.oedip - bricolaj în incurabil

Ma mut din cauza ca...

noreply@blogger.com (oedip) — Sun, 19 Jun 2011 22:25:00 +0000

... n-am rezolvat cum vroiam problema de mai jos, deci, o sa trec pe un alt blog. Asa ca daca vreti sa ne auzim atunci ma gasiti aici:

AUDIOBLOG BY OEDIP

************************ ATENŢIE!!! Acest text poate să fie supus modificărilor, corecturilor, update-urilor în timp ceea ce înseamnă că, dacă sunteţi interesaţi de chestiune, trebuie să revizitaţi periodic site-ul. Din păcate serviciul de feed nu poate să ofere update-uri de cîte ori fac eu modificări textului aşa că singura soluţie rămîne să revedeţi postul după o vreme, vreme în care relectura mai atentă a lui mi-a prilejuit ocazia unor înbunătăţiri. Vă mulţumesc!

Cat de destept trebe sa fie???!!!

noreply@blogger.com (oedip) — Sun, 19 Jun 2011 02:07:00 +0000

Acu v-o 3 saptamani m-am dus in Baia Mare cu treburi si m-am intalnit cu Gabi. I-am spus atunci la o discutie ca, plictisit sa mai scriu pe blog, s-ar putea sa adopt si eu stilul lui... adica audioblog. De atunci caut solutii... si indiferent daca ma credeti sau nu, N-AM GASIT!!!

Ce inteleg eu prin solutii?

Stiu ca Gabi are iPhone deci degeaba-l intreb pe el, insa l-am intrebat pe Gogu de nenumarate ori si tot n-am ajuns nicaieri. Asadar solutii inseamna:
Un soft pentru platforma mobila Android care sa-mi inregistreze amr sau mp3 si sa-mi urce fisierul pe blogger (adica blogspot) sau wordpress! Ce puii mei e asa greu???!!! Nu face nimeni asa ceva? Eu sunt primul?! Am descoperit io problema fara solutie a erei informatice? Cam greu...
Am incercat cu Mobypicture... si nu o sa le dau link pentru ca nu merge: poze merge, video merge... audio NU! Asta poate si din faptul ca blogspotul nu are posibilitatea de upload audio, doar foto si video!
Wordpressul la fel, are audio dar numai contra cost ceea ce nu o sa fac ever!
Asadar, cine-mi da o solutie buna are o bere de la mine, sau o cafea ;) dar sper sa intelegeti faptul ca vreau sa fac asta de pe celular (Samsung Galaxy S) si sa nu implice 3 ore de butonari, intrari prin browser pe trilulilu sau alte aberozee d'astea!
Merci.

LE:
am incercat si cu mail spre emailurile date atat de blogger cat si de wordpress pentru post-by-mail... DA ERROR!!!

Bine bah... am înţeles... da' termina-te

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 01 Apr 2011 07:21:00 +0000

Pentru că Groapă vedeta nu poate să nu bage IE9 în fiecare post mi-am bagat şi io toate taburile în IE9 ca să nu mi le mai regăsesc după ce l-am redeschis! COOOOOLLLL!
Cică se mişcă mai fain... n-am observat!
Cică care nuş ce chestie de vezi 2 situri într-un tab... n-am gasit-o!
Cică se mişcă viedoul mai bine... nu vad nicio diferenţă!
Cică nu-mi papă RAMI... am deschise 11 taburi şi-n Task manager am 7 instanţe iexplorer.exe *32 (deşi io's pe 64, da' mă rog... sau 32 ala vine de la altceva??!!!) in valoare totală de peste 600 mega!!!!!!!!!!! WTF?!!!

Deci, care-i şmenu?

LE:
1. Cu Flashul le are cam greu... Design Editorul de la Blogger nu se prea încarcă!
2. Travianu se vede cam ca porcu pentru că Beyond nu exista pentru IE, doar pentru FeFe!

Give me a reason to worry

noreply@blogger.com (oedip) — Mon, 21 Mar 2011 03:22:00 +0000

"Dicţionarul etimologic ne spune că termenul „precar” are două înţelesuri: întîi, ceea ce nu poate fi obţinut decît prin rugăciune şi printr-o autorizare revocabilă; apoi, el desemnează ceva al cărui viitor sau durată nu sînt asigurate". Asta spune Ciprian Mihali pe blogul personal şi vă invit să-i citiţi postul concentrat pe înţelesul secund al cuvântului.

Ieri, pe la 9 seara mi-a ajuns la ureche ceva emisiune de la Antena 3 unde se vorbea despre centrala de la Cernavodă, despre nişte amortizoare care nush ce trebe să ajute la instalaţia de răcire în caz de cutremur. Evident că cine se uită cu ochii lipiţi de ecran la o asemenea chestie trebe să înţeleagă că daca ceva contează într-o centrală atomică atunci cu siguranţă sunt chiar amortizoarele alea care, se pare, în cazul de faţă, nu sunt ultima găselniţă în domeniu, adică nu s-au adus la standardele "celorlalte state europene" pentru că la noi se fură, se fac şmecherii şi se urmăresc interese... şi evident, "NU SIGURANŢA NAŢIONALĂ".

Despre ce vorbim?

Vorbim despre situaţia, ipotetică!, a unui cutremur care ajuns să pună în pericol centrala de la Cernavodă găseşte local nişte elemente mecanice la instalaţia de racire a reactorului care, probabil, nu pot face faţă situaţiei!!! Ce mă???!!! Exact! Dintre toate elementele unei centrale atomice, care toate sunt extra top of the line (dar total neimportante cînd vine vorba despre... indiferent ce) avem şi niste piese care, probabil, nu sunt prea ok... şi tocmai asta e buba! Altfel totul era bine merci şi puteam noi sta super liniştiţi că siguranţa naţională era salvată! Pentru că asta era şmecheria, aici converge întreaga siguranţă naţională: într-o centrală atomică, în caz de cutremur, la instalaţia de racire a unui reactor... asta-i tot!!! Şi io care credeam că e mai complicat... dar nu e, ne-a spus-o chiar Antena 3, prin vocea gravă a unei reporteriţe care, evident, ştie ce spune şi a gasit ea punctul nevralgic al problemei! Iar populaţia ţărişoarei e acuma horiplumată (că-s găini!!!) că dacă vine cutremurul, şi ajunge el la Cernavodă, şi prinde şi centrala, şi e destul de mare ca să o zguduie, şi se întîmplă să şi funcţioneze la momentul ăla, şi nu ajung inginerii aia să-l oprească E PROBABIL că s-ar putea să cedeze pe alocuri mecanismul instalaţiei de răcire! Părerea mea e că cine vrea să ducă lumina de afara cu galeata în casă sau să-şi facă caru în casă şi pormă să se chinuie să-l scoata să mă cheme pe mine... io vreau să stau cu ăia sănătoşi la cap!!! Serios! Mă mai consolează doar faptul că şi pe vremea lui Creangă erau oameni d'ăştia. Însă acuma nu mai prea sunt d'ailalţi.

Ciprian, nu că vreau să te contrazic, dar totuşi: nu e violenţă! E PROSTIE!!! E o stupizenie fără margini, posibil că violentă în natura ei, cu siguranţă contagioasă, dar şi genetică: este în sîngele nostru! Plus că io pînă acum, pînă să se întîmple ce s-a întîmplat în Japonia, n-am auzit să se vorbească nimic despre centrala de la Cernavodă. N-am văzut să fie discuţii pentru că nu exista problema, şi nici acuma nu există!!!, însă media are atîta putere de divagaţie şi de aberaţie că este imposibil să nu avem acuma coşmaruri că, vezi doamne, vine cutremurul, şi ajunge la Cernavodă, şi ajunge la centrală, şi se surpă aia şi nu există niste amortizoare serioase care să reziste frate la zgîlţîieli.

Justificarea despre care vorbea Mihali la sfîrşitul postului său este "în-grij(ă)-orarea"! Nu este o grijă metafizică ci o îngrijorare cît se poate de mundană, este mai mult o ocupaţie zilnică a românului 2.0, a românului media, a celui care nu ştie nimic dacă n-are RSS feed-ul să-i spună, dacă n-are News Alert pe orice post tv, dacă nu-i sună twitărul, sau radioul sau dacă nu-i spune zoso cum e treaba. Cineva trebe să-l ţină mereu "conectat", "bootat", trebe să-l ducă în zona de razboi, în zona calamitată, între ţîţe la buzata lu' Pepe şi-n jacuzzi la Irinel, trebe să-i dea grija zilei, să i-o dea ordonat, pe categorii şi-n funcţie de importanţă ca să se poată repede adapta la gîndul că... pentru că el n-are gînduri, n-are nimic în cap, deci n-are nici gînduri iar nevoia de gînduri este servită la cantina media cu doze regulate şi discrete pentru fiecare dietă "cognitivă". Nu mai există dătători de valori, pentru că nu există consumatori de valori, însă există o întreagă piaţă de îngrijorări unde se consumă, se comentează, se vinde şi se cumpără, se twiteşte şi se lăikuieşte tot ce poate fi, even remotely, pus sau dat în forma unei îngrijorări... adică pe principiul: "tare mi-e teamă că..." iar cînd o arzi aşa cu îngrijorare ai, vorba americanilor, licence to kill, adica ai liber la ce caterincă vrea muşchiul tău numa să ai meclă de serios şi de implicat şi de... vorba lui F.O.C.A. , "Mo, fă o faţă de curvă"! Ceee??!!! "Merci".

