefei de sange placentar se poate obtine vindecarea
Nu: nu se practica transplantul
Da*: transplantul de sange ombilical utilizat doar in anumite subtipuri ale diagnosticului. Se acorda prioritate transplantului alogen, daca este disponibil
Da& : in cazul unor subtipuri de mare risc ale acestui diagnostic se prefera transplantul alogen, daca este disponibil
Da#: pentru utilizarea grefei alogene din sangele ombilical, in cazul imbolnavirii adultilor, exista doar o experienta practica limitata; experienta grefei autologe din sangele ombilical , pana in prezent nu este la dispozitie. Cel mai probabil se va prefera grefa alogena
Da@: transplantul este practicat dar nu se poate obtine vindecarea ci doar cresterea sperantei de viata
Da! : in cazul esecului transplantului medular, s-ar prefera transplantul alogen

Tratament adjuvant (complementar)

Denumirea bolii	Transplant autolog	Transplant alogen
Tumori cerebrale	Da	Da (experimental)
Sarcom Ewing	Da	Da (experimental)
Retinoblastom	Da	Da
Neuroblastom	Da	Da
Cancer testicular	Da	Da

Date fiind caracteristicile particulare ale acestor celule stem, potentialul lor de utilizare este foarte mare. Prin urmare, in viitor exista posibilitatea extinderii indicatiilor terapeutice, adaugandu-se si alte afectiuni, la lista actuala de boli. Astfel in stadiul de studiu clinic se afla anumite forme de tumori maligne, alte boli metabolice cu transmitere ereditara, boli afectand sistemul nervos central. De asemenea tot in aceasta etapa se afla utilizarea celulelor stem, ca terapie genica. Studiul clinic, este o etapa obligatorie pentru orice procedura sau tratament medical. Aceasta presupune aplicarea tratamentului pe pacienti atent selectionati, care vor fi urmariti un numar de ani, pentru a se verifica eficienta si siguranta aplicarii acestuia

Tratament in stadiu de trial clinic

Tumori maligne (tratament adjuvant)	Cancer de san Carcinoma cu celule renale Cancer ovarian Cancer pulmonar cu celule mici
Tulburari ale proliferarii celulare
Boli ale sistemului nervos central	Scleroza Multipla
Boli congenitale afectand sistemul imunitar si alte organe	Boala Gunther (porfiria eritropoetica) Sindromul Hermansky –Pudlak Sindromul Pearson Sindromul Shwachman-Diamond Mastocitoza sistemica
Imunodeficiente congenitale (terapie genica)	Trombastenie Glanzmann Imunodeficiente combinate severe

In stadiu experimental, de laborator (de aplicare pe modele animale) este utilizarea celulelor stem hematopoietice si mezenchimale pentru regenerare tisulara si organica (ex. neuronala , cardiaca, musculara; osoasa).

Tratamente in stadiu experimental

Boli autoimune	Poliartrita juvenila Poliartrita reumatoida Boala Crohn Lupus eritematos systemic Dermatomiozita juvenila Sclerodermia Diabet zaharat de tip I
Terapie reparatorie neuronala	Boli ale sistemului nervos central Scleroza amiotrofica laterala Boala Alzheimer Boala Huntington Boala Parkinson Leziuni traumatice Leziuni ale maduvei spinarii Recuperare post accident vascular cerebral
Terapie regenerativa organica	Renala – transplant combinat renal si de celule stem Regenerare renala Hepatica – Regenerare hepatica Cardiaca – regenerare cardiomiocitara postinfarct miocardic Musculara
Terapie genica	Anemia Fanconi Boli metabolice (Leucodistrofia, tezaurismoze..) Boala Parkinson

Ia-ti ginecologul la intrebari!

2012-03-31T10:29:00.002-07:00

Fie ca e vorba despre o intrebare de rutina, examinarea unor simptome ce ti se par jenante sau a cere informatii despre bolile cu transmitere sexuala (BTS), surprinzator de multe femei nu fac pasul decisiv: de a discuta deschis cu ginecologul lor.

Iata cele zece intrebari pe care ar trebui sa i le pui fara retineri medicului tau:

1. De ce am dureri in timpul actului sexual?

Studiile arata ca cel putin 15% dintre femei au la un moment dat senzatii neplacute in timp ce fac dragoste.

Debby Herbenick, specialista americana in ginecologie, explica: "Adesea, pacientele cred ca aceste dureri sunt normale si ca ar trebui sa stranga din dinti si sa suporte. In majoritatea cazurilor, durerile din zona genitala pot fi tratate… insa doar daca ii spui despre ele medicului tau".

Exceptand momentul in care iti pierzi virginitatea sau cazul in care ai o anumita afinitate pentru BDSM (Bondage & discipline, sadism si masochism), durerea nu ar trebui sa faca parte din viata ta sexuala.

2. Care e cauza mancarimilor in zona intima?

Stiu, sa-i spui medicului tau ca te confrunti cu asemenea simptome te stanjeneste peste masura. Dar e mult mai putin grav decat sa faci presupuneri si sa iei un tratament nepotrivit, care ti-ar putea afecta flora vaginala. In general, femeile considera ca pruritul (mancarimile) in zona delicata indica prezenta candidei.

In realitate, ginecologul tau este primul care ar trebui sa afle despre acest simptom, deoarece poate avea legatura cu o boala cu transmitere sexuala, o infectie bacteriana, o alergie la sapunul cu care ti-ai spalat lenjeria sau chiar primul stadiu al cancerului vulvar.

3. Secretia vaginala si-a schimbat mirosul - inseamna ca am o boala cu transmitere sexuala?

Sunt multi factori care ar putea determina aceasta schimbare, de la o perioada extrem de stresanta pana la un dezechilibru temporar din organism.

In principiu, nu e grav, insa daca mirosul devine mai intens si e corelat cu alte simptome (secretie abundenta, mancarime, arsuri), e cazul sa-ti programezi un consult ginecologic.

Daca ai de-a face cu o bacterie sau o infectie, cu siguranta vei scapa de ea mai repede cu ajutor medical avizat.

4. Ce sa fac daca sufar de incontinenta urinara?

Incontinenta urinara afecteaza femei de toate varstele, desi este in general asociata cu inceputul menopauzei, mai ales pentru cele cu mai multe nasteri la activ.

E o problema medicala care duce jena pana la nivelul de izolare sociala, ceea ce o face cu atat mai greu de discutat cu un ginecolog.

Vestea buna este ca, daca te-ai hotarat sa faci acest pas, exista numeroase metode de tratament, de la regimuri alimentare speciale si exercitii Kegel pentru muschii ce controleaza vezica pana la biofeedback si interventii chirurgicale.

5. Imi banuiesc partenerul de viata de infidelitate / Am avut o aventura de-o noapte. Ar trebui sa-mi fac analizele?

Infidelitatea (fie a ta, fie a iubitului sau sotului tau) suna mai degraba a subiect de discutie cu un terapeut de cuplu decat cu ginecologul.

Adevarul e insa ca acesta ar trebui sa afle primul despre suspiciunile tale legate de boli cu transmitere sexuala. Cere un set complet de analize pentru depistarea BTS-urilor. Nu e vorba doar de a-ti linisti temerile, ci poate fi in joc chiar viata ta.

6. Am scurgeri de secretie calda - de ce?

Multe femei nici macar nu mai deschid subiectul in fata ginecologului lor: "dusurile" calde sunt considerate un simptom normal al inaintarii in varsta si al instalarii menopauzei.

Totusi, cand varsta ta nu e nici pe departe cea "vizata", scurgerile calde indica o problema in organism. Poate fi vorba de o afectiune a glandei tiroide (se confirma usor, in analizele de sange, tratandu-se apoi fara probleme) sau candidoza, o ciuperca destul de des intalnita.

7. Pielea din zona vaginului si-a schimbat culoarea si textura, e cazul sa-mi fac griji?

Intocmai ca mirosul, modificarile de culoare si textura din aceasta zona delicata te alerteaza ca se petrece ceva daunator in organismul tau.

Aceste simptome pot fi un prim indiciu al lichenului scleroatrofic (lichen sclerosus), o boala ce cauzeaza subtierea vulvei (si implicit decolorarea pielii ce o acopera). In timp, acest lucru duce la dureri insuportabile in timpul actului sexual, ruperea pielii vulvare si, in anumite cazuri, la tumori maligne.

Totusi, depistata din timp cu ajutorul ginecologului, problema poate fi tratata eficient.

8. Ce produse de igiena ar trebui sa folosesc si cu ce frecventa?

Piata produselor de ingrijire intima e suprasaturata de lotiuni-minune, creme si geluri de dus speciale ce-ti promit pastrarea Ph-ului natural si o protectie totala impotriva bacteriilor. Inainte de-a incerca pe pielea (si pe buzunarul tau!) game intregi de produse, cere sfatul ginecologului tau.

Mai ales daca ai pielea sensibila si ai suferit de afectiuni (fie ele si superficiale) ale zonei intime, trebuie sa ai grija maxima in alegerea produselor.

Daca vaginul tau are nevoie de o rutina speciala de ingrijire, in conformitate cu tratamentele pe care le urmezi, nu te sfii sa ceri si cele mai explicite detalii.

