Orasul Dej

2013-05-18T22:30:00.001+03:00

sss

Monumente

2010-10-26T18:54:00.002+03:00

Monumente de artă plastică

Alecu Russo (1819-1859) - operă a sculpturilor Mihai Barbu, este amplasată în Piaţa 22 Decembrie; a fost dezvelită la 17 noiembrie 1973. În timpul revoluţiei paşoptiste, Alecu Russo, în trecere prin Dej a fost arestat la 11 iunie 1848 şi întemniţat la închisoarea din Cluj. La percheziţie i-au fost găsite 90 de exemplare din celebra Proclamaţia, redactată în 1848 de Aron Pumnul.

Iuliu Hossu (1885-1970) - operă a sculptorului Vlad Prună. S-a născut în localitatea Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud. A studiat la Institutul Pontifical de Propagandă Fide din Roma. Doctor în filosofie şi teologie; Preot (1910); Episcop (1917); Cardinal (1969); membru de onoare al Academiei Române. Arestat în 1948. Domiciliu forţat. Înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Alexandru Papiu-Ilarian (1827-1877) - operă a sculptorului Horia Flămându. Este amplasat în parcul liceului care îi poartă numele. A fost dezvelit la 8 decembrie 1973. Marele revoluţionar paşoptist s-a născut la Bezded, lângă Dej.

Andrei Mureşanu (1816-1863) - operă a sculptorului Artur Vetro este amplasat în parcul Colegiului Naţional "Andrei Mureşanu". A fost dezvelit la 25 ianuarie 1970. Numele poetului revoluţionar Andrei Mureşanu a fost atribuit liceului din Dej în 1919, la reorganizarea învăţământului românesc, după Marea Unire şi l-a avut până în 1940. În 1970, liceul a reprimit numele patronului său, după o lungă perioadă, când a fost numit Liceul Industrial nr. 1.

Guilelm Sorban (1872-1923) - operă a sculptorului Vasile Rus-Batin; este amplasată în parcul oraşului şi a fost dezvelită la 26 iunie 1971. Guilelm Sorban a trăit la Dej între anii 1900-1923. A fost primul subprefect român al judeţului Solnoc-Dăbâca şi apoi prefect. Este autor al primelor lucrări de muzicologie din Ardeal şi de lucrări corale şi vocal-instrumentale. Este înmormântat la Dej, în cimitirul din Dealul Florilor, unde se află amplasat şi un bust al compozitorului.

Mihai Eminescu (1850-1889) - operă a sculptorului Ion Lucian Murnu; este amplasată în Cartierul 1 Mai. A fost dezvelită la 14 ianuarie 1993. În drumul său spre Blaj, în 1866, Mihai Eminescu s-a oprit la Dej, de unde îi scria lui Iosif Vulcan de la revista Familia din Oradea.

George Coşbuc (1866-1918) - operă a sculptorului Ion Lucian Murnu, se află în faţa Casei Municipale de Cultură. A fost dezvelită la 5 noiembrie 1993, data de la care instituţia poartă numele marelui poet. George Coşbuc a vizitat Dejul în 1912, cu ocazia serbărilor ASTREI dejene.

Monumentul leu - este situat pe strada Ţibleşului de pe Dealul Cocoşului. Pe un soclu din piatră se află un leu sculptat în piatră, reprezentat cu capul culcat pe labele din faţă. A fost dezvelit la 2 iulie 1889 în memoria celor căzuţi în timpul bătăliei din 24 noiembrie 1848, dusă pe teritoriul oraşului, în timpul revoluţiei paşoptiste.

Monumentul Marii Uniri - grup statuar din bronz, a fost realizat de sculptorul clujean Alexandru Lupu. Se află în Piaţa Bobâlna, reprezentând trei dintre corifeii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918: dr. Teodor Mihali, dr. Alexandru Vaida-Voevod, dr. Stefan Cicio-Pop. A fost inaugurat la 30 noiembrie 1995, devenind unul dintre simbolurile heraldice ale stemei actuale ale municipiului Dej.

Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial - este amplasat în Cimitirul Eroilor din Dealul Florilor. Are forma unei cruci de piatră, fixată pe latura unei platforme dreptunghiulare. Pe axa centrală este sculptată o spadă străpungând un balaur, iar pe braţe sunt reprezentaţi laurii care simbolizează victoria. Pe platformă este aşezată o coroană din metal, iar la baza crucii se află o placă cu inscripţia "Eternă glorie şi pioasă recunoştinţă eroilor libertăţii şi reîntregirii României".

Monumentul Eroilor din Al Doilea Război Mondial - este amplasat pe latura dreaptă a cimitirului din Dealul Florilor, la capătul unei alei în terase, cu trepte din piatră, pe o platformă unde a fost ridicat un postament rotund. Pe circumferinţă, sunt fixate vertical coloane în aluminiu, cu lungimea între 1 şi 10 metri, dând impresia unui drapel de luptă desfăşurat. În semicerc sunt dispuse morminte ale eroilor din Al Doilea Război Mondial. Pe placa comemorativă din marmură neagră este scris: "Slavă ostaşilor români care s-au jertfit pentru libertatea patriei şi poporului de sub jugul fascist". Monumentul a fost inaugurat în mai, 1981.

Monumentul Eroilor Deportaţi - este amplasat în Piaţa Ştefan cel Mare. A fost dezvelit în 1947, în memoria celor peste 10.000 de evrei deportaţi din zona Dejului spre lagărele naziste ale morţii. Grupul statuar din bronz reprezintă: un bărbat, două femei, din care una poartă în braţe un copil, iar în spatele adulţilor se află încă un copil. Pe placa comemorativă, scrie în limbile română şi ebraică: "În memoria populaţiei evreieşti deportată de fascişti şi exterminată în cuptoarele de la Aushwitz, în anul 1944". Monumentul a fost realizat de sculptorul Yzsak Márton, din Tg. Mureş.

Monumentul Eroilor Revoluţiei din 1989 - a fost dezvelit în decembrie 1990. Este realizat cu sprijinul SC SOMES SA în memoria eroilor morţi în Revoluţie. Pe placa de pe monument scrie: "Prin sacrificiul vostru ne-am câştigat libertatea" şi sunt încrustate numele lui Florin Oşan şi Kovács László (din Unguraş), morţi la Otopeni, în decembrie 1989. Monumentul a fost executat de Turnătoria "Metalul" din Cluj-Napoca.

Lupa Capitolină - este o copie după celebra statuie al capitalei Imperiului Roman şi al popoarelor de origine latină, implicit al originii latine a poporului român. A fost realizată de sculptorul V. Prună şi dezvelită pe date de 17 septembrie 2004, cu ocazia celei de-a 100 Adunări Generale a Astrei. Lucrarea a fost donată de dr. Traian Gh. Dascăl, Cetăţean de onoare al municipiului Dej.

Monumentul liră - monument dedicat memoriei compozitorului Guilelm Şorban. A fost realizat de sculptorul clujean Vasile Rus-Batin, soclul fiind conceput de arhitectul Dorin Munteanu. A fost dezvelit în 7 iulie 1998, cu ocazia comemorării a 75 de ani de la moartea lui Guilelm Şorban. Este amplasat în zona fostei case memoriale a compozitorului, demolată abuziv în 1986.

Monumente de arhitectură

Biserica Ortodoxă "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" - prima parohie ortodoxă s-a constituit în anul 1873. A fost construită din lemn şi acoperită cu şindrilă. În 1876 a fost mutată pe un alt teren, unde a funcţionat până în anul 1905, când se încheie lucrările la noua biserică. Între anii 1880-1911 a funcţionat şi o şcoală confesională frecventată de copiii enoriaşilor ortodocşi care studiau cu învăţătorul Augutin Herman.

Biserica nouă, cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" - a fost zidită între anii 1900-1905, sub supravegherea arhitectului Andreiu Karácsony din Dej. În anul 1904 a fost realizat iconostasul de către meşterii Ion Măşcăşan şi Ioan Rot, iar uşile diaconeşti şi împărăţeşti de către Francisc Stuhelo din Cluj, în anul 1926. Icoanele de pe iconostas au fost pictate în anul 1905 de către Szadnáry Jánosi din Dej. De-a lungul timpului, biserica a fost de mai multe ori restaurată, iar extinderea ei s-a realizat între anii 1990-1993. În toamna anului 1994 au început lucrările de înfrumuseţare interioară de către pictorii Victor Tistu, Nicolae Andonaş din Bacău şi Ştefan Teodor din Şomcuta Mare, ajutaţi de Cristian Doşa din Dej. Sfinţirea bisericii extinse şi restaurate a avut loc la 24 septembrie 1995.

Biserica Ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" - în anul 1733 existau în Dej 30 de familii de români greco-catolici. În anul 1743, românii primesc doar loc pentru cimitir. Timp de un secol, ei nu au avut o biserică proprie. Primul preot stabilit în Dej a fost Gavril Pop. În anul 1799 s-a construit o biserică din lemn de stejar, pe un teren de langă Valea Salca. În anul 1896 a fost mutată în satul Cătălina, din apropiere. Între anii 1883-1896, din donaţii ale enoriaşilor s-a construit actuala biserică de pe strada Avram Iancu (azi Regina Maria), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". În 1897 au fost instalate trei clopote, confiscate în 1917 pentru fabricarea de muniţie. În spatele bisericii a fost construită o clădire în care, din 1852, a funcţionat şcoala confesională românească. Pe faţada clădirii fostei şcoli a fost pusă o placă memorială cu prilejul împlinirii a 150 de ani de învăţământ românesc la Dej. Astăzi, clădirea adăposteşte Liga Tineretului Ortodox din Dej şi biblioteca acesteia.

Biserica Reformată - a fost construită la începutul sec. XV, pe cheltuiala oraşului, fiind menţionată documentar în anul 1453 ca funcţionabilă de către preoţii catolici. Turnul-clopotniţă, înalt de 73 m, a fost ridicat sub conducerea maistrului Ioan Ács, începând cu anul 1643. Arhitectural, monumentul construit în stilul gotic transilvănean din piatră şi cărămidă aparţine tipului bisericii sală. Până în 1887 a fost înconjurată de ziduri şi bastioane, acestea fiind însă demolate pentru a lărgi piaţa. Dintre lucrările valoroase aflate în acest lăcaş de cult sunt de amintit: o inscripţie datată în anul 1550; amvonul - în stilul Renaşterii târzii, cu motive florale în relief, realizat de către sculptorul Dávid Sípos în anul 1752; masa sacră şi coroana amvonului, realizate în 1779. Interiorul edificiului se caracterizează prin simplitate şi austeritate. De-a lungul timpului, pe lângă biserică a funcţionat şi o şcoală confesională, frecventată de tineri aparţinând tuturor naţionalităţilor.