RoBlogFest

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 18 Mar 2011 13:37:00 +0000

E vremea de RoBlogFest. Io cum n-am prea mai scris p'acilişea nici nu ma aşteptam să mă bage cineva p'acolea... nici chiar eu însumi... ceea ce s-a şi întâmplat. Însă asta nu înseamnă că nu pot vota... ceea ce s-a şi întâmplat. L-am votat la "ză pimp of ză pimp din parcare" pe pretinul Groapă... că n-ai cum să votezi pă altu după ce-l şti pe Groapă, şi la Personal & Infotainment (ce nume au gasit şi ăjtia frate) l-am votat pe Times New Roman unde scrie pretinu Călin... ŞI ATÂT!!! Că-n rest n-am avut ce să văz... când am dat la conturi de tuităr si am vazut Inna... era să-mi facă Mozilla atac de hertz şi-mi dădea procesoru bipuri şi beculeţe roş-albastre de am crezut că mă caută poliţia. Asta la prima tură!

La a 2-a tură nu l-am mai regăsit pe Groapă la "Pimp" (ceea ce dovedeşte că Groapă de cand o fătat nu se mai prea ocupa de PR)... aşa că am votat tot cu Calin (aka Aletheu, pentru cine a jucat Hattrick).

... şi multe alte succesuri şi vouă.

The truth about 9/11 sau de ce vreau sa-mi cer scuze

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 12 Nov 2010 05:46:00 +0000

You see that... up there... the title... it's an understatement! Not the hole title... just the english part... and it was written for SEO only. So, all you english speakers who turned up here just to read more about some new conspiracy theory sod off... com'on... off you go!

Adevarul este ca m-am inselat profund cu privire la articolul asta... iar asta este de 1000 de ori mai important pentru mine decat 9/11! Iar cand spun profund, spun in opozitie cu superficial, sau evident, sau manifest. Adica spun ca exterior vorbind nu m-am inselat... Lie to me este un fel de House MD (la care adaug si The Mentalist) dar ideea... OMG... super tare! Trebuie sa recunosc, spre marea mea rusine, ca termenul de microexpresie (micro-expresion; micro expresion; microexpresion) imi era necunoscut... desi e logic... adica, nu m-am intalnit cu ideea asta desi este printre noi de aproape 50 de ani! Iar eu n-am stiut de ea! N-am stiut de ea ca practica stiintifica nu ca posibila uneori surprindere a unor emotii/trairi/etc, si evident, inca ne abordata. Credeam ca e o gresala, o scapare. Adica, dupa vorba lui Aristotel un accident, cand de fapt este chiar un general. Ceea ce, repet, e foarte tare! Iar io acuma sunt super high... adica sunt ca si copilul ala mic la care-i arati prima data pe Mos Craciun! Evident ca m-am apucat sa citesc despre chestia asta... ca m-am apucat de downloadat carti si texte... iar daca boio adoarme pe podcasturi io adorm pe astfel de lecturi (din Paul Ekman spre exemplu, care sta si ca tema pentru serialul Lie to me. Ekman / Lightman nu sunt coincidente).

Intrebarea zilei a la Micutza

noreply@blogger.com (oedip) — Wed, 10 Nov 2010 21:23:00 +0000

"Da' de ce se termina asa... fara sa continue"?

:))

Lie to me vs. HOUSE

noreply@blogger.com (oedip) — Wed, 10 Nov 2010 04:38:00 +0000

Am inceput sa ma uit la Lie to me. Inclusiv titlul... Ca sa nu mai zic de constantul everybody lies ma face sa cred ca este doar o replica proasta la House MD. Dar e distractiv macar... Asa ca o sa ma mai uit.

Posted via Samsung Galaxy S

Bad Marketing

noreply@blogger.com (oedip) — Mon, 01 Nov 2010 19:02:00 +0000

Io nu sunt ceea ce uzual se denumeste prin: "your average consumer", mai ales pentru ca privesc orice oferta cu super mare scepticism si distanta... cu atat mai mult cind vad ca este super extra mega prost prezentata. Pentru cei care vor sa auda cam cum trebuie gandita o prezentare lynda.com are un interviu cu cei de la Duarte Design, una din cele mai vestite case de design de prezentari Powerpoint.

Am primit azi pe chat in facebook acest mesaj (nu conteaza de la cine si pentru ce produs):
"Te intereseaza sa castigi niste bani suplimentari ?
Daca-ti dau acces la un material, poti sa-l vezi? Are vre-o 30 de minute!
Daca ti-l dau cat de repede poti sa-l vezi? N-am acum timp pentru detalii deoarece trebuie sa merg in"teren" dar,....daca vorbim miercuri seara, dupa orele 19,oo poti sa-l vezi cu siguranta pana atunci? ok! Ptr.ca acum ma grabesc iti voi da acces la material si conversam miercuri seara , dupa ce l-ai vazut, vom relua discutia atunci mai departe ...
Primiti accesul la Materialul promis, doar dupa confirmarea interesului dvs.,...astept ...iti doresc o zi minunata !!!!"

Acesta este mesjaul pe care l-am impartit eu in paragrafe pentru o mai buna analiza, insa el era continuu, si sincer trebe sa te fortezi putin ca sa pricepi ce vrea omu' de la tine. Asadar:

1. "Te intereseaza sa castigi niste bani suplimentari ? " - expresia asta este atat de folosita in scheme proaste de MLM si altele de gen, plus in cam toate afacerile dubioase, incat ti-e foarte greu sa nu o privesti cu neincredere, indiferent de la cine vine. De ce sa fie "suplimentari"? Ce inseamna "suplimentari"? O alta formula este "(sa-ti) rotunjesti veniturile"! Aceeasi chestie, acelasi fals interes pentru bunastarea cuiva. De obicei cine citeste asa ceva nu are venituri la care acest venit sa se adauge, nu are ce sa rotunjeasca! Asa ca expresia este viciata din start de o extra uzura, denaturata de toate contextele proaste in care-am intilnit-o... plus ca daca o citesti cu tot restul mesajul o sa-ti dai seama ca este un copy/paste prost alcatuit. Revenind insa, e clar ca din prima anuntul in loc sa te deschida te inchide, te anunta ca ceva e "fishy" si-ti provoaca reactia precauta, daca nu total antagonica.

2. "Daca-ti dau acces la un material, poti sa-l vezi? Are vre-o 30 de minute! " - anuntul ma pune din prima fractiune de secunda in garda, insa in fraza a 2-a incepe deja sa ma conditioneze. De parca acum io trebe sa ma simt deja obligat la o oarecare cooperara pentru ca mi-am irosit timpul citind pana aici. Nicio descriere, nimic care sa ma anunte despre ce e vorba, numic care sa-mi dea macar de gandit, in sens pozitiv, sa ma atraga. Marketing violent si abuziv si asta dupa ce inceputul ma pusese deja in garda! Oare chiar cred unii ca pot vinde produse folosind tactica asta? Aici apare deja prima gresala... iar pentru cineva pus in garda devine mult prea suspect acest text "are vre-o 30 de minute!" Cum adica sa aiba un material 30 de minute din moment ce trebuie sa-l vad? Are 30 de minute sa-l aud, sau dureaza 30 de minute cititul sau. Despre "vre-o"/vreo nici nu mai are rost sa povestesc!

3. "Daca ti-l dau cat de repede poti sa-l vezi? N-am acum timp pentru detalii deoarece trebuie sa merg in"teren" dar,....daca vorbim miercuri seara, dupa orele 19,oo poti sa-l vezi cu siguranta pana atunci? ok! Ptr.ca acum ma grabesc iti voi da acces la material si conversam miercuri seara , dupa ce l-ai vazut, vom relua discutia atunci mai departe ..." - pentru orice cititor normal, cu macar 8 clase, acest text nu are noima, gramatical vorbind, si verbal, dar si ideatic. Cum adica "daca mi-l dai" si "pot sa-l vad cu siguranta", si mai ales, "ok!"!!! Adica cum vine treaba asta? Am zis io ceva? Am raspuns io ca da?! Ca nici n-aveam cum, intrebarea era continua cu textul plus cu textul urmator. Deci nu am raspuns nimic, si atunci de ce "ok!"... si cum de se face ca "cu siguranta" io pot sa-l vad la o data fixata aleator, prestabilita de altcineva si care nici nu si-a pus problema sa ma consulte in mod real cu privire la o data. Exista aceasta tehnica de vanzari pe care am invatat-o si eu la timpul meu numa ca ea spune putin altceva: daca conlocutorul vrea mai multe detalii atunci fixezi tu o data, cat mai apropiata de momentul convorbirii, dar nu mai putin de 1 zi si nu mai mult de 3 zile, si imediat mai spui una, la 12-24 h dupa cea deja spusa insa acoperind intervalul de fus orar AM si PM. Adica spui " cind v-ar conveni sa ne intilnim pentru a discuta mai in detaliu oferta noastra: miercuri la 19:00 sau joi la 11:00" oferindu-i clientului atat o zona din PM cat si una din AM in care este posibil sa introduca in agenda sa intalnirea cu tine. "Pentru ca acuma ma grabesc" scris cu "ptr." desi mesajul este unul care nu constrange la astfel de "constringeri" si invocand un motiv care inseamna de fapt "nu vreau sa stau cu tine acuma sa povestesc din 2 motive: 1. daca ma iei tare nu stiu ce sa-ti spun si 2. mai am si alte persoane la care sa le trimit mesajul asta copy/paste dupa care trebe sa ies de pe chat pentru ca nu vreau sa intru in discutii cu nimeni" te lasa cu un gust amar si cu o intreita deja suspiciune ca interlocutorul tau este fictiv si impersonal si nu vrea sa-si asume nimic din ce spune... vrea sa-si dea timp s-o dreaga, plus ca ulterior orice eroare este pusa pe aceasta asa zisa "graba". "vom relua discutia atunci mai departe" trebuia scris cu V si dupa un punct, nu dupa o virgula. Ca sa reluam ceva trebuia sa fi facut deja ceva si anume sa discutam ceea ce e clar ca nu am facut din moment ce acest text a fost pur si simplu expediat iar expeditorul a sters-o urgent de pe chat inainte ca tu sa ceri detalii... daca cumva aveai de gand! Insa modul violent cum incearca sa-ti impuna o intilnire este din nou suspect mai ales ca: 1. nu ti-a dat niciun detaliu, 2. nu ti-a dat de fapt niciun acceas la nimic, pentru ca se vede clar din textul de mai sus ca nu exista niciun link si nicio sugestie despre ce ar putea fi macar vorba. Este o invitatie neconfirmata la o discutie care n-a avut loc! Cum poti crede ca asa ceva are efect? Chiar si pentru un trepanat?! Apoi de ce 19,oo? "oo" este scris cu o nu cu 0... si pentru cei care folosesc netul exista clar o diferenta si imediat aceasta eroare se sesizeaza. Ea spune ca 1. persoana care a scris textul nu este obisnuita cu tastatrua/calculatorul, 2. ca persoana care a scris textul nu acorda atentie detaliilor, ca e lipsita de interes pentru astfel de mesaje, care sunt dupa parerea mea si a multora vitale intr-un plan de marketing, 3. ca graba despre care vorbeste nu impune prescurtari precum ptr. sau oo in loc de 00, si nici virgula in loc de punct chiar daca mesajul a fost "compilat" adhoc.