9. De ce am dureri in timpul menstruatiei?

Menstruatiile dureroase nu sunt ceva cu care trebuie sa te obisnuiesti! Chiar daca strabunicile noastre obisnuiau sa catalogheze perioada delicata drept una de "boala" si sa accepte suferintele lunare ca pe o pedeapsa a femeilor pentru pacatul Evei, medicina moderna (si, implicit, practicantii ei) sustin ca disconfortul menstrual nu trebuie sa-ti intre in rutina.

Durerile menstruale acute pot fi semnul unei boli numite endometrioza, care afecteaza cam 10-20% din populatia feminina de varsta reproductiva.

Netratata, afectiunea nu va face decat sa amplifice durerile de la an la an, putand duce in cele din urma si la infertilitate.

10. Cum imi pot examina singura sanii?

Presupunand ca mergi la un control ginecologic de rutina cel putin o data pe an (ideal ar fi la fiecare sase luni) si tinand cont de cresterea numarului de cazuri de cancer la san, nu ne putem abtine sa nu ne intrebam… daca aflam prea tarziu?

Desi s-au desfasurat campanii ample pentru a sublinia importanta autoexaminarii ca metoda de prevenire/descoperire timpurie a cancerului mamar, unii medici sunt inca rezervati in a-si invata pacientele sa-si palpeze sanii.

Anumiti ginecologi considera ca autoexaminarea creeaza o stare de anxietate permanenta si conduce la cererea de consultatii prea dese si deloc necesare.

Roaga-l pe medicul tau ginecolog sa iti arate procedura si repet-o de cate ori simti nevoia: e mai bine sa il "deranjezi" pentru fiecare nodul imaginar decat sa descoperi simptomele cu intarziere.

Primul test genetic care poate prezice succesul fertilizarii in vitro (FIV)

2012-03-29T09:42:00.000-07:00

Specialistii din SUA au dezvoltat primul test genetic din sange care poate prezice sansele ca o fertilizare in vitro (FIV) sa conduca la o sarcina reusita. Testul se bazeaza pe faptul ca exista diferite subtipuri ale genei FMR1, cunoscuta si sub numele de gena X fragila, fiecare subtip al acestei gene fiind asociat cu sanse diferite de reusita a unei sarcini dupa procedeul FIV.

Aceasta este prima data cand o anumita gena este asociata direct cu prognosticul FIV. Cercetarile arata de asemeni ca anumite forme ale genei FMR1 sunt asociate cu insuficienta ovariana prematura, prin urmare testarea acestei gene ar putea prezice varsta la care incepe sa scada fertilitatea unei femei.

Tot acest studiu sustine si teoria ca autoimunitatea, adica imunitatea dezvoltata impotriva propriilor celule sau tesuturi, joaca un rol important in infertilitate – aspect controversat pana acum in randul specialistilor. Femeile cu gena FMR1 asociata cu autoimunitate si infertilitate au de asemeni o incidenta mai mare a sindromului de ovar polichistic, precizeaza studiul.

Costul unui test genetic FMR1 este relativ scazut in comparatie cu costul testelor pentru boli genetice. Testul genetic FMR1 nu este inca disponibil in clinicile de specialitate.

Orice test care are o anumita valoare predictiva pentru fertilitatea unei femei este binevenit pentru planificarea familiei. De exemplu, daca o femeie opteaza pentru cariera dar afla prin testul genetic FMR1 ca isi va pierde functia ovariana inainte de 35 ani, poate va opta sa isi stocheze ovulele intr-o banca de ovocite sau poate va opta pentru a avea copii mai devreme decat a planuit.

Sursa: ScienceDaily

Testul Babes Papanicolau - depistarea precoce a cancerului de col uterin

2012-03-29T09:24:00.001-07:00

Cancerul de col uterin este o formă de cancer cu o foarte mare agresivitate. Acesta este motiv pentru care în cazul acestui tip de afecţiune, depistarea trebuie să se facă precoce.

Testul Babeş-Papanicolau depistează precoce cancerul de col uterin, fapt ce ajută la diagnosticarea şi tratamentul leziunilor colului uterin. Screening-ul este o analiză în masă a tuturor femeilor, atât a celor care acuză anumite simptome specificecancerului de col uterin cât şi a celor aparent sănătoase.

Testul Babeş-Papanicolau constă în adunarea celulelor de la nivelul colului uterin pentru a se vedea dacă acestea au sau nu modificări care pot să dea cancer. Testul Babeş-Papanicolau constă în prelevarea de celule, celule care sunt apoi aduse în laborator, colorate şi vizualizate la microscop. Prelevarea de celule de la nivelul colului uterin durează câteva minute, coloraţia celulelor durează o oră iar vizualizarea la microscop alte 10-20 de minute. Astfel, în două ore, orice femeie poate afla dacă este sănătoasă.

Testul Babeş-Papanicolau trebuie realizat mai frecvent după vârsta de 30 de ani, după această vârstă considerându-se că riscul decancer de col este mai mare. De aceea, analiza Babeş-Papanicolau trebuie făcută tuturor femeilor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani.

În multe dintre cazuri, în urma testului Babeş-Papanicolau se depistează prezenţa virusului HPV. Acest virus are subtipuri care determină întotdeauna apariţia cancerului şi alte subtipuri care nu duc la cancer. Acesta este motivul pentru care se fac teste de depistare exactă a subtipului pentru ca tratamentul să se facă ţintit. Virusul HPV se ia prin contact sexual, existând un risc crescut la persoanele care au multipli parteneri. Pentru evitarea contactării virusului HPV este indicat să se întreţină contacte sexuale protejate, să se efectueze periodic un test Babeş-Papanicolau şi să existe o bună igienă intimă.

Infertilitatea feminina

2012-03-24T10:29:00.002-07:00

Infertilitatea reprezintă imposibilitatea unei femei, în cadrul unui cuplu, de a realiza o sarcină. Poate fi o situaţie tranzitorie, adică femeia nu poate rămâne însărcinată pe o perioadă limitată de timp, însă atunci când sarcina nu se poate realiza în mod permanent se poate vorbi de sterilitate. De altfel se poate vorbi de o infertilitate sau sterilitate masculină şi una feminină.

Infertilitatea feminină – Cauze

În cazul infertilităţii feminine se poate vorbi de infertilitate de cauză ovariană, de infertilitate de cauză tubară şi de infertilitate legată de cauze mixte, ovariene şi tubară. “Infertilitatea tubară este destul de frecventă. Poate că era mai frecventă în urmă cu mulţi ani când avorturile nu erau premise, când se făceau avorturi empirice, iar cele mai multe astfel de avorturi erau însoţite de infecţii ale trompelor. De altfel, consecinţa infecţiilor repetate era obstrucţia sau înfundarea trompelor. Infertilitatea de cauză tubară nu este rară astăzi, deşi avorturile sunt mult mai puţine, metodele de contracepţie răspândindu-se. Însă intervine o altă cauză a patologiei tubare. E vorba de infecţiile cu transmitere sexuală. Patologia cu transmitere sexuală este într-o creştere foarte importantă şi secundar ei este şi patologia legată de infertilitate, respectiv patologia tubară obstructivă. În ceea ce priveşte patologia ovariană, aceasta deşi este destul de frecventă poate fi tratată medicamentos. De exemplu, sunt femei care au sindrom de ovare polichistice sau ovare polichistice depistate ecografic. Potrivit specialistului în obstetrică-ginecologie, ovarele polichistice se caracterizează printr-o structură anatomică particulară a ovarelor. Mai exact, acestea au o capsulă de înveliş mai groasă ce nu permite ruperea foliculului şi eliberarea ovulului în perioada ovulatorie. Din acest motiv femeile nu au menstruaţie perioade îndelungate sau au menstruaţie doar când unul dintre foliculi reuşeşte să ovuleze. P ede altă parte se poate vorbi şi de alte cauze.

Infertilitatea feminină – Cauze chirurgicale

La infertilitate se poate ajunge şi în urma unor intervenţii chirurgicale. De exemplu, sunt anumite afecţiuni ale organelor, cum ar fi apendicele, care generează peritonite, sau alte procese inflamatorii ale tubului digestiv, care impun intervenţii chirurgicale. Formarea de aderenţe în special în zona pelvină post-apendicită acută sau post-peritonită pentru apendicită acută evoluţia poate să ducă la aderenţe care să afecteze şi trompele şi să genereze în mod secundar o infertilitate. Există de asemenea o boală specifică femeii, care se numeşte endometrioză. Aceasta are o etiologie sau o cauză necunoscută şi se asociază cu o incidenţă destul de mare a infertilităţii. Endometrioza este o boală care se întâlneşte în populaţia generală cu o frecvenţă de aproximativ 15-20%. Mecanismul este necunoscut. Se bănuieşte că ar fi legat de menstruaţia retrogradă, adică de refluxul sângelui menstrual din uter în trompe şi în cavitatea abdominală. Celulele care sunt conţinute în sângele menstrual ajungând în cavitatea abdominală realizează un fel de cultură de celule în abdomen şi reproduce mucoasă uterină, care, la rândul ei, creşte şi sângerează exact ca şi mucoasa uterului. Dacă aproape 90% din femei au menstruaţie retrogradă numai 15-20% fac endometrioză, ceea ce îi face pe mulţi cercetători să considere că endometrioza este o boală imunologică, reacţiile de formare a endometriozei şi de formare a cicatricilor post-endometriotice fiind prezente la femeile cu un sistem imun hiperactiv. La altele, endometrioza este descoperită accidental cu ocazia unor intervenţii chirurgicale pentru alte afecţiuni sau uneori chiar postmortem cu ocazia unor examene anatomopatologice. Endometrioza este o cauză importantă de infertilitate şi mecanismul prin care ea produce infertilitatea poate fi multiplu. Unul este obstructiv, când realizează aderenţe şi în aceste aderenţe sunt prinse şi trompele care sunt înfundate, alteori endometrioza realizează o formă superficială la nivelul peritoneului. Nu realizează mecanisme obstructive la nivelul trompelor şi totuşi fertilitatea este sensibil scăzută faţă de femeile sănătoase. Cauza se pare că este imunologică şi afectează atât mişcarea normală a trompelor de captare a ovulului, cât şi procesul de captare a ovulului şi apoi migraţia în interiorul trompei.

