Oradea FestiFall 2026 se desfășoară între 9 și 11 octombrie, în Piața Unirii, Piața Ferdinand, Parcul 1 Decembrie, Strada Libertății, Piațeta și Amfiteatrul Independenței, Lunca Crișului Repede și alte spații din centrul orașului. Site-ul oficial anunță peste 100 de activități și peste 60 de artiști, iar programul se extinde și în instituții culturale, muzee și spații partenere.

Atracțiile vizuale ale ediției sunt cele două producții ale companiei El Teatro Que Vuela. VERNE, inspirat de universul lui Jules Verne, va fi prezentat vineri, de la ora 19:00, în Piața Unirii, iar ASTEROIDE B612, inspirat de „Micul Prinț”, este programat sâmbătă, tot de la ora 19:00. Artiștii evoluează suspendați deasupra publicului, într-un spectacol care combină teatrul, muzica, coregrafia și acrobația aeriană.

Tot la înălțime va ajunge și pianul din Piano Sky. Vineri, reprezentațiile sunt programate în Piața Unirii, la 20:00 și 21:40, iar sâmbătă spectacolul se mută în Parcul 1 Decembrie, la 20:00 și 21:00.

Pe Crișul Repede vor avea loc, în fiecare dintre cele trei seri, între 19:00 și 23:00, spectacole de lumini și lasere. Sâmbătă, de la 22:50, cerul Oradiei va fi animat de show-ul de drone, iar duminică, tot de la 22:50, FestiFall se încheie cu spectacolul de artificii.

Programul Oradea FestiFall 2026, pe zile

VINERI, 9 OCTOMBRIE

În Piața Unirii, activitățile încep la ora 16:00, cu atelierul de pictură pe mașini Corner Autosiena. La 17:00 pornește turul ghidat gratuit „Când arta întâlnește iubirea”, de la Statuia Regelui Ferdinand, iar BT Corner va funcționa între 18:00 și 22:00.

Scena principală – Piața Unirii:

18:00 – Serenity

19:00 – VERNE – teatru aerian, El Teatro Que Vuela

20:00 – Alexandra Căpitănescu

21:00 – Minelli

22:00 – Bosquito

Live DJ Set – Piața Ferdinand:

16:00–20:00 – Tiberiu

20:00–22:00 – Daniel Meister

22:00–23:00 – Cesar Merveille

Jazz by the River – Strada Libertății:

18:00 – DJ Set

19:30 – Marquis Collective

21:00 – Trompetre solo

Scena din Parcul 1 Decembrie:

16:00–17:30 – Gojdiștii au talent

17:30 – Flashmob Torja Dance Academy

17:40 – Ansamblul Aușeana

19:00 – Ansamblul de copii Ardealul

19:30 – Anastasia Irimie

20:00 – Corina Szatmari și Zbiciu Jr.

21:00 – Maria și Mihai Nemeș

Fântâna Muzicală va avea reprezentații între 18:00 și 21:00, cu secvențe programate la 18:30, 19:30 și 20:30. În parc vor mai avea loc activități sportive și un atelier de pictură pe asfalt.

La Amfiteatrul Independenței sunt programate „Profu’ Zăpăcit”, de la 16:00, „MagicAventura”, de la 17:00, și Fanfara Musikverein Boll, de la 18:00. Piațeta Independenței găzduiește, între altele, DIGI Play Area, ateliere de quilling, pictură pe sticlă, pictură pe față, jocuri gigant și activități cu lut. În Lunca Crișului Repede, între 18:00 și 20:00, este programată experiența „Vâslim Oradea FestiFall”.

Artiștii stradali apar de la 17:30, când Sirens of the Sky pornește pe traseul Piața Ferdinand – Piața Unirii – Vasile Alecsandri – Parcul 1 Decembrie. Medialuna este programată de la 18:30, iar seara Sirens of the Sky și Medialuna vor reveni în centrul orașului. Piano Sky poate fi urmărit în Piața Unirii între 20:00–20:40 și 21:40–22:20. OradeaOnline.ro

Printre evenimentele partenere de vineri se numără workshopuri la Casa Darvas-La Roche, FestiFall Art Corner în Pasajul Madách, expoziția FAST în fostul cinematograf din Palatul Vulturul Negru, călătorii gratuite cu tramvaiul de epocă, o prelegere dedicată lui Constantin Brâncuși susținută de Doina Lemny, precum și concerte și spectacole la Filarmonica de Stat și Teatrul Regina Maria.

SÂMBĂTĂ, 10 OCTOMBRIE

Ziua începe încă de la ora 10:00 în Piața Unirii, cu atelierul Corner Autosiena, demonstrații sportive și parada de automobile istorice „Eleganța Epocii pe Roți”. Tururile ghidate gratuite sunt programate la 11:00 și 17:00, iar autobuzul turistic OTL va avea curse gratuite la 12:00 și 16:00, în limita locurilor disponibile.

Între 15:00 și 19:00 vor funcționa atelierele ISU și IPJ Bihor, de la 16:00 sunt programate demonstrații de box, iar la 17:30 pornește „The Comeback”, un party în alergare prin centrul orașului.

Scena principală – Piața Unirii:

18:00 – Naty Loves Monday

19:00 – ASTEROIDE B612 – teatru aerian, El Teatro Que Vuela

20:00 – Mira

21:00 – Andrei Bănuță

22:00 – Horia Brenciu Orchestra

La 22:50 este programat spectacolul de drone.

Live DJ Set – Piața Ferdinand:

14:00 – Exotica Radio

17:00 – Tonia

20:00 – Andreea Esca & Otravă

21:30 – Meda

22:00 – Doudou MD

Jazz by the River – Strada Libertății:

18:00 – DJ Set DUBASE

19:30 – Sorin Zlat Trio

21:00 – Vibrant Ensemble

Scena din Parcul 1 Decembrie:

14:00 – A.Ș.A.

14:30 – BeatHang și Visszhang – Liceul Teoretic Ady Endre

15:00 – Eminescu FestiFall

16:00 – Ansamblul de dansuri populare Don Orione

16:20 – Corul „Anima Nostra”

17:00 – Gioia Vox Art

18:00 – recitalul Liceului de Arte Oradea

18:40 – Charlotte

19:30 – Trio Eclipse și Ilinca Buțiu

20:30 – Stela Enache

21:30 – Gabriel Dorobanțu.

Fântâna Muzicală are din nou trei reprezentații, de la 18:30, 19:30 și 20:30. În timpul zilei vor funcționa ateliere și activități pentru copii atât în parc, cât și în Piațeta Independenței, iar Lunca Crișului Repede găzduiește plimbări cu barca, yoga, Pilates, activități de mișcare și ateliere în natură.