Biserica Ortodoxă "Sfinţii Arhangheli" din Mănăstirea - ridicată în primele decenii ale secolului al XVI-lea, a fost capelă a familiei Kornis. Corul este scurt, compus dintr-o singură travee pentagonală. Clopotniţa este prevăzută cu metereze, etajele superioare formând o prismă octogonală. Monumentul reprezintă o îmbinare de elemente gotice târzii şi renascentiste.

Mănăstirea şi Biserica Franciscană - construirea lor a început în anul 1718. Arhitectul care a început lucrările a fost Einsenbeitl György János. Ridicarea acestor edificii s-a realizat în mai multe etape, finalizându-se în anul 1780. Biserica poartă hramul "Sf. Anton de Padua" şi a fost construită în stil baroc, după planurile arhitectului clujean Konrád Hammer. Interiorul bisericii impresionează prin bogăţia ornamentaţiilor, a depozitelor cu valori de patrimoniu: un vechi altar de lemn, o bibliotecă, tablouri în ulei, crucifixuri, sculpturi în marmură şi lemn, icoane şi o impunătoare reprezentare plastică în relief a lui Iisus Hristos răstignit, provenind din vechiul altar al bisericii, realizat de Anton Csűrös.

Biserica Ortodoxă "Sfânta Varvara" - la Ocna Dej, la o adâncime de cca 80 m, în mina "Transilvania", aflată în exploatare. A fost 'ctitorită' în cursul anului 2000 cu hramul "Sfânta Varvara", protectoarea minerilor. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei în stil bizantin, iar ornamentarea bisericii s-a realizat prin sculptarea în pereţii de sare a elementelor brâncuşiene brâul şi coloana infinitului. Aceste elemente artistice împodobesc icoanele, precum şi cele patru vitralii luminate. Sculptura în sare a fost executată de Mircea Câmpean. Biserica este nu numai un lăcaş de cult, ci şi un atractiv obiectiv turistic.

Biserica Ortodoxă din lemn de la Pintic - este construită în anul 1882 şi are hramul 'Sf. Mihail şi Gavril". Din punct de vedere arhitectural, biserica are naos, pronaos şi altar poligonal, cu pereţi din bârne încheiate în tehnica 'coadă de rândunică', fără cuie sau scoabe din lemn. O parte a icoanelor datează din sec. XVII.

Biserica Romano-Catolică "Maica Fericită" din Ocna Dej - a fost construită în anul 1751 din ordinul împărătesei Maria Tereza, cu sprijin din partea statului. Edificiul, din piatră, este o biserică sala ce poartă amprenta stilistică a barocului târziu transilvănean.

Biserica Greco-Catolică "Adormirea Maicii Domnului" - construcţia bisericii situate în cartierul 1 Mai, a început în 1 iunie 1995. Proiectul este realizat de arhitectul Răzvan Turcu din Dej.

Sinagoga - construirea acestui edificiu de cult a început în anul 1907, sub conducerea meşterului Ioan Szikisan şi a fost inaugurată în anul 1909, de sărbătoarea Pesach. Este una dintre cele mai frumoase sinagogi din Transilvania.

Biserica Ortodoxă de la Spitalul Municipal - a fost construită în anul 1829, în parohia Bonţ, judetul Cluj, şi strămutată în anul 1996 la Spitalul din Dej. Are hramul "Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian". A fost repictată între anii 2000-2001 de pictorul Vasile Niţescu din Bucureşti. Este declarată monument istoric.

Biserica Penticostală - BETEL (Casa Domnului) - a fost construită între anii 1993-1997.

Castrul roman de la Căşeiu - castrul de la SAMUM - Căşeiu face parte din porţiunea nordică a sistemului defensiv al Daciei Porolisensis (după 118 d.Hr). Se află la 7 km de Dej, pe drumul naţional 1C, Cluj Napoca-Dej-Baia Mare. Este o fortificaţie tipică din lemn şi pământ. Fortificaţia trainică a fost ridicată de Cohors II Britanorum millitaria civium Romanorum pia fidelis, care va fi inlocuita de Cohors I Britanica millitaria equitata la începutul domniei împăratului Hadrian. Această unitate este cea care a edificat în piatră fortificaţia. Dintre descoperirile mai importante menţionăm: o inscripţie dedicat Iuliei Doamna, mama împăratului Caracalla, două diplome militare datate din 120 şi 104, două statui, una reprezentându-l pe Pan cântând la flaut, iar cealaltă un preot sacrificator, 18 inscripţii închinate diferitelor divinităţi greco-romane, mai multe stele funerare, monede, arme de fier, obiecte de bronz şi sticlă.

Cetatea Ciceului - ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea, cetatea este menţionată pentru întâia oară în anul 1304. S-a aflat în administrarea voievozilor Transilvaniei, cu intermitenţe, până la sfârşitul secolului al XV-lea. În 1490 a fost donată voievodului moldovean Ştefan cel Mare, fiind stăpânită şi de câţiva dintre succesorii acestuia. A fost demolată în 1544, în urma unei hotărâri a dietei Transilvaniei.

Cetatea Unguraşului - atestată la sfârşitul secolului al XIII-lea, a fost administrată de voievozii Transilvaniei. Demolată sistematic în secolul al XVI-lea, materialul de construcţie recuperat a fost întrebuinţat la construirea cetăţii de la Gherla.

Castelul Kornis de la Mănăstirea - a fost construit în anul 1593. Reşedinţă nobiliară. Fortificat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Este unul dintre cele mai valoroase monumente renascentiste din Transilvania.

Castelul Haller din Coplean - construit între anii 1729-1771, este un monument de arhitectură în stilul rococo transilvănean.

Arta

2010-10-26T18:53:00.002+03:00

Festivalul SAMUS

Are loc în 12 aprilie 1961 spectacolul cântului, portului şi dansului local organizat de Casa de Cultură, care va deveni prima ediţie a Festivalului culturii populare someşene - SAMUS. Reluată în 1973, manifestarea va fi reorganizată sub forma unui festival, cu ediţii anuale, în 2005 a ajuns la a 28-a ediţie. Structura Festivalului: sesiune de comunicări ştiinţifice, expoziţie de artă populară, expoziţie şi lansare de carte, paradă a porturilor şi obiceiurilor de pe Someş, precum şi un spectacol folcloric. Un rol important în realizarea Festivalului de-a lungul timpului l-au avut: cercetătorul ştiinţific dr. Virgil Medan, prof. Emil Lazăr, prof. Tiberiu Morariu, prof. Zenu Zanc Oliver, precum şi muzicieni, dirijori, scenografi: Zamfir Dejeu, Aurel Bulbuc, Alexandru Tămas, Iulian Raţiu, Silviu Bogdan s.a.

La majoritatea ediţiilor s-au prezentat spectacole folclorice la care au participat ansambluri din judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Sălaj, alături de solişti consacraţi: Dumitru Fărcaş, Sava Negreanu-Brudaşcu, Nicolae Sabău, Veta Biriş, Dumitru Sopon, Mia Dan, Maria Marcu, Gh. Turda, Valeria Peter-Predescu, Ion Cristureanu, Cornelia Ardelean, Aurel Tămaş; solişti dejeni: Dorina Grad, Adela Zanc, Gavril Mureşan, Ioan şi Nicolae Bătinaş, Ioan Dordoi s.a., precum şi concerte de muzică susţinute de fanfarele CFR - Dej, Salina Ocna Dej şi Mintiul Gherlei.

În prezent rolul principal în organizarea Festivalului SAMUS îl are Casa Municipală de Cultură "George Coşbuc" care, în ultimii ani a invitat participanţi din numeroase ţări, imprimând acestei manifestări un caracter internaţional.

Despărţământul "Dr. Teodor Mihali" al ASTREI

Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român - ASTRA a fost înfiinţată la începutul lunii noiembrie 1861, la Sibiu. În 1865 sunt înregistraţi primii membrii ai ASTREI la Dej: Clemente Hossu, Ioan Titie şi, mai târziu, Alexandru Filip, Gavril Man şi Ioan Colceriu. Şedinţa de constituire a Departamentului cercuar XII Dej, a avut loc în 4 iulie 1870. Primul director a fost Ioan Colceriu (1870-1871), urmat de Gavril Man (1871-1883). De-a lungul timpului, directori ai Despărţământului au fost: Augustin Munteanu (1883-1899), Teodor Mihali (1900-1911), Ilariu Boroş (1911-1922), Victor Motogna (1922-1929), George Mânzat (1929-1948). În anul 1900 este reînfiinţat Despărţământul dejean al ASTREI, condus de preşedinţii: Dan Mârza (1990-2000), Ciprian Dan (2000-2003), Pavel-Radu Gavrilă (2003-prezent).

La Dej s-au desfăşurat patru Adunări Generale, în anii: 1882, 1910, 1992, iar în 2004 a fost organizată cea de-a 100-a Adunare Generală, la care au participat peste 250 de delegaţi şi peste 100 de invitaţi din România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Serbia-Muntenegru, Albania etc. În prezent Despărţământul "Dr. Teodor Mihali" Dej al ASTREI editează gazeta "Astra Dejeana" şi Anuarul Despărţământului; are o editură proprie, cenaclu literar, club al artiştilor plastici, cerc filatelic, club rebusist, clubul "Sunetul muzicii", cercuri ASTRA la Câţcău, Căşeiu şi Chiuieşti.

Casa de Cultură

Casa de Cultură a municipiului s-a înfiinţat în anul 1949, sub numele de Ateneul Popular "Nicolae Bălcescu", director fiind Ion Moldovan. În 1955, Ateneul Popular "Nicolae Bălcescu" îşi schimbă denumirea în Casa de Cultură Raională. Apoi, în 1968, după ce oraşul este ridicat la rangul de municipiu, instituţia devine Casa de Cultură a Municipiului. La propunerea directorului Vasile Topan este plasat în parcul din curtea instituţiei bustul poetului George Coşbuc şi cu această ocazie i se atribuie instituţiei numele de Casa de Cultură "George Coşbuc". De-a lungul timpului, în cadrul Casei de Cultură au funcţionat şi au susţinut spectacole: formaţii de teatru în limba română şi în limba maghiară, formaţia de muzică populară cu orchestră şi solişti vocali, Ansamblul folcloric "Someşana" (cântece şi dansuri), formaţia de muzică uşoară, cercul de balet, orchestra simfonică, teatrul de păpuşi s.a.

