Mi se întâmplă des să am nevoie în diverse script-uri să postez update-uri publice pe Twitter, sau să trimit mesaje directe. Foloseam pentru asta API-ul public Twitter și autentificarea basic, ceea ce-mi permitea să scriu o singură comandă:

curl -u $USER:$PASS -d "status=$MESS" http://twitter.com/statuses/update.xml

Poezie! Mergea atât de bine încât am abuzat de comenzile respective prin multe locuri. Așa că înțelegeți bucuria mea aseară când am constatat că nici un mesaj nu a ajuns pe Twitter, în schimb am găsit așa ceva prin log-uri:

Basic authentication is not supported

Am avut o reacție uimitor de decentă, pentru că a fost și vina mea, știam de ceva timp că OAuth o să devină obligatoriu pentru Twitter.

După ce am mai citit un pic despre OAuth și m-am îngrozit, am ales, ca orice IT-ist responsabil, să ignor problema până dimineață, o noapte de codat OAuth în bash sau săpat după biblioteci Perl sau Python care să facă asta nesurâzându-mi prea tare.

Lenea mea nu a rămas nerăsplătită, de dimineață mușchiul Google s-a încordat foarte bine și am dat peste următorul serviciu: SuperTweet.net. Citez de pe situl lor:

The SuperTweet.net API provides a means to take advantage of Twitter’s OAuth authentication technology without the cost and complexity of OAuth in your simple tweeting applications.

Adică te poți conecta la SupetTweet.net cu curl și autentificare basic, iar SuperTweet adaugă OAuth și discută direct cu Twitter pe limba lui.

Super rapid, după ce am autorizat SuperTweet să acceseze contul meu de Twitter și mi-am ales o parolă pentru autentificarea basic dintre script-ul meu și SuperTweet (documentație), am putut să public mesaje spre Twitter modificând minimal comanda curl:

curl -u $USER:$PASS -d "status=$MESS" http://api.supertweet.net/1/statuses/update.xml

În mod asemănător am făcut și pentru mesajele private. 10 minute de grepping și editare prin toate script-urile și am rezolvat problema. Drept urmare, am scris acest post, dacă ai script-uri pentru Twitter, verifică-le și modifică-le în caz că nu mai merg!

Image credit: David Masters.

Related posts:

1. Postare automată pe Twitter cu Bash și Linux Postare automată pe Twitter cu Bash și Linux is a...
2. Script eliminare diacritice în OpenOffice Script eliminare diacritice în OpenOffice is a post from Ovidiu's...
3. Twitter vs mesaje duplicate Twitter vs mesaje duplicate is a post from Ovidiu's Box...
4. De la email la Twitter la Google Wave De la email la Twitter la Google Wave is a...
5. Twitter și Facebook atacate. Ce facem? Twitter și Facebook atacate. Ce facem? is a post from...

Am continuat, pe blog-ul NOVIT, seria despre filtrarea și monitorizarea accesului web al angajaților, cu un post în care arăt la ce ajută filtrarea și monitorizarea accesului la Internet.

Related posts:

1. Ce este și cum se face monitorizarea și filtrarea accesului la Internet Ce este și cum se face monitorizarea și filtrarea accesului...
2. Operatorii mobili și securitatea accesului la Internet Operatorii mobili și securitatea accesului la Internet is a post...
3. Cum alegi un abonament la Internet pentru compania ta Cum alegi un abonament la Internet pentru compania ta is...
4. Căutarea candidaților pe Internet, o necesitate Căutarea candidaților pe Internet, o necesitate is a post from...
5. Situl companiei – prezența ta obligatorie pe Internet Situl companiei – prezența ta obligatorie pe Internet is a...

Am petrecut de curând o săptămână la munte, într-o zonă unde semnalul la mobil fluctuează (atât pe Vodafone cât și pe Orange, rețelele pe care le folosesc), poți să porți o convorbire de 10 minute fără întreruperi doar dacă ai noroc, iar 3G și Internet rapid sunt vise. Am avut însă nevoie să accesez Internetul zilnic. Și a fost mai bine decât mă așteptam.