Sirens of the Sky și Medialuna vor circula din nou prin centrul orașului în mai multe reprize, începând de la 17:30. Piano Sky va putea fi urmărit în Parcul 1 Decembrie de la 20:00 și 21:00.

În programul partenerilor apar sâmbătă tururi foto cu Ovi D. Pop, FAST – Festival for Architecture Schools of Tomorrow, FestiFall Art Corner, workshopuri la Casa Darvas-La Roche, o prelegere de arhitectură la NOCA, călătorii cu tramvaiul de epocă și un concert Duo Minerva în Cetatea Oradea.

DUMINICĂ, 11 OCTOMBRIE

În ultima zi de festival, Corner Autosiena funcționează între 10:00 și 18:00, iar Palatul Primăriei poate fi vizitat în două tururi ghidate gratuite, la 11:00 și 17:00. Publicul va putea vedea Scara de Onoare, Sala Traian Moșoiu și Biroul Primarului.

Atelierele ISU și Poliției vor continua între 15:00 și 19:00, iar de la 16:00 sunt programate noi demonstrații de box.

Scena principală – Piața Unirii:

19:00 – Dafina

20:00 – Smiley

21:00 – Andra

22:00 – Asaf Avidan

Concertul lui Asaf Avidan este unul dintre principalele momente ale ediției. Potrivit organizatorilor, Oradea este prima oprire a turneului dedicat noului album „Unfurl”, artistul revenind pe scenă alături de o trupă completă.

La 22:50, FestiFall 2026 se încheie cu spectacolul de artificii.

Live DJ Set – Piața Ferdinand:

14:00–17:30 – Exotica Radio

17:30–20:00 – Bîrz

20:00–22:00 – Vlademir

22:00–23:00 – Golan – hybrid set

Jazz by the River – Strada Libertății:

18:00 – DJ Set George Staicu

19:30 – Daveform Quintet

21:00 – Lukács Márton Trio

Scena din Parcul 1 Decembrie:

13:00 – Asociația Culturală Classic Arts

14:00 – recitalul Liceului de Arte Oradea

15:15 – Liceul Teoretic German „Friedrich Schiller”

15:30 – „Vivere a colori” – Asociația Star Vivere

16:30 – Palatul Copiilor Oradea și Cluburile Copiilor din Bihor

18:30 – piesa „Je veux avoir la paix”

19:00 – DJ Piști Varga

20:00 – DJ Sorin Lupașcu.

În Parcul 1 Decembrie continuă activitățile pentru copii și atelierul de pictură pe asfalt, iar Fântâna Muzicală are reprezentații la 18:30, 19:30 și 20:30. Amfiteatrul Independenței găzduiește ateliere, teatru pentru copii, Corul Seniorilor, „Matemagia”, tango și un concert Oktoberfest al Fanfarei Musikverein Boll. În Lunca Crișului Repede vor fi activități cercetășești, plimbări cu barca, ateliere în natură, Pilates, yoga și sesiunea „Vâslim Oradea FestiFall”.

Sirens of the Sky și Medialuna vor avea mai multe apariții itinerante între 17:30 și 21:30, pe trasee care leagă Piața Ferdinand, Piața Unirii, strada Vasile Alecsandri, Pasajul Vulturul Negru și Parcul 1 Decembrie.

Duminică, mai multe obiective culturale vor putea fi vizitate gratuit. În program apar Templul Francmasoneriei, Casa Darvas-La Roche, Sinagoga Neologă Sion, Muzeul Istoriei Evreilor, Turnul Primăriei și NOCA, alături de expozițiile Muzeului Țării Crișurilor. Sunt programate și tururi ghidate, călătorii cu tramvaiul de epocă și spectacolul nonverbal „Le Schmurz”, la Teatrul Szigligeti.

Pe tot parcursul festivalului, proiectul „FestiFall în tot orașul” extinde evenimentul în restaurante, cafenele, hoteluri și alte spații HoReCa, care au pregătit meniuri, oferte și experiențe speciale pentru weekend. Harta zonelor FestiFall și eventualele actualizări ale programului sunt publicate pe site-ul oficial al festivalului.

Accesul la toate concertele desfășurate pe cele patru scene FestiFall este gratuit.

Oradea FestiFall 2026 este organizat de Asociația pentru Promovarea Turismului din Oradea și Regiune – Visit Oradea, cu sprijinul Primăriei Municipiului Oradea. Partener oficial este Banca Transilvania, partener principal DIGI, iar între partenerii instituționali se află Filarmonica de Stat Oradea, Teatrul Regina Maria, Szigligeti Színház, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea Heritage, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, IPJ Bihor și Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea.

The post Asaf Avidan la Oradea FestiFall 2026. Programul celor trei zile, de la concerte la drone și artificii appeared first on OradeaPress.

Europa nu mai discută despre amenințarea hibridă rusă doar în termeni ipotetici. NATO include între acțiunile ostile atribuite Rusiei sabotajul infrastructurii critice, atacurile cibernetice, interferențele electronice, operațiunile de influență și dezinformare, instrumentalizarea migrației și alte forme de coerciție.

Datele adunate de Center for Strategic and International Studies (CSIS), unul dintre cele mai importante think tank-uri americane în domeniul securității, indicau deja o accelerare puternică: de la trei atacuri rusești identificate în Europa în 2022 la 12 în 2023 și 34 în 2024. Transporturile, infrastructura critică, instituțiile publice și industria s-au aflat printre țintele predilecte.

Asta nu înseamnă că fiecare cablu rupt, incendiu sau dronă suspectă din Europa poate fi atribuită automat Kremlinului. Dimpotrivă, dificultatea atribuirii este una dintre caracteristicile esențiale ale acestui tip de confruntare: atacatorul încearcă să producă efecte păstrând suficientă ambiguitate pentru a complica răspunsul adversarului.

Miza lui Putin: Europa să obosească înaintea Rusiei

De aici pornește analiza publicată pe 24 septembrie de Hanna Notte, directoarea programului Eurasia al James Martin Center for Nonproliferation Studies și cercetătoare afiliată CSIS și Kennan Institute, în Statele Unite. Textul său, Putin’s Campaign Against Europe, a apărut în Comment is Freed, newsletterul profesorului britanic Lawrence Freedman, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști occidentali în strategie militară.