Alături de celelalte instituţii de cultură dejene, Casa de Cultură a iniţiat o serie de manifestări culturale devenite tradiţionale: Festivalul Primăverii-1968 (14 ediţii), Festivalul de folclor someşan SAMUS-1973, Festivalul cântecului românesc "Guilelm Şorban", Festivalul tradiţiilor şi obiceiurilor de sărbătorile de iarnă-1978, Reuniuni corale municipale, Zilele dramaturgiei dejene, Decada cultural dejeană, Lira de cristal (muzică cultă), Primăvara culturală dejeană, Confluenţe cultural-educative dejene, Festivalul de muzică religioasă "Ioan Caianu Valahul". În prezent, la Casa de Cultură îşi desfăşoară activitatea Ansamblul folcloric "Someşana", formaţia de teatru şi formaţia de recitatori, clubul "Amici d'Italia" cu formaţia "Prietenii Scenei", fanfara-deţinătoare a numeroase premii la concursuri şi festivaluri.

Biblioteca Municipială

Începuturile bibliotecii publice datează din anul 1891. Dar numai din 1952 Dejul are o bibliotecă reprezentativă, bine organizată, care îşi îmbogăţeşte continuu fondul de carte şi colecţiile de publicaţii. În 1968, în urma noii împărţiri administrative, biblioteca devine municipală şi primeşte un spaţiu mai mare, care asigura lectura publică în cadrul secţiilor specializate şi al sălii de lectură. Din 2005, biblioteca funcţionează în localul numit "Casa Vacanţei".

La înfiinţare, în 1952, biblioteca a avut 5.072 de volume şi 1.000 de cititori, pentru ca la sfârşitul anului 2004 să ajungă la 88.210 de volume, cu 7.959 de cititori. Biblioteca are în structura sa: secţia de prelucrare a documentelor, secţia pentru adulţi şi secţia pentru copii. Colecţiile bibliotecii cuprind toate domeniile de tipărituri de carte.

Un loc special îl ocupa fondul de carte veche, care cuprinde mai multe exemplare de cărţi din secolul XIX. Secţiile sunt organizate pe principiul accesului liber la raft. Biblioteca participă la viaţa culturală a municipiului prin organizarea unor acţiuni specifice: expoziţii foto-documentare şi de carte, seri culturale, întâlniri cu scriitori, oameni de ştiinţă şi cultură, locali şi din ţară.

Cercul militar

Este o instituţie de cultură a garnizoanei Dej înfiinţată în 1919 în clădirea din Parcul Central al oraşului, iar în locaţia actuală funcţionează din anul 1972. Este destinat desfăşurării activităţilor cultural-educative, de protocol, ştiinţifice, de relaţii publice, sportive, de turism şi agrement pentru personalul din unităţile garnizoanei şi membrii familiilor acestuia. Participă activ la toate manifestările de profil din municipiu, împreună cu celelalte instituţii de cultură aparţinând societăţii civile. Dispune de o bază materială adecvată, incluzând pe lângă dotările necesare şi un muzeu militar inaugurat în anul 1996, ca filială a Muzeului Militar Naţional.

Muzeul dispune de o expoziţie permanentă incluzând obiecte specific militare din patrimoniul naţional în proporţie de 90% originale: armament, drapele de luptă, medalii, ordine, elemente de echipament fotoexponate, brevete, obiecte aparţinând unor personalităţi militare. Muzeul este vizitat anual de sute de persoane, delegaţii oficiale, grupuri organizate din ţară şi din străinătate. Cercul Militar Dej a participat cu rezultate notabile la manifestări diverse organizate la nivel naţional: festivaluri de teatru, muzică uşoară, umor cazon, muzică tânără.

Galeria de artă FREZIA

A fost inaugurată la 4 martie 1972 din iniţiativa profesorului Emil Lazăr, director al Muzeului de istorie şi a prof. univ. dr. Raoul Şorban. În 1997, Galeria a fost renovată după planurile arh. Dorin Munteanu, în urma unui parteneriat între Primăria municipiului şi familia dr. Marius şi ec. Corina Boca, custode prof. Ioan Mureşan. Deschiderea oficială, după renovare, a avut loc la 14 iulie 1998, când a fost organizată o expoziţie a pictorului clujean Teodor Botiş.

Au expus de-a lungul timpului, mari artişti: Ion Sălişteanu, Alexandru Jakabházi, Octavian Păcuraru, Liviu Suhar, Manuela Botiş, Valentin Codoiu, Ilie Boca, Vasile Gheorghiţă, Radu Maier, Mariana Elas, Elena Szervatiusz, Angela Popa Brădean, Eugen Patachi, Marcel Lupşe, Mariana Bojan, Radu Ceontea, Aurel Nedel, Margareta Catrinu, Vasile Pop, Aurel Dan, Vasile cel Mare, Nicolae Suciu, Éva Lukács Solymossy, Loredana şi Daciana Tomsa şi alţii. Pe lânga expoziţiile de pictură au fost organizate lansări de carte, tabere de creaţie încheiate cu expoziţii colective.

Muzeul Municipal

În anul 1899, membrii "Societăţii pentru literatură, istorie şi etnografie a comitatului Solnoc-Dăbâca" au pus bazele unei colecţii muzeale care cuprindea 3.791 piese de arheologie, artă şi etnografie. În anul 1900, s-a dispus desfiinţarea micului muzeu. O parte din exponate au fost transferate ulterior la Muzeul Ardelean din Cluj şi la Muzeul de Artă din Budapesta. După 1918, istoricul Victor Motogna, maiorul în retragere Iuliu Marţian şi prof. univ. Emil Panaitescu, membrii ai Secţiunii transilvane a Comisiei Monumentelor Istorice din România, au propus organizarea la Dej a unui muzeu regional. La 1 aprilie 1925, consiliul orăşenesc a hotărât înfiinţarea unui muzeu comunal. Acesta a funcţionat în incinta primăriei (azi Cercul Militar) până la ocuparea oraşului, din septembrie 1944, când muzeul a fost devastat complet.

În 1940, s-a încercat recuperarea pieselor risipite în diferite locuri, însă multe obiecte şi documente importante nu au mai putut fi găsite. În perioada 1952-1953, muzeul a fost mutat la parterul Prefecturii judeţului (actualul sediu al Primăriei). După o perioadă de 20 de ani de funcţionare este mutat, în septembrie 1974, în Claustrul franciscan, un loc impropriu pentru conservarea bunurilor culturale. Din mai 1998 funcţionează în actualul sediu. Cercetarea ştiinţifică s-a concretizat în studii şi articole publicate în reviste de specialitate, în publicaţii culturale şi ziare.

Un rol important în desfăşurarea activităţii muzeale l-au avut directorii: prof. Florin Gavrilescu, Prof. Emil Lazăr, prof. Cornelia Măluţan, prof. Mircea Panov. În prezent, muzeul răspunde aşteptărilor şi preocupărilor celor interesaţi de istoria locală, să cunoască noi mărturii ale dezvoltării culturii şi civilizaţiei din aceasta zonă a ţării. Activităţile desfăşurate sunt diverse, de la expoziţii de arta (pictură, sculptură, iconografie), expoziţii tematice, lansări de carte, simpozioane, până la dezbateri şi sesiuni de comunicări.

Colecţia de arheologie cuprinde descoperiri arheologice de pe raza municipiului şi din împrejurimi. Numărul pieselor se ridică la aproape 10.000 şi sunt clasificate în funcţie de epoca de care aparţin. Din epoca dacică există: vase ceramice, urne funerare, capace de urne funerare, obiecte şi unelte din fier. Cele mai multe descoperiri din epoca romană păstrate sunt inscripţii, altare votive sau funerare, fragmente arhitectonice, o statuetă din piatră reprezentând un preot roman şi mai multe fragmente ale unor statuete.

O descoperire aparte o reprezintă tezaurul monetar descoperit întâmplător la Nireş (în apropierea Dejului). Din epoca prefeudală există descoperiri izolate importante, de amintit fiind opaiţul de bronz cu însemne creştine (crucea şi porumbelul-simbolul Sfântului Duh), datat în sec. IV d.Hr. Colecţia de istorie cuprinde mai multe categorii de obiecte din epoca medievală: steme şi blazoane nobiliare sculptate în piatră, arme şi echipament militar (săbii, iatagane, vârfuri de lance, halebarde, flinte, puşti, pistoale, căşti, lăzi de campanie, etc), lăzi de breaslă, unelte ale meşterilor, steaguri, ştampile şi convocatoare de breaslă, vase din ceramică, documente istorice, originale sau fotocopiate, cărţi vechi în limbile română, maghiară şi slavonă.

În cadrul muzeului există şi o secţie destinată istoriei exploatării sării de la Ocna Dej. Colecţia de artă contemporană cuprinde picturi realizate de artişti consacraţi sau studenţi care au participat la tabăra de creaţie de la Dej, între anii 1970-1980, sculpturi în piatră şi lemn. Colecţia iconografică este formată din icoane vechi, pictate pe lemn, din secolele XVIII-XIX.

Colecţia de artă populară şi etnografie este compusă din costume populare de pe Valea Someşului, obiecte casnice, unelte şi alte ustensile folosite în gospodăria ţărănească la producerea şi preparatul hranei, la ţesut, tors cânepă, in şi lână, vase vechi din ceramică lucrate la roată şi pictate.

Invatamant

2010-10-26T18:53:00.000+03:00

Învăţământul

Un document datat în 1498 ne relatează ca regele Matei Corvin a donat 400 de bulgări de sare şcolii din Dej. Un rol important în dezvoltarea învăţământului local l-a avut înfiinţarea, în anul 1568, a unui gimnaziu inferior. În anul 1638, această instituţie de învăţământ a trecut în custodia Bisericii reformate.

Mai târziu, în anul 1712, se înfiinţează o şcoală susţinută de comunitatea saşilor, iar în anul 1715 îşi începea activitatea şcoala romano-catolică cu predare în limba latină, care din anul 1783 va deschide şi o secţie pentru fete. Până în preajma revoluţiei de la 1848 populaţia românească din Dej şi împrejurimi a studiat în şcoli cu predare în limba latină sau maghiară. În anul 1846 îşi începea activitatea prototopul Ioan Colceriu, care a înfiinţat prima şcoală românească, iar din 1873 va funcţiona prima şcoala ortodoxă română.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, instituţiile de învăţământ se înmulţesc şi încep demersurile consiliului orăşenesc şi ale populaţiei (1891-1892) pentru înfiinţarea unui liceu. La 9 septembrie 1897 se deschidea prima clasă de liceu, în vechea clădire a gimnaziului inferior. Între anii 1899-1900 este construită clădirea noului liceu, cu 8 săli de clasă, săli speciale-laboratoare, sală de sport, sală profesorală şi locuinţă pentru director.