4. "Primiti accesul la Materialul promis, doar dupa confirmarea interesului dvs.,...astept ...iti doresc o zi minunata !!!!" - pana acum discutia era la persoana I: "daca-ti dau", "poti sa-l vezi", etc. Acum brusc se schimba adresarea dar numai la inceputul frazei pentru ca ea se termina in aceeasi nota oarecum personala cu care ne-am obisnuit. Io n-am nimic cu "iti" sau cu "-l" dar am ceva, si e normal si firesc sa aiba fiecare, cu alternari ale persoanei ("-ti" sau "dvs."). Chatul a introdus aceasta metoda directa de adresare care a devenit deja fireasca... deci, de ce sa mai folosim astfel de forumulari, si ce denota asta? Poate faptul ca mesajul este cu copy/paste neprelucrat format din diverse bucati sau franturi de text trimise mail sau luate direct de pe undeva. "Materialul promis" a ramas o pro(o-)misiune, adica exact ceea ce trebuia sa puna o relativa ordine in acest text alandala prezentat lipseste din insasi prezentarea! Finalul este clar amprenta unei doamne cam intre 2 virste care incearca sa intre in pielea unui utilizator de retele sociale unde salutul este optional (mai ales ala de inceput) iar adresarea este directa si cat mai scurta. Este absurd, cand esti grabit, sa tastezi "ptr." ca sa reduci timpul in care ai scrie "pentru" insa sa-ti lasi lejeritatea unui salut atat de lung, cand poti spune simplu "pa"... ca sa nu mai spun ca-mi seamana cu salutul lui Basescu de care mi-e total scarba... nu toti suntem basisti pe netu asta! Apoi, cum se face ca esti grabit dar totusi astepti confirmarea?!

Nu c-as vrea sa-i invat pe marketistii astia de retele sociale ceva, mai ales ca io nu prea cred ca e posibila treaba asta cu invatarea, insa daca e sa invatam ceva atunci, cum spuna cineva, putem invata si de la prost ceva: "sa NU facem ca el". Daca textul scris de tine este ilizibil, denota o crasa lipsa de respect pentru cel caruia-l trimiti, daca nu ti-ai dat interesul sa mimezi macar interesul si asta prin felul corect si web compliant in care-ti compilezi textul (in caz ca nu te duce capul sa faci ceva de la tine) atunci cred ca trebuie in primul rand sa te intrebi daca nu cumva chestia asta te incurca in loc sa te ajute, si asta inainte de a face ceva doar ca sa bifezi in agenda ta de marketist ca ai facut-o.

PS. acest post NU este adresat persoanei care s-a intamplat sa-mi trimita mie acest mesaj ci este o analiza abstracta... sau facand abstractie de orice context real sau de personaje concrete!

va doresc o zi minunata !!!!

Samsung Galaxy S

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 22 Oct 2010 10:43:00 +0000

Asadar am cumparat pana la urma Samsung Galaxy S. Cu punctele mele, cu cardul de memorie aditional, ca cu el nu vine nimic, am platit in jur de 580 lei...

Telefonul arata foarte fain insa sunt cateva probleme. Sunt curios daca voi stiti rezolvarea ca io inca n-am gasit solutii.

Revin...

___

... am revenit. E noapte, tarziu, si sunt putin obosit... ma dreg cu'n Jack ;)

Trebuia sa spun nasoale de Galaxy... si sunt destule. Am auzit/vazut destui care-l lauda... si poate pe buna dreptate insa comparativ... ca si cand vrei sa compari 2 prosti... e posibil ca la 1 sa-i gasesti mai putine defecte.

1. NU ARE SUPORT PENTRU FLASH!!! (dar zice Adobe, ca zice nush cine ca o sa fie cand se face update de software, la Android 2.2). Is curios... dar momentan mumu.

2. Foarte greu functioneaza daca-i bagi multe aplicatii... si o sa ziceti ca-i normal... io cred ca NU E NORMAL! Plus ca face nasoale la multe dintre ele... nu le incarca bine, nu le arata bine... poate si aplicatiile sunt de vina dar io zic ce vad.

3. Poate nu-i important dar nu-i poti pune o imagine de fundal decat pe 7 "fundaluri"... ceea ce inseamna ca la fiecare ti se cam muta putin imaginea... ceea ce e enervant... adica de ce sa nu poti opta pentru varianta cu fundal fix/screen.

4. Am intrat pe facebook, twitter si gmail plus ca mi-am trimis vCardurile din telefonul anterior si a facut o varza... a adunat toate chestiile astea intr-o lista de nu mai sti care-i care... si n-ai cum sa le stergi in grup, doar individual... si n-ai cum sa le stergi toate... decat una cate una... ceea ce e criminal si sadic!!! In contextul asta imagineaza-ti ca vrei sa cauti pe cineva... te ia dracu... mai ales ca in unele situatii nici nu-ti ofera butonul de cautare... deci super mega criminal si sadic!

5. Are o aplicatie de navigare pe harta, gen GPS, insa nu stie sa dea din gura... el scrie, pe ecran, cu litere de 1 mm "dupa 15 metrii o luati la dreapta pe strada...". Ete fas! Cred ca prin metoda asta o iau pe prima trecere de pietoni pe tanti care nu ma vede ca vin... deci, total ineficient... chiar periculos!

6. Bateria tine pana te intorci cu spatele... cand ai revenit la el trebe sa-l bagi in priza... altfel esti gata. Poate ca si asta e normal pentru un ecran si un procesor ca al lui insa totusi...

7. Io inca nu am priceput prin care metoda ajunge el pe net ca nu-ti prea dai seama... io mi-am pus acasa wireless tocmai ca sa nu ma suprinda factura... desi cred ca prima o sa ma cam surprinda.

8. Softul de la Samsung pe care l-am gasit, Samsung Kies, arata foarte bine, pare a sti multe insa: a. nu-mi aduce contactele alea multe pe care le am ca sa pot face o ordine in ele intr-un mediu mai "friendly" si b. nu-mi muta mesajele din celalalt telefon in asta... ceea ce e nashpa!

9. Nu am gasit inca, si am cautat special, cum sa nu-ti sune progresiv melodia, ca pe mine ma enerveaza asta... plus ca nu poti schimba sunetul pentru mesaje (cu unul pe care-l vrei tu)... sau nu l-am gasit io nici pe asta?!

10. Are 4 shortcut-uri ca meniu principal, dintre care una te trimite de fapt in Meniul telefonului: Phone, Contacts, Messaging, Applications - pe care nu le poti modifica! Ca io nu vreau acces rapid la mesaje, io vreau la calendar... si nu vreau sa mi-l pun shortcut pe ecran, ca io vreau sa-mi fie gol ecranul... deci, cum facem?

Iata deci 10 motive pentru care sa nu-ti cumperi Samsung Galaxy S, desi raspunde foarte bine la apasarea pe ecran, se misca destul de repede pe net, contrastul si luminozitatea sunt foarte bune... dar totusi... pe mine chiar ma enerveaza chestiile de mai sus!

Ne auzim la updatul de software ;)

PS. stie careva cum sa sterg tot ce e pe el si sa pun curat alt soft? Sau nu se merita/e riscant?! Daca vreti sa ajutati un nevoias lasati un comment va rog cu sfaturi (la obiect... merci)

Samsung Galaxy S sau cum a fost ziua de azi?!

noreply@blogger.com (oedip) — Thu, 21 Oct 2010 22:03:00 +0000

(adica de ieri... ca intre timp a trecut o zi ;) )

Azi mi-am luat Samsung Galaxy S (nu mai pun poza cu el ca e degeaba... toata lumea'l stie, toti e in gura dupe el, e mai cautat ca hiphon4... iar acuma ca-l am tot stau sa ma gandesc de ce!). Da... asta e... s'amu sa va povestesc.

