Ovidiu Turcu

Manifestarea Dragostei - Reflecție de seară

2013-04-10T20:18:00.000+03:00

1 Ioan 4:9 „ Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.”

Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, a fost trimis pe pământ de dragostea lui Dumnezeu. Întruparea Lui și jerfa pe care El a adus-o pe crucea de la Golgota nu sunt alceva decât lucrarea dragostei. El Însuși este Întruparea Dragostei lui Dumnezeu, este Frumusețea Frumuseții Lui.

Adevărata noastră viață este numai aceea care o trăim prin Hristos, ca Hristos (1 Ioan 2:6), având felul Lui de a fi. Cealaltă viață este viață de păcat.

În „Declarația de Independență” concepută de Thomas Jefferson și adoptată la 4 iulie 1776 Philadelphia există și următorul paragraf: „ Considerăm ca adevăruri grăitoare faptul că oamenii s-au născut egali, că sunt înzestrați de către Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără dreptul la Viață, la Libertate și la căutarea Fericirii.”

Citind aceste rânduri, gândurile noastre să se îndrepte spre VIAȚA, LIBERTATEA și FERICIREA, pe care le promite Mântuitorul și care nu sunt numai pentru timpul cât trăim aici, pe pământ, ci sunt veșnice.

Fiecare om are dreptul la viața veșnică: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16). „Cine crede în Fiul, are viața veșnică…” (Ioan 3:36)

Fiecare om are dreptul la libertate: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

Fiecare om are dreptul la fericire: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, și-L păzesc.” (Luca 11:28)

Se bucură cititorul de aceste drepturi date nu de oameni, ci de Însuși Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre? Noi nu putem cunoaște mai desăvârșit dragostea lui Dumnezeu și Dumnezeuul dragostei decât în Fiul Său, Isus Hristos, și mai ales pe crucea Golgotei, care este culmea dragostei. Aici se poate vedea fără văl adâncimea păcatului omenesc și înălțimea nebănuită a dragostei dumnezeiești salvatoare. Aici se poate vedea limpede și puterea morții și puterea vieții; se poate vedea în toată frumusețea împăcarea celor două laturi ale lui Dumnezeu: dreptatea și dragostea.

Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dăruirea lui Dumnezeu, nouă pământenilor căzuți.

„… Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.”

Toată învățătura creștină și toate dogmele se cuprind în aceste cuvinte: „trăirea prin Isus”.

Dumnezeu – Tatăl ne-a adus la viață prin Isus Hristos, Fiul Său.

Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste în adevăr, care jertfește totul pentru mântuirea făpturilor Sale căzute în păcat și moarte, o dragoste care nu se schimă, adică e veșnică. (Ier. 31:3).

Tot ce avem bun, este dragostea lui Dumnezeu, care s-a gândit la noi înainte de veșnicie și a dat pe Domnul Isus, ca să ne răscumpere prin sângele Său și apoi, să trăim prin El.

Aceasta-i dragostea lui Dumnezeu: ne-a căutat întâi, ne-a găsit și ne-a dăruit ce a avut mai scump. Domnul Isus este Darul dragostei lui Dumnezeu și în El avem totul deplin. (Colos. 2:10)

„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuți.” (Romani 5:6)

Se spune că o femei cu lacrimile în ochi s-a apropiat într-o zi de Napoleon, cerându-i o favoare pentru fiul ei. Împăratul i-a spus că este imposibil. Era vorba despre un soldat care dezertase și chiar trădase, lucru pentru care justiția l-a condamnat la moarte prin împușcare.

Dar eu nu cer dreptate, explica mama, eu cer iertare.

- Doamnă, vă repet, fiul dumneavoastră nu merită iertare, insista Napoleon.

- Sire, strigă femeia, dacă ar merita, nu ar mai fi vorba de iertare. Ceea ce cer eu este iertare.

- Ei bine, în acest caz îl voi ierta.

Și împăratul s-a ținut de cuvânt.

Eu nu pot să câștig favoarea lui Dumnezeu prin bunătatea sau prin faptele mele, pentru că nimeni n-ar putea să fie atât de bun să facă destule fapte bune încât să atingă standardele lui Dumnezeu. Dimpotrivă, dacă facem apel la mila Sa infinită și la îndurarea Sa imensă, nu vom fi niciodată decepționați. El acordă mântuirea celui care se întoarce la El. Pentru că a implora înseamnă a recunoaște că nu poți nimic singur, că ești pierdut, că nu ai nicio soluție; a recunoaște că Dumnezeu există și că El este un Dumnezeu Mântuitor. Niciodată nu este în zadar să-L chemi pe El, să faci apel la dragostea Lui, pentru că El ne iubește cu adevărat, cu o dragoste veșnică (Ieremia 31:3), în mod necondiționat (Romani 5:6). Chiar dacă mă simt nedemn mizerabil, mă iubește cu o dragoste personală și pot să strig de bucurie: „Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2:20).

Autor: Nicolae Moldoveanu

Rămâneți în dragostea Lui...

2013-04-07T09:03:00.001+03:00

„… Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi…”

Și am putea spune și invers: „ Dacă rămânem în Dumnezeu, ne iubim unii pe alții.”

Dumnezeu – Dragostea este Mediul nostru. Dacă suntem în El, trăim din El și ca El.

Tot răul din viața noastră are o singură cauză: nu suntem deplin în Hristos, în iubire.

Toate păcatele răsar acolo unde nu este iubire. Iubirea le stinge pe toate.

Mântuirea este: Dumnezeu în noi, Hristos în noi - și aceasta este cu putință numai prin iubire, după ce am crezut. Toată teologia, toată filozofia, tot adevărul se cuprind în iubire.

Creștin adevărat este numai cel ce iubește cu iubirea lui Dumnezeu.

Cu mulți ani în urmă, un tânăr creștin a călătorit spre Brazilia. Pe vapor nu a ascuns faptul că el aparține Domnului Isus. Astfel a trebuit să suporte de-a lungul călătoriei multă batjocură.

Într-o zi veni căpitanul cu o lunetă pe puntea vasului. Privea prin lunetă cerul și murmura mereu: „Nu-L văd, nu-L văd!” Pe punte veniră mulți oameni pentru a vedea ce face căpitanul. El luă luneta de la ochi și spuse zâmbind: „ Chiar acum m-am uitat după Dumnezeu, dar nu L-am văzut.” Toți priveau cu un zâmbet batjocoritor spre tânărul creștin.

El se îndreptă cu seriozitate către căpitan și spuse cu voce tare, ca să-l audă și ceilalți: „Nu Îl vedeți pe Dumnezeu? Nu nu poate fi altfel. În Biblie scrie: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8). Acum știți, domnule căpitan, de ce nu-L vedeți pe Dumnezeu? Pe puntea vasului se făcu o liniște de mormânt.

Dumnezeu este ascuns aroganței omenești. Dar El s-a descoperit în Isus Hristos, Fiul Său, venit în lume ca om. Cine se îndreaptă spre El, spre Mântuitorul, ca un păcătos, pe acela El îl primește, îi iartă toată vina și îi dăruiește o inimă curată. Numai în această stare, omul este capabil să-L recunoască pe Dumnezeu.

Bogat cu adevărat este numai cel ce iubește cu iubirea lui Dumnezeu.

Puternic cu adevărat este numai cel ce iubește cu iubirea lui Dumnezeu.

Să ne deschidem inima pentru iubirea lui Dumnezeu, și atunci putem să nu ne mai temem de nicio rătăcire. Toate duhurile rătăcirii sunt arse în flacăra iubirii.

1 Ioan 4:8 „Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”

Cine iubește din toată inima pe Dumnezeu nimic nu-i poate sta în cale.

Cine nu iubește ce iubește Dumnezeu și nu urăște ce urăște Dumnezeu, acela nu cunoaște pe Dumnezeu.

Să iubim ce și cum iubește Domnul Isus și atunci iubirea noastră este adevărată și sfântă, așa cum este iubirea Lui. (Ioan 13:1)

Autor: Nicolae Moldoveanu

Povestire despre un călugăr

2013-03-30T09:43:00.000+02:00

Se spune că la o mănăstire era un stareț cu o viață deosebită și cu o înțelegere duhovnicească rară. Mulți oameni mergeau la el, ca să ceară sfat. Într-o zi a venit un călugăr de la altă mănăstire și i-a spus: „Cuvioase stareț, am auzit despre viața sfântă pe care o duceți și de înțelepciunea pe care v-a dat-o Dumnezeu, ca să sfătuiți pe oameni. Iată, eu sunt de mult timp în mănăstire și împlinesc zilnic toate pravilele cu mare grijă. Nu am ajuns, oare, la desăvârșire?”

La auzul aceste mărturisiri, starețul l-a întrebat e călugăr: „Dacă mergi pe drum și vezi o pungă cu galbeni, poți să faci deosebirea între pungă și pietrele de pe drum?” „Da”, răspunse călugărul. „Dar dacă treci pe lângă o scăldătoare?- continuă starețul - și vezi acolo făcând baie femei și bărbați, poți face deosebirea între ei?” „Da”, răspunse din nou călugărul. „Atunci nu ești desăvârșit”, încheie starețul.

Pare o exagerare această povestire, dar privită cu ochiul duhovnicesc al credinței, se observă în ea un adevăr de mare preț: credinciosul trebuie să fie liber în duhul său de tot ce este în lume și să zică și ca sf. ap. Pavel: „Toate le socotesc ca un gunoi, pentru Hristos ”(Filip 3:8). Sau, tot cum zice sf. Pavel: „Cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece.” (1 Cor. 7:31).

Doamne Isuse, Îți mulțumesc că ai început lucrarea Ta și în mine. Chiar dacă n-am ajuns la desăvârșire, știu că Tu nu mă vei lăsa. Îți mulțumesc și de lucrul acesta. Vreau să fiu liber, tot mai liber de tot ce este lume și să fiu tot mai alipit de Tine, ca să Te poți bucura de mine în orice vreme.

Slavă veșnică Ție, amin.

Autor: Nicolae Moldoveanu

Umblarea în lumină - Nicolae Moldoveanu

2013-03-29T19:52:00.000+02:00

1 Ioan 1:7. „ Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții, și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.”

Lumina lui Dumnezeu este singurul mediu în care umblăm, nu în altfel de lumină. Umblarea în lumină este adevăratul mers al creștinului.

A umbla în lumină înseamnă viață, înseamnă sinceritate, înseamnă Dumnezeu.

Sinceritate – iată un cuvânt, care se potrivește aici, în acest verset din Cartea lui Dumnezeu.

Numai cei sinceri sun în lumină, pentru că sinceritatea este lumină. Cei sinceri se pot apropia unii de alții și pot să aibă părtășie.

Cei sinceri se pocăiesc cu adevărat și ajung la curățirea de păcate. Fățarnicii niciodată nu pot ajunge la această stare.

L. Blaga: „ Când le privește soarele, lucrurile aruncă umbre.”

Copiii lui Dumnezeu sunt numiți și copiii luminii. Și nu poartă acest nume pentru că n-ar mai putea păcătui, ci pentru că sunt sinceri. Dacă au greșit, spun greșelii pe nume și merg cu ea înaintea Domnului Isus, iar El, prin sângele Lui, o curățește.