Până în 1919, liceul de stat a funcţionat numai în limba maghiară, fiind absolvit de 500 de elevi, dintre care 84 români. În prezent, cei aproximativ 7.500 de elevi din municipiu beneficiază de următoarele unităţi de învăţământ: Colegiul Naţional "Andrei Mureşanu", Liceul Teoretic "Al. Papiu Ilarian". Grupul şcolar Construcţii-Montaj, Şcoala Profesională de Arte şi Meserii, şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 - unde funcţionează şi o şcoală în limba maghiară cu câte o clasă pentru fiecare an de studiu; şcoala cu clasele I-VIII "Avram Iancu"; şcoala cu clasele I-VIII "Mihai Eminescu", şcoala cu clasele I-VIII Nr. 4, şcoala cu clasele I-VIII Ocna Dej. Şcoli cu clasele I-VIII funcţionează şi în Pintic şi în Viile Dejului. Peste 1.350 de copii preşcolari sunt instruiţi în 14 grădiniţe. De asemenea, funcţionează Colegiul Universitar de Fizica Mediului Ambient al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Colegiul Naţional "Andrei Mureşanu"

După Marea Unire de la 1918, Liceul de stat maghiar devine liceu românesc, purtând numele "Andrei Mureşanu". La conducerea liceului este numit profesorul Victor Motogna. Ocuparea Transilvaniei de Nord de către Ungaria a dus la închiderea cursurilor în limba română şi transformarea şcolii în instituţie de învăţământ cu limba de predare maghiară.

După 1944, liceul va purta, pe rând, mai multe denumiri: Liceul de băieţi, Liceul unic, Liceul mixt, Şcoala medie. În 1969, liceul şi-a redobândit numele de "Andrei Mureşanu", iar din 1977 şi până în 1990 a funcţionat cu denumirea de Liceul Industrial. Din 1990, devine liceu teoretic, având profilele: real (matematică-informatică, ştiinţele naturii) şi umanist (filologie-limba engleză intensiv, limba franceză intensiv, limba germană intensiv şi predare bilingvă română-engleză). Ministerul Educaţiei Naţionale îi acordă în 1996, rangul de Colegiu Naţional.

În prezent dispune de 30 de săli de clasă, amenajate în două corpuri de clădiri, 5 laboratoare de informatică, un laborator de biologie dotat cu muzeu de profil, 2 laboratoare de fizică, 3 laboratoare de chimie, cabinetele de limba română, geografie, istorie, matematică, sală de sport şi o bază sportivă în aer liber. Are şi trei biblioteci: una cu lucrări în limba română - 45.000 de volume, a doua cu lucrări în limba franceză - 8000 de volume şi a treia cu lucrări în limba engleză - 14000 de volume. Colegiul dispune de un internat şi o cantină de 100 de locuri unde pot servi masa şi elevi care nu locuiesc în internat.

Elevii colegiului au obţinut rezultate foarte bune la concursurile şi olimpiadele şcolare: 88 de premii şi menţiuni în anul şcolar 2001-2002, 97 de premii şi menţiuni în anul şcolar 2002-2003, 110 premii şi menţiuni în anul şcolar 2003-2004. Colegiul editează revista "Liceenii' şi Anuarul Colegiului Naţional "Andrei Mureşanu". Trupa de teatru "Intermezzo" a fost distinsă cu diplome şi premii la diferite competiţii artistice şcolare.

Colegiul se mândreşte cu absolvenţii săi. Majoritatea au urmat cursurile învăţământului superior, în toate specialităţile existente în ţară, devenind oameni cu ţinută morală şi profesională distinsă, mulţi dintre ei deţinând funcţii importante în sistemul economic şi social al ţării. Dintre absolvenţi, aproximativ 160 au devenit cadre didactice universitare, cercetători în ţară şi străinătate, directori de instituţii şi de firme comerciale, economişti, ingineri etc.

Liceul teoretic "Alexandru Papiu-Ilarian"

A fost înfiinţat în 1964, cu denumirea de Liceul Nr. 2 Dej, beneficiind de 16 săli de clasă şi functionând cu clasele V-XII. De la început a fost un liceu cu două profile: real şi uman. În scurt timp de la înfiinţare, baza materială şi dotarea cu materiale didactice au cunoscut o dezvoltare deosebită. Au fost amenajate laboratoare de fizică, chimie, biologie, cabinetul fonic pentru limbi străine, cabinetul de matematică, terenul sportiv, parcul şcolar, sală de gimnastică şi o bibliotecă cu peste 3.000 de volume.

Un rol important l-a avut conducerea liceului de atunci, prof. emerit Gheorghe Isa - director, prof. Alexandru Pávai şi prof. Romulus Suciu - directori adjuncţi. În această perioadă, liceul a editat o revistă numită "Aripi Tinere", la care au colaborat personalităţi de seamă, precum: acad. Eugen Pora, Gheorghe Zbârcea, dr. Alexandru Ionescu, dr. Ion Mârza. În anul 1977, liceul a fost transformat în Şcoala Generală Nr. 1 Dej, cu învăţământ de 10 clase şi cu toate clasele de liceu seral.

În 1990 a fost reînfiinţat liceul sub titulatura de Liceul Teoretic Dej, iar în 1991 a primit numele de Liceul Teoretic "Alexandru Papiu-Ilarian". În prezent are două direcţii: teoretică şi vocaţională. În cadrul filierei teoretice există 2 profile: real (informatică - intensiv, matematică - informatică, ştiinţele naturii) şi uman (franceză - intensiv, română - franceză), iar în cadrul direcţiei vocaţionale există profilul sportiv (baschet - fete, volei - băieţi, fotbal şi instructor în ramurile sportive baschet - fete şi volei - băieţi). Prestigiul liceului este în continuă creştere, mărturie fiind rezultatele şi performanţele obtinute: premiul I la olimpiadele naţionale de limba şi literatura română, informatică şi religie.

Trupa de teatru "Caracteres" a liceului a reprezentat România la festivalurile internaţionale de teatru francofon, desfăşurate în Franta-2002, Ungaria-2003, Spania-2004 şi Cehia-2005. Echipele de volei au obţinut cele mai bune rezultate din ţară în ultimii 10 ani. Ca urmare a activităţii deosebite în această ramură sportivă, va funcţiona în cadrul liceului Centrul Olimpic de Excelenţă la Volei, începând cu anul şcolar 2005-2006. Drept recunoaştere a activităţii desfăşurate ca promotori ai dimensiunii europene a educaţiei, liceului i s-a acordat, în septembrie 2004, "Diploma de Onoare" a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Grupul Şcolar Industrial Construcţii Montaj Dej

Oraşul are o bogată tradiţie în domeniul învăţământului tehnic. În anul 1870, aici se înfiinţează o şcoală de ucenici industriali. În anul 1920, se transformă în şcoală profesională. Începând cu anul 1962, odata cu industrializarea oraşului, şcoala pregăteşte operatori chimişti, laboranţi, electricieni şi în alte domenii. În anul 1969, şcoala profesională de chimie devine şcoala profesională de construcţii, pregătind muncitori în domeniul construcţiilor industriale şi civile.

După câţiva ani este transformată în Liceu Industrial, devenind cel mai mare grup şcolar din partea de nord a judeţului Cluj. Grupul Şcolar Industrial Construcţii Montaj Dej şcolarizează anual aproximativ 1.100 de elevi, aceştia fiind pregătiţi de peste 75 de cadre didactice (profesori, ingineri, maiştri instructori), în următoarele forme de învăţământ: liceu - curs de zi, liceu - curs seral, şcoala profesională, şcoala postliceală. În cadrul liceului, elevii sunt pregătiţi pentru meseria de tehnician în activităţi comerciale şi financiare, cei din profilul servicii, iar cei din profilul tehnic obţin calificările în meseriile: tehnician electrotehnist, tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii, şi tehnician în lucrări publice şi construcţii.

Elevii de la şcoala profesională se pregătesc în meseriile: electrician constructor, instalator instalaţii tehnico-sanitare şi gaze, lăcătuş pentru construcţii, constructor finisor, zugrav, vopsitor ipsosar, tapetar, frezor, rabotor, mortezor. Elevii de la învăţământul postliceal obţin calificarea în meseriile: asistent gestiune, proiectant urbanism şi amenajarea teritoriului. Grupul Şcolar Industrial Construcţii Montaj Dej dispune de o bogată bază materială: 24 de săli de clasă, 2 laboratoare, 6 cabinete şi ateliere şcolare, 50 de calculatoare performante conectate la Internet, sală de gimnastică, bibliotecă cu aproximativ 20.000 de volume, internat şi cantină cu câte 360 de locuri.

Învăţământul particular

Fundaţia Elpis pentru copii şi-a început activitatea la Dej în 1999. În 28 septembrie 2004 a fost inaugurat noul sediu al Gradiniţei private "ELPIS". Asociaţia Naţională Mutuală România-Franţa "Louis Pasteur" (ANMRF) şi-a început activitatea în Dej în anul 1996. Direcţiile de activitate sunt cele din domeniile medical, social şi educaţional. În 1997, ANMRF a înfiinţat Şcoala postliceală "Louis Pasteur", cu specializări în domeniul sanitar, economic, comercial şi turistic. Din anul 2001 funcţionează primul liceu particular din Dej, numit "Louis Pasteur".

Clubul copiilor şi eleviilor

Clubul s-a înfiinţat la data de 1 octombrie 1950 ca instituţie specializată în activităţi extraşcolare. S-a numit iniţial Casa Pionierilor, apoi, Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei. Activitatea clubului, în primii ani, a fost complementară programei şcolare. Treptat, situaţia s-a modificat, în sensul detaşării profilului cercurilor de programă şcolară şi a stabilirii conţinutului în funcţie de opţiunile copiilor şi cerinţele dezvoltării sociale. Colaborările şi participările la diferite festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale au adus faimă Clubului. Dovadă sunt premiile obţinute, cum au fost cele pentru legături radio, aeromodele, biochimie, "Pana de Aur", sau pentru pictură.

În aceste rezultate sunt incorporate strădania, priceperea, dăruirea celor peste 140 de profesori, ingineri, învăţători, maiştri care au îndrumat mii de copii. Scoasă din structura instituţiilor aparţinătoare fostelor organizaţii educaţionale supuse orientării politice, din 1990 va deveni Club al Copiilor, aparţinător al Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Activităţile acestuia au răspuns interesului copiilor şi elevilor, drept pentru care, ASTRA dejeană i-a acordat premiul pe 1991 pentru întreaga activitate.