Infertilitatea feminină – Factori de risc

Printre factorii de risc care contribuie la instalarea infertilităţii se numără infecţiile care se transmit foarte frecvent, fără ca acestea să aibă în mod special conotaţii de boli transmisibile sau sexuale, cum ar fi sifilisul sau gonoreea. Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu, “se distinge o infecţie care poartă denumirea de infecţie clamidiană şi care se face cu un microb numit Clamidya Trahomatis. Este extrem de frecvent răspândită şi ceea ce realizează ea în mod particular este o distrucţie a epiteliului tubar, distrucţie care se realizează fără forme clinice zgomotoase, fără febră, fără durere. Realizează forme de infecţie silenţioase, greu de depistat prin manifestări clinice. În schimb, distrucţia epiteliului tubar este importantă şi aproape 30% din infecţiile obstructive ale trompei sunt produse de infecţiile clamidiene. Dacă au loc trei episoade de infecţie tubară riscul de a se produce o obstrucţie tubară este mare. Mai exact, riscul de obstrucţie tubară există de la trei episoade de infecţie netratate”.

Un tratament nou, nechirurgical, al fibroamelor uterine poate ameliora calitatea vietii si mentine fertilitatea

2012-03-06T10:40:00.001-08:00

O terapie noua, nechirurgicala, a fibroamelor uterine poate ajuta femeile cu fibromatoza uterina sa isi mentina fertilitatea – este opinia unui om de stiinta american, exprimata la Roma cu ocazia celei de-a 26-a Sesiuni Anuale a Societatii Europene de Reproducere Umana si Embriologie. Dr. Alicia Armstrong, Sefa Departamentului de Ginecologie din cadrul Programului NIH (Institutul National de Sanatate) pentru Endocrinologia reproducerii si a adultului, Bethesda, Maryland, a afirmat ca rezultatele fazei clinice II din cadrul studiului de cercetare cu ulipristal acetat (UPA) au avut implicatii semnificative atat la pacientele cu infertilitate cat si la cele cu probleme ginecologie generale.

UPA apartine unei clase de medicamente relativ noi – modulatori selectivi ai receptorilor pentru progesteron (SPRM). In prezent acest produs este folosit in contraceptia de urgenta, el actionand prin blocarea receptorilor pentru progesteron si deci a ovulatiei. Cercetarile recente au aratat ca progesteronul joaca si el un rol in dezvoltarea fibroamelor uterine si in aparitia simptomelor asociate cum sunt: durerea pelvina, menstruatiile abundente si neregulate. In Europa dar si in SUA, fibromul uterin reprezinta indicatia majora pentru histerectomie, dar contribuie si la aparitia infertilitatii, prin interferarea implantarii embrionului si producerea avortului spontan.

“Atat fibroamele cat si intereventiile chirurgicale pentru fibroame pot conduce la probleme serioase de fertilitate”, sustine Dr. Armstrong, “iar ceea ce am vrut sa vedem a fost daca fibroamele pot fi reduse si interventiile chirurgicale evitate prin administrarea SPRM.”

Ce efecte a avut UPA in studiu:

- reducerea volumului total al fibromului, proportional cu doza administrata (10 mg, respectiv 20 mg)

- reducerea sangerarilor incepand din a treia luna de tratament, la o doza administrata de 10 mg pe zi; pacientele care au luat 20 mg pe zi au devenit amenoreice

- imbunatatirea calitatii vietii, a severitatii simptomelor, a nivelului de energie si a dispozitiei

Nivelele de estradiol au ramas adecvate pentru sanatatea osoasa pe durata intregului tratament, indicand faptul ca functia ovariana nu a fost afectata. Nu s-au inregistrat efecte adverse ale UPA.

Concluziile studiului au fost acelea ca UPA reprezinta un tratament eficient, neinvaziv al fibroamelor uterine, care ajuta la mentinerea fertilitatii in cazul pacientelor care dispun numai de alternativa terapeutica a unei interventii chirurgicale

Cercetarile continua in privinta actiunii moleculare a UPA, pentru a stabili atat mecanismul de actiune al produsului asupra fibromului uterin cat si categoria de paciente care ar putea beneficia cel mai mult de acest tratament.

Incontinenta urinara de efort

2012-03-06T10:33:00.000-08:00

De la introducerea lor, procedeele minim invazive de aplicare a bandeletelor suburetrale pentru tratamentul IUE, s-au bucurat de mult succes chirurgical si in unele cazuri au depasit ca efecte procedura standard – operatia Burch.

In prezent insa, practica chirurgicala favorizeaza operatia Burch in comparatie cu procedeul TVT (Tension-free Vaginal Tape). In acelasi timp, a fost introdus procedeul TOT (Transobturator Tape), care pare sa fie mai sigur si cu aceeasi eficienta ca procedeul TVT.

Trebuie insa retinut faptul ca utilizarea procedeului TVT conduce rareori la complicatii. Utilizarea procedeului TOT a eliminat riscurile complicatiilor serioase retropubiene, dar a adaugat un nou set de complicatii. In ceea ce priveste complicatiile minore, pentru cele doua procedee TVT si TOT ele sunt similare.

Recomandarile majore actuale privind procedeele minim invazive de aplicare a bandeletelor suburetrale in tratamentul incontinentei urinare de efort sunt:

1. Procedeul TVT (Tension-free vaginal tape) reprezinta o alternativa terapeutica chirurgicala cu eficienta similara procedeului Burch.

2. Procedeul TOT (Transobturator tape) reprezinta o alternativa la procedeul TVT. Procedeul TOT elimina riscul lezarii organelor intraabdominale. Aceasta modalitate terapeutica trebuie indicata sub rezerva securitatii mai reduse in comparatie cu procedeul TVT precum si a eficientei limitate pe termen lung.

3. Procedeele tip bandeleta suburetrala care utilizeaza o incizie unica suburetrala trebuie efectuate numai intr-o unitate spitaliceasca.

4. Chiar daca seturile chirurgicale tip bandeleta sunt alcatuite extrem de simplu, este recomandata o pregatire speciala a chirurgului sau ginecologului pentru a efectua aceste interventii.

In concluzie, eficacitatea procedeelor minim invazive de aplicare a unei bandelete suburetrale in tratamentul incontinentei urinare de efort trebuie sa primeze in alegerea procedeului de catre chirurg. TVT este probat si s-a dovedit a fi un procedeu foarte bun. Procedeul TVT este considerat superior altor interventii suburetrale. Procedeul TOT a demonstrat rezultate bune pe termen scurt. Sunt descrise si alte procedee suburetrale, dar ele nu sunt fundamentate stiintific pana in prezent si prin urmare nu sunt indicate.

Sursa bibliografica: Schulz JA, Chan MC, Farrell SA, Sub-Committee on Urogynaecology. Midurethral minimally invasive sling procedures for stress urinary incontinence. J Obstet Gynaecol Can 2008 Aug;30(8):728-33.

Analize medicale obligatorii in timpul sarcinii

2012-03-02T06:04:00.000-08:00

Sarcina este o perioadă frumoasă dar dificilă în viaţa unei femei. Pe tot parcusul sarcinii, viitoarele mămici vor avea de efectuat o serie de analize medicale de rutină, ca parte a îngrijirii prenatale. Aceste analize medicale din timpul sarcinii ajută medicul care se ocupă de dumneavoastră să fie la curent cu starea de sănătate proprie, cât şi cu cea a copilului.

Analize medicale din timpul sarcinii

Analizele medicale din timpul sarcinii sunt multiple. Este vorba despre teste de sânge şi teste de urină care vor fi analizate pentru a se depista posibile anomalii sau probleme ale fătului.