Asadar am plecat azi dimineata de acasa... adica pe la 12... si am zis ca merg sa-mi iau un telefon. SE K800i-ul meu pe care-l am de cativa ani deja nu ma mai ajuta. Si pentru ca am oprit undeva in spatele teatrului, in Satu Mare, am mers prima data la un magazin Orange dealer... ca era acolo, ala care nu demult avea Ovi scris pe toate suprafetele... si care mi-au dat si un modem acum un an cand inca n-aveam net si care recent m-au sunat ca sa vin la ei ca e cu oferte si s-o punem de-o treaba... si io m-am dus. Si am ajuns acolo si pentru ca io vreau solutii si le vreau ACUM!!! am ajuns la rezultate neconvingatoare. Nu sunt omul care sa astepte... asta am descoperit io despre mine in timpul celor 36 de ani petrecuti in preajma mea... chiar ma urc pe pereti daca vreau o chestie si nu se intimpla... poate pentru ca io vreau foarte rar chestii. Dar cand vreau chiar o vreau si e musai sa fie atunci cand o vreau! Si sta tanti aia si se scarpina, merge pana in birou la colega ei, si revine, si pleaca iar, si o mai intreaba si pe alta vanzatoare din camerai ailalta... si pana la urma concluzia e clara: HTC Desire, Sony Ericsson Xperia X10 si Samsung Galaxy S sunt de bun simt. Cel mai de bun simt, adica top of the top of the best top ever: Samsung Galaxy S. Ok, zic! Superb! Vreau si eu! Cat costa? Poi v-o 5, maxim 6 mil, avand in vedere punctele... dar, zice, mai e niste chestii de retinut! Numa din privirea ei mi-am si dat seama ca nu e bine... ca am io un feeling pentru faze d'astea. Poi care-i baiu, zic?! Poi prima data trebuie sa stiti ca abonamentu dumneavoastra nu se potrivesti si trebuie schimbat pe Pantera, plus ca se adauga o "extraobtiune" (lol) de aproape 10 euroi pentru ca asta e un smartphone... deci, aveti Pantera 8, dar io zic sa luati Pantera 12 ca e dublu la toate si numa 1/2 in plus la pret, astfel incat sa va iasa un abonament de peste 17 virgula nu'shcat. In fine, zic, hai ca-l si schimb, desi mie 200 de SMS-uri chiar nu-mi trebe ca mi se falfaie de ele... ca io sun su tastez la celular... Poi da, stiu, dar asa e pahetul asta si nu putem face altfel. Bine matusa... hai ca-l schimb. Aratati-mi va rog telefonul... ca-s curios, zic io, si ranjesc ca Garfield la lasagnia. Oohh... dar stiti, nu avem pe stoc... ca-i mare cerere si astea cum vin cum pleaca. Dar e posibil sa primim maine cateva si atunci va rezolvam. Stau dezamagit si ma tot uit la Micuta, apoi la tanti, apoi la ceva foaie colorata cu poza, apoi iar la tanti, iar la Micuta... plm... bine, venim maine dupa el. Ok, atunci haideti sa ne mai uitam o data sa vedem exact pretul si sa stabilim. Si se uita tanti si se uita, si mi se pare mie ca se uita cam lung... si o intreb: da care-i problema acuma? Poi stiti, io vad aici ca data de facturare e 6 ceea ce inseamna ca oricum pana atunci nu avem cum sa vi-l dam, pentru ca noi putem sa-l dam doar odata cu schimbarea abonamentului de pe Delfin pe Pantera si cu adaugarea... etc... etc... blablabla... blablabla... Bine, tanti, merem, si mai vedem noi.

Convins in sinea mea de sceptic ca merg degeaba si la Orange Shop am plecat totusi in directia aia si ne-am luat un numar, ne-am gasit un operator si i-am spus si lui despre ce-i vorba. Oohhh, nicio problema... nu trebuie sa va schimbati abonamentul, o sa se adauge optiunea de My Smartphone, de aproape 10 euroi la actualul dumneavoastra abonament si totul este in regula... singura problema este ca nu avem pe stoc Samsung Galaxy S pentru ca este foarte, foarte, foarte cautat si pot sa va ofer eventual un Sony-Ericsson Xperia sau ceva mai repede de 15 zile un Hiphon 4... Ma uit urat, ala ma reintreaba daca sa ma treaca pe lista de asteptare de peste 15 zile pentru telefoane Galaxy... io'i zic ca trag o tura pe afara sa iau o gura de aer si daca o sa fie bine revin. N-am mai revenit. Ne-am plimbat prin Somesul sa vedem de alte chestii si am fost sa-mi largesc inelul pe care l-am luat de curand si care mi-era mic.

Am revenit la masina insa in drum, pentru ca era chiar in fata noastra am vazut magazinul Orange de la Casa de Moda. Am intrat. Cu ce sa va ajutam? Vreau sa cumpar cu Samsung Galaxy S. La fidelizare. Bine, mai avem chiar unul singur. Haideti sa vedem... Long story short: am luat telefonul, nu a trebuit sa-mi schimb abonamentul, optiunea de internet care am avut-o inainte a fost oprita, s-a adaugat My Smartphone de 10 euro, mi-am luat si un card de memorie de 4 giga ca M2-ul meu de pe Sony-Ericsson K800i nu se potrivea si gata!

Cum se face ca la cate magazine am fost tot atatea explicatii contradictorii cu privire la ce si cum pot face ca sa iau ceva am primit?! Oare oamenii astia chiar nu stiu despre ce e vorba in dealershipul asta??? Aparent da!

Urmeaza intr-un alt post cateva consideratii despre telefon.

Deja-interpretarea zilei cu privire la ziua de azi

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 20 Aug 2010 11:39:00 +0000

... sau evidenţa felului în care "este", "cum" hermeneutic al, Dasein-ului meu în conştiinţa istorică proprie ziliei şi în filosofia zilei.

Am tot incercat să gasesc modalităţi de revenire la acest blog. Era o vreme când gândeam cam toate evenimentele (şi toate pot cădea sub acest concept) zilei în termeni de posturi pe blog. Acum, însă, nimic nu mai pare să incite scrisul, nimic nu mai semnifică. Trebuie s-o recunosc pe aia dreaptă: nu mai sunt preocupat de blog. Pentru că preocuparea era cea care interpreta lucrul mundan drept semnificat si semnificativ, includea acel ceva într-un complex de trimiteri. Aşa cum zice Heidegger: "preocuparea lasă fiinţarea care interpretează şi fiinţarea devenită semnificativă să se întâlneasca drept fiinţări într-un orizont de prezenţă". Să însemne asta ca nu mai sunt prezent? Să însemne că nu mai sălăşluiesc într-un orizont hermeneutic de semnificări? Nu ştiu... însă aştept sugestii. Să fie oare epuizarea (ca problemă legată de creativitate) sau caracterul accentuat al epuizării pe care-l observ, şi-l observăm, în tot ce ne înconjoară în cultura de azi? Fie asta o tema de gândire!
Azi, de ziua mea, m-am gândit să scriu acest post în speranţa că poate ceva o sa înceapă să se mişte... în mine, în lume, în cer. Stau la birou cu o ureche infectată, un fel de otită, cu vagi pusee de temperatură, cu antibioticele, nurofenul, algocalminul lîngă mine, raspund la telefon celor care-mi urează "La mulţi ani" şi mă simt incapabil să formulez un răspuns la întrebarea uzuală, atât de uzuală că a devenit retorică, "Ce mai faci?". Ce să mai fac? Nu mai fac nimic! Nu mi se face nimic, nu fac nimic si nu se face nimic! Să spun că mă simt rău? Pare un banal răspuns care incită la nişte explicaţii pe care nu am chef să le tot dau. Să spun că sunt bine? Dar de ce să mint... că nu sunt bine! Mă simt astfel obligat să sesizez o mişcare artificială a vieţii şi să fac din ea deţinerea prealabilă a unei explicaţii categoriale... şi e absurd. De ce trebuie să fac ceva?
Mai avem o săptămână şi ceva de trăit în casa asta... mă despart cu greu de ea. Dar lipsa unor perspective de job, chiria (deşi mică), şi gândul facturii de gaz de la iarnă ne-a obligat să căutam alternative. Din septembrie o să ne mutăm la bloc (chiria: 2/3 din ce avem acuma, spaţiul: 1/2 din ce avem acuma, zona: de parcă se poate compara o zonă liniştită, de case, cu una de blocuri)... o să trăim iar în cutiile de chibrituri ale lumii acesteia, cu alte griji si cu alte probleme pe care acum nici măcar nu le pot intui. Între timp o să mergem până la Brad să ne luăm de acolo nişte mobile şi alte obiecte de pus prin casă... alţi bani, altă distracţie. Oboseală, cărat, urcat, curăţat... şi tot tacâmul!

Închei aici cu multe mulţumiri celor care mi-au urat "La multi ani" pe Facebook, o listă impresionantă pentru mine. Chiar nu ma aşteptam la aşa multe posturi; şi chiar dacă unele sunt puse pentru că ziua mea a fost anunţata la "zile de neştere" şi era vizibilă pe pagina tuturor prietenilor mei tot consider că e ceva fain că şi-au facut timp să-mi scrie: merci mult! Apreciez şi vă doresc şi vouă numa' bine!

Publicul e bou, textul publicat si autorii neanuntati... c'asa-i in tenis

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 06 Aug 2010 12:48:00 +0000

Evenimentul asta, despre care nici nu mai stiam ca a avut loc, s-a concretizat, s-a materializat, s-a substantializat intr-o brilianta carte cu coperti albastre pe care o puteti admira in toata splendoarea ei aici. Ceea ce totusi trebe sa dea de gandit este diferenta dintre data la care a avut loc evenimentul si data de azi, cand scriu eu acilishea ca prostu! Ne-am dat si noi cu parerea pe FB ca oare cum de, si cam despre ce e vorba... dar inca tot n-am aflat nimic concret... pentru ca nu se poate afla ceva concret, pentru ca sunt doar presupuneri, desi sunt mari sanse sa presupunem corect... dar, ma rog, asta e... am ajuns autor, publicat la o super mega recunoscuta editura (Eikon din Bistrita - numa' numele asta si deja ma iau de cap :)) ), care are chiar si acreditare CNCSIS, deci e marfa, e tare, e bun, bun, bun (vorba lu' Badea). V-as spune s-o cautati, s-o cumparati, s-o lecturati cu pasiune si sa va ridicati la cer (ca Loredana) dar mi-e mie rusine de toata prostioara asta ca sa pot macar sa ma gandesc la asa ceva! O carte de texte pe care majoritatea dintre noi le-am scris intr-o noapte, le-am citit in graba, si pe diagonala, unul la altul... si iata cartea!