Fauna

2010-10-26T18:51:00.005+03:00

Fauna

Unitatea de dealuri favorizează habitatul mai multor animale de interes cinegetic: mistreţ, căprior şi iepure, la care se adaugă şi unele din categoria celor de pradă: lup, vulpe, pisică sălbatică, viezure, etc. Faţă de fauna menţionată, pe dealuri sunt prezente şi numeroase păsări: turturica, mierla neagră, piţigoiul, privighetoarea, ciocârlia, rândunica, cucul. Prezenţa acestora constituie importante fonduri de vânătoare. Piscicultura este reprezentată printr-o serie de peşti şi crustacee superioare: scobar, mreană, clean, crap şi ştiucă.

Vegetatie

2010-10-26T18:51:00.002+03:00

Vegetaţia

Vegetaţia teritoriului aparţine etajului pădurii de gorun şi carpen. Pe suprafeţe restrânse, iar în condiţiile de diseminare apar şi alte specii: fag, ulm, plop, frasin, salcie, cireş, precum şi specii de măr şi păr sălbatic. În urma acţiunilor de defrişare, locul pădurii a fost luat de pajiştile secundare.

Solurile

2010-10-26T18:50:00.002+03:00

Solurile

Cuvertura de soluri a teritoriului municipiului se remarcă prin prezenţa dominantă a claselor pluviometriilor, hidrosolurilor. Prin prezenţa sâmburelui de sare de la Ocna Dejului s-a ajuns la apariţia clasei salsodiosurilor, cu deosebire în arealul cu resurse de apă sărată. Potenţialul agricol este favorabil în deosebi pentru cultura porumbului şi a legumelor, extinsă pe luncile Someşurilor

Retea Hidrografica

2010-10-26T18:49:00.005+03:00

Reţeaua hidrografică

Reţeaua de râuri este formată din Someş şi Someşul Mic, cu unităţile hidrografice afluente, remarcându-se în primul rand Valea Olpretului şi Salca, Ocna, Chiezd şi Bandăul (Măguraşul), precum şi lacurile Ocna Dej şi Mica. La aproximativ 1,2 km de confluenţa Someşului Mare cu Someşul Mic a fost ridicat un baraj de tip deversor, formându-se astfel lacul Mica în lungime de aproximativ de 3 km. Pe versantul nordic al Dealului Cabdicului sunt prezente doar câteva ochiuri de apă cu nămol curativ, apreciate pentru tratarea unor afecţiuni reumatice, precum şi un izvor cu apă minerală.

Suprafata

2010-10-26T18:49:00.002+03:00

Suprafaţa

Dejul este al treilea municipiu ca şi suprafaţă din judeţul Cluj. Teritoriul administrativ cuprinde 10.912 ha, din care intravilan 1.440 ha (Dej - 796 ha, Ocna Dej - 284 ha, Viile Dejului - 133 ha şi Şomcutul Mic - 85 ha), iar extravilan - 9.472 ha.

Climatul

2010-10-26T18:48:00.004+03:00

Clima

Zona Dejului are o climă temperat-continentală moderată, determinată de circulaţia maselor de aer din vest, dinspre nordul Oceanului Atlantic, fiind puţin influenţată de masele de aer din partea de sud-vest, dinspre Marea Mediterană. Clima este plăcuta, fără oscilaţii mari de temperatură. Temperatura medie anuală a aerului este de 8,5 grade C. Variaţia temperaturilor este specifică tipului de climă continental moderat, cu maxima în luna iulie (temperatura medie de 18,7 grade C), iar minima în luna ianuarie (temperatura medie -5,3 grade C). Trecerea de la iarnă la primăvară se face lent, de obicei în a doua decadă a lunii aprilie. Verile sunt plăcute, fără temperaturi caniculare. Toamna este caracterizată prin precipitaţii moderate, ploi calde şi uneori se prelungeşte până în luna noiembrie. Iarna apar inversiuni de temperatură, datorită aşezării pe culoarul Someşului, fiind lipsită de viscole şi zăpezi care să perturbe circulaţia. Precipitaţiile medii multianuale prezintă valori în jur de 626 mm, cantitatea cea mai mare înregistrându-se, în general în luna iunie.

Asezare

2010-10-26T18:48:00.002+03:00

Asezare

Municipiul Dej este situat în nord-vestul României, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, în partea de nord-est al judeţului Cluj. Se înscrie între cele 6 localităţi de acelaşi rang administrativ-teritorial ale judeţului, situându-se pe locul al treilea, ca număr de locuitori, după Cluj-Napoca şi Turda. Oraşul se află la confluenţa Someşului Mic, care îşi adună apele din Munţii Apuseni, cu Someşul Mare, coborât din Munţii Rodnei, pe malul stâng al Someşului unit, în zona de contact a Câmpiei Transilvaniei cu Podişul Someşan.

Este cuprins între paralela de 47 grade 5' şi 47 grade 10' latitudine nordică şi meridianele de 23 grade 45' şi 23 grade 52'30" longitudine estică. Vatra oraşului se situează pe un relief variat, cu altitudini cuprinse între 220 şi 360 metri (excepţie face Dealul Rompas, cu o altitudine de 420 metri). Zona de confluenţă a Someşurilor a dat posibilitatea formării unui bazin depresionar de eroziune încadrat de dealuri. Aşadar, distingem dealuri terasate ce se încadrează în Podişul Someşan şi şesul aluvionar, larg încadrat în culoarul Someşului.

Zona se dispune ca în amfiteatru în jurul municipiului ocupând aproximativ 45-50% din suprafaţa acestuia. Orizontul apropiat este încadrat de Dealul Igisului la sud-vest, care continua spre est cu dealul Pinticului, Dealul Rompasului, Dealul Cabdicului, urmate apoi de Dealul Dileu, Dealul Mulatău şi Dealul Bacău. Spre nord se află Dealurile Şomcutului, Cetanului şi Vadului, iar spre nord-est cel al Tirului ce face legătura cu Dealul Ciceului, Dealul Brezei, urmând apoi Munţii Ţibleşului şi Munţii Rodnei. Localităţile componente ale municipiului - Ocna Dej, Peştera, Pintic şi Şomcutul Mic - sunt situate între Dealurile Clujului şi Dejului, prima dintre ele pe Valea Ocna, a doua pe Valea Peştera, a treia pe un platou al văilor Ocna şi Orman şi a patra pe Valea Olpetrului sau Bobâlnei.

Municipiul Dej este amplasat la o răscruce de drumuri de o deosebită importanţă comercială şi de circulaţie (DN 1C cu DN 17). Aceste artere de circulaţie au făcut de-a lungul timpului şi fac şi în prezent legătura cu Baia-Mare, Bistriţa-Năsăud, Jibou, Zalău şi Cluj-Napoca, pe Valea Someşului Mic şi în culoarul depresionar al Someşului Mare. Multă vreme chiar Someşul a fost utilizat ca arteră de transport pe apă pentru lemn şi mai ales pentru sarea exploatată la Ocna Dej. Tot la Ocna Dej, în locul unei vechi saline , exista un loc cu apa sărată foarte concentrată, hipertonă şi atermală, recomandată în tratamentul unor afecţiuni.

Populatia

2010-10-26T18:46:00.000+03:00

POPULATIA

Municipiul a cunoscut o dezvoltare demografică mai accentuată în a doua jumătate a secolului XX, ca urmare a condiţiilor de dezvoltare economică. În prezent este al treilea oraş ca număr de locuitori din judeţul Cluj, după Cluj-Napoca şi Turda. Conform recensămintelor generale şi unor statistici oficiale locale, evoluţia populaţiei se prezintă astfel: 1910-11.439 locuitori, 1920-12.500 locuitori, 1970-30.900 locuitori, 1992-40.491 locuitori, 2002-38.478 locuitori.

Date geografice

2010-10-26T18:44:00.002+03:00

Date geografice

Orașul este mărginit la est de cartierul Dealul Florilor, la sud de dealul Sf. Petru, la nord-est de satul Cic, la vest de satul Igisiu, iar la sud-vest de satul Rompaș. Localitatea este și nod feroviar cu stația de triaj Dej Triaj.Municipiul Dej cuprinde și localitățile Ocna-Dejului, Șomcutu Mic, Peștera, respectiv Pintic.

Mijloacele Mass Media

2010-10-26T18:43:00.002+03:00

Mijloacele Mass Media

Mass Media locală este bine dezvoltată. Municipiul beneficiază de 2 radiouri locale: Radio Fir și Radio Stil și de un post de televiziune -Someș TV -Televiziunea Văii Someșului. Televiziunea Someș TV are o aria de acoperire in 4 județe, mai mult, promotorii acesteia și-au propus o politică de post neutră politic, liberă și încurajatoare a valorilor din microregiunea Văii Someșului.

Obiective turistice

2010-10-26T18:42:00.004+03:00

Obiective turistice

Castrul roman Samum din comuna invecinată Cășeiu.
Biserica Reformată, construită în stil gotic, în anii 1453-1536, cu un turn înalt de 72 m. Hram inițial (înainte de Reforma Protestantă): "Sf.Ștefan".
Biserica și mănăstirea franciscană "Sf.Anton de Padova" (romano-catolică), construită în stil baroc în secolul XVIII (în jurul anului 1716).
Biserica Ortodoxă "Sf.Gheorghe", ridicată în 1776.
Biserica protopopială greco-catolică (nerestituită), consacrată în anul 1895 cu hramul "Adormirea Preacuratei".
Palatul justiției, construit la sfârșitul secolului XIX.
Clădirea fostei Primării.
Statuia "Lupa Capitolina", simbolul latinității poporului român. A fost realizată de sculptorul V. Pruna și dezvelită în 17 septembrie 2004, cu ocazia celei de-a 100 Adunări Generale a Astrei. Lucrarea a fost donată de dr. Traian Gh. Dascăl, cetățean de onoare al municipiului Dej.
Obeliscul (Monumentul) Eroilor.
Casa memorială Teodor Mihaly.
Casa memorială Alexandru Vaida Voievod.
Ruinele Castelului Kornis din comuna învecinată Mănăstirea.
Băile Ocna Dej din apropiere.

În partea de sud-vest a Dejului se află Ocna-Dejului, localitate devenită cartier al Dejului din 1991. Aici a existat, amenajat până prin anii 80 ai sec.XX, băi cu apă sărata, care au dispărut odată cu prăbușirea dealului de sare.