În timpul primei vizite prenatale, sunt necesare probe de sânge şi de urină pentru a se verifica următoarele aspecte:

Afecţiuni care ar putea dăuna copilului. De exemplu, hepatita B, sifilis şi eventual alte infecţii cu transmitere sexuală. De asemenea, analizele medicale din timpul sarcinii includ şi realizarea unui teste pentru a se verifica dacă sunteţi purtătoare a virusului HIV;

Anticorpi care arată dacă sunteţi sau nu imună la rubeolă şi varicelă. Aceste boli, dacă nu sunt depistate prin analizele medicale din timpul sarcinii, pot provoca defecte de naştere ale copilului dacă mama este infectată pentru prima dată în timpul sarcinii;

Anemia (număr scăzut de globule roşii). Din cauza anemiei vă puteţi simţi obosită, dar aceasta poate creşte şi riscul unei sarcini premature;

Tipul de sânge, inclusiv dacă transportaţi o proteină numită factorul Rh pe celulele roşii din sânge. Femeile care nu dispun de factorul Rh (Rh negativ) au de obicei nevoie de tratament pentru a-şi proteja copii de la posibile probleme periculoase ale sângelui;

· Analize medicale efectuate în timpul sarcinii pentru detectarea bacteriilor din urină. Mai mult de 10% dintre femeile însărcinate au anumite bacterii în urină, fapt ce indică o infecţie a tractului urinar. De cele mai multe ori simptomele nu sunt prezente, dar o infecţie a tractului urinar se poate răspândi până la rinichi, unde poate reprezenta un risc grav atât pentru mamă, cât şi pentru copil;

· Analize medicale efectuate în timpul sarcinii pentru depistarea zahărului din urină. Acesta poate fi un semn al diabetului zaharat. Medicul dumneavoastră vă poate sugera teste suplimentare în cazul în care rezultatul acestui test este pozitiv;

· Analize medicale efectuate în timpul sarcinii pentru depistarea unor proteine în urină. Proteinele pot indica o infecţie a tractului urinar sau, mai târziu, în timpul sarcinii, o afecţiune tipică ce include tensiune arterială ridicată. Dacă rezultatele sunt pozitive, şi în acest caz pot fi necesare teste suplimentare.

Analize medicale din timpul sarcinii sunt de rutină, dar ele joacă un rol important în protejarea sănătăţii mamei şi copilului. Testele de urină pot fi verificate la fiecare vizită prenatală, iar cele de sânge pentru anemie trebuie efectuate cel puţin o dată în timpul sarcinii.

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda şi un test de screening pentru fibroză chistică, o boală ereditară care poate afecta grav respiraţia şi digestia. Cu atât mai mult cu cât pentru fibroza chistică nu există nici un tratament. Un copil care moşteneşte o genă anormală de la fiecare părinte va avea această boală.

Au fost descoperite două grupe sanguine noi

2012-02-28T05:18:00.000-08:00

Oamenii de ştiinţă au descoperit două noi grupe de sânge, informaţie care ar putea aduce beneficii majore pentru transfuzii şi transplanturi de organe şi care ar putea ajuta în lupta împotriva cancerului.

Cele două grupe de sânge au fost descoperite de cercetătorii de la Universitatea Vermont şi au primit numele de Langereis şi Junior.

Biologul Bryan Ballif, care a coordonat studiul, a explicat că se presupune că mai bine de 50.000 de japonezi au grupa Junior negativ, motiv pentru care se pot confrunta cu probleme la transfuzii, la femeile gravide putând chiar să apară incompatibilitatea mamă-făt.

Profesorul Ballif a declarat că descoperirea lui Langereis şi Junior a fost posibilă datorită faptului că echipa sa a găsit două proteine (ABCB6 şi ABCG2. ) ale globulelor roşii, proteine a căror prezenţă este asociată cu cele două grupe de sânge.

Până acum erau cunoscute deja 30 de proteine responsabile pentru grupe de sânge de bază. Noile descoperiri fac ca numărul acestor molecule să se ridice la 32. Ele sunt cu atât mai importante cu cât ultimele 2 astfel de proteine au fost descoperite acum 10 ani.

Mai mult, ambele proteine nou-descoperite sunt asociate cu rezistenţa la medicamentele împotriva cancerului, aşa că descoperirea lor i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă în crearea unor medicamente mai eficiente.

International Blood Transfusion Society, o asociaţie ştiinţifică care promovează studii asupra transfuziilor de sânge, recunoaşte, pe lângă cele 4 grupe de sânge comune (A, B, AB şi O), încă 28, multe având nume interesante, precum Kidd, Diego sau Duffy.

Sursa: Daily Mail

Tot ce trebuie sa stii despre contraceptie

2012-02-24T10:53:00.000-08:00

Pilula contraceptivă

Pilula contraceptivă este un produs care previne sarcină nedorită, dar nu asigură protecţie împotrivă bolilor cu transmitere sexuală. Acţiunea pilulelor încetează odată cu întreruperea tratamentului. Folosirea ei este uşoară, eficace şi fără pericol pentru femeie, dacă sunt respectate contraindicaţiile. Ca formă de prezentare, pilulele sunt ambalate în cutii cu 21 sau 22 de comprimate. Se foloseşte o plachetă la un ciclu. Diversitatea pilulelor se datorează diferitelor dozaje şi diferitelor amestecuri de hormoni.

Pilula monohormonală

1. Este o pilulă ce conţine numai progestageni.
2. Eficienţă: 96-98%, în cazul folosirii corecte.
3. Administrarea zilnică la aceeaşi oră creează în uter modificări ce blochează pătrunderea spermatozoizilor şi posibilitatea menţinerii unei sarcini.
4. Avantaje: Este uşor de folosit, este o metodă reversibilă; poate fi folosită şi de femeile care alăptează; poate fi folosită de femeile care nu pot folosi pilula combinată; nu intervine în desfăşurarea actului sexual.
5. Dezavantaje: Eficienţa depinde de corectitudinea folosirii; afectează regularitatea ciclului menstrual; creşte frecvenţa sângerărilor intermenstruale; poate creşte riscul apariţiei sarcinilor extrauterine; nu protejează împotrivă bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv SIDA.

Pilula combinată

1. Este o combinaţie de mici cantităţi de estrogen şi progesteron.
2. Eficienţă: 98-99%, în cazul folosirii corecte.
3. Împiedică eliberarea ovulelor şi modifică învelişul intern al uterului, care devine neospitalier pentru ovulul fecundat.
4. Avantaje: Este metodă reversibilă cea mai eficientă, uşor de administrat; nu afectează dorinţa sexuală; diminuează durerile din timpul menstruaţiei, reduce cantitativ mentruaţia şi reglează ciclul menstrual; diminuează riscurile anemiei; diminuează starea de disconfort premenstrual; reduce riscul afecţiunilor benigne ale sânului; contribuie la diminuarea apariţiei cancerului uterin şi a cancerului ovarian; protejează împotriva afecţiunilor inflamatorii pelviene; nu intervine în desfăşurarea actului sexual.
5. Dezavantaje: Eficienţa depinde de corectitudinea folosirii; nu este recomandată femeilor care prezintă factori de risc cardio-vascular; pot apărea efecte secundare minore, precum dureri de cap, creşteri în greutate, mici sângerări la începutul administrării; nu sunt recomandate femeilor peste 35 de ani, fumătoare; interferă cu unele tratamente medicamentoase; nu protejează împotriva bolilor cu transmisie sexuală, inclusiv SIDA.

Tipuri de pilule

1. Pilulele secvenţiale: la început, comprimatele conţin numai estrogen. Apoi, în a doua parte a perioadei, se adaugă şi progesteron. Aceste pilule minimizează ciclul natural şi nu sunt prescrise decât în anumite cazuri (după un chiuretaj, de exemplu).
2. Pilulele combinate: estrogenul şi progesteronul sunt asociate de la început. Estrogenul determină "puterea" unei pilule (50, 35, 30, 20 sau 15 gamma etynil-estradiol). Acestea sunt pilulele cele mai folosite.
3. Pilulele micro-progestative: nu conţin decât progesteron şi trebuie luate încontinuu. Se folosesc după naştere la mamele care alăptează.

• Este recomandat să renunţaţi la fumat dacă luaţi anticoncepţionale. Asocierea tutun şi pilule este periculoasă. Ea poate accentua grav riscul maladiilor cardio-vasculatoare: tromboza şi infarct de miocard.
• În general, pilulele nu îngraşă. Creşterea în greutate, atunci când se datorează totuşi pilulelor, nu depăşeşte 1 kg. Pilulele fac însă poftă de mâncare, îndemnându-te astfel să mănânci mai mult.
• Pilulele acţionează prin blocarea ovulaţiei: ovarele sunt puse la odihnă şi nu se mai produce ovulaţia.
• Trebuie să ştiţi că niciun mijloc contraceptiv nu e 100% sigur, dar pilula este mijlocul cel mai sigur dacă este utilizată corect.
• Pilulele trebuie folosite atunci când se pune problemă unei contracepţii de lungă durată (cel puţin câteva luni).
• Întreruperea tratamentului face că femeia să revină la fertilitatea anterioară. 90% dintre femeile care au întrerupt pilula rămân însărcinate în acelaşi an.
• Cei mai indicaţi medici pentru a-ţi prescrie pilulele sunt medicii generalişti şi ginecologii, dar puteţi merge şi la un cabinet planing familial, unde pilulele şi consultaţia sunt gratuite.
• Primul comprimat trebuie luat în primă zi a ciclului menstrual, apoi câte un comprimat pe zi până se termină plachetă (21 zile – 21 comprimate).
• Dacă aţi început să luaţi primul comprimat dimineaţă, trebuie să continuaţi tot dimineaţă.
• Pilula devine eficientă din primă zi dacă tratamentul este dus în mod corect.
• Când aţi terminat plachetă (toate cele 21 de comprimate) trebuie să faceţi o pauză de 7 zile, interval în care se va produce ciclul menstrual.
• Sângerarea neabundenţa poate să apară în cursul primelor luni de folosire. Acest lucru se datorează acomodării uterului cu acest tratament hormonal. Nu se întrerupe tratamentul!
• Dacă sângerarile continuă sau sunt abundente, trebuie consultat medicul care va schimba tipul de pilule.
• Dacă sângerarea apare după mai multe luni după chiar ani de utilizare, este bine consultaţi medicul.
• Pilulele scad durerile de ciclu. Atunci luaţi pilule, cantitatea de sânge menstrual , reducând astfel durerile.
• În plus, pilulele reglează ciclul şi veţi putea să estimaţi exact momentul care acesta se produce.
• Atenţie, unele medicamente reduc efectul contraceptiv pilulelor. Acesta este cazul antiastmaticelor, barbituricelor, antituberculoaselor, antibioticelor. Întrebaţi medicul dvs despre acest lucru consultaţi prospectul pilulelor.