Copiii lui Dumnezeu nu pot păstra păcatul în viața lor, ci caută să scape cât mai grabnic de el, prin pocăință adâncă în fața Domnului Isus. Prin aceasta arată că umblă în lumină și că au felul de a fi al luminii.

Se povestește despre evanghelistul John Wesley că a fost atacat și jefuit. Însă hoțul a găsit la el doar câțiva bani și câteva broșuri creștine. Când hoțul a vrut să fugă, Wesley a strigat tare: „Stai! Mai am să-ți dau ceva cu mult mai prețios!” Hoțul a rămas buimăcit. „ Prietene, a spus Wesley, sper că odată îți va părea rău de această viață. Dacă vei ajunge vreodată la această concluzie, atunci să nu uiți că „sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat.”

Hoțul a dispărut repede, iar Wesley s-a rugat ca acele cuvinte să-i fie de folos acelui om.

După o evanghelizare, pe când Wesley dădea mâna cu fiecare ascultător, i s-a adresat un necunoscut. Ce surpriză când a recunoscut în oaspetele evanghelizării sale pe acel care îl jefuise și care acum devenise un creștin adevărat! „Vreau să vă mulțumesc pentru ce mi-ați spus în noaptea aceea”, a spus acel om. „ O, nu, prietene, a răspuns Wesley, nu mie, ci sângelui prețios al Domnului Isus Hristos, care ne curățește de orice păcat.”

Apostolul Ioan a scris în întâia sa epistolă cuvintele: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.”

Să fim în lumină, nu sub lumină. Zice un proverb indian: „Nu-i loc mai întunecos decât cel de sub opaiț.” Dacă înățăm învățăturile Bibliei, ca să lumineze pe alții, dar noi stăm sub ele, adică nu sunt și în noi, în trăirea noastră, ne aflăm în locul cel mai întunecos: sub opaiț. Locul nostru cel bun este numai în Hristos – Soarele Neprihănirii, în bătaia razelor Lui. Aici putem crește frumos, aici putem rodi cu adevărat.

Ispitind pe Domnul…by David Wilkerson

2013-03-28T15:55:00.000+02:00

Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,

toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.

Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.(1 Cor. 10:1-12).

Cine erau oamenii pe care Pavel îi descrie în acest pasaj – miile care "au căzut într-o singură zi," masele care au fost ucise de serpi, si ceilalti care au fost "distrusi de Nimicitorul?" Acestia nu erau Moabiti, Canaaniti, Filisteni sau orice altă natiune păgână din jurul lui Israel. Nu, Pavel vorbeste aici despre credinciosi – oameni alesi de Dumnezeu!

Acesti oameni au fost martorii unor miracole incredibile. Ei au fost hrăniti cu mâncare spirituală prin mijloace supranaturale. Ei au băut apa spirituală dintr-o stâncă despre care Pavel spune că a fost Însusi Cristos. Ei au fost bine învătati si îngrijiti. Cu toate acestea Pavel spune că multi dintre oamenii acestia au fost mistuiti de focul mâniei Lui Dumnezeu si distrusi de serpi.

Apostolul ne spune în versetul 5 că acesti Israeliti i-au făcut asa de multă neplăcere Lui Dumnezeu încât El i-a făcut să "piară" în pustie. Cuvântul ebraic folosit aici înseamnă "El i-a lăsat din mâna Lui, scuturându-i la pământ asemenea unui praf gros."

Ce înseamnă aceasta? Era Domnul care-i spunea Lui Israel, "Nu voi accepta aceasta de la voi! Dacă ai fi fost inocent – dacă n-ai fi fost bine antrenat sau nu ai fi primit hrana spirituală din mana Mea sau nu ai fi văzut arătarea slavei Mele – atunci M-as ocupa de tine. Dar în ciuda multelor binecuvântări pe care ti le-am oferit, ai ales pofta si idolii. Acum însă te voi alunga. Te lepad complet din mana Mea."

Cum se poate asa ceva? De ce s-ar comporta Domnul asa de sever cu propriul Său popor după ce au beneficiat asa din plin de El?

Potrivit spuselor lui Pavel, 23.000 din ei au murit ca rezultat al curviei si idolatriei. Altii au fost distrusi din cauza că au cârtit si s-au plâns. În final, altii au fost omorâti de muscăturile serpilor veninosi. Ce a făcut acest din urma grup de si-a meritat moartea? Pavel ne spune foarte clar în versetul 9: Ei L-au ispitit pe Cristos! "Să nu ispitim pe Domnul, cum L- au ispitit unii din ei...."

Putem întelege de ce Dumnezeu s-ar comporta sever cu curvarii, idolatrii si cârtitiorii. Dar vreau să mă axez pe acest păcat particular de a-L ispiti pe Cristos. Ce vrea să spună Pavel când spune că noi "ispitim pe Domnul"?

Apostolul se referă aici la un episod din Exodul 17. Israelitii tocmai experimentaseră miracolul manei – un biscuite alb continând toti nutrientii de care ei aveau nevoie ca să-i tină în viată. Acest "lucru mic, rotund", a apărut pe jos, în mijlocul lor, în fiecare zi. Oamenii nu au câstigat sau meritat această mâncare supranaturală; Domnul i-a hrănit doar prin harul Său. Tot ce trebuiau ei să facă era să o strângă.

Dar acum ei nu mai aveau apă deloc. Au ajuns la un loc numit Mara, unde apa era prea amară pentru a fi băută. Ei erau din nou în criză, confruntându-se cu o alta încercare. Dumnezeu a satisfăcut foamea lor dar nu si setea lor!

Imediat, oamenii au început să îl certe pe liderul lor, Moise. L-au acuzat de a fi un mincinos fără inimă care i-a dus în pustie ca să îi distrugă. Au vorbit chiar să-l ucidă cu pietre.

ISRAELITII NU AU STIUT – DAR EI ERAU ÎNCERCATI!

Poate te întrebi – de ce îsi încearcă Dumnezeu întotdeauna oamenii Săi în felul acesta? De ce ne confruntam adeseori cu o încercare după alta în viată? Si de ce încercările noastre par doar să crească în intensitate si fortă?

Încercările pe care Dumnezeu le-a adus asupra lui Israel s-au intensificat cu sigurantă. Ori de câte ori poporul nu a învătat o lectie de prima dată, Domnul a adus peste ei o încercare chiar si mai puternică. Si când nu au învătat-o nici de data aceea, El a adus o încercare de o intensitate si mai mare. La apele de la Mara ei au esuat în a avea încredere în Dumnezeu – ceea ce a însemnat o si mai puternică încercare a credintei!

Astăzi, în timp ce citim pasajul lui Pavel, majoritatea dintre noi presupunem, "Dumnezeu a încercat să cizeleze defectele de caracter ale lui Israel. El a vrut să îndepărteze lucrurile care nu erau ca El – să expună slăbiciunile lor, ca ei să fie mai mult ca si Cristos."

Este adevărat. Totusi, aceasta a fost numai o latură a ceea ce Dumnezeu a făcut în Israel. Noi nu ne dăm seama că Domnul nostru caută să lucreze cu mult mai mult în noi când ne aduce în situatii de criză. Adeseori El face acest lucru pentru că vrea ca noi să învătam ceva important despre El Insusi!

Gândeste-te la aceasta: Biblia spune că noi suntem poporul ales al Lui Dumnezeu, împărati si preoti pentru El. Asa cum poporul Lui a făcut sub Vechiul Legământ, noi ne hrănim cu mana Lui, care reprezintă Cuvântul Său. Bem din aceeasi Stâncă, care este Cristos. Ne bucurăm de promisiuni mai bune si un legământ mai bun. Am fost eliberati din robie, traversand propria noastră Mare Rosie. Si am privit cum Dumnezeu a distrus puterile satanice care ne-au tinut cândva.

Totusi, asemenea lui Israel, noi ne îndoim de Dumnezeu, murmurând si cârtind împotriva Lui, în ciuda tuturor binecuvântărilor Sale fata de noi. Ne întoarcem la idoli si pofte si Îl ispitim întocmai cum au făcut Israelitii. Pe scurt, noi nu ne-am învătat lectiile.

CA SI ISRAEL, MULTI CREDINCIOSI ASTĂZI SFÂRSESC ÎNTR-UN LOC DE MARI ÎNCERCĂRI SI TESTĂRI.

Astăzi, Domnul ne aduce adeseori într-un loc precum Mara, unde apele vietii sunt amare. Si, o dată ajunsi acolo, noi de asemenea ne confruntam cu o sete neîmplinită, întrebări sâcâitoare si îndoieli adânci.

Poate protestezi, "Nu – nu poti să mă compari pe mine cu acei idolatri, israeliti adulteri! Insusi Moise a spus că ei aveau inima împietrită – oameni cu gâtul întepenit care erau pe punctul de a aluneca. Eu nu sunt deloc ca ei. Eu Il vreau pe Domnul. Tu nu poti spune că eu sunt ca si ei!

Dar sarmanii Isrealiti nu au recunoscut aceste lucruri despre ei însisi. Ei nu si-au dat seama de ce era în inimile lor, până când timpul încercării lor a venit. Cred că acelasi lucru este adevărat si azi despre oamenii Lui Dumnezeu. Proorocul Ieremia scrie, "Inima este nespus de înselătoare si deznădăjduit de rea: cine o poate cunoaste?"(Ieremia 17:9).

Trebuie să îti amintesti – acestia sunt aceeasi oameni care mai târziu tremurau înaintea Domnului la Muntele Sinai după ce au auzit poruncile Lui. Ei vor răspunde repede, "Tot ce Dumnezeu a spus, vom face. Vom asculta orice poruncă!"

Si Israelitii au crezut cu sinceritate în fiecare cuvânt pe care l-au spus. Ei erau plini de frica de Dumnezeu, si erau convinsi că nu vor esua în a onora Cuvântul Său. Dar ei nu aveau nici o idee despre ce era în inimile lor. Ei erau cu adevărat falimentari din punct de vedere spiritual!

Vedeti, Israel trăia pe baza experientei păstorului si învătătorului lor, Moise. Ei nu aveau o credintă proprie. Cînd Dumnezeu l-a luat pe Moise din mijlocul lor, ei au dat înapoi în decursul a 40 de zile!

Acelasi lucru se întamplă si astăzi cu multi crestini. Când aud predicându-se Cuvântul lui Dumnezeu ei se hotărăsc nerăbdători să asculte de el cu toată inima. Dar în realitate ei trăiesc pe baza experientei altei persoane. Ei se hrănesc din casete cu învătături, seminarii, revelatiile pastorului lor – si nu au o experientă personală adâncă cu Cristos.

Preaiubitule, tu nu poti să primesti adevărata revelatie a Lui Dumnezeu de la altcineva. Un predicator te poate misca si inspira, si poti învăta cum să declami învătături biblice. Dar pană ce nu ai propria ta experientă cu Isus si să dezvolti o legătură cu El, tu nu Îl poti cunoaste. Cuvântul Său trebuie să-si croiască o cale în inima ta, până ce acesta devine o experientă vie!