Mihai si Iovan sugerau sa facem o noua editie... adaugita si revizuita si scoasa la FooTeVe!

noreply@blogger.com (oedip) — Sat, 31 Jul 2010 11:45:00 +0000

ping.fm - acest mesaj este un test... mi-am facut cont pe ping.fm si vroiam sa vad cum functioneaza

no FaceBook but pls press the Like btn

noreply@blogger.com (oedip) — Tue, 13 Jul 2010 07:37:00 +0000

Acum ceva vreme mi-am cautat codurile pentru linkurile din partea dreapta a fiecarui post. Am inceput cu twitter, apoi facebook, apoi buzz si restul. De ce? Pentru ca asa "se poarta"! Sau daca eram snob spuneam: pentru ca sa fiu promovat! LOL! Chiar daca nu prea mai scriu pe blog, chiar daca nu am retweeturi, nu am like-uri dar le-am pus. Insa:

Ce sens are sa bagi un articol (ca asta) in care sa spui o groaza de chestii nashpa despre FaceBook, sau Twitter, sau alte retele, dar layoutul sitului sa contina linkurile spre numarul de Like-uri, sau de retwitturi? Si culmea... sa mai ai si peste 40.000 de likeuri si retwitturi! Plus ca updatezi constant, sau automat, wall-ul personal de pe retelele astea! Oare de cata ipocrizie mai suntem capabili?

Facem atata fuss about it si continuam sa avem conturi pe retelele astea, continuam sa ne promovam prin retelele astea si continuam SA STIM!!! ca retelele astea sunt exact ce se stie ca sunt si ce spun si ele ca sunt: metode de monetizare a informatiilor personale! Tot stau sa ma gandesc oare cine e mai ipocrit: ala care scrie contra o retea si se promoveaza apoi pe retea, sau ala care aduna datele personale alea fraierilor care si le dau si le vinde?

De exemplu...

noreply@blogger.com (oedip) — Fri, 19 Mar 2010 10:18:00 +0000

Nu credeam ca o sa vad la Google vreodata asa ceva:

linku e asta:

De exemplu...

noreply@blogger.com (oedip) — Sat, 06 Feb 2010 12:40:00 +0000

... nu reţin dar nici nu-mi place să scriu. Nici măcar nu-mi dau seama de ce m-am apucat cîndva de treaba asta cu blogul... de fapt, anumite motive pot invoca dar sunt superficiale la o privire mai atentă. Şi de fapt asta şi aveam nevoie, de o cîrjă pentru privire (fenomenologică, cum îi place la Liiceanu s-o numească), de un recipient al débris-urilor unei asceze. Mi-a zis Le Grand Bailly că askēsis, eos (he) (p. 287, col. din mijloc în versiunea mea, Hachette 2000) înseamnă exerciţiu, practică, sau chiar gimnastică şi viaţă de sportiv, însă nu mă pot stăpîni să nu remarc faptul că askēo înseamnă lucrul cu materiale brute, fasonare, adică tocmai o anume rafinare a obiectului privirii, şi prin privire/gîndire. Nu înseamnă că trebuie să vin cu ceva de acasă, ceva achiziţionat în prealabil (memoria) şi nici să păstrez, pios, toate aşchiile care astupau şi ascundeau obiectul de privit. Aşchiile acestea cum le-am numit eu, însă skeuē cum le numeşte în greacă Bailly (p. 1757), sunt veşmintele, harnaşamentul complet cu toate brizbrizurile şi accesoriile, precum şi felul în care îmbrăcămintea se poartă. Adevărata ascunzătoare este mereu la-vedere şi în-vedere, mereu evidentă, mereu agitată să iasă în faţă, să apară. Însă adevărul este tocmai dincolo de ceea-ce-ascunde, este ne-ascunsul.

Lumea scrie prea mult! "Căderea în scris" a început, posibil, cu ceva vreme înainte de faza cu Dumnezeu şi Moise pe Muntele Sinai însă dacă dădea dovadă de imaginaţie şi tărie de caracter Dumnezeu putea pune capăt acestei molime. În loc de 10 porunci fără nicio noimă putea spune simplu: "Nu scrie! Gîndeşte. Nu vorbi! Formulează". Într-o astfel de lume mi-ar fi plăcut să mă nasc. Una a tăcerilor, a subtextelor şi subînţelesurilor. Acum, nu suntem decît o lume de enţi ai flecărelii şi inflaţiei vocale. Dacă deja este aberant cît vorbim, în talk show-uri, în interviuri, la radio, cu audienţe şi în locuri publice, este deja inadmisibil de aberant cît putem scrie. Zilnic apar noi şi noi aşa zise suporturi pentru scris: de la tablele de piatră şi pergamente sau piei de animale am trecut la hîrtie, pînză, piele (a noastră, tatuajele) şi volatilul suport informatic: site-uri, feed-uri, e-mail, blog, microblog, SMS, zeci de programe de text, hipertext. Vocaţia orală a omenirii a fost bine intuită de Freud dar interpretată greşit... nu e de la supt, e de la pălăvrăgit fără noimă! E de la lipsa concentrări în gîndire. Avortăm şi suntem, de fapt părem, "pregnanţi" (de la en. pregnant) tot timpul. Scuipăm constant cuvinte în loc să ne oprim să gîndim, iar apoi să ne străduim să formulăm. Iar în ultima parte accentul nu este pe "să formulăm" ci pe "să ne strduim"; nu formularea este scopul ci străduinţa, perfecţionarea formulării în sine care nu duce la formulare sau obiectivare ci la rafinarea infinită a străduinţei formulării. Ne-am mira atunci să vedem cîtă linişte s-ar instala în jurul nostru, cîtă tăcere, cîtă uriaşă tăcere ne-ar învălui. Dacă cineva ar reuşi să scoată un cuvînt ar fi o sărbătoare universală şi sensul Premiului Nobel ar deveni, doar acum, cu adevărat unul de seamă. L-am acorda celui sleit astfel de toate forţele lui psihice şi intelectuale într-un cadru eminamente "pus pe mut".

De exemplu...

noreply@blogger.com (oedip) — Sun, 24 Jan 2010 10:41:00 +0000

... mă enervează că shelfari (deşi nici n-ar merita să-i fac reclamă) are o atît de stupidă abordare a categoriei Filosofie. Are secţiunea, la profil, să-ţi pui cartea pe care o citeşti. Eu citesc foarte multe cărţi deodată însă în perioada asta recitesc şi gîndesc mai mult, ca să zic aşa, în marginea cărţii lui Armstrong "The arhitecture of intelligible universe in the philosophy of Plotinus", care nici măcar nu se găseşte pe marele portal al iubitorilor de carte din lume, Shelfari. La secţiunea filosofie găsesc în primele 10 titluri 2 cărţi a lui Ayn Rand!!! WTF??!!! Plus că prima carte este Alchimistul... a lu' ştim noi cine, iar a 5-a e Micul Prinţ!!! WTF??!!

Shelfari - YOU SUCK!!!

De exemplu...

noreply@blogger.com (oedip) — Sun, 24 Jan 2010 06:38:00 +0000

... mă enervează notele de la coada cărţilor/capitolelor. Propun ca orice carte cu iz ştiinţific să renunţe la geografia "cozii cărţii". Profesorul meu de mate din liceu, Făgădar, spunea, cînd nu ştiam raspunsurile, "să gîdilăm cartea la coadă"! Ei bine, pe mine mă enervează chestia asta cu gîdilatul cărţii la coadă în primul rînd pentru că te scoate din ritm, te scoate din contextul mental pe care atenţia acordată unui text cînd îl citeşti se crează inevitabil. De ce să pierd şirul, de ce să pierd focusul, de ce să mă scot din "atmosferă" căutînd o notă cînd cel care a pus-o, dacă tot a considerat-o importantă, nu a ştiut să-i găsească "locul bun". Dacă sunt note într-un roman, spre exemplu, nu găsesc că trebuie schimbat ceva... romanul nu este ceva ce trebuie musai gîndit, ci el te face să gîndeşti ulterior, însă într-un text ştiinţific, unul riguros, să tot dai paginile căutînd unde anume s-a gîndit autorul să-şi pună clarificările conceptuale este mai mult decît deranjant. Aşadar, subsolul paginii sau "footer"-ul este locul deja aprope clasic pentru note într-un text ştiinţific.

Să revin... să nu revin...

noreply@blogger.com (oedip) — Sun, 24 Jan 2010 06:25:00 +0000

M-am gîndit să revin la acest blog pe care l-am lăsat de mult în paragină. Nu ştiu cine mă citeşte (dacă vreo dată) şi, mai ales, de ce m-ar fi citit cineva vreo dată... ştiu totuşi că era o vreme cînd mai aveam ceva cititori. O să revin cu posturi cît mai scurte şi cît mai vagi... o să vorbesc despre mine, chiar mai in extenso decît pînă acum. Metoda o să fie una viciată logic din start, şi anume inducţia. De aici presupun că deja se înţelege că pentru mine gîndire inductivă nu conduce la cunoaştere şi astfel mă plasez într-o tabară clară relativ de această problemă veche de cînd Platon. Asta n-o să mă facă să nu mă contrazic... şi chiar n-o s-o simt ca o contrazicere... mai degrabă o să fie o experienţă a la Carneade. Rubrica o să fie numită "De exemplu..." şi o să fie cît pot eu de vagă-scurtă-insipidă... în fond, dacă tot nu mă prea citeşte lumea, ce-am de pierdut?!

Tip-Top Minitop, sau de ce n-o sa ajunga UBB in Top 500 Universitati ale lumii

noreply@blogger.com (oedip) — Wed, 15 Jul 2009 08:27:00 +0000

"Se nimiceşte cel care, asumîndu-şi vocaţia şi împlinind-o, se agită înlăuntrul istoriei;
se mîntuieşte doar cel ce sacrifică har şi talente, pentru ca astfel,
eliberat de calitatea de om, să huzurească în fiinţă" - E.M. Cioran

Au trecut deja cîteva luni bune de la licenţa Anei (am pus prezentarea aici). Am avut timp să rumeg cît de cît situaţia. Nu am produs nimic nou, nimic surprinzător, nimic ce să mă surprindă în primul rînd pe mine, totul e predictibil, previzibil... şi trist. Să spui că sistemul e de vină este deja un truism, este banal, este fără sens aproape, fiindcă sistemul oricum nu poate fi eschivat. Aşadar, cine rămîne? Rămîn oamenii... oamenii din sistem: profesorii, asistenţii, studenţii... toţi cei implicaţi şi rămîne Universitatea, un organism care produce muncitori, roboţii organici ai erei industrializate... o gaşcă de "meseriaşi" (cu echivoc cu tot). Este absolut tragic să mai speri în pretenţia Universităţii de a accede la ceva diferit de ordinar, de uzual, de comun. Universitatea învaţă doar "balet şi bune maniere", înţelegînd prin asta gesturi şi bunul-simţ al delirului şi febrei mercantile.