Contracepţia după naştere

I. Poţi rămâne însărcinată chiar şi la 21 de zile după ce ai născut.
II. Reluarea ciclului menstrual şi apariţia primei menstruaţii au loc la aproximativ o lună după întreruperea alăptării, însă uneori chiar în cursul alăptării, la aproximativ 4-6 săptămâni de la naştere, dacă copilul nu a fost alăptat.
III. O greşeală frecventă este aşteptarea să vină primul ciclu. Puteţi avea ovulaţie cu 14 zile înainte de prima menstruaţie şi puteţi rămâne însărcinată din primul moment de când revii la contactul sexual neprotejat
IV. Sarcina poate apărea chiar înainte de reluarea ciclului menstrual, fie că alăptaţi sau nu. Femeia are nevoie de o bună protecţie împotriva unei noi sarcini, pentru a putea continuă să alăpteze (pentru că o noua sarcină poate suprima lactaţia);
V. Este necesară spaţierea naşterilor (timpul necesar refacerii organismului este de minim 2 ani).

1. Dacă femeia alăptează, cele mai bune metode anticoncepţionale sunt cele ne-hormonale: metodă amenoreei de lactaţie (primele 6 luni), metodele de barieră, dispozitiv intra-uterin cu cupru.
2. Metoda alăptatului poate fi eficientă ca metodă contraceptivă doar în cazul în care alăptezi un bebeluş sub 6 luni o dată la 2-4 ore, fără a sări peste nici o masă. Această rutină nu este foarte simplă deoarece nu ai voie să îi dai copilului tău altceva de mâncat sau de băut decât laptele tău.
3. Dintre metodele hormonale, pot fi folosite contraceptivele numai cu progestativ (minipilule, contraceptiv injectabil, dispozitiv intră-uterin cu progestativ) după 6 săptămâni de la naştere.
4. Dacă nu alăptaţi, puteţi folosi atât metode hormonale, cât şi dispozitiv intră-uterin sau metode de barieră. Femeia poate lua în considerare şi sterilizarea chirurgicală voluntară (în primele 48 ore de la naştere sau la 6 săptămâni), dacă are numărul dorit de copii.
5. Metode care nu sunt recomandate după naştere: metodele naturale bazate pe recunoaşterea perioadei fertile (abstinenţă periodică), pilulele clasice, pentru că progestativele şi estrogenii pot trece în laptele matern.

Contracepţia de urgenţă

• Este o metodă de contracepţie, care se poate folosi după ce contactul sexual a avut loc.
• Contracepţia de urgenţă are ca scop prevenirea unei sarcini nedorite după un contact sexual neprotejat, accidental, fiind eficientă înainte de implantarea oului.
• Nu întrerupe evoluţia unei sarcini deja apărute.
• Riscul mediu de apariţie a unei sarcini după un contact sexual neprotejat este de 8%; după folosirea contracepţiei de urgenţă acest risc scăde la 2%
• În prezent, în lume, în cabinetele de planning familial, sunt disponibile 3 metode:

1. Contraceptia hormonală postcoitală (eficientă în primele 72 ore de la contact)
2. Inserţia de sterilet (eficientă în primele 5 zile)
3. RU486 (preparat contragestiv) - în România această metodă nu este disponibilă

• Contraceptia de urgenţă este folosită în următoarele cazuri:
-viol, incest
-abuz sexual pe handicap mental
-persoane vaccinate recent cu viruşi vii sau cu unele boli contagioase (ex:rubeolă)
-eşec de metodă (rupere prezervativ, omisiune COC, expulzare sterilet, deplasare diafragma, vărsarea pilulelor la mai puţin de 1 oră după administrare)
-contact sexual neprotejat
-utilizarea incorectă a metodei de contracepţie; de exemplu: a rămas fără pilule sau a uitat să le ia, a întârziat administrarea unei noi doze de contraceptiv injectabil, a făcut spălătură vaginală la mai puţin de 6 ore după folosirea unui spermicid etc.

• Contraceptia hormonală postcoitala (de ex: Postinor sau Regimul Yuzpe) acţionează prin următoarele mecanisme:
1.acţiune asupra axului hipotalamo-hipofizo-ovarian
2.inhibarea eventuală a ovulaţiei, funcţie de momentul administrării
3.modificarea motilitatii trompei

Metode de contracepţie hormonală de urgenţă

1. Contraceptive orale combinate. Se administrează în primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat. Se iau: prima doză: 4 tablete de Rigevidon, sau Microgynon sau Lo-femenal, sau 4 pilule albe din folia de Tri-Regol (din ultimele 10 pilule); a două doză: alte 4 tablete din tipul celor folosite pentru primă doză, la 12 ore interval.
2. Contraceptive orale cu progestativ: ( Postinor II). Se administrează în primele 72 ore de la contactul neprotejat (administrarea în primele 48 ore creşte eficienţa). Se iau: o tabletă conţinând 0,75 mg levonorgestrel (LNG) şi încă o tabletă la 12 ore.

• Efectele secundare ale contracepţiei de urgenţă
-greţuri, se recomandă femeii să mănânce după ce aluat pilulele
-vărsături; dacă apăr la mai puţin de 2 ore după luarea pilulelor, este nevoie de repetarea administrării;
-dureri de sâni
-sângerări neregulate, uşoare la câteva zile după luarea pilulelor; nu sunt periculoase;
-modificări cantitative ale sângerării menstruale
-menstruaţia poate să apară mai devreme sau mai târziu faţă de data aşteptată; acest lucru nu reprezintă un pericol, dar dacă trec mai mult de 4 săptămâni de la folosirea metodei şi nu apare menstruaţia sau această este modificată (flux foarte redus, dureri neobişnuite) este posibilă o sarcină.

Câteva sfaturi utile privind contracepţia hormonală de urgenţă

•Contracepţia de urgenţă hormonală se aplică doar de 2 ori pe an (prezenţa urgenţelor cu o frecvenţă mai mare indică folosirea unei metode contraceptive inadecvate).
• Abuzul în aplicarea frecventă a metodei produce serioase metroragii (hemoragii uterine) foarte greu de stăpânit şi, uneori, perturba funcţiile hepatice
• După utilizarea Postinor, până la următoarea menstruaţie normală se recomandă abstinenţa sau folosirea prezervativului la fiecare contact sexual.
• Odată cu apariţia unei menstruaţii normale este indicată trecerea la o metodă contraceptivă eficientă, cu utilizare regulată.

Naşterea sub hipnoză scurtează travaliul

2012-02-22T22:00:00.000-08:00

Naşterea poate fi un proces dureros şi traumatizant pentru mămică. De aceea, de multe ori femeile aleg cezariana sau îşi doresc să fie anesteziate. Nu de mult timp, a apărut însă şi în ţara noastră posibilitatea naşterii sub hipnoză. Specialiştii spun că pentru mamă naşterea sub hipnoză presupune eliminarea sau diminuarea durerii, accelerarea travaliului, iar faptul că nu apelează la medicamente sedative sau calmante presupune posibilitatea de a naşte un copil sănătos. În zilele noastre hipnoza este folosită deja ca remediu terapeutic în medicină, stomatologie şi terapie. Există totuşi idei preconcepute care descurajează oamenii să apeleze la hipnoză.

Naşterea sub hipnoză înlătură riscurile medicamentoase pentru bebeluş

Naşterea sub hipnoză este o cale naturală de a aduce un copil pe lume care înlătură riscurile pentru copil, dar şi pentru mamă. Femeile trebuie să ştie că hipnoza nu înseamnă somn. Spre deosebire de ceea ce apare în filme, prin hipnoză nu poţi fi obligat să divulgi informaţii sau să faci ceva cu care nu esti de acord. Hipnoza este o procedură care conduce mintea interioară a individului către un scop pozitiv. Odată indusă starea de hipnoză, pacienţii nu mai au nevoie de medicamente calmante pentru a-şi atenua durerea. Pentru femeile gravide, hipnoza este o formă de relaxare.