Ucenicii, de asemenea, nu aveau nici o idee ce era în inimile lor – dar Isus stia. El i-a adus într-un loc al încercării care a scos totul la iveală. El le-a spus celor 12 să intre într-o corabie si să traverseze marea, stiind foarte bine că în curând îi va acoperi o furtuna.

Acum, acesti bărbati credeau că erau urmasi credinciosi ai Stăpânului. La urma urmei ei văzuseră mii de oameni hrăniti cu doar o mână de pesti si câteva pâini. Deci, când au păsit în barcă, probabil s-au gândit că niciodată nu se vor mai îndoi de Isus.

Totusi, este un lucru să vezi puterea miraculoasă lucrând în viata pastorului tău, si cu totul alt lucru să o experimentezi tu însuti. În timp ce vântul a început să sufle si valurile se ridicau, a venit si testarea ucenicilor. Curând barca s-a umplut cu apă si bărbatii au început să navigheze cât de repede au putut. Totusi, în numai câteva minute ei stiau că barca lor o să se scufunde.

Ascultati ce a iesit din inima acestor oameni în timpul lor de încercare: "Doamne, nu Îti pasă că pierim ? Ne scufundăm! Ajută-ne, Isuse. Esti Dumnezeu sau nu? Nu Îti pasă de noi?"

Chiar ucenicii Lui Isus Îl ispiteau! Într-adevăr ei au spus lui Isus aproape aceleasi cuvinte pe care Israelitii le-au spus lui Moise: "...ispitiseră pe Domnul, zicând: Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?" (Exodul 17:7).

Dar Isus stia absolut tot ce făcea. El putea să poruncească vânturilor si valurilor să înceteze cu mult înainte ca acestea să se fi oprit. În El era prezentă tot timpul o asa putere. În loc de aceasta însă, El a îngăduit ca ucenicii Lui să fie testati într-o situatie care era efectiv de viată si moarte.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ ISPITESTI PE DOMNUL?

Ispitirea Domnului începe atunci când Dumnezeu permite unei crize să se intensifice în viata noastră. De ce face El acest lucru? Ce caută El? Domnul nostru permite acestui lucru să se întâmple ca să ajungă la cele mai adânci rădăcini ale necredintei noastre! Duhul Său pătrunde în fiecare cameră a inimii noastre, căutând să descopere lucrurile cele mai de condamnat: mândrie, multumire de sine si tot ce împiedică plinătatea Să în noi.

Psalmistul scrie despre păcatul lui Israel, "Ei L-au ispitit pe Domnul în inima lor..." (Psalmul 78:18). Întelesul ebraic al acestei fraze arată că israelitii erau "încercati peste măsură." Aceasta înseamna că ei nu mai aveau nici un mijloc uman de a se îngriji de ei însisi. Si când au ajuns într-o asemenea stare, ei au crezut că Dumnezeu i-a abandonat, căci El păstra tăcerea si nu S-a lăsat descoperit.

Pe scurt, aceasta înseamnă să ispitesti pe Dumnezeu. Se întâmplă când alesii Lui, binecuvântatii Lui sunt trecuti prin focurile încercării – iar crizele lor continuă să crească până când frica le cuprinde inima, si deodată strigă "Doamne, unde esti? Unde este eliberarea mea? De ce nu actionezi? Esti cu mine sau nu?"

Este imposibil pentru o persoană nemântuită să Îl ispitească pe Domnul. O asemenea persoană nu Îl recunoaste pe Dumnezeu în nici una din domeniile vietii ei. Pentru ea, tot ce se întâmplă este fie noroc fie ghinion. Numai aceia care sunt cei mai apropiati de Domnul pot să Îl ispitească – cei care I-au văzut puterea, au gustat din mila Sa si harul Său si au fost chemati să umble prin credintă.

Chiar si neprihănitul Ioan Botezătorul s-a confruntat cu o astfel de încercare ce poate conduce la ispitirea lui Dumnezeu. În timp ce stătea în închisoare cu sigurantă că se va fi întrebat unde era Dumnezeu în situatia sa. Cuvântul despre toate lucrurile minunate pe care Isus le făcea – vindecând oameni, făcând miracole, atrăgând multimi care cândva alergau la Ioan – ajunsese si la el. Iar acum el stătea aici singur, asteptând să fie executat.

Ioan cunoscuse că el trebuia să se micsoreze astfel încât Cristos să poată creste. Dar acum gândul acesta îi străbătea mintea, "Să mă micsorez, da – dar să mor? De ce trebuie să mor dacă Isus e cu adevărat Dumnezeu? Dacă El face toate aceste miracole pentru altii, de ce nu mă poate elibera si pe mine? Doamne, aceasta este prea mult de îndurat!" (Aminteste-ti că Cristos încă nu înlăturase boldul mortii.)

Ultimele cuvinte pe care Isus le-a trimis lui Ioan au fost incredibil de semnificative: "Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire" (Matei 11:6). Cristos spunea acestui slujitor neprihănit, "Ioan, nu te poticni în Mine. Tu stii că fac numai ceea ce văd si aud de la Tatăl. El are un plan cu toate acestea si este vrednic de crezare. Dacă El voia să vin si să te eliberez, tu stii că as fi acolo într-o clipă. Poti să fii sigur că orice va iesi de aici, va fi pentru gloria Sa. Iar tu vei avea parte de o glorie vesnică!

Ioan, tu înduri ultimul tău test. Nu lăsa îndoiala să-ti răpească credinta! Dimpotrivă, odihneste-te în dragostea Tatălui si în credinciosia Sa fată de tine. Tu nu esti judecat. Dimpotrivă, esti foarte onorat în ochii Săi. Rămâi tare!"

Eu cred că Ioan a îndurat până la capăt. Când în cele din urmă a fost decapitat de Irod, el a plecat acasă în glorie plin de credintă si onoare!

MOISE STIA CE ÎNSEMNĂ SĂ-L ISPITESTI PE DOMNUL ÎN SITUATIA LUI ISRAEL.

Ei au esuat să se încreadă în Dumnezeu la apele de la Mara, asa că Dumnezeu a intensificat încercarea lor la Refidim, unde "...nu era deloc apă pentru popor să bea" (Exodul 17:1).

Trebuie să întelegeti că ceea ce Israel întâmpina acum nu era o criză minoră. O fiintă umană poate să traiască mai multe săptămâni fără hrană, dar numai câteva zile fără apă. Iar când Israel a ajuns la Refidim, nu au găsit deloc apă. Nu după mult timp, copiii plângeau si familiile lesinau de sete. Era o situatie critică.

Moise însă a înteles căile Domnului – el stia ce se întâmplă cu Israel. El si-a dat seama că Dumnezeu lasă poporul Său să fie încercat peste masură. De ce? El vroia ca ei să se arunce cu totul în grija Sa. El dorea să îi vadă ridicându-se prin credintă si să zică, "Dumnezeu poate!"

Scriptura apoi ne spune, "(Moise) a numit locul acela Masa si Meriba, căci copiii lui Israel se certaseră si ispitiseră pe Domnul, zicând: Este Domnul oare în mijlocul nostru sau nu este?" (versetul 7).

Ambele cuvinte „Masa” si „Meriba” înseamnă acelasi lucru: "un loc de încercare si testare." Moise fugea prin tabara plângând, "Aceasta este Masa – un test, o încercare! Nu este finalul. Dumnezeu nu ne-a părasit. Deci, nu renuntati. Tineti-vă bine! Dumnezeu caută credintă, dorind să cunoască ce este în inimile noastre. El stie cum să se ocupe de nevoile noastre. El doar doreste să ne încredem în El pentru un alt miracol!"

Cunoasteti restul istorisirii. Din nefericire, Israel nu s-a încrezut în Domnul. Asa că Dumnezeu l-a instruit pe Moise să îsi ia toiagul, să meargă la Horeb si să loveasca acolo o anumită stâncă. Când Moise a lovit stanca, a tâsnit apă care avea să stâmpere setea lui Israel. Domnul a demonstrat încă o dată că era alături de poporul Său – în ciuda necredintei lor!

Te întreb – cum a ispitit Israel pe Domnul în această situatie? Prin mânia lor fată de Moise – dorinta lor de a ucide proorocul Domnului? Prin cârtirea lor îngrozitoare? Sau prin adulterul lor idolatru?

Nici unul din aceste lucruri nu a fost adevărata problemă. Iată cum a ispitit Israel pe Dumnezeu: "...au ispitit pe Domnul, spunând, este Domnul printre noi sau nu? (vers.7).

Dumnezeu avusese tot timpul acea apă în depozit. El ar fi putut să dea apă lui Israel la prima lor reactie de sete. Dar în schimb, El a asteptat. Inima Lui tânjea ca poporul Lui special, ales, să recunoască dragostea Sa pentru ei si să se arunce în bratele Sale credincioase. Dar încă o dată, ei au esuat!

Asa că Dumnezeu i-a pus din nou la încercare – de data aceasta lăsându-i să le fie foame. Mai târziu Moise a spus, "...Domnul Dumnezeul tău te-a smerit, si te-a lăsat să flămânzesti...ca să te încerce..." (Deuteronom 8:2,3).

Iată aici o altă încercare a credintei. Va sta Israel cu stomacul gol asteptând pe Domnul să le trimită pâine? Se vor încuraja unul pe altul în credintă, zicând, "Dumnezeu a despărtit Marea Rosie pentru noi. Si a îndulcit apele amare de la Mara. Noi stim că El este credincios Cuvântului Său. Deci, Doamne – credem că tu ne vei hrăni. Vii sau morti, noi suntem ai Tai!"

Aceasta e tot ce Dumnezeu asteptă să audă!

NOI NU STIM CU ADEVĂRAT CE ESTE ÎN INIMILE NOASTRE.

Nu contează câti ani am umblat cu Domnul, câte ore ne-am rugat sau cât de multe cunostinte biblice am căpătat. Dacă Dumnezeu vede în noi ceva ce nu vine din credintă – un domeniu în care nu ne-am încrezut în El ca să ne împuternicească să biruim – El ne va duce la "Masa." El ne va pune într-o situatie care din punct de vedere uman este imposibilă – si acolo vom fi încercati sever!

De exemplu, poate crezi sincer că ai o inimă iubitoare fată de toti fratii si surorile tale în Cristos. "Domnul mi-a dat dragoste pentru toti," mărturisesti tu. Dar Isus stie că ai o problemă într-un domeniu: tu devii foarte supărat ori de câte ori cineva abuzează de dragostea sau bunătatea ta. Când se întâmplă acest lucru, desi tu continui să spui că iubesti persoana respectivă, tu porti de fapt înăuntrul tău o rană constantă.

Cum ajunge Dumnezeu la o astfel de fătărnicie din tine? El te aduce într-un loc de încercare. El permite unei persoane fără scrupule să te înfrunte! Deodată, te trezesti rugându-te, "Doamne, de ce ai adus acea persoană în viata mea? Este un tepus în carnea mea! Am încercat să Te slujesc cu credinciosie – dar tot ce primesc înapoi este acest abuz!"