Personalitati

2010-10-26T18:42:00.001+03:00

Personalități

Ferenc Pápai Páriz (1649-1716) - medic, profesor și scriitor. Autor al lucrării Pax Corporis (Pacea Trupului) tradusă și în limba română, și al unui dicționar latino-maghiar.
Constantin Gavenda (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea) - pictor și gravor, staroste al breslei pictorilor și gravorilor din Ocna Dej - Gherla.
Kádár Jószef (1851-1939) - profesor și istoric, autor al monografiei Comitatului Solnoc-Dăbâca, apărută în șapte volume (1900-1905).
Teodor Mihali (1855-1934) - doctor în drept (1883). Avocat la Baroul de avocatură din Dej. Înființeaza Institutul de Credit și Economii "Someșana". Director al Despărțământului Astrei și membru marcant al conducerii Partidului Național Român.
Ștefan Cicio-Pop (1865-1934) - doctor în drept (1889) și avocat la Arad. Fruntaș al Paridului Național Român. Apărător al memorandiștilor în procesul de la Cluj (mai 1894). Participă la pregătirea și desfășurarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Semnează Rezoluția de Unire a Transilvaniei cu România. Răspunde de Resortul Apărării în Consiliul Dirigent. Senator și Presedinte al Parlamentului, Copreședinte al Uniunii Parlamentare de la Haga și al Uniunii Statelor Balcanice.
Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950) - doctor în medicină și membru al Comitetului Executiv al Partidului Național Român din 1897. Deputat în Parlamentul de la Budapesta. Participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Conduce Resortul Justiției și pe cel al Afacerilor Externe din Consiliul Dirigent, Președinte al Camerei Deputațior (1918). A participat la Conferința de Pace de la Paris. A fost prim-ministru (1919, 1932, 1933).
Guilelm Șorban (1872-1923)jurist și compozitor, a trăit la Dej între anii 1900-1923. A fost primul subprefect român al județului Solnoc-Dăbâca și apoi prefect. Autor a peste 100 de lucrări corale și vocal-instrumentale, unele pe versurile unor poeți clasici români.
Liviu Micșa (1875-?) - din 1900 este avocat în Dej, secretar, apoi președinte al P.N.R., din comitatul Solnoc-Dăbâca. Partcipă ca delegat al orașului Dej, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Prefect al Comitatului; senator în Parlamentul României întregite.
Victor Motogna (1885-1948) - director al Liceului "Andrei Mureșanu". Docent la Universitatea din Cluj și profesor la Academia Teologică Unita din Cluj și la Academia Romano-Catolică din Timișoara. Președinte al Departamantului Dej al ASTREI.
Aurel Pavel Banuț (1887-1970) - în 1902 a înființat la Budapesta revista "Luceafărul". Prefect al județului Someș (1931-1932). A sprijinit activitatea ASTREI. Înființeaza la Dej o școală țărănească (1931).
George Mânzat (1888-1958). Profesor și senator de Someș în Parlament (1931-1932). A redactat ziarul "Someșul". Președinte al Departamantului Dej al ASTREI. A publicat Monografia orașului Dej.
Cornel Pop (1889-1953) - în 1919 este notar și apoi primpretor al comitatului Solnoc-Dăbâca. Secretar și viceprefect al județului Someș, apoi primar al orașului.
Victor Cherestesiu (1895-1917) - profesor la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Doctor în filosofie la Universitatea din Viena. Director al Institutului de Istorie din București, director adjunct al Institutului de Istorie și Arheologie Cluj.
Ana Novac (1922-2010), scriitoare, supraviețuitoare a Lagărului de la Auschwitz
Ion Cupșa (1912-1984), general, istoric și scriitor

Galeria de Artă „Frezia”

2010-10-26T16:21:00.000+03:00

Clădirea care găzduieşte Galeria de Artă „Frezia” a fost construită la sfârşitul secolului al 19-lea şi a funcţionat ca măcelărie până în anii 1950.

Odată cu dezvoltarea Cooperaţiei Meşteşugăreşti (după 1950), spaţiul a căpătat altă destinaţie, servind ca atelier de mecanică fixă şi croitorie.

În 1970, în urma marilor inundaţii care au afectat puternic municipiul Dej, în spiritul nobilei solidarităţi umane, a apărut iniţiativa amenajării unei săli de expoziţii şi de valorificare comercială a donaţiilor artistice – având drept scop acordarea de ajutoare populaţiei.

Între anii 1970-1988, fostele ateliere meşteşugăreşti devin, aşadar, sală de expoziţie, o anexă a Muzeului Municipal şi desfăşoară sporadic activităţi specifice de promovare a preocupărilor artistice locale (Cântarea României) şi deschide expoziţii de pictură ale unor artişti consacraţi (Gheorghe Apostu, Elena Szervatiusz).

Pe parcursul celor 28 de ani în care a funcţionat pe lângă muzeu (1970-1998), clădirea neîncălzită, lipsită de dotările necesare, neglijată, deteriorată, devine inutilizabilă.

În 1997, S.C. Frezia S.R.L. propune Consiliului Local şi Primăriei (primar Alexandru Man) un parteneriat. Societatea comercială se obligă să renoveze edificiul, să-i amenajeze anexele necesare (încălzire centrală, magazie, grup sanitar), şi să organizeze pe cheltuielile proprii activităţi culturale periodice.

Propunerea este acceptată, iar în 14 iulie 1998 se inaugurează Galeria de Artă „Frezia” cu expoziţia pictorului clujean Teodor Botis.

De atunci până în prezent, Galeria a deschis 120 de expoziţii (frecvenţă lunară) de pictură, sculptură, tapiserie, având ca expozanţi pe cei mai de seamă artişti contemporani consacraţi din principalele centre culturale ale ţării: Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Tg. Mureş, Reşiţa, Lugoj, Baia-Mare etc., precum şi artişti străini din Germania, Franţa, Elveţia).

În cadrul Galeriei s-au susţinut nenumărate lansări de carte şi conferinţe.

Pentru anul 2009, pe baza unui program prestabilit, Galeria va gazdui încă 16 expoziţii.

Biserica Romano-Catolica

2010-10-26T16:20:00.000+03:00

Biserica Romano-Catolică

După întemeierea statului maghiar, cu încetul au fost cucerite şi oraşele din Ardeal pentru religia romano-catolică, deşi la început o parte din unguri au primit religia răsăriteană. Oraşul Dej, întemeiat de saşi, de la început a profesat aceasta religie şi prin preoţii misionari devotaţi chemării lor, s-a edificat primul claustru şi biserica călugărilor augustiniani. Timpul stabilirii călugărilor augustiniani în acest oraş nu se ştie precis, se aminteşte însă claustrul şi biserica lor în anul 1310.

In anul 1758 se hotăreşte dărâmarea acestei biserici, iar în anul 1761 se vede că biserica părăsită ameninţa cu surpare, căci magistratul în 6 Iulie 1761 aduce hotărârea, ca biserica augustinianilor “după ce e aproape să se surpe şi prin urmare e foarte periculoasă, să se încredinţeze un zidar care să o demoleze. Demolarea completă a urmat numai în anul 1812, când armeanul Donovâk şi-a edificat o prăvălie în locul bisericei amintite. Pietrele însă au rămas împrăştiate pană la mijlocul veacului trecut. Călugării augustiniani pe timpul reformaţiei au trecut mulţi la religia luterană (Luther încă a fost călugăr augustinian), trecând şi biserica şi claustrul în posesia luteranilor între anii 1540-1554, primind aceasta religie întreg oraşul. Puţin după aceea oraşul împreună cu preoţii au primit religia unitară, apoi reformată. In anul 1553, nu mai existau călugări din ordul augustinianilor, iar regele Ferdinand dăruieşte casa calugarilor unui particular, cu condiţia că dacă s-ar reîntoarce călugării, atunci să o cedeze.

In timpul cât a stat acest ord călugăresc în oraş, s-a bucurat de favoruri şi privilegii însemnate din partea regilor Ungariei. Au primit pentru ord o moară pe Valea Salca, un anumit cvant de sare, bani, pănură etc. Pe lângă ordul călugăresc al augustinianilor în oraş se mai aflau şi preoţii seculari romano-catolici din cele mai vechi timpuri, afirmative de pe timpul primului rege maghiar Ştefan cel Sfânt. Aceştia serveau într-o capelă în cetatea veche sau Ovar, din a cărei rămăşiţe a fost construit prin evul mediu turnuleţul de azi din parcul de sus. Afară de aceasta capelă mai erau şi altele pe teritorul oraşului: Capela Spiritului Sfânt, Capela Sf. Ioan Botezătorul şi Capela Sf. Cătălina. Preoţii seculari romano-catolici pe la mijlocul veacului al XlV-lea, au pus baza bisericei gotice de azi, situată pe ridicătura dinspre apus a pieţei (azi în posesia reformaţilor), care în decursul veacurilor a trecut prin (atâtea restaurări şi transformări, încât azi abia păretele de cătră miază noapte a rămas în starea originală. După anul 1602, când Basta a devastat oraşul, toate capelele s-au nimicit, iar biserica augustinianilor ruinată a ajuns în posesia reformaţilor, care sub George Rakoczy l-ul au început a câştiga teren tot mai mult până când la sfârşitul veacului al XVII-ea au câştigat întreg oraşul pentru biserica reformată.

Intre astfel de împrejurări “custodia ardeleană catolică” s-a năzuit din toate puterile ca să refacă stările de mai înainte. In aceasta năzuinţă se vede ca era sprijinită şi de unii fruntaşi catolici ai oraşului. In anul 1703 a fost trimis în Dej pentru propagandă călugărul Lamprich, s-a reîntors însă fără rezultat din cauza tulburărilor ivite cu războiul racoţian. După potolirea războiului a fost trimis la Dej pentru acelaşi scop călugărul Conrad Werner, care a reusit să câştige pe mai mulţi religiei catolice, printre care pe perceptorul depozitului de sare, Hansch şi cămăraşul Hann, care-i făcu călugărului o leafa anuală de 200 fl, 12 cubi de grâu, 12 cubi de ovăz şi 12 care de fân, din venitul camerei de sare.

Serviciul divin îl ţinea într-o chilie a casei rakocziene. In anul 1712 o familie catolică cu numele Racz, dăruieşte pentru ord (franciscan) o grădină pe care călugărul Werner edifică în anul 1713 o casă cu 4 chilii pentru călugării din ord. După Werner a urmat un călugăr cu numele Balaş, un orator vestit, care a câştigat mai multe familii pentru religia catolică prin elocinţa sa. In anii 1715- 17 se edifică şio capelă, care a servit ca loc de închinare pentru romano-cotolicii până la edificarea bisericii noi între anii 1726 – 1777.

Romano-catolicii din Dej neavând nici paroh nici biserică parohială se folosesc de biserica ordului San Franciscan în baza unei învoieli cu ordul.

Claustrul de azi a fost ridicat pe teritorul donat de familia Râcz, în anul 1720. Fiindcă reformaţii puneau toate piedicile posibile ca să zădărnicească edificarea, claustrul numai în anul 1780 a putut fi terminat complet. Călugării au fost ajutaţi mult de guvernatorul Corniş, căruia singur îi poate multumi biserica romano-catolica existenţa în oraşul nostru. Instalarea ordului în posesia bisericii şi a claustrului s-a făcut în anul 1742, luând parte la aceasta instalare dintre locuitorii români de religie greco-catolica: Petru lacociu, Toader Câmpean, George Sălîşcan şi Ioan Mureşan.