Gravida învaţă cum să folosească auto-hipnoza

Naşterea sub hipnoză presupune sesiuni de discuţii între medic şi pacient, viitoarea mămică expunând temerile pe care le are în legătură cu naşterea. Odată ce acestea sunt recunoscute, specialiştii găsesc soluţii pentru ca temerile să fie eliberate. Şedinţele ţinute anterior naşterii vor permite mămicii să intre repede în faza de auto-hipnoză. Astfel ea îşi poate face cu uşurinţă anestezie propriul ei corp, oriunde şi oricând, atâta timp cât ea are nevoie. Acest lucru este foarte important pentru orice femeie în timpul travaliului, dar mai ales pentru bebeluşul pe care îl va aduce pe lume. Femeia învăţa cum să preia controlul asupra corpului ei, astfel încât ea va avea încredere în abilitatea naturală a trupului ei de a aduce pe lume copilul cu uşurinţă şi cu minimum de disconfort. Prin şedinţele de hipnoză pregătitoare, în momentul necesar, femeia va intra în starea de auto-hipnoză pentru că mintea ei este deja programată să facă exact ceea ce trebuie făcut.

Naşterea prin hipnoză poate fi sabotată de frică

Naşterea sub hipnoză poate fi “sabotată” de teama de naştere în sine. Specialiştii spun că hipnoza este o modalitate benefică de a evita folosirea medicamentelor suplimentare necesare într-o naştere pe cale normală pentru a o amorţi pe mamă, dar care inhibă şi travaliul. Cea mai bună metodă este ca gravida să se elibereze conştient, dar şi subconştient de temerile cu privire la naştere, să înveţe să aibă încredere în procesul naşterii şi în corpul ei.

Hipnoza poate acţiona ca anestezie

Hipnoza este o stare modificată a conştiinţei, care poate fi aplicată oricărei persoane cu o inteligenţă normală, capacitatea de a intra în transă şi profunzimea diferă de la individ la individ. Folosirea hipnozei în naştere ajută la relaxarea fizică şi psihică a viitoarei mămici, scurtează travaliul, scade anxietatea şi încordarea. În forme mai avansate, acţionează ca analgezie şi anestezie parţială sau totală.

Naşterea sub hipnoză nu doar că scurtează travaliul, iar bebeluşul este mai sănătos ca urmare a naşterii naturale, dar hipnoza are şi efecte post-naştere. Specialiştii spun că după o naştere sub hipnoză refacerea post-operatorie este mai uşoară, nu are complicaţii şi stimulează lactaţia. Desigur că există şi cazuri în care medicul poate să nu recomande această modalitate- în special în cazurile în care în naştere este recomandată cezariana sau dacă mama are anumite probleme de sănătate care impun operaţia.

Candidoza vaginala, cea mai frecventa boala genitala intalnita la femei

2012-02-22T06:10:00.000-08:00

Candidoza vaginală este cea mai frecventă boală genitală cu care orice femeie se confruntă la un moment dat în viață. Candidoza este una dintre bolile genitale imediate, care are un tratament foarte simplu, dar care netratată poate să aibă repercusiuni asupra vieții de cuplu și a vieții reproductive a femeii respective. Candidoza este rar întâlnită la bărbat.

Cauze

Cauza principală a apartiției candidozei vaginale o reprezintă o ciupercă denumită Candida Albicans.

Aceasta este o ciupercă care include multe familii. Cea mai frecventă este Candida Albicans, însă în ultimul timp s-a constatat în laboratoare prezența unei rude a Candidei Albicans, Candida Tropicalis, care mimează candidoza și se tratatează cu antifungicespeciale, foarte rar întâlnite în farmaciile noastre.

Declanșarea bruscă a candidozei vaginale are și alte cauze. Cele mai frecvente sunt tratamentele hormonale, tratamentele care deprimă imunitatea organismului, de tipul tratamentului imunosupresor, bolile care deprimă acest echilibru fiziologic al organismului, cum sunt diabetul, neoplasmele, sarcina, o stare fiziologică a organismului femeii care se asociază foarte frecvent cu această candidoză vaginală. În plus, toaleta neadecvată și igiena locală necorespunzătoare a femeii pot contribui la apariția candidozei vaginale.

Absorbantele și tampoanele intravaginale pot fi factori favorizanți în declanșarea candidozei vaginale. Acestea modifică ph-ul și compoziția lactobacilillor în secreția vaginală, nu declanșează singure o candidoză, dar asociate cu o lenjerie strâmtă, cu o deprimare mai mică a organismului imediat apare candidoza vaginală.

Semne și Simptome

Primele simptome ale candidozei vaginale sunt apariția unei leucorei cu anumite caracteristici alb-brânzoasă, prezența pruritului vaginal cu extinderea acestuia spre zona ano-rectală și dispareunie (durere la contactul sexual), în cazul femeii. În cazul bărbatului nu se manifestă. Acesta este purtător sănătos și rezervor de candida..

Pacientele se pot confrunta cu probleme urinare, le poate fi afectat aparatul urinar și activitatea sexuală a cuplului, dar ceea ce este mult mai grav, este faptul că infecția cu candida netratată se asociază cu infertilitatea pe termen lung prin favorizarea dezvoltării acestor bacterii.

Tratament

Tratamentul în cazul candidozei acute, nou instalată, este realizat doar printr-un tratament local, care constă în spălături vaginale, cu soluții specifice candidozei și un tratament cu diferite capsule vaginale cunoscute sub numele de ovule. Tratamentul durează între 7 și 10 zile.

Pentru a scăpa de candidoză există topice locale, se pot face spălături cu ceaiuri care modifică mediul în care se dezvoltă ciuperca, iar ovulele pe bază de extracte naturale, în special de miere și propolis, ajută organismul să lupte împotriva candidozei.

În cazul candidozei cronice este obligatoriu de tratat partenerul, asociind și la unul și la altul tratament pe cale generală. În această situtație medicul specialist recomandă pacienților să ia antifungice pe cale orală, tocmai pentru a împiedica dezvoltarea acesteicandide și în tubul digestiv și în zona ano-genitală.

Când infecția cu candida este tratată incomplet sau nu este tratată deloc, în acel moment se selecționează tulpini de candida care, atunci când organismul se deprimă ulterior, la un an, la câteva luni recidivează, dar nu doar că generează simptomatologie genitală locală, ci și simptomatologie ano-genitală, simptomatologie urinară foarte des întâlnită și se declanșează imediat și candidoza bucală. Fiind vorba despre o candidoză sistemică, ea necesită în cazul acesta un tratament pe cale generală, nu numai un tratament topic local.

Testul de sarcina

2012-02-14T07:43:00.002-08:00

Testele de sarcină sunt disponibile în două variante: testele care folosesc o mostră de urină sau cele care depistează hormonul de sarcină în sânge. Asfel, incertitudinea apariţiei unei sarcini după un contact sexual neprotejat poate fi rapid înlăturată!

Teste de sarcină care utilizează mostre de urină

Testele de sarcină care presupun utilizarea unei mostre de urină sunt la îndemâna oricui, putând fi procurate din orice farmacie. Preţul unui astfel de produs este relativ mic iar gradul de eficienţă este unul mare. Un astfel de test de sarcină poate fi efectuat acasă, într-un timp extrem de scurt. Pentru unele teste trebuie să colectezi urina într-un recipient special iar apoi să introduci beţişorul cu indicatori înauntru. Altele cer să pui câteva picături de urină pe beţişorul cu indicatori. Timpul de aşteptare pentru aflarea rezultatului diferă în funcţie de fiecare test de sarcină în parte, însă, durata nu este în niciun caz mai mare de 5 - 10 minute.

Mecanismul care stă la baza funcţionării acestor dispozitive este unul simplu: testul măsoară, cu ajutorul unui reactiv pe bază de microsfere sau auro coloidar, hormonul hCG, prezent în urină odată cu apariţia unei sarcini. Hormonul hCG poate fi detectat în urină la aproximativ 2 săptămâni după concepţie. Aşadar, testul de sarcină poate oferi informaţii corecte după minim două săptămâni de la contactul sexual!

Pentru ca acuraţea rezultatelor să fie una mare, este important să urmezi cu precizie indicaţiile de pe prospect. Rezultatele testului de sarcină sunt oferite, în cele mai multe cazuri, sub forma unor liniuţe colorate care apar la nivelul benzii de test. Dacă eşti însărcinată, pe banda de test va apărea două liniuţe colorate (roz sau bleu, în funcţie de testul de sarcină), iar dacă absenţa menstruaţiei este cauzată de alţi factori şi nu există o sarcină, vei observa o singură liniuţă.

Teste de sarcină pe bază de sânge

Testul de sarcină pe bază de sânge se face de medicul ginecolog. Spre deosebire de testele de urină, testele de sarcină pe bază de sânge pot depista sarcina încă din primele zile. Medicul va preleva o mică mostră de sânge pe care o va trimite la laborator pentru examinare. Rezultatele vor fi disponible după câteva zile de la recoltarea probelor.

Testul de sarcină este recomandat atunci când, în urma unui contact sexual neprotejat, apar simptome precum întârzierea mestruaţiei (cu 2 săptămâni de la data normală), sânii sunt dureroşi şi inflamaţi, femeia acuză senzaţii de greaţă şi vărsături, oboseală, irascibilitate, urinări frecvente, secreţii vaginale abundente, poftă culinară excesivă, creşterea temperaturii corpului, senzaţie de balonare sau constipaţie.