Notte dezvoltă o idee aflată și în centrul recentei sale cărți, We Shall Outlast Them. După eșecul speranței într-o victorie rapidă în Ucraina, Rusia s-a adaptat unui război lung. A găsit rute comerciale alternative, și-a reorganizat economia, a dezvoltat cooperarea militară cu Iranul și Coreea de Nord și beneficiază în continuare de relația economică cu China.

În această strategie de uzură, Europa devine crucială. Dacă Moscova nu poate opri direct sprijinul pentru Ucraina, poate încerca să-i crească permanent costul – economic, logistic, politic și psihologic. Sabotarea unei infrastructuri de transport, intimidarea unei companii din industria de apărare sau perturbarea logisticii militare nu mai apar astfel drept incidente independente, ci drept părți ale aceleiași încercări de a uza coaliția care sprijină Kievul.

Seth G. Jones, specialist american în război neregulat și președinte al Defense and Security Department la CSIS, ajunge prin analiza datelor la o concluzie apropiată. În studiul Russia’s Shadow War Against the West, Jones descrie o campanie organizată de sabotaj și subversiune, în care serviciul rus de informații militare GRU joacă un rol important, direct sau prin intermediari recrutați.

O nuanță importantă este adusă de Emily Ferris, specialistă britanică în Rusia și Senior Associate Fellow la Royal United Services Institute (RUSI), din Londra. Pentru Ferris, Moscova nu doar atacă anumite obiective, ci testează permanent limitele adversarului: identifică vulnerabilități, încearcă tactici diferite și observă reacția NATO înainte de următorul pas. Absența unor consecințe clar previzibile îi lasă Kremlinului spațiu pentru asumarea unor riscuri tot mai mari.

Este o logică apropiată de ceea ce strategii numesc salami slicing: nu treci de la pace direct la atacarea militară a NATO. Avansezi prin acțiuni suficient de mici încât fiecare, privită separat, să pară insuficientă pentru a justifica o ripostă majoră.

Există însă o distincție esențială. Intensificarea operațiunilor hibride nu demonstrează că Rusia a decis să invadeze un stat NATO. Notte însăși separă cele două scenarii. Moscova poate considera confruntarea sub prag extrem de utilă tocmai pentru că un război convențional cu NATO ar presupune riscuri incomparabil mai mari.

De la apărare la „descurajarea proactivă”

Răspunsul occidental s-a bazat în mare măsură pe ceea ce teoria strategică numește „deterrence by denial” – descurajare prin negare: protejezi mai bine aeroporturile, cablurile, căile ferate și rețelele informatice, astfel încât atacurile să aibă șanse cât mai mici de succes.

Problema este asimetria. Atacatorul își poate alege ținta și momentul. Apărătorul trebuie să protejeze mii de kilometri de infrastructură, porturi, aeroporturi, fabrici și sisteme informatice. Dacă după fiecare atac răspunsul este doar „vom apăra mai bine următoarea țintă”, inițiativa rămâne la atacator.

Alexander Klimburg, expert austriac în securitate cibernetică și Senior Associate la CSIS, merge de aceea mai departe. În raportul Enter Europe’s Cyber Deterrence, publicat la Washington în martie 2026, el susține că Europa se află deja într-o zonă gri între pace și război și introduce distincția dintre deterrence și compellence. Prima încearcă să-l convingă pe adversar să nu înceapă o acțiune; cea de-a doua încearcă să-l determine să înceteze o acțiune pe care deja o desfășoară.

Dacă accepți premisa că ofensiva hibridă rusă este deja în desfășurare, diferența devine fundamentală: Europa nu mai încearcă doar să prevină următorul atac, ci să crească suficient costurile încât Moscova să reducă o campanie existentă.

De aici vine și controversata idee a „descurajării proactive”. Ea a intrat în centrul dezbaterii după ce amiralul italian Giuseppe Cavo Dragone, președintele Comitetului Militar al NATO, a vorbit despre posibilitatea ca Alianța să devină mai „agresivă sau proactivă” împotriva războiului hibrid, inclusiv prin utilizarea capacităților cibernetice. Dragone a ridicat chiar întrebarea dacă, în anumite circumstanțe, o acțiune preventivă poate fi considerată defensivă, recunoscând însă dificultățile juridice și politice enorme ale unei asemenea abordări.

Nu este vorba despre o doctrină NATO care autorizează atacuri preventive. „Proactiv” poate însemna destructurarea unei rețele de agenți înainte să execute sabotajul, blocarea infrastructurii digitale folosite pentru pregătirea atacurilor, măsuri împotriva navelor implicate în activități ostile sau operațiuni cibernetice disruptive.

Schimbarea de logică este însă importantă: nu mai aștepți obligatoriu ca adversarul să lovească pentru a-i afecta capacitatea de a lovi.

Cum descurajezi fără să provoci războiul pe care vrei să-l eviți?

Aici apare partea cea mai dificilă a întregii ecuații. Kadri Liik, analistă estoniană și Visiting Scholar la Carnegie Europe, și Nathalie Tocci, politolog italian și profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, au discutat exact această dilemă pe 16 septembrie 2026, în podcastul Carnegie Europe Is Russia Already at War with Europe?. Întrebarea lor nu mai este doar dacă Rusia desfășoară asemenea operațiuni, ci dacă Europa o descurajează suficient și cât de departe poate merge în ripostă fără să provoace o escaladare pe care nu o mai poate controla.

Pentru că fiecare pas spre o descurajare mai activă creează o problemă nouă.

Dacă doar te aperi, adversarul păstrează inițiativa. Dacă ripostezi, trebuie să demonstrezi cine te-a atacat. Dacă acționezi înaintea atacului, trebuie să ai suficiente dovezi că acesta era într-adevăr pregătit. Iar dacă începi să lovești infrastructura utilizată de adversar, apare problema momentului în care Moscova va considera contramăsura occidentală drept un atac care justifică propria escaladare.

De aici rezultă paradoxul actualei confruntări. Un răspuns european prea slab poate convinge Kremlinul că poate continua să înainteze sub pragul Articolului 5. Un răspuns prea agresiv poate face descurajarea mai credibilă, dar poate împinge cele două părți spre pragul pe care încearcă tocmai să nu-l depășească.

Poate că aceasta este și principala provocare strategică pe care o descrie Hanna Notte. Întrebarea nu mai este doar dacă Rusia va ataca vreodată NATO în sensul clasic al termenului. Este câtă agresiune poate avea loc între Rusia și Europa fără ca niciuna dintre părți să considere că războiul a început – și dacă tocmai această ambiguitate poate produce, într-o zi, războiul pe care ambele încearcă să-l evite.