In anul 1766-77 biserica romano-catolica din Iocalitate e declarată ca azil unde s-a putut refugia orice făcător de rele.

Biserica Evreiasca

2010-10-26T16:18:00.002+03:00

Sinagoga Evreiasca

Despre primul evreu locuitor in Dej se aminteste pe la sfarsitului veacului al XVIII0lea sub numele “Sido-Lazar” (Lazar Evreul), care tinea in aranda pravalia de sub primaria veche. In prima jumatate a veacului trecut cei mai multi evrei s-au stabilit in Urisor, de unde peste zi veneau in oras sa faca comert, iar peste noapte, fiindca in oras nu li se permitea stabilirea, se intorceau acasa.

Din Urisor si din partile limitrofe ale orasului, au inceput sa se mute in oras pe la mijlocul secolului trecut (sec. al XVIII-lea). In anul 1860 isi edifica biserica pe strada Codrului si isi cuprind un cimitir pe Dealul Cocosului.

In anul 1853, rabinul din Urisor, Mendel Paneth, se muta in Dej unde serveste pana in anul 1885. A scris in 10 volume explicari din Talmud sub titlul Mayle Zedek (Cararea Dreptatii) si Sare Zedek (Poarta Dreptatii).

Construirea Sinagogii a inceput in anul 1907 sub conducerea mesterului Ioan Sziki si a fost inaugurata in anul 1909 de sarbatoarea Pesach. Sinagoga a fost construita din fondurile personale ale enoriasilor, 18 la numar. Este una din cele mai frumoase sinagogi din Transilvania. Biserica poate gazdui un numar de 900 de enoriasi.

Un rol mai insemnat in viata evreilor din acest oras l-au avut: Samoila Weinberger, ales de repetate ori ca presedinte al Comunitatii Israelite; d-na Weinberger Samoila, care ca presedinta a Societatii Femeilor Israelite sta in fruntea tuturor actiunilor culturale si de caritate publica a evreilor dejeni; Iacob Rosenzweig, fost presedinte a Comunitatii Israelite; dr. Andrei Agai, avocat cu deosebita autoritate intre evrei. Comunitatea evreiasca dejeana insumeaza 31 de persoane.

Biblioteca Municipala

2010-10-26T16:17:00.002+03:00

Biblioteca Municipala
Inceputurile bibliotecii publice dateaza din anul 1891. Dar numai din 1952 Dejul are o biblioteca reprezentativa, bine organizata, care isi imbogateste continuu fondul de carte si colectiile de publicatii.
In 1968, in urma noii impartiri administrative, biblioteca devine municipala si primeste un spatiu mai mare, care asigura lectura publica in cadrul sectiilor specializate si al salii de lectura.
Din 2005, biblioteca functioneaza in localul numit “Casa Vacantei”.
La infiintare, in 1952, biblioteca a avut 5.072 de volume si 1.000 de cititori, pentru ca la sfarsitul anului 2004 sa ajunga la 88.210 de volume, cu 7.959 de cititori.
Biblioteca are in structura sa: sectia de prelucrare a documentelor, sectia pentru adulti si sectia pentru copii.
Colectiile bibliotecii cuprind toate domeniile de tiparituri de carte. Un loc special il ocupa fondul de carte veche, care cuprinde mai multe exemplare de carte din secolul XIX.
Sectiile sunt organizate pe principiului accesului liber la raft.
Biblioteca participa la viata culturala a municipiului prin organizarea unor actiuni specifice: expozitii foto – documentare si de carte, seri culturale, intalniri cu scriitori, oameni de stiinta si cultura, locali si din tara.

Castele din Judetul Cluj-Napoca

2010-10-26T16:16:00.002+03:00

Dejul fiind la doar 60Km de judetul Cluj, sunt foarte multe Castele celebre :

Denumire	proprietar	Localitate	An construire
Castelul Bánffy	Familia Bánffy	Bonţida	1437-1543
Castelul Bánffy	Familia Bánffy	Borşa	Sec. XIX
Castelul Kemény	Familia Kemény	Jucu de Sus	Sec XIX
Castelul Bánffy	Familia Bánffy	Răscruci	Sec XVIII
Castelul Béldy	Familia Béldy	Geaca	1880
Castelul Bocskai	Familia Bocskai	Aghireşu	1572
Castelul Haller	Familia Haller	Coplean	1721
Castelul Mikes	Familia Mikes	Săvădisla	Sec XIX
Castelul Jósika	Familia Jósika	Moldoveneşti	Sec. XVI-XIX
Castelul Kemény-Bánffy	Kemény-Bánffy	Luncani	Sec. XVIII
Castelul Kornis	Familia Kornis	Mănăstirea	1573-1593
Castelul Teleki	Familia Teleki	Luna de Jos	1650-1700
Castelul Veres	Veres	Livada	Sec. XVIII-XIX
Castelul Wass	Familia Wass	Ţaga	1769
Castelul Wass-Banffy	Wass-Bánffy	Gilău	Sec. XV-XVI
Castelul Gilău	N/A	Gilău	Sec. XII-XIII

Lista palatelor din Judetul Cluj-Napoca

2010-10-26T16:15:00.002+03:00

Lista palatelor din Judetul Cluj

Aceasta este o listă a palatelor din judeţul Cluj:

Denumire	Proprietar	Localitate	An construire	Observaţii
Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Babos	Familia Babos	Cluj-Napoca
Palatul Bánffy	Familia Bánffy	Cluj-Napoca
Palatul Berde	Familia Berde	Cluj-Napoca
Palatul de Finanţe	N/A	Cluj-Napoca
Palatul de Justiţie	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Elian	Familia Elian	Cluj-Napoca
Palatul Josika	Familia Jósika	Cluj-Napoca
Palatul Poştei	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Prefecturii	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Reduta	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Regionalei Căilor Ferate	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Rhedey	Familia Rhedy	Cluj-Napoca
Palatul Szeky	Familia Szeky	Cluj-Napoca
Palatul Telefoanelor	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Teleki	Familia Teleki	Cluj-Napoca
Palatul Toldalagi-Korda	Toldalagi-Korda	Cluj-Napoca
Palatul Urania	N/A	Cluj-Napoca
Palatul Wass	Familia Wass	Cluj-Napoca
Palatul Princiar din Turda	N/A	Turda
Palatul de Justiţie	N/A	Dej
Casa Racoţiană	N/A	Dej

Castelul Kornis de la Manastirea II

2010-10-26T16:14:00.000+03:00

Castelul Kornish de la Manastirea II

Castelul Kornis in ruine

Sâmbătă, Mai 2nd, 2009

Castelul Kornis este situat pe teritoriul localitatii Manastirea. Bazele castelului s-au pus intre anii 1553 si 1593 cand a fost construita cladirea principala de catre Kristof Keresztúri, arhitectura acesteia fiind in stil Renascentist.

In anul 1673 a fost ridicat cel de-al doilea etaj al cladiiri principale de catre Gaspar Kornis. Cladirea castelului se afla in partea sudica a curtii. Turnurile cladirii principale (in numar de 3) aveau forma octogonala.In anul 1680, fiul sau, Zsigmond Kornis, a finisat castelul si a adaugat bastioane, unul in forma de pana si unul de poarta. Tot el a reparat castelul de pagubele produse in timpul revoltei Curutilor de la inceputul secolului al XVIII-lea.In anul 1720 a fost refacut turnul de la intrare. Tot atunci, tavanele incaperilor au fost decorate cu fresce.Inainte de primul razboi mondial, Kornis al V-lea paraseste castelul.

Sub mana comunistilor, biblioteca castelului este golita si cartile au fost arse in curte. O parte din tarani au reusit sa salveze cateva carti, care, din nefericire, au fost stranse din nou de catre comunisti si arse. Impreuna cu cartile au fost arse si exponate din muzeu (animale impaiate).
Castelul a mai fost faimos pentru copia icoanei facatoare de minuni de la Nicula. Icoana era amplasata deasupra portii in partea interioara a turnului. Icoana a disparut in jurul anului 2004, in urma unor vizite facute de catre niste “experti in arta”. In anul 1975-1976, castelul primeste o ultima renovare din partea comunistilor.
In momentul de fata, castelul este lasat in paragina. Terenul cuprinzand ruinele castelului si scoala (construita la sfarsitul secolului al XIX-lea) au fost revendicate de fiica lui Kornis Karoly (in varsta de 88 de ani), cu scopul de a le reconditia si pentru a le folosi in scop turistic.

Scoala construita la sf. sec. al XIX-lea

Castelul Kornis in ruine

Sâmbătă, Mai 2nd, 2009

Scoala construita la sf. sec. al XIX-lea

Castelul Kornis de la Manastirea

2010-10-26T16:13:00.001+03:00

Castelul Kornis se găseşte pe teritoriul localităţii Mănăstirea, judeţul Cluj şi este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj ^[1], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.

Istoric

Clădirea principală a castelului a fost construită de către Kristóf Keresztúri intre anii 1573-1593, în stilul renascentist. În cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere. După ce domeniul devine proprietatea familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gáspár Kornis (1641-1683) ridică etajul al II-lea al clădirii principale, pe latuta sudică.

Fiul său, Zsigmond Kornis renovează castelul în 1680. Tot el a reparat castelul, după ce acesta fusese deteriorat în timpul revoltei Curuţilor de la începutul secolului XVIII, iar în 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în partea nordic, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai există şi astăzi. În această perioadă are loc şi redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Sunt refăcute lucrările din lemn ale ancadramentelor ultimului etaj şi scara ornamentată cu motive populare şi sunt aduse decoraţiuni din piatră de tuf vulcanic de Dej.

În cel de al doilea război mondial o parte din castel a fost distrus, iar după naţionalizare colecţiile sale au fost arse de comunişti ^[2]sau au fost furate. Biblioteca din castel conţinea înaintea distrugerii peste 9.000 de volume, formate din colecţii de cărţi rare^[3]. A fost distrusă acum şi imensa colecţie de istorie naturală. Pavilioanele au căpătat destinaţii de siloz, cămin şi şcoală culturală.

După 1944 a fost reclădită numai o parte a zidăriei în perioada 1975-1976, iar capela Kornis a fost preluată de biserica ortodoxă. Nu au existat însă lucrări serioase de refacere a castelului şi domeniului, castelul ajungând astăzi în ruine. Castelul a rămas cunoscut şi pentru statuile celor doi inorogi care îi păzesc în continuare intrarea.