Sindromul geamanului disparut

2012-02-13T06:11:00.000-08:00

Odată cu inventarea tehnologiei medicale şi practica sonografiilor la gravidele aflate în primele 5-6 săptămâni de sarcină, medicii pot observa un nou trend şi anume acela că viitoarea mămică pare să aibă gemeni când de fapt, după o sonografie ulterioară, se dovedeşte că nu există decât un fetus. Doctorii estimează că acest fenomen poate fi vizibil la una din opt sarcini.

Sindromul geamănului dispărut are loc atunci când o primă sonografie confirmă prezenţa a doi saci amniotici după care un examen ulterior scoate la iveală existenţa unui singur sac amniotic sau că celălalt geamăn a dispărut. Aşadar, unde dispare celălalt geamăn? Geamănul dispărut este un fetus dintr-o sarcină multigemelară care moare în uter şi este apoi parţial sau complet absorbit de mamă sau frate.

Există şi alte cauze care pot determina decesul geamănului. Printre acestea: placenta prost implantată, o anomalie care poate determina insuficienţa organelor principale sau lipsa completă a acestora la făt. Totodată, poate exista o anomalie cromozomială incompatibilă cu viaţa. În foarte multe cazuri, geamănul este de fapt un ovul gol care nu se dezvoltă peste primele stadii de embriogeneză.

Ca şi la chiuretaj, nu există anumite cauze care determină avortul spontan al geamănului dispărut. De multe ori un chiuretaj se datorează unor anormalităţi placentare sau cromozomiale.

Din punct de vedere fizic, dacă geamănul a fost pierdut în primul trimestru de sarcină, nu apar complicaţii pentru mamă sau celălalt geamăn. Oricum, pot apărea unele consecinţe pentru geamănul supravieţuitor dacă celălalt fetus a fost pierdut în trimestrele doi sau trei de sarcină. În această situaţie fetusul poate dezvolta paralizie cerebrală iar mama poate naşte prematur.

Diagnosticul presupune realizarea unor studii de laborator sau a unor studii imagistice (ecografie, amniocenteză, biopsia vililor chorionici).

Tratament

Tratamentul implică urmărirea sarcinii prin realizarea de ecografii care să evalueze fetusul viabil. Există câteva riscuri care includ travaliul prematur, obstrucţia canalului de naştere sau decesul fetusului supravieţuitor prin chorioamniotită sau ruptură de placentă. Fătul se poate naşte cu o greutate mică pentru vârsta gestaţională. Nu este necesară terapia medicală specială pentru sindromul geamănului dispărut.

Cancerul de col uterin

2012-02-11T11:08:00.000-08:00

Cazurile de cancer de col uterin sunt frecvente si ingrijoratoare. In Romania, in fiecare zi sunt diagnosticate 9 femei iar 6 mor si suntem primii in Europa, atat ca incidenta cat si ca mortalitate. Din pacate, aceste cifre se datoreaza in primul rand faptului ca femeile din Romania cunosc foarte putin despre cauzele care provoaca acest tip de cancer si despre mijloacele de preventie.
Cateva statistici cu privire la cancerul de col uterin (arhiva Ministerului Sanatatii)

- HPV ( virus papiloma) este prezent in 99,7% din cazurile de cancer de col uterin care omoara zilnic sase romance.

- Potrivit datelor publicate de Ministerul Sanatatii, peste 3.000 de romance sunt nou diagnosticate in fiecare an cu cancer de col uterin, flagel ce reprezinta in Romania prima cauza de mortalitate prin cancer la femeile cu varsta cuprinsa intre 15 si 44 de ani.

- Romania depaseste rata mortalitatii cauzate de virusul HPV din statele comunitare de 6,3 ori. Batem din nou un record trist si sunt primii in clasament si la acest capitol.

Care este cauza cancerului de col uterin, cum se transmite HPV si cum poate fi tratat

- Infectia genitala cu HPV este cauza a peste 99% din totalul cazurilor de cancer de col uterin. Cele mai agresive tipuri de HPV, 16 si 18, sunt responsabile pentru aparitia cancerului de col uterin in 8 cazuri din 10. HPV se transmite direct, prin simplu contact cutanat, in timpul tuturor tipurilor de activitate sexuala, dar nu numai astfel.

O femeie este expusa riscului de cancer de col uterin, chiar daca nu are activitate sexuala. Cele mai multe infectii genitale cu virus HPV nu se manifesta prin niciun simptom, asa ca o persoana nu poate sti daca este sau nu infectata, daca nu consulta un medic.

Testele citologice Babes-Papanicolaou sunt singurele care detecteaza celulele anormale ale colului uterin. Cancerul de col uterin poate fi tratat atunci cand este depistat in stadii cat mai usoare, dar de multe ori interventia chirurgicala este radicala iar femeia respectiva, chiar daca isi salveaza viata, va suporta o trauma psihica uriasa.

Cancerul de col uterin poate fi si prevenit, conditia principala fiind sa cunosti cauzele care il determina si sa stii cum sa actionezi. In acest moment, oamenii de stiinta afirma ca exista un vaccin care poate preveni infectia cu cele doua tulpini HPV inalt oncogene 16-18 care determina peste 70% din cazurile de cancer de col uterin.

7 simptome alarmante

Simptomele apar mai târziu, de cele mai multe ori când boala este într-un stadiu foarte avansat, deoarece evoluţia bolii este foarte "silenţioasă". Dar atunci când simptomele se manifestă trebuie să fii atentă la ele şi să mergi de urgenţă la medicul ginecolog. Iată ce simptome trebuie să te alarmeze:

1. Sângerări şi durere la contactul sexual
2. Sângerări vaginale anormale
3. Dureri de spate
4. Secreţii vaginale neobişnuite
5. Dureri pelviene
6. Sângerări după ce ai intrat la menopauză
7. Menstruaţie mai abundentă şi de lungă durată.

Profilaxia cancerului de col uterin
Vaccinarea se face in scop profilactic, adica este folosit in prevenirea infectiei. Vaccinul nu vindeca cancerul de col uterin, nu poate vindeca o infectie cu Human Papilloma Virus (HPV) deja aparuta. Deasemenea nu exclude posibilitatea, e adevarat mult mai rara, a dezvoltarii unui cancer de col uterin produs de o alta cauza decat infectia cu virusul Papilloma Uman.

Vaccinul se poate face la orice varsta, indiferent daca s-a inceput sau nu viata sexuala. Cel mai indicat este ca persoanele de sex feminin sa fie vaccinate impotriva cancerului de col uterin incepand cu varsta de 12 ani, astfel incat ele sa fie protejate inainte de a-si incepe viata sexuala. Se recomanda ca vaccinul sa fie administrat in intervalul de varsta de 9 - 26 ani fiindca s-a demonstrat ca raspunsul imun al organismului la administrarea vaccinului este mai crescut in intervalul 9 - 15 ani iar persoanele din intervalul 15 - 26 ani sunt cele mai expuse contactarii HPV prin activitate sexuala.Vaccinarea consta in trei doze care sunt injectate in brat intr-o perioada de 6 luni : la "momentul 0", apoi la 2 luni si la 6 luni dupa prima doza.

Vaccinul se administreaza numai pe baza unei prescriptii medicale, la recomandarea medicilor de familie sau a medicilor specialisti ginecologi, infectionisti sau pediatri.Datele studiilor clinice demonstrat o eficacitate si imunogenitate foarte buna. Vaccinurile utilizate pentru prevenirea infrectiei cu Human Papilloma Virus (HPV) asigura protectie de 100% impotriva leziunilor precanceroase provocate de virusul Papilloma Uman tipurile 16 si 18. De asemenea, datele studiilor au aratat faptul ca vaccinarea asigura protectie sustinuta de 100 %, pana la 5 ani dupa vaccinare. Studii in desfasurare vor furniza date despre protectia pe termen lung conferita de vaccinarea impotriva HPV.

Un bebelus cu o greutate record nascut in China

2012-02-08T10:11:00.000-08:00

O femeie din China a dat nastere unui bebelus cu o greutate de aproape 7,5 kilograme, care ar putea reprezenta un record in istoria Chinei, relateaza BBC.

Bebelusul Chun Chun a avut la nastere o greutate dubla fata de cea normala, insa atat el cat si mama sa sunt in stare buna de sanatate.

Chun Chun s-a nascut la scurt timp dupa Anul Nou Chinezesc, in orasul Xinxiang, provincia Henan.

Stri BBC-copil de 7,5 Kg nascut in China

Infectiile urinare

2012-02-03T06:02:00.001-08:00

Ce sunt infectiile urinare?
Sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina in timp modificari in functionarea normala a rinichilor si a cailor urinare.

Pot fi boli recidivante - ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:
- aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita),vezica urinara (cistita)
- aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita)

Mai exista si alte boli la nivelul aparatului urinar superior caracterizate prin procese infectioase cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca si complicatii ale infectiilor urinare.

Cum apar infectiile urinare?

Pentru inceput este important sa precizam ca infectiile urinare in adolescenta si la varsta adulta apar mai frecvent la femei. Barbatii pot fi si ei expusi la asemenea infectii, mai frecvent in copilarie (nou-nascuti, copii mici) sau varstnici, de obicei daca se asociaza cu malformatii renale, cu modificari anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (de genul cateterismului vezical).