Foto: IA

The post Rusia testează limitele Europei. Cât de departe poate merge războiul din umbră al Kremlinului? appeared first on OradeaPress.

Evenimentul aduce cercetarea mai aproape de public și oferă acces la laboratoare, centre de cercetare, demonstrații și tehnologii care, în mod obișnuit, nu sunt la îndemâna vizitatorilor. Programul începe la ora 13:00, cu acces gratuit la muzeele partenere, continuă în laboratoarele Universității din Oradea și se mută, între 17:00 și 22:00, la Sala Polivalentă din campusul central al Universității. Aici, vizitatorii vor putea discuta direct cu cercetători și cadre universitare, vor putea vedea proiecte și echipamente și vor putea afla cum sunt folosite cercetarea și noile tehnologii în domenii dintre cele mai diverse.

OradeaPress este partener media al evenimentului „Noaptea Cercetătorilor Europeni – Universitatea din Oradea 2026”.

De la nanotehnologie și roboți la medicină dentară și automobile

Unul dintre punctele importante ale serii începe la ora 18:30, din fața Sălii Polivalente. De aici va porni un tur al laboratoarelor și centrelor de cercetare ale Universității din Oradea. La SMARTMAT, participanții vor putea vedea echipamente folosite în cercetarea materialelor avansate, printre care un microscop cu forță atomică (AFM) și un nanoindenter, instrumente care permit analiza materialelor la scară nanometrică.

Turul va continua la Centrul de Cercetare pentru Performanță Umană (CCPU), unde sunt evaluați indicatori legați de sănătate, și la Centrul de Transfer Tehnologic (CTT), ale cărui laboratoare includ tehnologii din mecatronică, industria 4.0, Internet of Things, robotică și prototipare. La INTELBUILD ADVANCED & MECATRONICS vor putea fi văzute sisteme hidraulice și pneumatice, tehnologii KNX pentru clădiri inteligente, roboți mobili și sisteme de achiziție a datelor provenite de la senzori pe fibră optică.

Medicina este reprezentată prin DENTSIM, centrul dedicat simulării și tehnologiilor digitale în medicina dentară. Aici vor fi prezentate echipamente folosite pentru simularea clinică, dezvoltarea abilităților practice ale studenților și planificarea digitală a tratamentelor stomatologice. Pentru pasionații de automobile, Laboratorul de Autovehicule Rutiere va oferi explicații despre construcția karturilor de competiție, cutii de viteze, diferențiale, suspensii și motoare termice. Vizitatorii vor putea afla și cum se realizează diagnosticarea autovehiculelor sau reconstrucția accidentelor rutiere și vor putea vedea modul în care sunt asamblate și dezasamblate principalele componente mecanice.

Programul începe însă înainte de deschiderea expoziției din campus. Muzeul Țării Crișurilor, partener al Universității din Oradea, oferă acces gratuit în cadrul evenimentului la două dintre obiectivele sale. Între 13:00 și 15:00, publicul va putea vizita gratuit Muzeul Orașului Oradea, din Cetatea Oradea, iar între 15:00 și 17:00 vor putea fi vizitate gratuit expozițiile Muzeului Țării Crișurilor, de pe strada Armatei Române nr. 1A.

„Noaptea Cercetătorilor Europeni” este organizată anual, începând din 2005, și urmărește să apropie știința și cercetarea de publicul larg, într-o formulă interactivă, în care vizitatorii pot pune întrebări și îi pot întâlni direct pe oamenii care lucrează în spatele proiectelor. Partener al Universității din Oradea pentru ediția din acest an este și BRD Groupe Société Générale. Evenimentul are loc vineri, 25 septembrie 2026, iar accesul publicului la activitățile anunțate este gratuit.

The post Noaptea Cercetătorilor Europeni revine la Oradea. Laboratoare deschise, tehnologii și știință pentru public appeared first on OradeaPress.

În dimineața de 11 septembrie 2001, Timothy Snyder era un tânăr profesor la Yale. Se întorsese din New York la New Haven când a aflat că avioane deturnate loviseră World Trade Center și Pentagonul. Nu și-a anulat cursul. A intrat în sală și le-a vorbit studenților despre provocare. Un sfert de secol mai târziu, istoricul american se întoarce la aceeași idee în eseul „Helping the Terrorists to Win” – „Ajutându-i pe teroriști să câștige”, publicat pe 10 septembrie.

De această dată scrie dintr-un subsol din Harkov, în Ucraina, în timp ce sirenele de raid aerian sunau pentru a treia oară în acea noapte. Eseul este datat oficial 10 septembrie 2026. Ideea de la care pornește Snyder este simplă și tocmai de aceea tulburătoare: scopul terorismului nu se termină odată cu explozia. Victimele sunt începutul. Adevărata miză este ceea ce va face după aceea cel atacat.

Când adversarul te face să lupți împotriva ta

Teroristul este aproape întotdeauna mult mai slab decât statul pe care îl atacă. Nu poate învinge militar Statele Unite. Poate însă provoca suficientă frică, furie și dezorientare încât o putere incomparabil mai mare să înceapă să ia singură decizii împotriva propriilor interese. Așa privește Snyder ultimii 25 de ani. Al-Qaeda a ucis aproape 3.000 de oameni la 11 septembrie 2001. Statele Unite au răspuns printr-o transformare profundă a aparatului de securitate, două războaie și, în 2003, prin invadarea Irakului. Numai că Irakul nu organizase atentatele. Raportul Comisiei 9/11 avea să constate că, deși existaseră contacte între oficiali irakieni și oameni ai lui Osama bin Laden, nu au fost găsite dovezi că acestea s-ar fi transformat într-o relație operațională de colaborare și nici că Irakul ar fi cooperat cu al-Qaeda pentru atacuri împotriva Statelor Unite. Pentru Snyder, aici trebuie căutată una dintre marile victorii ale teroriștilor. O organizație incomparabil mai slabă a provocat cea mai puternică țară a lumii să intre într-un război care a costat enorm, a destabilizat Orientul Mijlociu, a compromis credibilitatea internațională a Washingtonului și a contribuit la neîncrederea americanilor în propriile instituții. America a făcut singură o parte din ceea ce adversarii ei nu ar fi avut niciodată puterea să-i facă.

Snyder leagă apoi Irakul de ceea ce vede și aude în timp ce scrie în Ucraina. Legătura trebuie însă înțeleasă corect. Invazia americană a Irakului nu l-a determinat pe Vladimir Putin să invadeze Ucraina. Rusia este responsabilă pentru propriul război, iar Putin pentru decizia de a-l începe. Dar Irakul i-a oferit Kremlinului un precedent propagandistic extrem de util: dacă Statele Unite au putut invada o țară folosind argumente false sau exagerate, cu ce autoritate mai pretinde Washingtonul că Moscova trebuie să respecte regulile internaționale? Snyder povestește că a fost confruntat chiar el cu această întrebare după ocuparea Crimeei în 2014.