Domnul te-a adus la Masa! El încearcă sa atingă ceva în tine. El vrea ca tu să fii în stare să te ridici în situatia în care esti si să strigi, "Stiu că Dumnezeul meu este cu mine. Pasii mei sunt condusi de El. El mă va trece prin toată durerea si chinul meu!"

Iată un alt exemplu: Tu esti un vas ales al Domnului – bei din apa Sa vie, te hrănesti cu Cuvântul Său, mărturisesti despre eliberarile puternice aduse în viata ta. Totusi, rămâne în tine un domeniu unde păcatul domneste. Mai ai unul, ultimul păcat cu care te lupti – un obicei rău, pasiune sau poftă.

Tu urăsti acest păcat. Ai făcut lui Dumnezeu promisiune după promisiune, că o să faci mai bine, dar niciodată nu l-ai biruit. Ai plâns datorită obiceiului tău, cersind Domnului să te elibereze. Ai studiat cu atentie cărti si casete ca să găsesti cheia spre eliberare. Cu toate acestea nu ai găsit niciodată un răspuns. Si timp de ani întregi ai trăit în frica de a nu fi descoperit.

Iubitul meu, vei ajunge să sfârsesti la Masa – acolo va fi testul vietii tale! Vorbesc despre intensitate; tot Iadul se va dezlăntui în situatia ta. Domnul va permite să fii ispitit de diavolul, si dintr-o dată vei fi coplesit de pofta ta. Satan va încerca să te cearnă ca si grâul!

Vei crede că ai cea mai întunecată inimă din toata lumea. Vei crede că ai cedat în fata păcatului tău. Si vei sfârsi cu fata plină de rusine, consternat, strigând, "Doamne ce se întâmplă? De unde a iesit toată această poftă? Sunt mai ispitit acum decât atunci când am început să caut eliberarea Ta. Pierd teren!"

Îndoieli îti vor inunda mintea. Te vei întreba, "Cum a fost posibil ca Dumnezeu să permită acest lucru în viata mea? Sunt în situatia aceasta de ani întregi. Cum a putut El să facă toate acele promisiuni si totusi să nu fie credincios Cuvântului Său? Este El cu mine sau nu?"

DUMNEZEU TE-A ADUS LA LOCUL ÎNCERCĂRII!

"..Te-am încercat la apele Meriba" (Psalmul 81:7).

Preaiubitule, Dumnezeu vrea ca să stii că El te-ar fi putut elibera la auzul primului tău strigăt. De fapt, tot timpul cât tu ai plâns, te-ai străduit si ai încercat să te lupti după metoda ta ca să iesi de acolo, El a avut puterea să scoată orice lucru rău afară din tine.

"Atunci de ce nu a făcut-o?" întrebi tu. "Mă penalizează? De ce m-a făcut să îndur o astfel de luptă?"

Meditând la crizele prin care a trecut Israel, ai putea fi ispitit să spui, "Dumnezeule, nu astepti tu oare prea mult de la acesti oameni? Ei sunt speriati si pe bună dreptate. La urma urmei, nimeni nu poate trăi fără apă. Cum ar putea ei sa te ispitească, când de fapt ei îsi exprimă pur si simplu nevoia lor?"

Totusi trebuie să-ti amintesti – acesti oameni au fost bine hrăniti si bine învătati, îmbibati de semne, miracole si minuni. Ei nu erau novici din punct de vedere spiritual. Si nu duceau nici lipsă unui pastor care să se îngrijească de ei. În fiecare zi ei aveau un nor vizibil, protector, ca o dovadă că Dumnezeu era în mijlocul lor. Si în fiecare noapte aveau parte de flacăra mângăietoare a unui stâlp de foc pe cer. În fiecare dimineată găseau mana pe pământ, trimisă cu credinciosie din ceruri. Dumnezeu s-a îngrijit de Israel dându-le tot ce aveau nevoie pentru întărirea credintei lor!

Domnul nostru nu vorbeste cu usurintă când avertizează, "Fără credintă este cu neputintă să-Mi fiti plăcuti. Trebuie să credeti cu adevărat că EU SUNT – si că Eu întotdeauna voi răsplati credinta. De aceea, Mă astept ca copiii Mei bine hrăniti si bine antrenati să aibă încredere în Mine!"

Dar ce spunem despre testul cu care te-ai confruntat? Ce vrea Dumnezeu de la tine în acea perioadă dificilă?

El vrea ca tu să crezi Cuvântul Său – promisiunile Sale! El vrea ca să te încrezi pe deplin în El căci El este cu tine în luptă. Nu contează dacă tot Iadul vine împotriva ta. Prezenta Sa nu va fi luată niciodată de la tine, nici chiar în mijlocul temerilor si lacrimilor tale. Nici o săgeată a diavolului – nici un atac puternic nu te va distruge. Tatăl tău are deja pregătit un plan de eliberare pentru tine!

El asteaptă ca pur si simplu tu să te agăti de El cu o încredere oarbă. El vrea ca tu să fii în stare să înfrunti toate ispitele tale feroce si să spui, "Poate că nu înteleg acest lucru – dar stiu că Domnul meu nu mă va părăsi. Viu sau mort, scufundat sau înotând, mă încred în El că ma va scoate de aici!"

Batalia ta se va termina numai când vei ajunge să te încrezi pe deplin în Domnul, crezând că El este cu tine în puterea si în dragostea Sa. Deci, pune deoparte orice gând cum că Dumnezeu te-a trecut cu vederea sau si-a închis ochii la circumstantele tale. Aceasta înseamnă a-L ispiti – să-L pui la încercare pentru a-si dovedi credinciosia. Cu toate acestea, El si-a dovedit-o deja de nenumarate ori !

Dragul meu sfânt, nu trebuie să te temi de sarpe. Pavel termină pasajul cu o promisiune: "Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Si Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita a pregătit si mijlocul să iesiti din ea, ca s-o puteti răbda" (1 Cor. 10:13).

Dumnezeu îti spune, "Tu nu mergi în jos. Eu sunt cu tine prin toate acestea! Daca vei căuta fata Mea si te vei încrede în Mine, te voi trece prin aceasta. Te voi face capabil să stai linistit si să rabzi orice va veni – pentru ca Eu sunt întotdeauna cu tine!" A M I N

Auzi vocea lui Dumnezeu?

2013-03-14T07:25:00.001+02:00

Doua surori credincioase din Paisley lucrau în telefonie si visau să devină misionare.

Erau botezate si cu Duhul Sfânt iar mărturia lor era una bună în fata oamenilor.

Una din ele a început să audă o voce..vocea îi spunea că o să o trimită misionară într-o tară îndepărtată.

A împărtasit cu sora ei cuvintele si instructiunile ce I le spunea vocea si împreună s-au pregătit să plece.

Si-au luat concediu si în noaptea următoare aveau să se îmbarce în tren.

Vocea le-a dat în continuare instructiuni si le-a spus si ce rest aveau să primească la gară.

Vocea le spusese că în tren vor întâlni anumite persoane care le vor ajuta în plecarea lor în misiune.

Unele din lucruri s-au potrivit dar nu toate.

Una din surori a devenit suspicioasă cu privire la vocile care le auzeau.

Avea un gând în minte.

Vocea le spusese să nu mai spună nimănui ce aud ele.

Ori Domnul Isus cere că ce ne spune El în odaită noi să trâmbităm de acoperisurile casei.

Surorile încep o discutie pe tema aceasta si se decid să se întoarcă.

O decizie înteleaptă.

Ele au realizat că vocea ce le conducea nu era vocea lui Dumnezeu.

Desi vocea nu le îndemna la pacăt si chiar le chema în lucrare,este o vie mărturie că cel rău îsi bagă coada printre credinciosi în cele mai subtile moduri.

Pavel spune că în adunare să vorbească câte doi sau trei proroci si ceilalti să judece.

Deci vocea trebuie auzită si de altii si judecată de toti.

Dacă unii cred că asa era contextul în Corint le aduc aminte de Moise ce nu tinea ascuns doar pentru el ce îi vorbea Dumnezeu gură către gură si îsi dorea ca să vină Duhul Sfânt peste toti si toti să îL audă pe Dumnezeu.

Sunt oameni ce aud voci si îsi vând averi si pleacă misionari.

Acolo falimentează ,unii se îmbolnăvesc sau chiar mor crezând că asta e Voia lui Dumnezeu.

Când Duhul Sfânt a cerut ca Pavel si Barnaba să meargă misionari toată adunarea a stiut si după ce au postit si s-au rugat primind toti încredintare că e adevărat au primit binecuvântarea bisericii.

Dacă ascultăm vocile ce ne vorbesc doar nouă ne întărim trufia,devenim mândri din punct de vedere spiritual, ne pozitionăm deasupra fratilor si credem că suntem mai buni ca ei.

Thomas a Kempis - Maxime

2013-03-03T12:51:00.001+02:00

Este mult mai sigur sa primesti sfatul, decat sa il dai altora.

Mangaierea care o cautam in afara, opreste mangaierea care vine din afara.

Sa nu ne batem capul cu ce fac altii.

Inceputul ispitirilor noastre este nestatornicia inimi noastre.

Sa nu ne pierdem nadejdea atunci cand suntem ispititi.

In ispite si in necazuri se lamureste credinta.

David Wilkerson – „Chemare la suferință”

2013-03-01T15:14:00.000+02:00

Mă uit astăzi la întrega scenă religioasă de astăzi și tot ceea ce văd sunt invenții și lucrări ale oamenilor și ale cărnii.

Fără putere…

Și nu are nici un impact asupra lumii. Și văd mai mult lumea venind în Biserică și având impact asupra ei decât Biserica având impact în lume.

Văd muzica avâd mai multă impoartanță decât Biserica. Văd spectacolul mutându-se în biserică, obsesia amuzamentului în biserică și ura sau indiferența la mustrare și corectare. Nimeni nu mai vrea să audă de asta.

Ce sa întâmplat cu suferința, cu durerea în Biserică?

Ce sa întâmplat cu suferința în slujire?

E un cuvânt pe care nu-L mai auzi în aceste vremuri de toleranță. Nu-l auzi. Suferința înseamnă durere și epuizare, o emoție așa tulburătoare încât devină dureroasă. O adâncă durere interioară din cauza felului în care ești tu sau cei din jurul tău.

Suferința…Durere adâncă. Amarăciune… Suferința din inima lui Dumnezeu… Am ținut de retorica noastră religioasă despre trezire, dar am devenit așa pasivi. Adevărata pasiune este născută din suferință. Adevărata pasiune pentru Hristos vine dintr-un „botez” al suferinței.