Am folosit pentru conectare un Flybox de la Orange – în primul rând pentru că aveam nevoie să conectez două calculatoare, iar în cel de-al doilea pentru că stick-ul USB de la Vodafone se deconecta foarte des.

Am constatat cam aceleași “simptome” ca în primul review al gadget-ului:

• maxim 5-6 KBit/sec, latență destul de mare
• nu s-a deconectat de foarte multe ori, dar existau “hop-uri” în transfer – probabil Gigi de la Orange călca pe furtunul cu Internet
• am prins o zi întreagă HSDPA, am aflat ulterior că cel mai probabil se făceau teste pentru “3G” pe frecvența de 900 Mhz.

Față de acum doi ani și ceva, obiceiurile mele online s-au modificat, iar siturile pe care le accesez zilnic sunt 100% “ueb tu ou”. Iată observațiile mele despre siturile moderne pe legături proaste la Internet:

• încărcarea inițială este lentă și nesigură. O mulțime de operațiuni se execută în browser, iar asta se face cu multe script-uri care trebuie încărcate de pe server – uneori au câțiva megabytes. Mi-a luat ceva timp până când am încărcat complet Gmail, Google Reader, HootSuite, Remember The Milk și Google Docs (cele 5 situri cu care lucrez zilnic). Soluția a fost să nu închid tab-urile în care le deschisesem și să nu repornesc browser-ul (am pus laptop-ul în stand-by). Data viitoare mă duc cu browser-ul pregătit.
• odată încărcate, aplicațiile merg rezonabil. Din cauză că nu se reîncarcă toată pagina, ci doar datele necesare, în final aplicațiile dinamice fac destul de puțin trafic. În plus, cererile sunt relativ mici, deci scad șansele ca browser-ul să primească conținut trunchiat.
• cache-ul ajută foarte mult. Pozulicile, icon-urile și script-urile se modifică foarte rar și, prin urmare, este de preferat să existe deja în cache.
• foarte multe din aplicații nu știu să trateze erorile și nu fac retry. De multe ori, aplicația este lăsată într-o stare inconsistentă și ajungi să dai un reload la toată pagina (ceea ce am încercat să evit, evident).
• în afară de Gmail, celelalte aplicații nu scriu un mesaj de “Loading…” și de multe ori nu știi ce se întâmplă. A dat eroare aplicația? Se încarcă, dar mai lent? Ar trebui să mai dai un clic? Sau să reîncarci toată pagina?

Deși plecasem la munte cu ideea de a folosi variantele pentru mobil ale siturilor de mai sus (și Dabr.co.uk în loc de HootSuite), în final am putut folosi Internet-ul în mod normal, fără experiențe neplăcute în afara latenței, a câtorva erori și câteva reload-uri necesare. Nu am putut face asta acum câțiva ani, iar îmbunătățirea nu poate decât să mă bucure. Dar tot aștept cu nerăbdare 3G peste tot

PS: Este luni, deci avem un post cu știri pe blog-ul NOVIT. Citește-le aici!

Image credit: Julien Gong Min.

Related posts:

1. Internet fix mobil Internet fix mobil is a post from Ovidiu's Box -...

Vinerea trecută eram în trecere prin Târgu Secuiesc, venind dinspre lacul Sfânta Ana în drum spre județul Vrancea. Am observat că tot centrul orașului este închis circulației publice, am oprit și am constatat că se pregătește “ceva”.

Fiind turiști străini, nu am prea înțeles exact ce are loc acolo (toate anunțurile erau în ungurește) și nici organizarea nu ne-a prea ajutat. Erau terase cu mici și bere (Ciuc peste tot). Erau mașini noi expuse de Dacia și Ford. Erau și mașini second hand și tarabe cu jucării și alte nimicuri. Erau tonete cu mâncare (kurtosh, langoși, șaorma, hamburgeri), dar și vată pe băț. Mai era și o școală de șoferi care-și făcea publicitate, dar și un stand de la Avon.