Răspunsul său a fost simplu: invadarea Irakului a fost greșită, iar invadarea Ucrainei este greșită. O încălcare a regulilor nu o legitimează pe următoarea. Efectul Irakului a mers însă mai adânc. În 2002 și 2003, administrația americană folosise informații false și evaluări exagerate pentru a construi cazul războiului. În 2021 și la începutul lui 2022, serviciile americane avertizau că Rusia se pregătește să invadeze Ucraina. De această dată aveau dreptate. Dar avertismentele au fost întâmpinate cu mult scepticism. După două decenii, nota de plată pentru credibilitatea pierdută în Irak nu fusese încă achitată.

În noaptea în care își scrie eseul, Snyder se află sub pământ la Harkov, în timp ce Rusia atacă orașele ucrainene cu drone și rachete. De aici face legătura cu actualul război american împotriva Iranului. Conflictul a început în februarie 2026 și consumă resurse militare, produce tensiuni politice și economice și este comparat tot mai des în Statele Unite cu „războaiele fără sfârșit” care au urmat lui 11 septembrie. Reuters observa chiar în ajunul comemorării celor 25 de ani că războiul cu Iranul începe să evoce Afganistanul și Irakul: obiective schimbătoare, lipsa unei ieșiri clare și costuri politice tot mai mari. Prețurile energiei au urcat puternic, iar conflictul a devenit una dintre vulnerabilitățile republicanilor înaintea alegerilor pentru Congres din 3 noiembrie. Petrolul american a sărit la peste 100 de dolari barilul, iar prețurile carburanților au accentuat presiunile economice asupra alegătorilor. Trump spune că nu regretă războiul, în ciuda costului electoral, și prezice că acesta se va încheia imediat după scrutinul din noiembrie. În același timp, susține că Iranul încearcă să influențeze alegerile. În acest punct, eseul lui Snyder trece de la istorie la avertisment și devine mult mai incomod.

Speră Trump la un al doilea 9/11?

Snyder se întreabă de ce ar continua Trump un război nepopular, cu alegerile atât de aproape, într-un moment în care pierderea controlului asupra Congresului i-ar limita considerabil libertatea de acțiune. Și formulează una dintre cele mai grave ipoteze care pot fi formulate despre un președinte american: „O posibilitate este că speră la un al doilea 9/11. Scenariul său este că atacurile americane ar putea determina Iranul sau actori asociați acestuia să comită un atentat major pe teritoriul Statelor Unite. Panica rezultată ar putea fi apoi folosită pentru mobilizarea aparatului de securitate, desfășurarea unor forțe suplimentare în orașe și încercări de perturbare a procesului electoral. Snyder ia în calcul inclusiv posibilitatea ca administrația să atribuie Iranului un incident a cărui origine ar fi alta.

Snyder nu prezintă dovezi că Donald Trump pregătește un atentat și nici că există un plan secret pentru anularea alegerilor. Este un scenariu de risc construit pe comportamentul politic anterior al președintelui și pe modul în care crizele au fost exploatate de-a lungul istoriei. În plus, Trump nu are puterea legală de a decide singur că alegerile federale nu mai au loc. Congressional Research Service arată că nici Constituția, nici legislația federală nu oferă președintelui autoritatea de a schimba unilateral data alegerilor, nici măcar în timpul unei urgențe naționale. Legea este însă doar una dintre barierele care contează. O alta este reacția societății atunci când apare frica.

Frica, dușmanul și tentația puterii

Mecanismul politic asupra căruia avertizează Snyder este mult mai vechi decât Trump. Frica îi face pe oameni să caute protecție, ordine și certitudine. În psihologia politică există conceptul de „rally ’round the flag”: în fața unei amenințări externe spectaculoase, sprijinul pentru conducător și pentru instituțiile statului poate crește brusc. Cercetările realizate după atentatele din 2001 au confirmat acest efect, iar un studiu asupra raportului dintre securitate și libertăți civile a constatat că, pe măsură ce sentimentul de amenințare creștea, sprijinul americanilor pentru libertățile civile scădea. Pentru un lider politic, dușmanul poate deveni astfel o resursă. Nu este obligatoriu ca amenințarea să fie inventată. Poate fi reală și exagerată, îndepărtată și prezentată drept iminentă sau poate fi transformată dintr-o problemă administrabilă într-o luptă pentru însăși supraviețuirea națiunii. Politologia folosește termenul de securitizare pentru acest proces: o problemă este scoasă din zona dezbaterii politice obișnuite și prezentată drept amenințare existențială. Odată acceptată această premisă, măsurile care ieri păreau excesive pot deveni, în ochii publicului, necesare.

Viktor Orbán a folosit ani la rând această logică în jurul imigrației. Ungaria s-a aflat într-adevăr pe una dintre principalele rute ale crizei migratorii din 2015, iar tranzitul de atunci a fost real și masiv. Dar discursul despre amenințarea permanentă a imigrației a continuat mult după prăbușirea fluxului efectiv. În 2024, Ungaria și Slovacia aveau cele mai mici rate de noi solicitanți de azil din Uniunea Europeană: rotunjit, zero la mia de locuitori. Cu toate acestea, cercetările asupra comunicării guvernului Orbán arată persistența încadrării migrației ca amenințare la adresa securității, culturii și identității naționale. Un paradox asemănător apare în Germania.

La alegerile regionale din 6 septembrie 2026, AfD a obținut aproape 44% din voturi în Saxonia-Anhalt, cel mai important rezultat regional din istoria partidului. Imigrația și teama de schimbarea socială sunt elemente centrale ale mesajului formațiunii. Numai că Saxonia-Anhalt nu este unul dintre landurile cu cea mai mare populație străină. La sfârșitul lui 2024, străinii reprezentau 7,6% din populația landului, față de 14,8% la nivelul întregii Germanii. Asta nu înseamnă că succesul AfD poate fi explicat numai prin imigrație. Estul Germaniei are probleme economice, depopulare, nemulțumire față de guvernul federal și particularități istorice importante. Arată însă ceva esențial pentru mecanismul fricii: puterea politică a unei amenințări nu trebuie să fie proporțională cu prezența ei fizică. În forma sa obișnuită, această tehnică poate câștiga alegeri. În formele sale extreme, istoria arată că liderii au mers mult mai departe.