Cercetați Scripturile și veți găsi că atunci când Dumnezeu vrea să restaureze o situație ruinată, El împărtășește propria lui durere, pentru că vede ce se întâmplă Bisericii și poporului Său, și caută un om al rugăciunii, îl ia și îl „botează” cu totul în suferință. Găsiți asta în cartea lui Neemia. Ierusalimul este în ruine. Cum se va ocupa Dumnezeu de asta? Cum va restaura Dumnezeu ruinele? Oameni buni, ascultați-mă… Neemia nu a fost un predicator, a fost un om de carieră. A fost un om al rugăciunii. Dumnezeu a găsit un om care nu avea doar niște emoții… nu doar o izbucnire a îngrijorării, pentru ca apoi s-o lase să moară. El spune: „Nu. Am căzut jos și am plans, am plans și am postit. Apoi m-am rugat zi și noapte.” De ce ceilalți oameni nu au avut nici un răspuns? De ce Dumnezeu nu i-a folosit la restaurare? De ce nu au avut niciun cuvânt de spus? Pentru că nu era nici un semn al suferinței! Nici o lacrimă. Nici o rugăciune! Totul e o ruină! Contează asta pentru tine astăzi…? Contează pentru tine că Ierusalimul spiritual al lui Hristos, Biserica, este măritată cu lumea? Că este o răceală ce cuprinde Biserica? Mai mult de atât… Contează pentru tine că aceste Ierusalim este în inimile noastre? Semnul ruinei, al dispariției treptate a puterii spirituale și a pasiunii? Orbiți de indiferență, căldicei? Orbiți de lucrurile „de umplutură” ce ne atrag subtil? Asta e cea ce diavolul vrea să facă. Să nu mai luptați. Să omoare lupta. Așa încât să nu vă mai rugați. Să nu mai plângeți înaintea Domnului. Poți să stai să te uiți la televizor și familia ta să meargă în iad.

Lasă-mă să te întreb… Ceea ce am spus te-a convins măcar? Este o mare diferență între suferință și îngrijorare. Grija e ceva ce începe să te intereseze, găsești interes într-un proiect, o cauză sau o nevoie de-a ta. Vreau să îți spun ceva. Am învățat asta în cei 50 de ani de predicare…

Dacă nu e născută din suferință… Dacă nu a fost născută din Duhul Sfânt. Unde ai auzit și văzut ruine ce te duc pe genunchi, într-un „botez” al suferinței în care începi să te rogi și să-L cauți pe Dumnezeu… Oh …Doamne știu acum, O, Doamne, știu asta… Până nu sunt în agonie… Până nu m-a durut… Și toate proiectele noastre, Și toate lucrările noastre, tot ceea ce facem… Unde sunt învățătorii de școală duminicală care plângeau pentru copiii despre care știau că nu ascultă și mergeau în iad?

Vezi, o adevărată viață de rugăciune începe într-un loc al suferinței. Vezi tu, dacă îți întorci inima spre rugăciune, Dumnezeu va veni și va împărtăși Inima Sa cu tine. Inima ta începe să plângă: O, Doamne, Numele tău este luat în deșert, Duhul Sfânt este luat în râs. Dușmanul este afară încercând să distrugă mărturia credincioșiei lui Dumnezeu și ceva trebuie făcut.

Nu va fi nicio reînnoire, nici o redeșteptare, nici o trezire până când nu vom vrea să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne frângă încă odată. Oameni buni, se face târziu și e serios. Te rog, nu îmi spune… că ești îngrijorat… când tu petreci ore în fața internetului sau a televizorului…

Haide! Doamne sunt câteva cereri de adus, în fața altarului, și măturisiri… Nu sunt cine am fost, nu sunt unde ar trebui să fiu. Doamne, nu am inima Ta sau jugul Tău. Am vrut să fie ușor. Am vrut doar să fiu fericit. Dar Doamne, adevărata fericire… adevărata fericire vine prin suferință.

Nimic ce este trupesc nu vă va da fericire. Nu este nimic fizic care să îți aducă fericirea. Doar cea ce e făcut de Duhul Sfânt când îl asculți și îți conduce inima. Construiește ziduri în jurul familiei tale. Construiește ziduri în jurul inimi tale. Fa-te puternic și de neînvins în fața inamicului… Doamne, asta e ceea ce VREM!

David Wilkerson – „Chemare la suferință”

Rugăciunea - Maxime de Nicolae Moldoveanu.

2013-03-01T14:59:00.001+02:00

”Rugați-vă neîncetat.” 1 (Tesaloniceni 5:17)

Rugăciunea este o înălțare de pe pământ în locurile cerești.

Rugăciunea este firul care ne leagă de Dumnezeul harului și al puterilor nebiruite.

Rugăciunea este o luptă.

Plecarea genunchilor trupului este întărirea picioarelor omului dinăuntru.

Adevărata rugăciune este totdeauna o umplere de Duhul Sfânt.

Rugăciunea adevărată te schimbă, te face după chipul lui Dumnezeu.

Credința te împinge la rugăciune, iar rugăciunea îți păstrează credința.

Viața cu Dumnezeu este, în primul rând, o viață de rugăciune.

Rugăciunea adevărată deschide cerul, pentru ca să se coboare din el harul lui Dumnezeu.

Prin rugăciune sufletul credincios se unește cu Dumnezeu și cu copiii lui Dumnezeu.

Rugăciunea înflăcărează dragostea și o face activă.

Farmacia lui Dumnezeu este plină de medicamente, la dispoziția oricui, dar numai cine vine să ceară, primește.

Niciodată nu-i respinsă de tronul harului o rugăciune curată și izvorâtă din dragoste.

În luptele lui Dumnezeu biruiesc numai oamenii lui Dumnezeu, iar oameni ai lui Dumnezeu sunt numai oamenii rugăciunii.

Maxime despre rugăciune – Nicolae Moldoveanu, Picuri din Apa Vieții

Timpul..

2013-01-24T23:02:00.000+02:00

Cerul cred ca este diferit de acest pamant..
Cred ca vom intelege atunci obstacole si piedici..
Avem o lupta cu noi, cu planurile noastre, ne luptam..
Incercam sa demonstram, sa facem totul sa mearga bine..
Cred ca cel mai important lucru este cat de mult iubesti..
Cat te daruiesti si ce ai fi gata sa faci pentru cea ce iubesti..
Timpul este pretios, uneori uitam sa ne bucuram de lucrurile simple.. Uitam sa aratam intr-un mod simplu, celor din jur ca ii pretuim.. Am vrea sa reparam trecutul, dar nu putem decat sa privim in prezent..
Alergam in fiecare zi, cu pasi repezi inspre vesnicii..

Atunci cand...

2013-01-23T23:01:00.000+02:00

Atunci cand am fost slab, mi-ai fost umarul pe care sa ma pot sprijini...
Atunci cand ma simteam singur, mi-ai fost imbratisare calda...
Atunci cand aveam lacrimi in ochi, ai fost mana care a stiut sa stearga lacrimi si sa mangaie...
Atunci cand imi era teama si eram singur, cu voce calda mi-ai fost alaturi...
Atunci cand am fost departe, mereu mi-ai fost aproape...
Atunci cand nu mai stiam calea,mi-ai indreptat pasi din nou...pasi pe cale...
Atunci cand nu mai stiam sa lupt, m-ai invatat sa renunt... Cand credeam ca nu m-ai pot sa fiu iertat, m-ai invatat ca pot sa fiu...prin iertarea ta...
M-ai invatat, sa lupt, sa rabd, sa iubesc, sa sper, sa nu dau inapoi sa merg inainte...

"Focul iadului este stins de Dumnezeu prin focul rugăciunii"

2013-01-23T10:21:00.000+02:00

Cele mai multe biserici de azi au pierdut focul lui Dumnezeu, iar ca surogat au aprins un foc străin. Focul străin prezent astăzi în atâtea locuri, falsificând și simulând închinarea este de fapt focul damnării, un preambul al focului veșnic din iad. "Focul iadului este stins de Dumnezeu prin focul rugăciunii" și mă bucur că pot atașa de această afirmație numele titanului rugăciunii Leonard Ravenhill, altfel aș fi fost suspectat de erezii escatologice și soteriologice. NU, nu cred că sufletele oamenilor morți mai pot fi scoase din pierzarea veșnică. Domnul Isus a afirmat că "Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele" (Marcu 2:10). Starea lor veșnică e ireversibilă, crez biblic dovedit de noi în mod practic prin lipsa rugăciunilor pentru morți cu veșnicele lumânări aprinse pentru cei răposați la intrare în clădirea bisericii. Falsul acestei închinări este o altă dovadă a focului străin ce arde în atâtea biserici. Durerea cea mai mare este că focul Duhului Sfânt doar pâlpaie în cei mai mulți credincioși sau chiar e stins, de aceea oamenii sunt reci. Bisericile au o temperatură scăzută deoarece lipsește agonizarea în rugăciune pentru sufletele pierdute ce înca trăiesc. Focul Duhului lui Cristos e stins pentru că nu mai curg lacrimi pentru oamenii ce merg pentru totdeauna în veșnicie unde nu va fi prezența lui Dumnezeu. Ce tragedie și ce nepăsători și distrași(ți) am ajuns în fața ei. Plângem pentru tot felul de trivialități și ne agităm pentru efemerități. Am ajuns ca în locul mesajelor cu FOC să avem mesaje cu FORMĂ doar. Dumnezeu își cheamă poporul la mijlocire pentru o lume peste care stă gata să se reverse mânia lui Dumnezeu, direcționată spre oamenii ce înăbușe adevărul sfânt. Creștinii au ajuns să se roage în medie mai puțin de 30 de minute pe zi, iar slujitorii nu se roagă în medie mai mult de 2 ore pe zi. Tot Leonard Ravenhill avertiza bisericile să nu se aștepte la o trezire spirituală cu doar o întâlnire de rugăciune de 2-3 ore pe săptămână. Forța de atracție a pământului e atât de mare încât am devenit dezinteresați de CER, iar de IAD am uitat cu totul. Spiritul egoist-materialist ne-a afectat și viziunea eternității în așa fel încât ni se pare inutil și lipsit de pragmatism să mai investim timp în rugăciune. Acest spirit a făcut să ne alegem cu o percepție cât se poate de eronată asupra veșniciei. Fiindcă nu ne mai îngrozim de iad, oamenii au devenit din ce în ce mai dezinteresați de cer, iar pământul îi lasă tot mai dezgustați de ceea ce le oferă. Ce e de făcut? E vremea TREZIRII! E vremea să vedem focul rugăciunii aprins! Oare cine i va asuma o astfel de responsabilitate? Marele om al rugaciunii, Richard Baxter din Anglia anilor 1650 afirma ca daca minerii ar face schimb cu munca lui în rugăciune, după două săptămâni ar veni înapoi și i-ar cere să se întoarcă în mină, atât de extenuantă este munca rugăciunii agonizante, asidue, continue. Focul TREZIRII va începe să ardă cu o singura condiție: când credincioșii vor începe să tânjească intens dupa manifestarea prezenței lui Isus Cristos în viața lor personală și în mijlocul adunării locale. Fără manifestarea prezenței Sale transcendente sfinte, Biserica va rămâne mai departe în ațipire, iar omenirea pierdută, cu o concepție eronată asupra veșniciei fără prezența lui Dumnezeu. Iadul înseamnă absența prezenței lui Dumnezeu pentru totdeauna. Iadul este durerea incomensurabilă, interminabilă, ireversibilă, incomprehensibilă, inevitabilă dacă focul rugăciunii rămâne încă stins.