Chestiunea principală rămîne raportarea la creativ. Nimic creativ nu este susţinut, sau, ba din contră, este imediat reperat şi descurajat. Creativul este sinonim, în ochii majorităţii cadrelor didactice ale Universităţii, cu normativ. Să spui că semaforul e verde este o crasă impoliteţe făcută celor care, daltonişti fiind, îl văd roşu, sau retarzilor care nu ştiu să numească ceea ce văd.

Personal nu mai prea înţeleg sensul Universităţii. La ce bun să vrei să ajungi Top 500 cînd eşti conştient că standardele pe care le promovezi sunt nepotismul şi imbecilitatea, prostia crasă şi războiul pe faţă adresat culturii. Dacă este s-o spun pe aia dreaptă orice diplomă universitară ar trebui tratată ca o jignire, ca un afront, ca o palmă pe obrajul integrităţii culturale şi efortului creativ. Cum poţi face faţă unei licenţe formată din cuvinte de legătură între citate? Şi ce relevanţă mai are munca ta la conceperea unui interviu, la contactarea unor persoane cu influenţă şi spirit în domeniul lor, în faţa unor, la sociologie spre exemplu, interviuri "inventate"? Se pot cuantifica citatele din Heidegger cu "citatele" din muncitorii unui şantier care-şi înghionteau colegii şi strigau anagramat remarci subcultruale unei domnişoare studente ce şi-a făcut apariţia pe şantier pentru cîteva interviuri? Să mă mire că Universitatea notează cu 10 ultimele şi descalifică cu suspiciune pe primele? Nu, nu mă mai miră! Pentru că e inevitabilă îndobitocirea pe scară largă de la cel mai mic la cel mai mare.

Paradoxul unei facultăţi precum Sociologia este înclinarea clară şi afişată spre exactitate şi matematică a unei ramuri umanist-sociale a ştiinţelor. Nu-ţi poţi permite judecăţi de valoare, cu alte cuvinte nu poţi avea valori, dacă eşti sociolog. Singurul tău debuşeu (sunt profesori la Sociologie UBB Cluj care nu ştiu ce înseamnă acest cuvînt!!!) este Marx! Dacă depăşeşti în exprimare şi public ţintă pe ţaţa Leana din Piaţa Ion Meşter sau pe muncitorii din Mănăştur, Iris sau Mărăşti rişti o inevitabilă cădere din graţiile promotorilor principiilor universitare, a celor care sunt plătiţi acolo să-ţi "valorizeze" (fără-de-valori) munca. Asta cînd sunt dispuşi s-o citească; de înţeles nici nu încape vorbă!

Deontologii să mi-o sugă!!!

noreply@blogger.com (oedip) — Thu, 09 Jul 2009 10:03:00 +0000

Trăiesc în ţara în care la nişte ţîşti-bîşti, neica-nime, "coate-goale şi mangafale" de bucale nu li se scoală pula dacă n-au ei cod deontologic în media! Şi cica blogurile "e media"! BĂH SĂ MORI TU!!?? Numa' că nişte media mai naşpa unde musai să facem, într-o primă fază, "teste"! S-O TESTEZI PĂ MĂ-TA, BOU CU PRIMURĂ DE BUCUREŞTI, CĂCAT LA CUR ŞI TREPANAT DE'ŢI CURGE SCUIPAT DIN GURĂ (vorba lu Badea)!

Eu NU sunt presă, băh imbecilule!, eu sunt blogger individual, personal, independent, fără "simpatii" politice, fără ţară, fără cetate, fără tată - că de aia'mi zice mie Oedip - şi-mi rezerv dreptul constituţional de a NU FII lingăul tuturor curvelor identitare care-şi manufacturează peste noapte identităţi pompoase că aşa au văzut ei pe Discovery! Mă doare'n cur de toate facţiunile şi partidele, de toate şaradele identitare, de acest spectacol macabru al pretenţiilor de unicitate care sfîrşesc în superfluu, de fanfaronada defilării simulacrelor, a aparenţelor cu gestică de identitate. Nu există cauze ci doar interpretări cauzale ale aparenţelor goale, aşa cum bine ne-a spus Nietzsche (asta-i un fotbalist din Germania pentru tine, deontologul pulii ce eşti): "nu există fenomene morale, doar o interpretare morală a fenomenelor"! Aşa că mă cac pe interpretarea ta şi pe viziunea ta, şi pe apartenenţa ta la toate căcaturile de rase, vîrste, sexe, religii, etnii, orientări sexuale, statute sociale şi diformităţi genetice. Mă bate vîntu pe mine că toţi diformii şi sceleraţii, hîzii şi handicapaţii, hoţii, mincinoşii şi curvarii, perverşii şi infatuaţii şi-au tras partid şi vor recunoaştere!? Hai că-ţi mai dau o direcţie politică-etnico-religioso-sexuală: orientarea "s-o fut pe mă-ta în gură pe crucea bozgorului de tac-tu"!!! Ce zici? E ok? Pot face un partid cu chestia asta?! Din cîte ştiu majoritatea partidelor, ONG-urilor, grupărilor, etc din România au mai puţine cuvinte în statut decît ţi-am scris io aci!

Cu ce drept deontologic mă faci tu pe mine "media", băh cur pansat de Cotroceni ce eşti tu!?? MEDIA'I MĂ-TA cînd stătea pe Turzii şi-o sugea cu curu' la toţi camionagii de te-o scos pe tine un prost cu fiţe şi bale, ratat şi complexat cum eşti! Aici pe blogul ăsta, CARE NU E MEDIA!!!, io spun ce vreau, băh nea căpşună, că-i dreptul meu să spun ce vreau, şi să cred ce vreau, şi să-mi bat joc de cine vreau, şi să susţin pe cine vrea muşchiul meu... şi nu să fac ce-mi spui tu, măh nimurucule, că nu ne-am rupt noi coatele la cămeşe prin facultăţi şi biblioteci ca să-mi spui tu mie ce să spun, şi cînd să spun!

O să "vă piş în ordine alfabetică" de acum pînă la sfîrşitul lumii cu speranţa să pot să vă iau pe rînd în pulă neamu: "de la maimuţă la Pentium 8" (vorba Paraziţilor)!

MUIE AMP(ulea)!

Ecologie sau ştiinţa gunoieritului!

noreply@blogger.com (oedip) — Thu, 04 Jun 2009 16:34:00 +0000

Cum n-am mai scris de mult aici, pentru că mă ocup tot de scris - de fapt mai mult de gîndit, că cu scrisul nu-mi prea iese - împreună cu Ana la licenţa ei despre Ospitalitate Urbană, am zis să revin totuşi cu ceva ce am resimţit ca brusc motiv de enervare. Aşadar...

Ce este ecologia?
Pesemne este o... acţiune. Io chiar credeam că este o ştiinţă... însă, as usual, I'm terribly, terribly wrong! Numele-i era predestinat să fie 1) greşit arondat, şi 2) ştiinţă. E ştiinţa, sau discursul (de la logos din greacă, adică acel -logie), despre relaţia dintre organisme şi mediu, chiar dacă eco- (derivă din oikos, care în greacă înseamnă casă, gospodărie, şi care în termenii managementului a dat economia, adică oiko-nomia, adică regula, sau regularizarea, prin management, a oikosului) nu are nicio legătură cu natura ci cu acel spaţiu pe care omul şi-l separă prin spaţiere şi arondare din, sau de, natură. Aşadar numele nu are legătură, ba chiar cred că este un antonim, al "îngrijirii naturii"! Dar să depăşim totuşi momentul nominalist şi să lăsăm lucrurile să ne spună despre ce este vorba.

Faza e că o ştiinţă e mult mai tare şi mult mai populară (a se citii populistă) atunci cînd "ia energia in spate si cheful de munca in brate si contribuie la...". Altfel e... mă rog... nu e, mai degrabă. Adică e, dar inutilă. Pentru că ştiinţa trebuie, evident, să fie utilă. (Te faci util? NU! Wow... eşti naşpa!) Utilul şi munca sunt valorile clasei muncitoare, a lu' "box popli", şi spun asta ca să vorbesc precum ăia care acuză normarea vorbind în normativ. Clasa muncitoare, în drum spre pseudo-burghezionare, nu are vreme de logos... ea e cu praxisul. Logosul, de unde şi vine chestia asta cu ştiinţa, e degeaba. E aristocratic... e naşpa!

Deci, ce se întîmplă? Se întîmplă că există o iniţiativă de ecologizare a Parcului Feroviarilor. Super tare! Şi?