În august 1939, SS-ul nazist a înscenat un atac „polonez” asupra postului german de radio de la Gleiwitz. A doua zi, Hitler prezenta invadarea Poloniei drept un răspuns la agresiunile poloneze. Atacul fusese fabricat. Războiul pe care trebuia să-l justifice era real. În august 1964, administrația Lyndon Johnson a prezentat Congresului drept agresiune un al doilea atac nord-vietnamez asupra navelor americane în Golful Tonkin. Analizele declasificate ulterior au concluzionat că acel al doilea atac nu avusese loc. Evenimentul a contribuit însă decisiv la adoptarea Rezoluției Golfului Tonkin, baza politică pentru escaladarea masivă a implicării americane în Vietnam.

Iar unul dintre cele mai controversate cazuri moderne este Rusia anului 1999. Exploziile unor blocuri de locuințe au ucis sute de oameni, au provocat panică și au contribuit la atmosfera în care a început al doilea război din Cecenia. Vladimir Putin, numit prim-ministru cu doar câteva săptămâni înainte, și-a construit rapid imaginea liderului hotărât să distrugă terorismul și a ajuns președinte câteva luni mai târziu. Apoi a venit episodul de la Riazan. În subsolul unui bloc au fost descoperiți trei saci și un dispozitiv de detonare, iar locatarii au fost evacuați. După apariția legăturilor cu FSB, serviciul rus de securitate a declarat că totul fusese un exercițiu și că sacii conțineau zahăr. Investigații independente și foști oficiali ruși au suspectat ulterior implicarea serviciilor în atentatele din 1999. Această acuzație nu a fost demonstrată definitiv, iar o analiză prezentată de Wilson Center subliniază exact această diferență: cazul nu dovedește implicarea FSB, dar ridică întrebări serioase privind episodul de la Riazan și comportamentul ulterior al autorităților.

Gleiwitz, Golful Tonkin și Rusia anului 1999 nu sunt cazuri identice și ar fi greșit să fie prezentate astfel. Primul este o provocare înscenată dovedită. În al doilea, un atac care nu avusese loc a fost prezentat public drept fapt. În al treilea, suspiciunea privind implicarea statului rămâne nedovedită. Dar mecanismul politic care le face relevante este același: mai întâi apare dușmanul, apoi frica, apoi conducătorul care promite protecție. Iar, în numele protecției, limite pe care societatea nu le-ar accepta în vremuri normale încep să devină negociabile. Aici se află adevărata miză a avertismentului lui Snyder. Nu doar în întrebarea dacă Trump ar fi capabil să exploateze un atentat, ci în ceea ce ar putea fi convinsă o societate speriată să accepte după un asemenea atentat.

Trump și precedentul din 6 ianuarie

Există apoi o problemă specifică lui Donald Trump: în cazul lui nu trebuie să ne imaginăm de la zero cum ar reacționa dacă pierderea puterii ar deveni iminentă. Există deja anul 2020. Raportul final al Comisiei speciale a Camerei Reprezentanților care a investigat 6 ianuarie consemnează că Trump fusese informat de propriii consilieri, de experții campaniei sale și de Departamentul Justiției că acuzațiile sale majore privind fraudarea alegerilor erau false. Știa că pierduse aproape toate contestațiile judiciare relevante. Cu toate acestea, a continuat eforturile de schimbare a rezultatului.

Raportul descrie presiunile asupra oficialilor statali pentru găsirea sau modificarea voturilor, tentativa de folosire a Departamentului Justiției pentru a susține afirmații nefondate, presiunile asupra vicepreședintelui Mike Pence și efortul de creare și transmitere a unor liste false de electori care ar fi putut fi folosite pentru blocarea sau întârzierea certificării rezultatului. După revenirea la Casa Albă, Trump a transmis și un mesaj puternic despre felul în care privește acele evenimente. Pe 20 ianuarie 2025, în prima zi a celui de-al doilea mandat, a acordat clemență pentru aproximativ 1.500 de inculpați în dosarele legate de 6 ianuarie, inclusiv unor lideri ai Proud Boys și Oath Keepers.

Aceste fapte nu demonstrează că Trump dorește un atac terorist. Demonstrează însă ceva relevant pentru evaluarea scenariului lui Snyder: existența unei norme, a unei proceduri sau chiar a unei limite legale nu garantează, în cazul lui Trump, că acesta nu va încerca să o depășească atunci când puterea sa este în joc. În același tablou intră și relația sa neobișnuit de caldă cu Vladimir Putin. Chiar și după invazia Ucrainei și izolarea internațională a liderului rus, Trump a continuat să vorbească despre relația lor în termeni pozitivi. Summitul din Alaska din 2025 a fost marcat de gesturi și declarații cordiale, fără ca Putin să facă însă concesiile majore pe care Washingtonul le căuta în privința Ucrainei. Pentru analiza de față, nu este nevoie să-i atribuim lui Trump un diagnostic psihiatric și nici să ghicim ce se află în mintea lui. Comportamentul documentat este mai important decât diagnosticul.

Lecția celor 25 de ani

Aceasta este, până la urmă, partea cea mai puternică a textului lui Snyder, nu predicția că va exista un nou atentat și nici presupunerea că știe ce va face Trump ci avertismentul asupra provocării. Astăzi, la exact 25 de ani de la 11 septembrie 2001, Statele Unite se află din nou într-un război în Orientul Mijlociu, în timp ce se apropie de alegeri cu miză uriașă și sunt conduse de un președinte care a încercat deja o dată să împiedice transferul normal al puterii după pierderea unui scrutin. În aceste condiții, scenariul lui Snyder poate fi contestat, dar nu poate fi respins doar cu argumentul că „așa ceva nu se poate întâmpla”. Istoria arată că se poate. Istoria terorismului arată că atacatorul nu trebuie neapărat să cucerească teritoriul adversarului. Uneori este suficient să-l determine să renunțe singur la propriile principii. Asta s-a întâmplat în diferite grade după 11 septembrie: frica a schimbat politica americană, a extins puterea aparatului de securitate și a contribuit la legitimarea unor decizii pe care o societate netraumatizată poate că le-ar fi judecat altfel. De aceea, răspunsul pe care Snyder îl oferă astăzi este aproape identic cu cel pe care spune că l-a dat studenților săi în septembrie 2001. Nu putem împiedica orice lucru îngrozitor să se întâmple. Putem însă decide ce facem după aceea. Iar libertatea începe tocmai acolo: cu felul în care alegem să răspundem.