Fie ca anul 2013 să fie un an al rugăciunilor intense și înflăcărate.

Unde este Biserica din casă?

2012-10-19T09:50:00.000+03:00

O întrebare care necesită toată atenția din partea noastră! Unde este Biserica din casă? Într-o vreme în care s-au construit adevărate temple, catedrale, clădiri, a început de mult să se piardă, încet dar sigur părtășia, unitatea, de care se bucurau creștinii de odinioară. Ce se întâmplă seara în casele noastre? Oh… dacă ar exista o Biserică în fiecare casă… Am devenit prea ocupați cu lucrurile omenești… Chiar am ajuns să credem?... că dacă ne strângem în fiecare Duminică la Biserică este de ajuns? Nici nu putem să veghem unii asupra altora pentru că nu ne cunoaștem problemele unii altora… Când cineva este căzut, au grijă mulți să îl în groape și mai tare… Se confundă muzica și programele cu închinarea… Te îndemn dar să meditezi la cuvintele Scripturii… Poate alcolul, televizorul, internetul, glumele, frica, bârfa, cearta, singurătatea, vinovăția, bătaia, violul, uciderea... poate că una din acestea domnesc în casa ta sau poate că este alceva… Întrebarea mea pentru noi toți: Este Isus Hristos Domn și Dumnezeu în casa noastră? Te încurajez în continuare să meditezi la următoatele versete din Sfânta Scriptură:

„ Spuneți sănătate fraților din Laodicea, și lui Nimfa, și Bisericii din casa lui.” –Coloseni 4:5

„ Toți sfinții vă trimet sănătate mai ales cei din casa Cezarului.” Filipeni 4:22

„ Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila și Priscila împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.” 1 Corinteni 16:19

„ Încă un îndemn, fraților. Cunoașteți casa lui Stefana; știți că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, și că s-a pus cu totul în slujba sfinților.” 1 Corinteni 16:15

„ Spuneți sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. – Spuneți sănătate celor din casa lui Aristobul.” Romani 16:10

„Spuneți sănătate lui Ierodion, ruda mea. – Spuneți sănătate celor din casa lui Narcis, cari sânt ai Domnului.” Romani 16:11

„Spuneți sănătate și Bisericii care se adună în casa lor. – Spuneți sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos.” Romani 16:5

„ După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă, și se rugau.” Faptele Apostolilor 12:12

„ Deodată a venit din cer un sunet ca vîjiitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.” Faptele Apostolilor 2:2

„către sora Apfia și către Arhip, tovarășul nostru de luptă, și către Biserica din casa ta: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!” Filimon 1:3

Isus Hristos este viu în veci de veci! Aleluia!

El are toata puterea!

2012-09-27T18:36:00.001+03:00

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant." Matei 28:18

El are toată puterea ca să elibereze de orice păcat, acesta este un adevăr care trebuie să îl credem!

El are toată puterea să elibereze de orice stăpâniri sau domnii. El a demonstrat acest fapt în zilele vieţii sale pământeşti, dar şi în mărturia apostolică.

El are toată puterea să ridice pe cel cu duhul zdrobit şi apăsat...

El are toată puterea...când toţi de condamnă, El să te ierte...

El are toată puterea, când eşti bolnav şi apăsat de boală să vindece, să tămaduiască... Exemplele din viaţa Domnului Isus, din vieţile ucenicilor şi experienţele creştinilor din toate timpurile au demonstrat că El are toată puterea...

El are toată puterea să dea ploaie peste pământul însetat, dar şi peste sufletul însetat după neprihănire...

El cheamă stele pe nume, glasul naturii îl ascultă, pentru că toate le-a creat prin glasul puterii Sale...pentru că El are toată puterea...

El are toată puterea să mântuiască de păcat, să ierte, să vindece, să elibereze...

El are toată puterea peste Biserica Sa... El are toată puterea în întreg universul...

El are toată puterea peste cei bogaţi şi peste cei săraci...

El are toată puterea, în viaţă şi în moarte, pentru că El este unicul care a biruit moartea, pentru că El are toată puterea...

El are toată puterea să vindece rana, dar şi să lege rana...

"Nu te teme, caci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intăresc si tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." Isaia 41:10

"Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt..." Isaia 6:1

Frica de Domnul

2012-09-10T21:52:00.000+03:00

FRICA DE DOMNUL de John Bevere

DACĂ NE TEMEM DE DUMNEZEU, ÎL VOM CREDE.

DACĂ ÎL VOM CREDE, ÎL VOM ASCULTA.

Proverbe 14:27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –

Isaia 45:15 Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule!

-Dumnezeu nu-si descopera gîndurile inimii celor ce ÎL tratează cu usuratate.

Psalmi 25:14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.

Psalmii 25:14 Sfatul ascuns al DOMNULUI este cu cei ce se tem de el; şi le va arăta legământul său.

-taina lui Dumnezeu este pt. cei ce se tem de El.iar El le va arata legămîntul Său.

Genesa 22:12 Îngerul a zis: ,,Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu -i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.``

Psalmii 34:11-13 Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!

Evrei 12:28 Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;

Evrei 10:30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”

-Frica de Domnul este cea care te face să rămîi pt.todeauna în prezenta lui Dumnezeu ! -Lucifer nu a avut-o.

Proverbele 16:6 Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.

Faptele Apostolilor 5:13-14 şi nici unul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei(de frică); dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

-există o contradicție aparentă în aceste versete ,, nu cuteza să se lipească de ei,, și ,, Numărul celor ce credeau…, se mărea tot mai mult; ,,cei care aveau cu adevărat frică sfîntă de Domnul doreau să devină ucenici, se apropiau de Domnul ,ceilanți erau numai îngroziți de Dumnezeu.Așa se va întîmpla și la venirea Domnului.Cei care doresc să umble cu frică și în sfințenie se vor apropria de Domnul Isus.

DACĂ ÎȚI ESTE CU ADEVĂRAT FRICĂ DE DUMNEZEU APROPIE-TE DE EL CA SĂ-L CUNOȘTI ȘI SĂ-I FACI VOIA.!

TEAMA SFÎNTĂ TE FACE SĂ ÎL CAUȚI PE DUMNEZEU! Înțelegi asta ???

Psalmii 19:9 Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Evrei 10:30-31 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Multi pretind a cunoaste diferitele caracteristici si atribute a lui Dumnezeu ,dar,cu toate acestea,nu I s-au supus niciodata în momentele de încercare.

ex.Avraam care si-a adus fiul ca jertfa. Dumnezeu l-a numit prietenul Lui.

Ioan 15:14-15 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

CONDITIA PRIETENIEI ESTE FOARTE CLARA ;"DACĂ FACEŢI CE VĂ PORUNCESC EU."

II Corinteni 7:1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu împreună cu frica de Domnul dă naştere sfinţeniei sau curăţiei inimii.

Proverbe 29:25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –

Dumnezeu Își păstrează locul de întăietate în inima și în viața noastră atunci cînd noi punem dorințele Lui mai presus de ale noastre,urînd ce urăște El,iubind ce iubește El și tremurînd în prezența Lui și a Cuvîntului Său.

Dacă vă temeți de Dumnezeu pe El Îl veți sluji.

Dacă vă temeți de oameni ,le veți sluji lor.

ALEGEREA VĂ APARȚINE.

Eclesiastul 12:13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

-Binecuvîntările temerii de Dumnezeu:

Ne aduce inima în starea potrivită pt. a primi răspunsuri;

Evrei 5:7

El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei(temerii) Lui,

Psalmi 31:19

O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

Psalmi 34:7

Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.

Psalmi 33:18

Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,

Psalmi 34:9

Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

Psalmi 103:11

Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

Psalmi 111:5

El a dat hrană celor ce se tem de El; El Îşi aduce pururi aminte de legământul Lui.

Psalmi 115:11

Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.

Psalmi 145:19

El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.

Proverbe 9: 10

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul;şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Proverbe 14: 26

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El,şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –

Proverbe 15:16

Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –

Proverbe 19:23

Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –

Proverbe 22:4

Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. –

Ieremia 32:40

Voi încheia cu ei un legământ veşnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.

Psalmi 25:12

Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

Faptele apostolilor 13:26

Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.

Matei 7:7

Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

Verifică-ți viața !

2012-04-26T07:56:00.003+03:00

2 Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
Dumnezeu te-a ales să fi în caracter asemenea Domnului Isus.

Romani 8:29

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

Domnul Isus te îndeamnă să fi ca El

Ioan 13:15 Pentru că EU v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

Apostolii la fel;

1 Petru 2:21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

Înțelegi tu că viața veșnică este să-L cunoști pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos ?

Ioan 17:3 Şi viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Dacă înțelegi cum a gîndit ,cum a acționat ,cum a fost Domnul Isus poți înțelege caracterul lui Dumnezeu.
Ioan 14:9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?

Dar, care a fost umblarea Domnului nostru Isus Hristos pe pămînt ?

1-a iubit neprihănirea și a urît nelegiuirea.

Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi !

A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.

2-nu răspundea cu batjocuri celor ce-L batjocoreau,nu amenința cînd era chinuit,lăsa ca totul să fie judecat de Dumnezeu.Nu-și căuta singur dreptatea.

Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.

3-avea milă de bolnavi,de cei cu inima rănită,de mulțimile de oameni care nu aveau o direcție clară în viața lor. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.

Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!”

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.

Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”

4-nu-L interesa onoarea din partea oamenilor.

A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.

Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta;

5-gîndea,acționa și vorbea numai ceea ce venea de la Tatăl.Domnul Isus era dependent total de Tatăl.

Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.

Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

6-. nu-L interesa bogătiile și mersul acestei lumi.

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.”

Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

7-a slujit și nu a așteptat să fie slujit de alții.

Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

8-Domnul Isus n-a fost legalist,privea întodeauna la inima oamenilor ,nu l-a exterior.

Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii.

Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.”

„Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

9-Domnul era responsabil de lucrarea încredințată de Tatăl.

Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

10-Domnul și-a răstignit propria voie.

Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

11-i-a iertat pe oameni chiar și atunci cînd l-au răstignit.

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

12-Smerenia a fost cununa caracterului Domnului Isus.Domnul a venit pe lume într-o iesle,a trăit modest și a murit pe cruce,și TOTUȘI ERA DUMNEZEU.Domnul a venit ca un miel în mijlocul lupilor. Niciodată n-a folosit puterea pe care o avea în folosul propriu,ci , întodeauna sI-a folosit puterea pentru ai ajuta pe alții și asta numai în acord cu voia Tatălui.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

GÎNDEȘTE-TE !

-iubești tu sfințenia și urăști tu orice păcat?..........................

-cînd cineva te nedreptățește îi răspunzi sau îți cauți tu dreptatea,te judeci pt.dreptul tău?...................

-celor ce te înjură sau te vorbesc de rău le răspunzi la fel?.................................

-ai milă de cei bolnavi, necăjiți, făcînd ceva practic pentru ei?..............................

-îi judeci sau îi critici pe cei ce nu înțeleg Calea Domnului așa cum o înțelegi tu?................................