Nefiind foarte clar ce exact are loc, ne-am decis că este un festival al berii și am intrat în “mood”. Am mâncat o langoașă, am băut… suc (că eram cu mașina) și am căscat un pic gura. Spiritul de observație deosebit m-a ajutat să constat că există două scene în pregătire. De pe una se auzea un fel de etno-house mizerabil, așa că am ignorat-o. De pe cealaltă se auzea AC/DC și aici am simțit că ne surâde doamna Fortuna.

Cu mare încredere am trimis-o pe Silvia să întrebe sunetistul ce formații vor cânta și s-a întors lămurită complet: formațiile Bumerang și Knock Out. Spre rușinea mea, nu am recunoscut formațiile iar pe Google nu am putut afla prea multe amănunte. Am decis că ori sunt formații locale necunoscute în restul lumii, ori nu sunt eu capabil să folosesc Internet-ul după ce am mâncat langoși. Așa că am luat un loc pe o băncuță și am așteptat să apară formațiile.

După un timp oarecare, brusc apare un nene pe scenă, bolborosește ceva în limba hunilor, apoi apare formația și începe să cânte. Public: zero. Mă uit în jur, oameni erau prin zonă, dintre care mulți tineri. Unii chiar păreau interesați de formație (dar le trecea repede), alții erau îngroziți de zgomot. Hint: să vii cu sugari în cărucior la concert rock este dovadă de prostie.

Mă mai uit un pic spre scenă: nu, nu mă înșelasem, nu erau probe de sunet, formația chiar cânta. Iar în fața scenei, gol. După care a apărut un bețivan, care s-a agățat de gard și s-a bucurat tot concertul. Ori era un mare rocker, ori îi era frică să nu cadă dacă dă drumul la gard. Și poate că de fapt nu dansa, ci se clătina “natural”. Dar eu prefer să cred că era rocker.

Mi-a părut sincer rău pentru formație (la momentul respectiv nu știam exact care din ele este ) și lipsa de prezență din partea publicului, așa că ne-am dus mai în față spre scenă, să vadă că îi apreciază totuși cineva. Până la sfârșitul recitalului, am mai auzit încă trei-patru aplauze în afară de ale noastre, de undeva din spate. Dacă numărăm și bețivul, la concert au participat 5 oameni. Slab, Târgu Secuiesc!

Cum aceasta nu este o cronică de concert, nu intru în amănunte. N-am înțeles nici versurile, nici descrierea pieselor. Partea instrumentală a fost ok, deși nu-i văd cântând prea curând în deschidere la Metallica. Le-aș acorda nota 8 (7 pentru muzică și încă un punct pentru că au cântat fără public). Situl lor: Knock Out.

Cum la următoarea formația oamenii au început să apară în număr semnificativ (erau cam 500 de oameni atunci când am plecat noi, plictisiți de stilul folk pe care l-au abordat cei de la Bumerang), iar la cealaltă scenă erau chiar și mai mulți oameni care serveau un etno-dance penibil, nu pot să concluzionez decât că în Târgu Secuiesc nu sunt rockeri.

Rușine Târgu Secuiesc! Dragi organizatori, data viitoare trimiteți-mi un mail, să vin eu să aplaud!

PS: Deși evenimentele și personajele sunt reale, acest post este un pamflet, iar pe mine m-a distrat toată situația. Să nu văd comentarii xenofobe sau orice fel de jigniri în comentarii, că am buton de Block și nu mi-e rușine să-l folosesc!

Image credit: Anirudh Koul.

No related posts.

Am publicat pe blog-ul NOVIT un post în care prezint câteva din strategiile pe care le poți aplica dacă angajații tăi devin supracalificați și se plictisesc la job: Ce faci când angajatul se dezvoltă mai rapid decât compania?

Image credit: Jason Scragz.