The post Un nou 9/11 și tentația puterii absolute. Avertismentul lui Timothy Snyder despre Trump și democrația americană appeared first on OradeaPress.

Ajuns la ediția a X-a, FITO reunește cea de-a XXVIII-a ediție a Festivalului de Teatru Scurt și cea de-a VI-a ediție a Festivalului de Teatru pentru Copii Arcadia. Peste 100 de producții s-au înscris în urma apelului lansat în luna mai, din care au fost alese spectacole ale teatrelor publice și independente, ale școlilor de teatru, dar și producții internaționale.

Selecția principală a fost realizată de Victoria Balint, Bobi Pricop și Raluca Rădulescu, iar programul Festivalului Arcadia a fost alcătuit de Andreea Costea.

Pentru public, însă, cel mai important rămâne programul. FITO se întinde pe 11 zile, cu spectacole programate la Sala Mare, Sala Transilvania și Sala Arcadia, iar în ultimul weekend teatrul iese și în Piața Regele Ferdinand.

Programul FITO 2026, zi cu zi

Joi, 10 septembrie

19:00, Sala Mare – „Oglinda spartă”

Festivalul se deschide cu producția Teatrului Regina Maria, după Arthur Miller, într-un scenariu de Roman Doljanski și în regia lui Timofei Kuliabin. O dramă psihologică despre vindecare, traumă, familie și limitele dintre ajutor și manipulare. Spectacolul este recomandat publicului de peste 18 ani.

Vineri, 11 septembrie

17:00, Sala Transilvania – „Happiness Hunters”

Spectacol de teatru fizic și dans al Teatrului Szigligeti Oradea, în regia lui Györfi Csaba. O producție intensă despre oameni prinși între propriile dependențe, fragilitate și nevoia aproape obsesivă de a găsi fericirea. Durata este de 80 de minute, iar spectacolul este recomandat publicului 18+.

20:00, Sala Mare – „Club 27”

Cătălina Mihai semnează textul, iar Alex Bogdan regia producției Teatrului Metropolis București. Janis își pregătește singură aniversarea într-un bar imaginar, până când reapare un prieten din copilărie pe care nu l-a mai văzut de nouă ani. Un spectacol despre prietenie, iubire, dor și urmele pe care trecutul le lasă în oameni.

Sâmbătă, 12 septembrie

17:00, Sala Transilvania – „Yerma”

Producția companiei Proyecto (Puerperio), din Santiago de Chile, pornește de la universul celebrei „Yerma” a lui Federico García Lorca și aduce în prim-plan experiențele unor femei confruntate cu infertilitatea, dorința de a deveni mame și pierderea. Spectacolul durează 60 de minute și este recomandat publicului 14+.

18:00, Sala Arcadia – „Abuzarea scenei”

Producție a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, în regia lui Andrei Han, Alexandru Ceban și Ioana Dajbog. Spectacolul pune sub semnul întrebării sinceritatea teatrului și relația dintre artist, mesajul politic și public.

20:00, Sala Mare – „Oxigen”

Textul lui Ivan Vîrîpaev ajunge pe scenă într-o producție a Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe, regizată de Pálffy Tibor. Un spectacol-concert construit din muzică, imagine și dialog, în jurul iubirii, violenței și contradicțiilor unei generații care încearcă să respire într-o lume sufocantă.

Duminică, 13 septembrie

17:00, Sala Transilvania – „Cântece de speriat frica”

Ada Milea transformă idei și fragmente din universul Hertei Müller într-un spectacol-concert al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Dictatura, exilul și frica sunt trecute prin filtrul muzical inconfundabil al artistei, fără ca spectacolul să piardă din vedere speranța.

19:00, Sala Arcadia – „Dreamin’”

O adaptare liberă semnată de Carla Oncescu după scenariul filmului „California Dreamin’”, de Cristian Nemescu și Tudor Voican, realizată la UNATC București. La aproape două decenii de la filmul lui Nemescu, spectacolul revine la teme precum stagnarea, corupția, conflictul și fascinația față de lumea de dincolo de propria curte.

Luni, 14 septembrie

17:00, Sala Transilvania – „zeițe de categoria B”

Alexandra Felseghi și Andrei Măjeri construiesc un spectacol care trece dincolo de imaginea publică a actorului. Trei actrițe vorbesc despre carieră, viață personală, compromisuri, momente de cotitură și mecanismele uneori dure din spatele scenei.

18:00, Sala Arcadia – „Substanță vegetală verde-oliv cu miros înțepător”

Producția UNATC București și a Centrului de Teatru Educațional Replika pornește de la cazul unui consumator de cannabis pus față în față cu justiția, familia și stigmatul social. Spectacolul discută despre pedeapsă, moralitate și felul în care o decizie poate modifica radical viața unui tânăr.

19:00, Sala Mare – „Unchiul Vania”

Cristian Ban montează textul lui A.P. Cehov la Teatrul Regina Maria. O poveste despre oameni care încearcă să găsească sens, dragoste și speranță în mijlocul zilelor care seamănă una cu alta, spusă cu umor, melancolie și multă umanitate.

Marți, 15 septembrie

10:30, Sala Arcadia – „Don Quijote”

Festivalul de Teatru pentru Copii Arcadia începe cu producția Teatrului Arlechino Brașov. O aventură cu păpuși, umor și imaginație, care vorbește copiilor despre curaj, prietenie și despre visele pentru care merită uneori să lupți. Spectacol recomandat copiilor de peste 6 ani.

19:00, Sala Mare – „Deșteptarea”

Producția Teatrului Regina Maria, scrisă de Doru Vatavului și regizată de Bobi Pricop, urmărește povestea Amaliei, o adolescentă de 16 ani prinsă între presiunea performanței, nevoia de validare și violența mediului online. O imagine compromițătoare începe să circule, iar granița dintre real și fabricat devine tot mai greu de stabilit într-o lume a rețelelor sociale și a inteligenței artificiale.

Miercuri, 16 septembrie

10:30, Sala Arcadia – „Povestea lui Muck cel Mic”

Teatrul de Păpuși „Prichindel” din Alba Iulia propune o poveste despre diferența dintre aparențe și ceea ce valorează cu adevărat un om: inteligență, bunătate, compasiune și simțul dreptății. Recomandat copiilor de peste 4 ani.

17:00, Sala Transilvania – „Răscoala”

Alexa Băcanu revizitează romanul lui Liviu Rebreanu într-o producție Reactor de Creație și Experiment din Cluj-Napoca, regizată de Dragoș Alexandru Mușoiu. Inegalitatea, manipularea, neîncrederea în clasa politică și tensiunile sociale fac ca lumea din 1907 să pară, pe alocuri, neliniștitor de apropiată de prezent.