-cît de mult te interesează că oameni ajung în iad, la modul practic?....................................

-te interesează ce spun oamenii despre tine?......................................

-cît de mult te interesează ce spune Dumnezeu despre tine?.......................................

-cît ești de consecvent în umblarea ta zilnică cu Dumnezeu?.............................

-cît de mult din umblarea ta zilnică este după propriul tău interes și cît este umblare după interesul Împărăției lui Dumnezeu?................................

-dacă cineva ți-a greșit îl ierți tu așa cum te-a iertat pe tine Hristos?....................................

-crezi că ești cineva sau ceva?................................

-crezi că Hristos a prins chip în tine?..............................

1 Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

În lumina Cuvîntului lui Dumnezeu ,cercetează-te și vezi cît din caracterul Domnului Isus Hristos este în tine.

Fi sincer, Domnul îți cunoaște inima.

Dacă îți recunoști starea și ceri ajutorul Domnului ,El te poate ierta, vindeca și transforma.

Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Doamne Isuse, ai milă de noi!

Chipul lui Dumnezeu in om

2012-04-19T16:06:00.000+03:00

„ Să facem om după chipul și asemănarea noastră ” este expresia care reprezintă cu siguranță unicitatea ființei umane față de întreaga creație. Orice ființă umană care se naște pe acest pământ reprezintă chipul lui Dumnezeu. Datorită păcatului și căderii în păcat există o tendință înăscută, prin care omul este predispus, la a păcătui. Dar păcatul nu a adus cu sine degradarea totală a chipului. Omul chiar dăcă păcătuiește nu devine după chipul și asemănarea celui rău. Cât timp omul este în viață are posibilitatea de a se întoarce la Dumnezeu, pentru restaurarea sa prin harul suveran și pentru mântuirea în Christos Domnul.

Păcatul după cum spune teologul Karl Barth nu recreează ființa umană, ea rămâne după chipul lui Dumnezeu. Dar totuși păcatul afectează chipul, astfel încât ceea ce Dumnezeu a numit „bun” la început acum devine tot mai hidos și mai urât, după cum spune teologul răsăritean Dumitru Stăniloae. „ Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea Lui ”. Atât este de frumoasă este ființa umană pe cât este plină de bunătate. Dumnezeu a creat din bunătatea Sa pe om și omul era o ființă bună, pentru că omul în natura sa omul avea bunătatea lui Dumnezeu.

Există câteva perspective cu privire la chipul lui Dumnezeu și la modalitatea în care Dumnezeu la creat pe om.

Există o perspectivă care implică relația care are loc când ființa umană este creată. „Să facem om” este o remarcă care reprezintă sfatul treimii în priviința creării ființei umane. „ Relația ” omului cu Dumnezeu cât și relația omului cu semenii săi dar și cu întreaga creație, demonstrează caracterul caracterul cel mai puternic al chipului și anume cel relațional. Fără acest nivel relațional existent într-un mod special și deosebit la om, omul nu ar mai fi om. Nivelul relației este o expresie a naturii divine și anume a bunătății și dragostei lui Dumnezeu care se comunică și dăruiește pe Sine. Dumnezeu îl crează pe om din dragoste, iar omul este creat pentru a trăi în dragoste: „ Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău …, și pe aproapele tău ca pe tine însuți…”. Dragostea exprimă modul în care îl iubim pe Dumnezeu, iar aceasta îl onorează și îl slăvește pe El. Nimeni nu ar putea să afirme că îi aduce slavă lui Dumnezeu dacă nu trăiește o viață în dragoste față de Dumnezeu și față de semeni. Consider acest nivel relațional al chipului cel mai important datorită faptului că prin această relație are loc și restaurarea chipul lui Dumnezeu în om.

Apoi expresia „ el să stăpânească” este legată de relația de asemănare a omului cu Dumnezeu. Stăpânirea este unul din prerogativele cele mai puternice care îl caracterizează pe Dumnezeu. Stăpânirea întotdeauna apare întotdeauna în relație lumea din jur. „ El să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ” v. 26. – Dumnezeu îi oferă o poziție și un statut privilegiat omului, făcând din om partenerul Său în stăpânirea lumii create. Mulții teologii susțin faptul că acesta este scopul pentru care Dumnezeu îl crează pe om și anume ca omul să stăpânească (și stăpâniți v. 28). Această stăpânire și autoritate care îi este dată omului îi este delegată omului, el fiind creat sub autoritatea supremă care este Dumnezeu. O să observăm mai tărziu că această autoritatea sau stăpânire a omului asupra lumii create, asupra sinelui însuși este afectată de păcat și că efectele sunt dezastroase pentru întreaga natură umană. Exercitarea autorității de către om asupra lumii create este în strânsă legătură cu rămânerea sa sub autoritatea supremă, în rămânerea omului în ascultare de Dumnezeu. Manifestarea acestei stăpânirii datorită păcatului are efecte dezastroase. De-a lungul istoriei omenirii păcatul a schimbat ordinea normală în lumea creată, dar Christos a venit tocmai pentru a instaura o nouă împărăție, o împărăție a-L cărei împărat este El. „ Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul de Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și șezut pe scaunul Lui de domnie” (Apoc 3:21). Dar Christos le promite oamenilor că ei pot să fie în comuniune din nou pentru a împărăți (stăpânii) împreună cu El într-o împărăție slăvită.

”I-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” Fiecare parte atât bărbatul cât și femeia reprezintă într-un anumit mod chipul lui Dumnezeu. Bărbatul nu v-a putea reprezenta în acelaș mod ca femeia chipul lui Dumnezeu dar nici femeia în acelaș mod cu bărbatul. Despre femeie Scriptura vorbește că ea este un „ajutor potrivit” în acelaș timp „ajutor” în viața creștinului și sprijin este Duhul Sfânt. Din punct de vedere al constituirii ființele noastre suntem diferiți uni față de ceilalți. Femeia întotdeauna va putea să reprezinta acea parte din chipul lui Dumnezeu care este plină de sensibilitate, tandrețe, bunătate, gingășie etc. Bărbatul va putea reflecta că Dumnezeu este puternic, indurător, providențial etc. Dar această reprezentare diferită a chipului nu înseamnă o diferență existentă în natura. Chipul lui Dumnezeu nu este diminuat, el este prezent la aceaș intensitate și în mod egal atât în femeie cât și în bărbat. Reflecția diferită are menirea să oglindească cât mai complet chipul lui Dumnezeu. Având în vedere că cei doi devin una „ și se va alipi de nevastăsa, și se vor face un singur trup ” ei împreună reflectă unitatea treimii, una din cele mai puternice caracteristicii a chipului Dumnezăiesc. Unitate care iși are sursa în izvorul dragostei, care izvorăște din Dumnezeu. Oamenii doar trăind în acestă dimensiune a dragostei față de Dumnezeu și față de semeni pot reflecta bogăția bunătății lui Dumnezeu.

Biserica si Lumea.

2012-04-11T16:15:00.001+03:00

De douazeci de veacuri prin valurile marii,
O barca a salvarii pluteste spre liman.
De vasla-i salvatoare in ceasul disperarii
Se prinde omenirea in ciuada lui Satan.

De douazeci de veacuri prin valurile marii,
Vaslasu, `ntinde mana si scapa bucuros
Pe toti acei ce-au dat uitarii
Ca mai exista inca in ceruri un Hristos.

Miride increzute in mica lor putere
Se prind de fundul barcii crezand ca o` ngreuneaza
Dar barca linistita, se scutura de ele
Si `ncet, `ncet prin valuri mereu inainteaza.

Si cat timp ecsista-va un cer si un pamant
Miride se vor prinde crezand ca-i face rau
Dar barca linistita, catre limanul sfant
Prinzand mereu la oameni, va `nainta mereu.

O ! Lume ratacita care sbati in valuri
Apuca-te de vasla ce-acuma ti se `ntinde
Ca nu trecand vaslasul cu catre maluri
Tu sa ramani de-acuma in vesnicile unde.

T. M. Truta, cantator si ostas al Domnului,
Valeni - Olt.

Poezie publicata in revista "Oastea Domnului" Sibiu, 2 Aprilie 1933, nr. 14, pag.2.

In drumul Sau spre Golgota

2012-04-11T09:01:00.001+03:00

Disciplina supunerii

“Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus” Fil.2:4,5-CHEIA ÎNTELEGERII SMERENIEI.

Supunere – ascultare, smerenie, umilinta, respect, a recunoaste autoritatea superiorului.

Supunere – capacitatea de a renunta la povara sau obsesia de a-ti impune vointa.

Prin disciplina sau practica supunerii invatam sa abandonam problema care ni se pare noua cea mai importanta(sfarsit de lume) si s-o uitam.

1 Sa cunoastem frumusetea libertatii in supunere, (sa fi supus si totusi liber)

Petru le cere slugilor sa fie supuse. “Slugilor fiti supuse stapanilor vostri cu toata frica” 1 Petru 2:18, dar de ce se adreseaza unor robi care in cultura din acea vreme erau deja supuse stapanilor? Pentru ca Petru cunoaste problema cea mai grava a robilor, poti sa fi supus in exterior si razvratit in interior, poti sa te prefaci ca esti ascultator si chiar sa zambesti insa interiorul sa fie total pervertit. “Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau este inca in intuneric pana acum.”1Ioan2:10 ; “Oricine uraste pe fratele sau este un ucigas” 1Ioan3:15

Supunere inseamna sa pretuiesti oamenii de langa tine, sa renunti la propriile tale idei in favoarea comunitatii (madularelor in trupul lui Hristos, in cazul nostru).

Supunere inseamna sa ma bucur de succesul altuia si sa ma intristez la problemele lui.

Sa învatam sa cunoastem bucuria care vine în urma renuntarii la drepturile noastre. “Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugativa pentru cei ce va asupresc si va prigonesc” Mat.5:44

2 Cea mai mare bariera in disciplina supunerii

Cel mai mare obstacol este “lipsa lepadarii de sine” Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea si sa ma urmeze” Mar.8:34

Intelegerea gresita a lepadarii de sine – autodesconsiderare, complexe de inferioritate, negarea individualitatii, pierderea identitatii, fara valoare, dispret fata de sine.

Intelegerea corecta a lepadarii de sine – libertatea de a face loc si altuia, interesele celorlalti deasupra intereselor mele, nu intotdeauna cum vreau eu. “ Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui ci si la foloasele altuia”

Temelia supunerii este lepadarea de sine. “Caci oricine va vrea sa-si scape viata o va pierde, dar oricine isi va pierde viata din pricina mea si din pricina evangheliei, o va mantui.” Mar.8:35

Oare si-a pierdut Isus identitatea in drumul sau spre Golgota?, dar Pavel de la intalnirea lui cu Isus in drum spre Damasc? Nu! ci dimpotriva au cunoscut bucuria supunerii, ascultarii fata de Tatal.

3 Sa privim la exemplul suprem, Isus

O supunere total voluntara “La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce” Fil.2:8

Pasajul din Ioan 13 ne relateaza cum s-a facut robul tuturor de buna voie, spaland picioarele ucenicilor.