Related posts:

1. Ajută noii angajați să se integreze rapid: Induction Training Ajută noii angajați să se integreze rapid: Induction Training is...
2. Ce faci când concurența vinde mai ieftin? Ce faci când concurența vinde mai ieftin? is a post...

Literatură, literatură, literatură. Mai precis, am făcut o cură de Orson Scott Card în ultima vreme. Cred că e cazul să mă potolesc și să mai citesc și alți autori, așa că pentru luna următoare deja am planificat niște Philip K. Dick și niște chestii mai “serioase”. Dar până atunci, iată recomandările mele:

Empire – Orson Scott Card. The book follows U.S. Army Major Reuben Malich and U.S. Army Captain Bartholomew Coleman, both former Special Forces officers, as America falls into a civil war after the assassinations of both the American President and Vice President. A radical leftist army calling itself the Progressive Restoration takes over New York City and declares itself the rightful government of the United States.

Hidden Empire – Orson Scott Card. The war of words between right and left collapsed into a shooting war, and raged between the high-technology weapons on each side, devastating cities and overrunning the countryside. At the close of Empire, political scientist and government adviser Averell Torrent had maneuvered himself into the presidency of the United States. And now that he has complete power at home, he plans to expand American imperial power around the world.

Comentariul meu: Dacă nu mă înșel, Empire este primul roman din genul “speculative fiction” scris de Card pe care-l citesc. Și nu e rău deloc! Continuarea, Hidden Empire, văd că este plasat în “science fiction”, cel mai probabil din cauza echipamentelor pe care le folosesc soldații, deși tehnologia actuală permite fără probleme existența lor. Mă rog… Deși nu mă dau în vând după cărțile cu “mighty american hero soldier”, cărțile sunt reușite și le dau nota 9,5 (nota 10 pentru Empire și nota 9 pentru Hidden Empire). Merită citite!

A War of Gifts: An Ender Story – Orson Scott Card. At Battle School, the other students barely tolerate Zeck because of his strong religious beliefs and his refusal to fight in the Battle Room. On December fifth Zeck sees a Dutch boy put a Sinterklaas Day gift in another Dutch boy’s shoe. Because religious holidays are forbidden at Battle School and Zeck has been taught by his father that Santa Claus is evil, he decides to report the two boys to Colonel Graff. After the Colonel calls the boys in and reprimands them, they decide to rebel by getting everyone to celebrate Christmas. When Zeck complains to the authorities, they refuse to do anything.

Comentariul meu: Scurtă, intensă, povestea are loc în timpul descris în Ender’s Game și Ender’s Shadow. Fără alte comentarii, îi acord nota 9 (în principal pentru că, din cauza spațiului restrâns, caracterele nu sunt construite complet).

Ender in Exile – Orson Scott Card. One year after the Formics were defeated and the Battle School children return to Earth, Ender cannot do so because there would be wars over which country would keep Ender to use for their own ends. Ender is offered the Governorship of the first human colony to be planted on one of the Formics’ former worlds, a planet that would eventually become known as Shakespeare. His sister Valentine decides to accompany Ender on his journey because she is sick of being controlled by her older brother Peter, and because she wants to rekindle the relationship she lost with her little brother Ender.

Comentariul meu: Dacă Enderverse-ul nu era suficient de confuz, acest roman reușește să-l zăpăcească complet. Este practic un colaj din mai multe povestiri scurte, deja publicate, fiind de fapt un interludiu între Ender’s Game și Speaker for the Dead. E adevărat că adaugă amănunte acțiunilor și conturează un pic mai mult personajele (explicând cum au ajuns în Speaker…). Din păcate, timeline-ul este modificat pe ici, pe colo și, pentru cine a citit deja povestirile și restul romanelor, apar inconsistențe. Citit cronologic (după Game și inainte de Speaker), este ok, drept urmare nota 9.

Tu ce ai citit interesant în ultima vreme? Aștept recomandările tale în comentarii!

Image credit: Janet McKnight.