18:00, Sala Arcadia – „Luceafărul / Az esticsillag”

Trupa Lilliput a Teatrului Szigligeti propune un spectacol inspirat din poemul lui Mihai Eminescu. Dincolo de textul studiat la școală, rămâne povestea unei iubiri imposibile între două ființe care aparțin unor lumi diferite, despre alegeri, dorință și idealuri imposibil de atins. Recomandat publicului 10+.

Joi, 17 septembrie

10:30, Sala Arcadia – „Bucătăria familiei Balaur”

O producție a Teatrului Colibri Craiova, inspirată de poveștile Adinei Rosetti. Universul familiei Balaur este adus pe scena teatrului de animație într-o montare destinată copiilor de peste 3 ani.

17:00, Sala Transilvania – „Vanya”

Sorin Miron joacă singur opt personaje în versiunea contemporană a lui Simon Stephens după „Unchiul Vania”. Un one-man show despre iubire, nefericire, eșec și speranță, în care aceeași poveste cehoviană capătă o cu totul altă energie scenică.

20:00, Sala Mare – „Vicontele”

Teatrul Republican „Luceafărul” din Chișinău vine la Oradea cu textul lui Eugène Ionesco, în regia lui Slava Sambriș. Logica este suspendată, absurdul devine regulă, iar umorul și paradoxul împing personajele într-un univers în care orice se poate întâmpla.

Vineri, 18 septembrie

10:30, Sala Arcadia – „Petrică și Lupul”

Teatrul Municipal Baia Mare – Secția Păpuși transformă basmul simfonic al lui Serghei Prokofiev într-un spectacol vizual și de teatru de umbre. Petrică și prietenii lui pornesc în aventura din pădure, într-o poveste care îi învață pe copii cum poate fi învinsă frica.

17:00, Sala Transilvania – „Lose the North / Perdre le Nord”

Producția KatlZ din Riga, Letonia, combină teatrul de obiect cu improvizația muzicală live. Doi artiști plecați din țările lor încearcă să-și găsească repere într-un spațiu nou, într-o poveste despre migrație, limbă, pierdere și nevoia de a aparține undeva.

19:00, Sala Mare – „Mesia”

Textul lui Martin Sherman este montat de Andrei Măjeri la Teatrul Evreiesc de Stat din București. Acțiunea se desfășoară într-o comunitate evreiască a secolului al XVII-lea, unde promisiunea salvării se întâlnește cu tragedia, credința, fanatismul și speranța.

Sâmbătă, 19 septembrie

11:00, Sala Arcadia – „Capra cu trei iezi”

Teatrul pentru Copii și Tineret „Gulliver” Galați reinterpretează povestea lui Ion Creangă într-un spectacol-concert contemporan, cu muzică live, ritm și multă energie. Recomandat copiilor de peste 7 ani.

18:00, Sala Arcadia – „Poveste de pluș”

Un spectacol nonverbal creat special pentru copiii între 0 și 3 ani. Ursică, Rila și broscuța Oachi îi conduc pe cei mici printr-o poveste despre empatie, acceptare, iubire și prietenie.

19:00, Sala Transilvania – „Lucruri pe care le știu ca fiind adevărate”

Textul lui Andrew Bovell, montat de Vlad Bălan la Teatrul Regina Maria, privește din interior familia Price, aparent solidă, până când adevărurile nerostite încep să iasă la suprafață. Un spectacol despre părinți și copii, sacrificiu, așteptări și schimbările pe care nici măcar iubirea nu le poate opri.

21:30, Piața Regele Ferdinand I – „O2 [Oxigen]”

Compania portugheză PIA – Projectos de Intervenção Artística scoate teatrul din sală și îl aduce în mijlocul orașului. Personaje monumentale, mișcare, lumină și sunet construiesc imaginea unui viitor în care oxigenul a devenit un lux, într-un spectacol despre efectele unei modernizări scăpate de sub control. Accesul este gratuit.

Duminică, 20 septembrie

11:00, Sala Arcadia – „Dracula. Despre cum am devenit monstru”

Teatrul de Păpuși „Puck” din Cluj-Napoca pornește de la mitul lui Dracula pentru a vorbi copiilor despre frica de celălalt, prejudecăți, diversitate, empatie și integrare. Spectacolul, recomandat copiilor de peste 7 ani, a fost nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2026.

17:00, Sala Transilvania – „Showcase”

Cinci studenți la actorie își transformă experiențele, dificultățile și speranțele într-un fel de „talent show” despre viața de student la teatru. Producția Universității de Arte din Târgu Mureș este regizată de Cristian Ban. Intrarea este gratuită, pe bază de rezervare.

18:00, Sala Arcadia – „The Window / Fereastra”

Producția Teatrului pentru Copii și Tineret „Merlin” Timișoara este o meditație vizuală despre realitate și imaginație, speranță și iluzie. Doi pacienți împart aceeași cameră de spital, iar o fereastră devine poarta către o altă lume. Spectacolul a câștigat în 2026 Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru de animație/teatru pentru copii.

19:00, Sala Mare – „Metamorfoza”

Yuri Kordonsky montează la Teatrul Excelsior București unul dintre cele mai cunoscute texte ale lui Franz Kafka. Transformarea lui Gregor Samsa devine punctul de plecare pentru un spectacol despre alienare, fragilitate, familie și felul în care oamenii reacționează atunci când cel apropiat devine imposibil de recunoscut.

21:30, Piața Regele Ferdinand I – „O2 [Oxigen]”

Festivalul se încheie cu cea de-a doua reprezentație a spectacolului outdoor al companiei PIA din Portugalia. Accesul este gratuit.

Biletele pentru FITO 2026 pot fi achiziționate online prin pagina oficială a festivalului și platforma Poftim Cultura, precum și de la Agenția Teatrului Regina Maria. Agenția este deschisă luni între 14:00 și 18:00, marți și joi între 12:00 și 18:00, iar miercuri și vineri între 10:00 și 14:00. Pentru spectacolele de la Sala Mare, agenția se deschide și cu o oră înaintea reprezentației.

Festivalul Internațional de Teatru Oradea este organizat de Teatrul Regina Maria și finanțat de Consiliul Județean Bihor. Organizatorii recomandă verificarea programului înaintea fiecărui spectacol, deoarece pot apărea modificări.

The post FITO 2026 la Oradea. Programul complet al celor 11 zile de festival appeared first on OradeaPress.