Partea bună (sort of speak) e că lumea pune botul la chestia asta, că dă bine. Sună bine. Sună că ecologizăm, iar cuvîntul ăsta e super tare. Ecologizăm! Ne umple de mîndrie cetăţenească, ne scoate din indistinct, ne face să ne simţim mîndri de noi, de micimea noastră, de nimicnicia noastră, ne auto-idealizează şi auto-idolatrizează. Ne face eroi, şi chiar dacă noi nu mergem să adunăm gunoaiele parcului ne simţim bine pentru că suntem de acord cu faza, spunem la vecinu (poate merge el, fraieru!), scriem un articol în ziarul local şi mimăm poziţia celui care-i pasă, mereu interesat şi atent la "logosul" discret şi subtil al oraşului care se sufocă de mizerii, de oameni proşti, de politicieni corupţi, de proiecte cacofonice făcute doar pentru profit, etc., etc. Ecologia nu mai este azi o ştiinţă pentru că ea e puterea mulţimii, refugiul şi defularea ei, e spaţiul în care mai e loc de o revoluţie, poate chiar decisivă, spaţiul unde vocea poate vibra şi face ecou în oameni, în "negru de oameni", ca să-l citez pe Canetti. Lipsa de eroi a făcut loc oamenilor cu iniţiativă, ONG-urilor şi activiştilor populişti, feţei umane a marilor corporaţii care fac rau cît pot şi pormă-şi cumpără bula socială (nu papală!) sponsorizînd evenimente social-ecologice dar făcîndu-şi concomitent reclamă. Masa trebuie să simtă periodic apropierea ei fizică altfel rămîne risipită în alienarea ei masmediatică. Iar o mare corporaţie vrea ca masa să-şi refacă periodic natura de subiect findcă altfel riscă să iasă din ecuaţie... şi cine vrea să piardă aderenţa la masă?!

Pe de altă parte (de fapt acuma începe chestia faină!), popularizarea unui astfel de mic act expiatoriu se face prin accentuarea mirajelor şi isteriilor de masă. "Există o nevroză generală legată de lipsa spaţiilor verzi"... unde frate? Unde dracu există? NU!!! FALŞ!!! NU EXISTĂ!!! Sau eventual există doar în capul tău, însă în realitate procentul de oameni care chiar sunt interesaţi de chestia asta începe cu 0, adică zero!!! De ce? Pentru că:
Acuzati poporul ca nu-i civilizat, pai cum cacat sa fie?!?
E deprimat cu adevarat!
Se stie: cand omu n-are ce sa puna-n farfurie
Cu siguranta-l doare fix in pula unde arunca o hartie!
Paraziţii, Dreptul la replică

Aşadar "Avem un parc părăginit, ce facem cu el!". Poate-s io prost de bubui dar sunt curios cîţi dintre voi observă ipocrizia acestei afirmaţii?! Haideţi să analizăm:
- avem un parc: adică e al nostru, chiar dacă se spune că e al statului dar statul deţine parcu de pe proprietatea CFR-ului şi-l mai băgăm şi pe Paszkany că altfel riscăm să rămînem într-un general care nu poate cataliza şi magnetiza efluxuri distructive şi urîcioase. Parcul este al cui este şi este aşa pentru că proprietarul terenului n-a dorit să facă altceva cu el, adică cu spaţiul respectiv. Însă asta e doar temporar. Deci parcul, ca şi spaţiul, nu este al "nostru". Este al "lor". Adică al lui: al Statului, sau al CFR-ului, sau a lui Paszkany, însă nu este al nostru, decît dacă noi suntem ei! Io nu sunt ei, deci nu-mi arog pretenţii de stăpînire asupra parcului. Dar şi să fie al nostru, adică să fie proprietatea cetăţenilor din Cluj, sensul acţiunii este tot viciat pentru că dacă cineva are o proprietate atunci o şi îngrijeşte. Însă o sumă de oameni, o gaşcă, şi mai bine spus o masă, nu pot deţine drepturi REALE asupra unui obiect sau asupra unui petic de pămînt, iar dacă o fac obiectul ajunge dărăpănat ca şi cînd ar fi al nimănui, pentru că atunci cînd masa are ceva în posesiune acel ceva este al nimănui. De aici ipocrizie, fariseism, prostie... însă puterea simbolică a cuiva creşte!!!
- parc părăginit: vorbim de un parc, adică de un petic de, exagerez acum, Natură! Cum pana mea poate fi natura părăginită? Natura nu este niciodată părăginită! Natura este natură şi se autoreglează aşa cum crede ea de cuvinţă. E ca şi cum ai spune, în Africa, "avem un deşert părăginit, hai să-l facem un deşert frumos, un deşert cu care să ne mîndrim, un deşert aşa cum erau deşerturile pe vremea cînd încă mai existau oameni, şi omenie, şi valori, şi respect pentru Gaia". Ei bine, hai noi să re-facem parcul! De parcă noi l-am făcut... in the first place! NU! NU NOI L-AM FĂCUT! Iar un parc nu poate să fie părăginit, decît în capul prost al celor care cred că pot ei să fie mai grozavi ca natura... şi mai deştepţi. Ei ştiu cum e mai bine să fie natura. Ei ştiu ce-i lipseşte, ei ştiu de ce are nevoie parcul, ei sunt nişte ecologişti, adică, hai s-o spunem pe aia dreaptă!, nişte gunoieri! La noi ecologiştii sunt gunoieri, adică adună gunoaie. Ecologia este ştiinţa prin care inducem poporului psihoze, de masă, şi-i constrîngem să adune gunoaie. Ăla nu e parc fraţilor, e o mică Groapa Glina! Iar io nu mă simt şi nici nu vreau să fiu gunoier pe tarlaua lu' Paszkany... numa aşa că n-are el chef să-şi facă curat în curte!
- ce facem cu el: aici, retorul nostru de ziar, a pus punctul pe "i"! Situaţia e simplă şi clară! Momentan parcul este o zonă în care natura, prin procesele ei complexe şi îndelungate, îşi reintră în drepturi! Asta, noi, opinia publică responsabilă, nu putem îngădui, ergo, trebe să facem ceva, mai ales că fiind al statului (aşa vrem să credem!), considerăm că parcul e al nostru. Parcul, aşadar, trebuie curăţat de mizerii. Apoi trebuie delimitat ca spaţiu şi semnalizat ca parc. Apoi trebuie amenajat pentru uzul populaţiei: instalate, sau refăcute, bănci, amplasate coşuri de gunoi, puncte de deservire a populaţiei, toalete ecologice, trebuie marcate prin betonare, dăluire, sau alte metode, zonele de pietoni, trebuie făcute piste pentru biciclişti, zone retrase pentru homosexuali şi pedofili, trebuie îmbogăţită flora prin aducerea unor specii noi sau deja existente de plante, trebuie îngrădită şi semnalată, adică bine semnalizată, "zona verde" de "zona pietonală", trebuie instalate puncte de pază şi angajaţi un număr, care urmează să fie stabilit ştiinţific, de jandarmi care să patruleze în zonă şi să asigure "liniştea" parcului, sau să sancţioneze pe cei care, conştient sau nu, aduc daune trecătorilor sau "patrimoniului verde", trebuie stabilite tipurile de infracţiuni şi pedeapsa lor, trebuie atenţionată populaţia că de acum Parcul Feroviarilor intră în regimul "normal" de parc urban şi trebuie introdus în circuitul de evenimente cu caracter ecologic, şi nu numai, al oraşului.
Nu-i aşa că-i fain?! SUPER TARE!!!
Ideea noastră e simplă: ecologizarea implică adunarea gunoiului, băgatul lui în - atenţie!!! - pungi de plastic şi mutat în altă parte. Zona, odată "decontaminată", este muzeificată prin umanizarea naturii. Parcul este un muzeu, artificial, de Natură în aer liber. Urmează însemne cu "Nu călcaţi iarba" şi plăcuţe cu numele, "uman", al speciilor existente. Precum puşcăriaşii, natura-şi poartă eticheta cu numele la gît şi este plimbată prin faţa admiratorilor umani. Natura devine dresată, devine ascultătoare şi în slujba omenirii. Ne mîndrim apoi cu realizarea nostră şi dormim mai bine noaptea. Asta înseamnă parcul în concepţia noastră!

Asta înseamnă să ecologizăm o zonă... noi oamenii! Asta facem! Luăm o parte din natură pe care anterior am deturnat-o şi am folosit-o într-un scop oarecare... de obicei poluant dar cu profit. Apoi o umanizăm şi forţăm natura să intre în nomosul nostru, în regula noastră, în oraş. O forţăm să vină la oraş, iar dacă vine atunci trebuie să se supună regulilor unui oraş.

Ştiţi cine vroia cu orice preţ controlul naturii? COMUNIŞTII!!! Ştiţi cine lucrează cu masa ca subiect şi-şi impune controlul prin inducerea sentimentului subiectivităţii de masă? FASCIŞTII!!! Radicalism de stînga sau radicalism de dreapta? Nu mai contează... sunt la fel azi!

A transmis pentru dumneavoastră din Parcul Feroviarilor Anti-ecologul special: Oedip!
La revedere!!!

Rezistenţa la stupoare

noreply@blogger.com (oedip) — Thu, 26 Mar 2009 21:13:00 +0000

[discuţie în marginea emisiunii lui Horia-Roman Patapievici "Înapoi la argument" din data de 26.02.2009]

Suntem în situaţia unei "postmoderne lipse de entuziasm", cum spunea un binecunoscut filosof actual. Ne retragem trişti pentru că nu mai putem fi originali. Dacă e să citim prea mult o să gîndim tot mai puţin, iar dacă vrem să spunem ceva, tradiţia, trecutul, istoria, şi mai ales bunica a epuizat posibilităţile de a ne mai manifesta dezgustul pentru real şi ne-a blestemat la o perpetuă folosire a citatului. "Totul e can-can" l-a rostit anterior Liza Minelli sub forma "viaţa e un cabaret" şi anterior ei Adorno sub forma "întregul este falsul". Cu toată seriozitatea sunt constrîns să recunosc că e imposibil să mai luăm ceva în serios, că e imposibil să mai învăţăm din gresală (considerînd că s-a putut vreo data), că e imposibil să mai aşternem ceva nou în lume. Reformulăm glume în probleme şi le luăm, serios, în glumă... cam asta mai este sarcina filosofiei. Mă gîndeam la asta cînd l-am auzit pe Alex spunîndu-i lui Patapievici la emisiunea acestuia "Înapoi la argument" că între Principiul cerului (reeditat la Humanitas) şi recenta Bună dimineaţa, filosofie! nu există nicio legătură. Cum de suntem capabili de o aşa schizofrenie nu ştiu însă e clar că răspunsul "şi pe tine te hrăneşte Aristotel.. hîhîhîhîhî" la teza "investiţia în cultură este infinită", şi asta din gura şefului ICR, nu e de natură nici să mă liniştească şi nici să mă facă optimist cu privire la cultura şi spiritul "aleşilor noştri culturali".