[modifică]Descriere

Intrarea în castel avea şi o punte suspendată, care era ridicată in timpul nopţii sau in caz de pericol, poartă încadrată de doi inorogi paraleli cu intrarea, inorogi care apar şi pe blazonul familiei Kornis. Protectoarea castelului era Maica Domnului, pe care inorogii se considera că o vegheau.

La intersecţia diagonalelor incintei se află o fântână octogonală, înconjurată de stâlpi circulari şi arcade. În partea nord-estică a domeniului există un pavilion ridicat în 1825, dispus pe două laturi ale sale cu coloane dorice.

[modifică]Galerie de imagini

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Castelul Kornis din Mănăstirea

Turnul de intrare	Fântâna octogonală	Ruine ale castelului	Blazon pe una dintre clădiri
Blazon	Inorog
Castelul Kornis se gaseste pe teritoriul localitatii Manastirea, judetul Cluj si este inscris pe lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj, elaborata de Ministerul Culturii si Cultelor din Romania in anul 2004. Cladirea principala a castelului a fost construita de catre Kristof Kereszturi intre anii 1573-1593, in stil Renaissance (Renastere). In cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu cladiri secundare. In jurul anului 1673 Gaspar Kornis a ridicat etajul al II-lea al cladirii principale. Fiul sau, Zsigmond Kornis a finisat castelul in anul 1680, prin adaugarea unor bastioane imprejmuitoare. Tot el a reparat castelul, dupa ce acesta fusese deteriorat in timpul revoltei Curutilor de la inceputul secolului XVIII. In anul 1720 a fost refacut turnul la intrarea in castel (aceasta intrare avea si o punte suspendata, care era ridicata in timpul noptii sau in caz de pericol). Tot atunci, incaperile castelului au fost decorate cu fresce pe tavane. In cel de al doilea razboi mondial castelul a fost distrus, iar dupa razboi colectiile sale au fost arse de comunisti sau au fost furate. Dupa 1944 a fost recladita numai o parte a zidariei, iar capela Kornis a fost preluata de biserica ortodoxa. Nu au existat insa lucrari serioase de refacere a castelului si domeniului, castelul ajungand astazi in ruine. Castelul a ramas cunoascut si pentru statuile celor doi inorogi care ii pazesc intrarea. mizeria de la Kornis Intr-o zi de Sambata (24 ian 2009) pe la amiaza,am reusit in sfarsit , sa merg si eu la renumitul Castel Kornis din Manastirea.Acesta se afla situat la 60 km- nord de Cluj-Napoca,linga Dej. De ceva vreme incoace ,cochetam cu ideea de a merge la aceasta locatie,si datorita faptului ca din ceea ce stiam eu,ca la acest castel ,e o priveliste tocmai buna pt niste fotografii.Zis si facut. Am pornit din Cluj pe la 12 si aproximativ dupa o ora de mers cu masina,am ajuns la locul cu pricina, pe o ploaie marunta,rece.....si fara pauze.Apropiindu-ma de ruine,caci asta a mai ramas din ceea ce a fost odata "Castelul Kornis"...mi-am dat seama ca am nimerit intr-un loc cu multa mizerie,cu o zona in care vegetatia facuse ravagii in ultimii ani. Am reusit in trei-patru ore, sa trag cateva cadre obosite,sacait fiind de o ploaie....ca de vara,si scirbit de privelistea din jurul meu. Ajuns acasa nu m-am putut abtine sa nu scriu un e-mail primariei din Mica ,primarie de care apartine si loc. Manastirea. In acesta era descris cu lux de amanunte situatia dezolanta in care se afla acel loc,care de altfel sunt convins ca ar fi o sursa insemnata de a atrage turisti,situatie pe care cu siguranta cei de prin zona o cunosc foarte bine,dar,asa cum ne-am obisnuit....e mai simplu sa pierzi vremea in mod organizat,decat sa faci ceva pt tine insuti....strigator la cer!!!!
Blazonul familiei Kornis	Clădire adiacentă

Istoricul Dejului

2010-10-26T16:10:00.001+03:00

Istoricul Dejului

Dej, mai demult Deju (în dialectul săsesc Deesch , în germană Desch, Burglos, Burgschloss, în maghiară Dés, Deés) este un municipiu în judeţul Cluj, Transilvania, România. Se află la 60 km nord de municipiul Cluj-Napoca, la confluenţa dintre râurile Someşul Mare şi Someşul Mic.

Catva date geografice

Municipiul Dej cuprinde şi localităţile Ocna-Dejului, Şomcutu Mic, Peştera, respectiv Pintic.

Oraşul este mărginit la est de dealul Florilor, la sud de dealul Sf. Petru, la nord-est de Cic, la vest de Igisiu, iar la sud-vest de Rompaş. Localitatea este şi nod feroviar cu staţia de triaj Dej Triaj.

Primele menţiuni documentare care atestă existenţa oraşului datează din anii 1061 şi 1214, sub numele de Dees. Importanţa strategică şi însemnatele rezerve de sare au fost descoperite încă de pe vremea dacilor. Cetatea Dejului a fost construită între 1214 şi 1235. Oraşul a avut de suferit de pe urma invaziei tătare din 1241. Oraşul se dezvoltă de-a lungul timpului ca şi centru important de exploatare a sării, la începutul secolului XVIII dispunând şi de un mic port folosit pentru transportul rapid al sării.

Dejul a fost capitala comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1920 până în 1940, oraşul a fost capitala judeţului Someş. În 1940, judeţul Someş a fost alipit comitatului Cluj, iar Dejul a intrat sub jurisdicţia Clujului.

Populaţia stabilă a municipiului era la 1910 de 11.451 de locuitori (7991 maghiari, 2911 români, 445 germani şi 104 alte naţionalităţi), iar după ultimul recensământ din 2002, era de 38.478 locuitori (85,03% români, 14,11% maghiari, 0,04% germani, 0,67% romi, 0,04% evrei şi 0,11% alte naţionalităţi), fiind al treilea oraş ca mărime din judeţul Cluj.

Mass Media locală este bine dezvoltată. Municipiul beneficiază de 2 radiouri locale: Radio Fir şi Radio Stil şi de un post de televiziune -Someş TV -Televiziunea Văii Someşului. Televiziunea Someş TV se bucură de o audienţă „de invidiat”, în această microregiune a Văaii Someşului, deoarece aria de acoperire a postului TV vizeaza 4 judeţe, mai mult, promotorii acesteia şi-au propus o politică de post neutră politic, liberă şi încurajatoare a valorilor din microregiunea Văii Someşului.

Obiective turistice
Castrul roman Samum din comuna invecinată Căşeiu.
Biserica Reformată, construită în stil gotic, în anii 1453-1536, cu un turn înalt de 72 m. Hram iniţial (înainte de Reforma Protestantă): "Sf.Ştefan".
Biserica şi mănăstirea franciscană "Sf.Anton de Padova" (romano-catolică), construită în stil baroc în secolul XVIII (în jurul anului 1716).
Biserica Ortodoxă "Sf.Gheorghe", ridicată în 1776.
Biserica protopopială greco-catolică (nerestituită), consacrată în anul 1895 cu hramul "Adormirea Preacuratei".
Palatul justiţiei, construit la sfârşitul secolului XIX.
Clădirea fostei Primării.
Statuia "Lupa Capitolina", simbolul latinităţii poporului român. A fost realizată de sculptorul V. Pruna şi dezvelită în 17 septembrie 2004, cu ocazia celei de-a 100 Adunări Generale a Astrei. Lucrarea a fost donată de dr. Traian Gh. Dascăl, cetăţean de onoare al municipiului Dej.
Obeliscul (Monumentul) Eroilor.
Casa memorială Teodor Mihaly.
Casa memorială Alexandru Vaida Voievod.
Ruinele Castelului Kornis din comuna învecinată Mănăstirea.
Băile Ocna Dej din apropiere.

În partea de sud-vest a Dejului se află Ocna-Dejului, localitate devenită cartier al Dejului din 1991. Aici a existat, amenajat până prin anii 80 ai sec.XX, băi cu apă sărata, care au dispărut odată cu prăbuşirea dealului de sare.

Obiective memoriale

Cimitirul eroilor români, maghiari, germani, ruşi, sârbi şi evrei, din cele două războaie mondiale, este amplasat pe str. Dealul Florilor şi are o suprafaţă de 3.000 mp. În acest cimitir sunt înhumaţi 570 eroi, din care 416 cunoscuţi, în morminte individuale.
Personalităţi
Ferenc Pápai Páriz (1649-1716), scriitor şi fizician
Guilelm Şorban, compozitor
Alexandru Vaida-Voevod
Gyula Nyírő, n. 1895
Raoul Şorban, critic de artă
Theodor Mihali, avocat
Ana Novac (1922-2010), scriitoare, supravieţuitoare a Lagărului de la Auschwitz
Ion Cupşa (1912-1984), general, istoric şi scriitor.

„Rezultatele alegerilor locale din 2008”. Biroul Electoral Central. Accesat la 19 iunie 2008.
„Populaţia stabilă la 1.01.2009” (în română). INSSE. 19 mai 2009. Accesat la 19 mai 2009.
indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom şi 3 pentru alţi operatori de telefonie fixă

Dej
(stema veche a oraşului)
Dej
(centrul oraşului; desen din sec. XIX)
Dej
(înc. sec. XX)
Dej
(Biserica Reformată-Calvină)

Orasul Dej

Monumente

Monumente de artă plastică

Monumente de arhitectură

Arta

Festivalul SAMUS

Despărţământul "Dr. Teodor Mihali" al ASTREI

Casa de Cultură

Biblioteca Municipială

Cercul militar

Galeria de artă FREZIA

Muzeul Municipal

Invatamant

Învăţământul

Colegiul Naţional "Andrei Mureşanu"

Liceul teoretic "Alexandru Papiu-Ilarian"

Grupul Şcolar Industrial Construcţii Montaj Dej

Învăţământul particular

Clubul copiilor şi eleviilor

Fauna

Fauna

Vegetatie

Vegetaţia

Solurile

Solurile

Retea Hidrografica

Reţeaua hidrografică

Suprafata

Suprafaţa

Climatul

Clima

Asezare

Populatia

Date geografice

Mijloacele Mass Media

Mijloacele Mass Media

Obiective turistice

Personalitati

Galeria de Artă „Frezia”

Biserica Romano-Catolica

Biserica Evreiasca

Biblioteca Municipala

Biblioteca Municipala

Castele din Judetul Cluj-Napoca

Lista palatelor din Judetul Cluj-Napoca

Castelul Kornis de la Manastirea II

Castelul Kornis in ruine

Castelul Kornis in ruine

Castelul Kornis de la Manastirea

Istoric

[modifică]Descriere

[modifică]Galerie de imagini

mizeria de la Kornis

Istoricul Dejului