Femeile pot face in mod frecvent infectii urinare si fara a avea malformatii sau alte probleme renale. Si asta pentru ca uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor. De asemenea, la femei orificiul uretral se afla in vecinatatea orificiului vaginal si a celui anal, asa ca prezenta bacteriilor si a fungilor in aceste zone face posibila trecerea microorganismelor in uretra. Uneori aceste treceri se pot realiza chiar foarte usor, mai ales ca unele bacterii poseda mobilitate (se pot deplasa, cum este Proteus.

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar :
- pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
- pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal / pe minut / de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta).
- pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Cine produce infectiile urinare?
Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare sunt de obicei bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care exista in mod normal in tractul intestinal al omului si animalelor, deci se gasesc in materiile fecale, cu raspandire larga in natura, pe sol).
Iata cateva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas ( denumita si Piocianic).

Alti agenti patogeni care pot produce infectii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida.

Care sunt cauzele aparitiei infectiilor urinare?
Dupa cum am mentionat anterior, faptul ca uretra la femei este scurta si se afla in vecinatatea vaginului si a orificiului anal, este deja o cauza favorizanta.
In situatii de colita, constipatie cronica, afectiuni biliare - infectiile urinare sunt favorizate.

Alte situatii care favorizeaza aparitia frecventa a infectiilor urinare:
- litiaza renala ( calculii)
- tulburari in evacuarea urinei: spasme, staza urinara intalnita si in sarcina, obstacole pe traiectul cailor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere)
- refluxurile uretro-vezical si vezico-ureteral
- infectii genitale

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara?

Desi exista manifestari ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infectie urinara, este necesara stabilirea exacta a germenului care a produs infectia prin teste de laborator (urocultura daca este pozitiva se face antibiograma, se stabileste la ce antibiotic este sensibila bacteria)

Investigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientii cu infectii repetate pentru a se stabili cauza care determina aparitia frecventa a infectiilor (de exemplu: radiografia renala simpla, ecografia renala, urografia, etc)

Manifestarile infectiilor urinare difera in functie de localizarea infectiei, dar in general pot sa va dau cateva repere. Daca pe unele le regasiti in starea dumneavoastra, nu ezitati si mergeti la medic unde va fi pus diagnosticul corect, absolut necesar pentru initierea tratamentului.
Aceste repere sunt : nevoia frecventa de a urina, desi vezica poate sa fi fost golita recent, usturimi, dureri in momentul mictiunii, urina tulbure, uneori chiar urina cu sange, frisoane, uneori febra, dureri lombare, stare generala alterata. Se pot asocia greturi, varsaturi.

Ce se intampla daca nu mergem la medic, nu facem analize si nu ne tratam corect?
Pot aparea complicatii, unele dintre ele foarte grave : cronicizari, abcese renale, infectii generalizate, cu o evolutie care poate merge pana la insuficienta renala si compromiterea definitiva a functiei renale.

Cum tratam infectiile urinare?
In toate situatiile, prezentarea la medic si efectuarea analizelor de urina si chiar de sange sunt obligatorii.

In infectiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe langa tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, crestere a diurezei ajuta la eliminarea prin urina a bacteriilor si grabeste vindecarea.

Odata cu depistarea exacta a agentului infectios care a produs imbolnavirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indica sensibilitatea germenului.

YAZ - cel mai folosit contraceptiv in SUA

2012-02-03T05:56:00.000-08:00

Compania Bayer Schering Pharma a lansat pe 27 aprilie 2009 si in Romania YAZ®, primul contraceptiv oral care contine progestativul unic drospirenona si o doza redusa de etinilestradiol (hormon estrogen), in cadrul unui regim de dozare nou si revolutionar - 24/4. Cu acest regim nou, femeile iau tablete active cu hormoni timp de 24 de zile, urmate de 4 zile cu tablete fara hormoni. In urmatoarea zi dupa ce a fost luata ultima tableta fara hormoni, se incepe un nou pachet de pilule.

Drospirenona, progestativul unic din compozitia YAZ®, are atat proprietati anti-mineralocorticoide (impiedica retentia hidrica la nivelul organismului, care se manifesta prin edeme ale membrelor inferioare, dureri premenstruale la nivelul sanilor, dureri de cap, crestere in greutate), cat si anti-androgenice (traduse prin efectul antiacneic si antiseboreic).

Astfel, drospirenona contracareaza retentia apei, prezenta adesea atunci cand se administreaza estrogeni, reducand astfel senzatia de „balonare” pe care o au multe femei, mai ales atunci cand incep sa ia pilule. De asemenea, studiile clinice au aratat ca, datorita proprietatilor anti-androgenice, pilulele care contin drospirenona pot ajuta la imbunatatirea aspectului tenului femeilor. Extinderea perioadei de tratament cu pilule active, de la 21 la 24 de zile per ciclu, duce la prelungirea cu 3 zile a efectelor terapeutice ale drospirenonei, mentionate anterior.

„Pilulele active luate 3 zile in plus determina o reducere a fluctuatiilor hormonale, care apar adesea in cazul pilulelor conventionale 21/7”, a spus Dr. Philip Smiths, Head of Women’s Healthcare al Bayer Schering Pharma AG. „Femeile care prezinta, de obicei, simptomele care apar la intreruperea administrarii pilulelor, cum ar fi dureri de cap sau crampe pe parcursul saptamanii fara pilule, vor gasi un aliat in YAZ® si regimul sau de administrare inovativ.”

Ce ar trebui sa stii despre pilulele contraceptive?

Compania Bayer Schering Pharma este si producatoarea pilulelor Yasmin®, care reprezinta inca contraceptivul oral numarul 1 in lume, primul produs de acest gen cu progestativ drospirenona. Pilulele YAZ® pot fi considerate o varianta imbunatatita a Yasmin®, diferentele dintre cele doua fiind: usurinta de administrare a noului produs (in blister se afla 28 de pastile, cu 4 pastile placebo, astfel incat femeia nu mai trebuie sa faca pauza de o saptamana) si doza minima eficienta de estrogen continuta (20 micrograme de etinilestradiol pentru Yaz fata de 30 micrograme etinilestradiol pentru Yasmin).

Daca pana acum ai folosit Yasmin, poti sa continui cu acesta, dar mai bine ar fi sa-l substitui cu Yaz, asta daca iti permiti, diferenta de pret intre ele fiind de aproximativ 10 lei.

Deoarece aceste pilule contin o doza mica de estrogen, sfatul specialistilor e sa nu uiti sa iei pastila la ora exacta, pentru a evita sarcinile nedorite. Daca ai uitat o pilula, ia-o in maxim 12-14 ore si continua apoi programul normal de administrare. Nu uita ca diareea severa si varsatura nu mai asigura protectia, si intreaba-ti medicul despre interactiunea cu alte tratamente medicamentoase.

Contraceptivele orale se pot lua de la varste fragede, chiar inainte de menstruatie, cand sunt folosite si ca terapie pentru unele afectiuni. Ele sunt indicate pana la 35 de ani, cand organismul femeii incepe sa se modifice, fiind necesare alte metode contraceptive (dispozitive intra-uterine).

Despre pilulele contraceptive ar trebui sa mai retii ca cele trei mituri:
1. trebuie sa faci pauza la anumite intervale de folosire a pilulelor
2. pilulele trebuie oprite cu 3-6 luni inainte de a dori sa concepi un copil
3. pilulele pot favoriza dezvoltarea cancerelor
sunt total false.

In ceea ce priveste cea de-a treia afirmatie, ea priveste mai ales dezvoltarea cancerelor la ficat, dar acestea reprezinta un risc doar pentru femeia trecuta de 35 de ani si care are afectiuni hepatice, ori pilulele sunt indicate doar pentru femeile tinere si sanatoase.

In Romania, 52% dintre femei nu folosesc nicio metoda contraceptiva, iar cele care apeleaza totusi la acestea prefera medodele naturale sau prezervativul. Consecintele acestor „preferinte” se vad si in statisticile medicale: 34% dintre romance au minim 1 avort la activ, inregistrandu-se aproximativ 250 000 avorturi pe an.

Formula inovatoare YAZ® s-a bucurat de un mare succes in SUA, unde produsul a fost lansat prima oara, si unde este contraceptivul oral de marca cu raspandirea cea mai rapida.

In Romania, YAZ® poate fi obtinut de la orice farmacie pe baza de prescriptie medicala, eliberata de medicul ginecolog, medicul de familie sau medicul de planificare familiala. Este recomandat ca femeile care doresc contraceptie orala sa consulte unul dintre medicii de mai sus, pentru a fi sigure ca aleg contraceptivul care se potriveste cel mai bine organismului si stilului lor de viata.

In unele tari, cum ar fi SUA, dar si in America Latina si Asia-Pacific, YAZ® se foloseste deja pentru trei indicatii diferite:contraceptia orala, terapia simptomelor emotionale si fizice care insotesc aparitia sangerarii menstruale (cunoscute si sub numele de sindrom premenstrual - SPM) si tulburare disforica premenstruala (TDPM), in functie de severitatea simptomatologiei, si este util in tratamentul acneei moderate la femeile care doresc contraceptie.

Bayer Schering Pharma a depus indicatia YAZ® pentru TDPM in Europa in iulie 2008, iar in acest an va depune si indicatia pentru acnee la Autoritatile Europene pentru Sanatate.