Cred că, pînă la urmă, este o criză de încredere... însă sunt nevoit, again, să admit că şi ăsta e un clişeu iar cuvintele "criză" şi "încredere" nu exprimă ce vreau să exprim dată fiind recenta lor uzanţă. Însă şi eu mă exprim eufemistic... pentru că nu e criză ci lipsă. Adică... "nu e dom'le şi basta!"

"Nu mi-e clar dacă este o problemă a punerii Universităţii sau o problemă a educaţiei la nivelul pieţei, adică a principiului cererii şi ofertei, sau este o problemă a unei voinţe de alt tip, a voinţei unui comanditar care are o anumită concepţie despre cum trebuie să arate cultura şi o impune prin intermediul faptului că el controlează, distribuie banii" - H-. R. Patapievici

Pentru cei care au luat ceaţă la auzul acestei fraze alambicate şi, evident, goală de conţinut şi esenţă permiteţi-mi să fac puţină lumină: distinsul preşedinte al ICR, şi premiat intelectual român, nu înţelege dacă situaţia execrabilă în care cultura, la noi, există, se întîmplă, şi tinde să fie pe viitor se datorează faptului că a) se cumpără şi se vinde (de fapt că nu există, după cum voi încerca să arăt mai jos) sau faptului că b) se vinde şi se cumpără, adică e pe bani!

Fidel unui neoconservatorism cultural H.-R. Patapievici pune mereu problema - cînd reuşeşte s-o înţeleagă - în termeni liberal-pragmatici de tip Fordist! Departe de înţelegerea problemei Patapievici ne arată cum că administrarea unei probleme înseamnă, în termeni postmoderini, rezolvarea şi soluţia sa. Metoda lui e simplă şi criteriile evidente: nu ştiu ce se întîmplă dar dacă mut problema în termeni economici ne aflam pe un teren neutru în care e posibil ca eu să ma simt mai bine şi mai comod decît interlocutorul meu. Alex concede, din păcate, unui compromis de atitudine şi nu rosteşte cuvintele ce trebuie rostite. Dintru început Alex e conştient că dacă-i spune omului că e bou, cum am facut-o eu de faţă cu el la "simpozionul de la Bistriţa", riscă să primească aceleaşi replici care se reduc la formule gen "acesta nu este un limbaj cu care să poţi clădi ceva, să poţi merge înainte". Pentru Patapievici lipsa unui criteriu valoric de clasificare a cunoaşterii este o eroare logică de vreme ce cultura se mişcă la nivelul pieţei, care evident n-are nevoie de criterii altele decît cele deja stabilite şi anume utilul. Intelectualul fals, generaţiile inculte nu sunt un "va să fie" ci un "este deja" continuu din moment ce intelectualul este un manipulator de citate şi un memory-stick de lecturi într-un spaţiu impropriu activităţii sale dar care-l adăposteşte pe perioada comodatului său cultural. Dacă cultura se mişcă în spaţiul pieţei este normal să apară carieristul cultural, CEO-ul cultural, bannerul cultural, PIB-ul cultural şi multe astfel de obiecte cunatificabile doar într-un astfel de mediu... rezultatul e ăla despre care nu se spune în cărţile de economie ale liceenilor: FLAIMENTUL cultural!

Ei bine soluţia a) este simplă: nu există piaţă! Piaţa este un alt termen pentru lipsă. Piaţă de idei egal lipsă de idei. Undeva Alex scăpase, cu siguranţă neintenţionat, cuvîntul "pasiune". Cînd filosofia se face din pasiune, din pasiunea pentru gîndire, din pasiunea pentru problematică culturală, din pasiunea pentru controversă, dezbatere şi luptă de argumente este o impietate să rosteşti cuvîntul piaţă! Piaţa actuală este la celalalt capăt al universului faţă de agora greacă şi e imposibil de crezut că Platon sau Socrate mai stăteau în piaţă dacă s-ar fi pus măcar problema ca Ideea să fie obiect tranzacţionabil contra unei mine de aur.

Mai are rost să argumentez că "o judecată bine construită este o judecată de comparaţie" (H-.R. P.) nu se poate veci pururi amin înţelege cu "cauza deţine proprietatea efectelor ei într-o mai mare măsură" (A.B.)? Prima este tributară citatului iar cealaltă este antagonică unei evaluari economice a oricărui act de cultură întemeiat şi autentic însă exprimă exact ce se petrece cînd cultura devine inautentică şi este "cerută" şi apoi "vîndută" de un şef de aprozar! Dacă Aristotel sau Platon ne-ar fi dat cultura pe factură ştiam pînă acum!

Soluţia b) este deja clară iar Patapievici nu poate ieşi de sub imperiul magnaţilor culturii şi a impresiei proaste că poţi subvenţiona cultura, că poţi face cultură cu, sau doar cînd ai, bani. Este inimaginabil efortul pe care-l face să pară pasional punîndu-şi în acelaşi timp pasiunea între paranteze. Ca analist politic, cum era şi se auto-intitula nu demult, Patapievici este hotărît să facă abstracţie de orice este, existenţial vorbind, autentic şi credibil. El ne arată angajamentul dar nu pasiunea, interesul nu stupoarea. Poporul e bou, e incult şi duhneşte de la o poştă iar aleşii lor culturali sunt exact ca ei. Vocea lor exprimă monosilabic un set predefinit de foneme care definesc la fiecare uz limitele tot mai absurde ale politically correctness-ului. Să ne mai mirăm că mult-admiratul Obama a citit discursul omologului său canadian fără să-şi dea seama că nu-i discursul său?! Mai este un astfel de om credibil?!

Domnule Horia-Roman Patapievici, Înapoi la stupoare!!!

"Sistemul", cică, te pune la perete!

noreply@blogger.com (oedip) — Tue, 03 Mar 2009 02:43:00 +0000

Ce perete bre?

Ei bine, pentru cei care au citit de-a lungul timpului blogul ăsta şi printre rânduri (sau au mai şi priceput ceva printre lălăielile mele), pentru aceştia deci: "SISTEMUL E TOTUL!"

Nu e nimic mai ilar pentru mine decât să văd oameni prinşi în lupta anti-sistemică, dizidenţii erei lui homo consumericus (mari consumerişti ei înşişi), eroii metafizici ai unei lumi imanente al cărei început al sfârşitului stă să, chiar, se termine, campionii romantici ai unui cotidian pentru care Amo e doar încă o marcă nashpa de săpun. Toţi aceştia sunt incapabili să-şi citească destinul în fenomenalitate (adică în fenomen, în ce apare) şi se retrag escamotându-şi partea nevăzută sperând şi urzind răzbunări nebănuite dar de a căror vertij se poate mira doar linguriţa în ceaşca de cafea. Cum adică "e totul"? Eşti nebun?! Şi libertatea noastră...?!

Răspunsul e simplu: libertatea voastră nu este, per se, libertate! Nici a mea, for that matter. A nici unuia dintre noi! Libertatea noastră, cum le place neoliberalilor să spună, se termină unde începe libertatea celulilalt. Ăsta e un fel de model atomist aplicat libertăţii. Fiecare este un atom, o particulă printre alte particule, şi nu se poate întinde dincolo de marginile-i "mărginite" de marginile celeilalte particule, vecine. Cum se poate ca ceva liber să fie, totuşi, limitat doar ei ştiu... ceilalţi înţeleg că libertatea şi impunerea discursului despre libertate este un alte semn al puterii, al dominaţiei. Însă modelul ăsta, pe mine măcar, mă duce cu gândul la container: cine cuprinde toate aceste particule, cine cuprinde, aşadar, libertăţile noastre individuale care-şi văd limita decum apare vecinu' la orizont. Cine ţine în palmă acest surogat discursiv de libertate? SISTEMUL! De aia zic io că el e totul... şi de aia şi este.

Pentru că indiferent de ce parte a (presupusei) "baricade" crezi că te situezi bătălia e de formă iar locul în care ea se poartă e împânzit cu reclame la lenjerie intimă, colcăie de MacDonnald's-uri şi zbârnăie de unde radio, TV şi de hotspot-uri. Pulse ne-au lăsat să credem că sunt zone în care fantomele sugătoare de suflete ale Orange-ului nu ajung însă au uitat să spună că Zapp-u' ştie ce GSM-ul "regular" nu poate şi ne trezim cu el şi-n curu' mâne-ni de ne-am mai putea duce. Şi ce-i şi mai fain este că tocmai ăştia mici şi revoluţionari sunt cei care recunosc că nu pot funcţiona "regular" fără cafeaua de dimineaţă la Starbucks, sau la exepresorul de la Caffe River, fără laptop-ul Vaio, sau celularul iPhone, sau organizerul Blackberry, clientul de mail de la Mozilla sau Microsoft, fără urban, fără merţan, şi fără doza de bere, fără ceas, fără haine şi pasta de dinţi Blend-a-Med, fără Pizza Gente, fără Iulius Mall şi Diesel... adică la tot ce face ca lumea de azi să fie unde este şi să se numească cum se numeşte... plus că să aibă valorile pe care le are! Oare oamenii ăştia nu se simt, puţin spus şi de departe, anacronici şi schizofreni când îi dau 'nainte cu polologhia anti-sistemică în timp ce-şi rulează cu grijă firul alb al căşrilor în jurul iPod-ului şi-şi întind emfatic celularele pe tejghia în berărie... plus că mai scot şi laptop-ul să-şi verifice traficul la blog la wireless-ul birtului iar casca blutooth le atârnă în ureche? Io unu' m-aş simţi!

Deci dragii moşului hai s-o lăsăm mai moale că nu-i loc de bătut câmpii... mă aberez io destul şi pentru voi. Sistemul este aşa de mare şi bogat încât cuprinde orice antagonsim posibil... chiar şi cel încă inexistent!