In Mat.23:8-10 Isus loveste puternic traditia si obiceiurile evreilor “Voi sa nu va numiti Rabi…Si Tata sa nu numiti pe nimeni pe pamant…Sa nu va numiti Dascali…cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru.”

In Mat.22:37-40 Isus ne cere sa-l iubim cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul nostru, iar apoi ne cere sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Nu poate exista nici o demonstratie de iubire cereasca fata de fratele nostru daca nu exista mai intai renuntare la drepturile mele in favoarea lui.

Vreti sa cunoasteti disciplina supunerii? Se pleaca de la temelie: “lepadarea de sine”

Doamne ajutane!

CUM SA REDUCI RISCUL IMBOLNAVIRII DE CANCER !

2012-02-11T08:48:00.000+02:00

PENTRU INFORMAREA VOASTRA VA ROG SA ALOCATI 5 MINUTE PENTRU A CITI URMATOARELE INFORMATII, SI SA LE TRIMITETI MAI DEPARTE TUTUROR CELOR APROPIATI VOUA

DUPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMIOTERAPIA ESTE SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA !) SA SE ELIMINE CANCERUL, JOHN HOPKINS (NOTA Andrei- Celebra Universitate americană ) S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.

1.. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar,insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate,inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

3. Cand sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.

4. Cand este diagnosticat cancerul, inseamna ca persoana respectiva are deficiente nutritionale multiple. Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice, a noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite..

5. Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple , este necesara schimbarea dietei si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar.

6. Chimioterapia presupune "otravirea" celulelor canceroase cu rata mare de crestere, dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii , tractul gastro - intestinal ,etc, iar organe importante ,cum ar fi ficatul, rinichii, inima sau plamanii pot fi iremediabil afectate.

7. Radioterapia distruge celulele canceroase, dar, in acelasi timp arde, cicatrizeaza si distruge celule, tesuturi si organe sanatoase

8. Chimioterapia si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor. Folo- sirea indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa, la distrugerea definitiva a lor.

9. Cand in corp se acumuleaza prea multe "deseuri" toxice rezultate in urma chimio- si radioterapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infectii banale si a complicatiilor lor.
10. Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament, si greu de distrus. Interventiile chirurgicale pot determina diseminarea ( imprastierea ) celulelor canceroase la alte organe (metastaze )...

11. O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa, adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.

CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTA CU :

a. ZAHAR
Eliminand din alimentatie zaharul, se elimina astfel una din cele mai importante surse de hrana a celulelor canceroase .Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum ar fi zaharina sau alte produse ( Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ) au ca baza aspartamul ( E 951), o substanta chimica daunatoare. Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de albine si melasa, dar in cantitati moderate. Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba.. Alternativa ar fi sarea de mare ..

b. LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE
Laptele favorizeaza productia de mucus in corp, in special la nivelul tractului gastro - intestinal. Cancerul este hranit de acest mucus. Renuntand la lapte si produsele derivate si consumand lapte de soia neindulcit, celulele canceroase "mor" de foame

c.. PH ACID
Celulele canceroase "infloresc" in mediu acid . O alimentatie preponderent carnivora induce un pH acid in corp, si ar fi mai bine sa se consume peste si pasare in cantitati mici, decat carne de vita sau porc. Carnea mai poate contine substante administrate animalelor : antibiotice , hormoni de crestere si paraziti, ce dauneaza in special persoanelor cu cancer

d. O dieta bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc, grau integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe . Sucurile proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile, care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule
sanatoase . Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi. .Enzimele sunt distruse la 4o grade Celsius .

e. Evitati cafeaua ,ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina . Ceaiul verde este o alternativa foarte buna , avand si proprietati anti - canceroase. Cea mai buna bautura este APA - purificata sau filtrata pentru a fi astfel eliminate toxinele sau metalele grele ..Apa distilata este acida , deci evitati-o !

12. Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate
mare de enzime digestive. Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului, intra in putrefactie si se creste astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp.
13. Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine ...Renuntarea la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de enzime ; acestea ataca proteinele din peretele celular si permit astfel celulelor specializate sa distruga aceste celule canceroase .

14. Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi: IP6 (inozitolul sau vitamina B9, continut de taratele de grau, seminte, nuci ), Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu afectiuni grave. Cele opt plante din reteta originala sunt: ciuline sfant, radacina de brusture, laminaria, trifoi
rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc, nasturel, macris marunt), antioxidanti, vitamine, minerale, etc., toate stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase.
Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a celulelor , metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite si inutile.

15... Cancerul este o boala a mintii, corpului si spiritului.. ..Gandirea pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca . Furia, neiertarea si amaraciunea "construiesc" un mediu stresant si acid in corp . Trebuie sa invatam sa avem un spirit iubitor si iertator , sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata !

16.. Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului. Facand exercitii fizice zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge adanc,la nivel celular. Terapia cu oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase

ATENTIE
1. Nu introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde.
2. Nu congelati apa
3. Nu puneti in microunde recipiente cu capace de plastic ....

Dioxina este o substanta ce provoaca cancer in special la sani. Este extrem de toxica pentru celulele corpului. Dioxina este eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator. Recent, Dr. Edward Fujimoto, manager al programului de sanatate din cadrul Castle Hospital, a vorbit, in cadrul unei emisiuni TV, despre pericolele care pandesc sanatatea A vorbit despre dioxina si raul pe care il poate face... Sa nu se incalzeasca mancarea la cuptorul cu microunde in vase de plastic..... Este vorba, mai ales, de mancarea ce contine grasime. A recomandat, in schimb ,folosirea de vase de sticla sau ceramica pentru a incalzi mancarea. Se obtin aceleasi rezultate, dar fara dioxina.
Acesta este un material ce ar trebui trimis tuturor celor care sunt importanti in viata voastra

Salvati Rosia Montana!

2012-02-10T11:23:00.000+02:00

Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniului.

Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintelectionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca.(praf aruncat in ochi) Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (...)

Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.

In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona, molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.

Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.

Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg. Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi

perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.

26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.

Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.
Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri.(de ce guvernantii nostrii permit ?!)

Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.

La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.

Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.

Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei. Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.

Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori romÃ¢ni din strainatate
(RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane in Patrimoniul UNESCO.

Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.

Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.

DATI MAI DEPARTE!!

1 decembrie 1918

2011-12-01T13:47:00.001+02:00

La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.
Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanțul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acțiuni ale fraților din Basarabia (27 martie 1918) și Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internațională creată în urma Primului Război Mondial și a știut să se afirme în contextul mișcării de eliberare a popoarelor și al victoriei principiului naționalităților în Europa.
Rezoluția votată de Marea Adunare Națională, proclama:

Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I și votată de Adunarea Deputaților în ședința din 29 decembrie 1919, în unanimitate.
Rezoluția Unirii e citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”

La multi ani tuturor! Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei

Lectia de filosofie

2011-11-26T17:22:00.001+02:00

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"
"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea.
Profesorul a zâmbit... "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã!"

- am primit și eu această meditație, sper să fi fost un popas binecuvantat pentru sufletul tau...

ADEVĂRATELE COMORI

2011-11-23T15:33:00.001+02:00

ADEVĂRATELE COMORI

1-Asemănarea cu Hristos--Romani 8:29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

2-Ungerea Duhului Sfînt--1 Ioan 2:20 Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.

3-Revelație din Scripturi--Efeseni 3:3 Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care v-am scris în puţine cuvinte.(Ef.1:17,1Cor.14:6)

CREDINCIOS ÎN LUCRURI MICI : Luca 16:11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

1-Atentie ce spui cu gura ta!-- Ieremia 15:19 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea…

2-Credincios cu banii (cum faci si cum cheltui) -- Tit 1:7 Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav; ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;

LUCRURI CARE ÎL MÎNIE PE DUMNEZEU

1-Te încrezi mai mult în om decît în Dumnezeu. Isaia 2:22 Nu vă mai încredeţi, dar, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el? Ieremia 17:5 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!

2-Atunci cînd furi gloria lui Dumnezeu. Maleahi 2:2 Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul şi voi blestema binecuvântările voastre; …Fapte 12:23 Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

3-Faci fapte bune cu motivatie gresită. Matei 6:1 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţide ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

4-Atunci cînd stărui în rău. Ezechiel 7:8 Acum Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale şi te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Romani 1:18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

5-Te temi mai mult de oameni decît de Dumnezeu. Ioan 12:42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Ioan 7:13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

În omul căzut există: 1-iubire de sine 2-lăcomie 3-dorință de putere,

În acest sol Satan își pune sămînța răzvrătirii.

Tactica lui Satan: 1-Putere 2-Sex 3-Bogăție 4-Religii false .

SOLUȚIA :calea crucii—lepădarea de sine(Marcu 8:34 ), lepădarea de umblarea după foloasele proprii(Luca 14:33 ),ascultarea totală de Dumnezeu(Filipeni 2:5-11)

2 Corinteni 5:15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

ADEVĂRATA CREDINȚĂ :

-omorîrea pornirilor rele dinăuntru și a ispitelor din afară (Coloseni 3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Galateni 5:24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Galateni 6:14 În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!)

CUM ?

1-să ne încredem tot timpul în Domnul Isus.

2-să veghem să nu fim abătuți de pe cale.

3-să lucrăm necurmat pentru Domnul (rugăciune, studiu, părtășie, cina, mărturisirea si facerea de bine)

4-să așteptăm venirea Domnului.

Ce înțeleg românii din Biserica?

2011-11-22T08:37:00.001+02:00

În urma unui studiu oameni de diferite vărste au răspuns la întrebarea „ ce înseamnă...? ” sau „ce înțelegeți prin...?”, astfel cu privire la anumiți termeni pe care îi folosim atât de des în biserică. Acestea pot fi parerile oamenilor care îi ai lângă tine, s-au care trec pe lângă tine în fiecare zi!

Despre cuvântul mântuire au spus că înseamnă: credință, stare de bine, iertare de păcate, liniște sufltească, putere și viață, ajungerea în Împărăție, fericirea după moarte, absolvit de păcate, împăcat cu lumea, apropiere de Dumnezeu, starea de a fi acceptat de Dumnezeu, împăcare cu sine, dezlegare de păcate, un nou început, a face ceea ce vrea Dumnezeu, viața religioasă, iertarea și grija lui Dumnezeu față de oameni, trecerea de partea lui Dumnezeu, viață nouă - viață liniștită, rezolvarea tuturor problemelor.

Despre cuvântul credință au răspuns astfel: religie, încredere, dragoste, credință în fecioara Maria, puterea luminii, credință în jerfa lui Cristos, frică, siguranță, lipsă de imaginație, lipsă de identitate, stereotip, opusul muncii, adevăr, încredere în Cel atotputernic, credincioșie, manipulare, ideal, crez propiu, nevoie a oamenilor.

Despre neprihănire : milă față de om, puritate, neliniștit, inocent, cu mai puține păcate, ceva religios, evadat, „nu știu”.

Cu privire la evlavie au spus: credință, „nu știu”, smerenie, suspect, merge mult la biserică, empatie.