Related posts:

1. Ce-am mai citit – August 2009 Ce-am mai citit – August 2009 is a post from...
2. Ce-am mai citit – Iulie 2010 Ce-am mai citit – Iulie 2010 is a post from...
3. Ce-am mai citit – Ianuarie 2010 Ce-am mai citit – Ianuarie 2010 is a post from...
4. Ce-am mai citit – Februarie 2010 Ce-am mai citit – Februarie 2010 is a post from...
5. Ce-am mai citit – Martie 2010 Ce-am mai citit – Martie 2010 is a post from...

Am publicat pe blog-ul NOVIT un prim post dintr-o serie de câteva, în care voi explica despre filtrarea și monitorizarea accesului la Internet a angajaților din companii. În acest prim post (să-i zicem introducere), vorbesc despre Ce este și cum se face monitorizarea și filtrarea accesului la Internet.

Related posts:

1. La ce ajută filtrarea și monitorizarea accesului la Internet La ce ajută filtrarea și monitorizarea accesului la Internet is...
2. Studiu: Inovarea și informatizarea IMM-urilor Studiu: Inovarea și informatizarea IMM-urilor is a post from Ovidiu's...
3. Server colocat sau on-site? Server colocat sau on-site? is a post from Ovidiu's Box...
4. Operatorii mobili și securitatea accesului la Internet Operatorii mobili și securitatea accesului la Internet is a post...
5. Ce caută “salarii.xls” pe DC++?! Ce caută “salarii.xls” pe DC++?! is a post from Ovidiu's...

Săptămâna trecută am circulat destul de mult prin țară. Și, cum am un spirit de observație excepțional, am constatat că o mulțime de drumuri sunt în lucru, de la refăcut de la zero până la asfaltat, plombat, trasat. Asta este bine. Dar…

Problema este că se lucrează simultan, în câte un punct, pe foarte multe drumuri. Dacă ai de parcurs mai mult de 100 de km, este aproape imposibil să nu dai de una, două, nouă lucrări. Drept urmare, pierzi timpul de nenumărate ori. Și evident că în România lucrările nu sunt semnalizate din timp, astfel încât să cauți o cale ocolitoare – pur și simplu te trezești cu un drum îngustat sau un semafor și o coadă lungăăăăăăă.

Mi-a venit următoare idee (stând la una din cozile respective): dacă tot există 20 de echipe disponibile, fiecare cu drumul său, ar fi atât de greu să le pună pe toate să lucreze la același proiect? În sistemul actual, asfaltatul unui drum durează mai mult de un an. Dacă ar lucra de 10 ori mai multe echipe, ar dura… mai puțin (era să zic de 10 ori mai puțin, dar știu suficient project management încât să nu fac greșeala).

Să zicem că o anumită companie câștigă proiectul. Această companie va fi project manager și poate să folosească echipe proprii sau să sub-contracteze. Fiecare proiect va avea un timp maxim de execuție, în funcție de complexitate, indiferent de lungime. Tras dungi – 48 de ore. Asfaltat – 2 săptămâni. Refăcut complet șosea – 4 luni. Autostradă – 1 an.

Iar dacă timpul este fix, dar lungimea este variabilă, fiecare project manager va trebui să facă rost de un număr mai mare de echipe. Indiferent de numărul de echipe, proiectul trebuie predat în termen fix, sau nu se face plata și preia proiectul altcineva. E treaba executantului să se descurce cu numărul de oameni, sub ce program de lucru se execută lucrarea. Ta-daaaa.

Evident, există și probleme: să lucrezi în 20 de puncte pe un drum de mare trafic poate fi foarte neplăcut pentru șoferi. Pe de altă parte, se poate anunța din timp, atât fizic la intrarea pe drum, cât și online, ce lucrări sunt în desfășurare, pentru cât timp, și care sunt căile ocolitoare. Personal, prefer să ocolesc câteva zeci de km decât să stau jumătate de oră la coadă la un semafor.

Probabil că nu se poate face fix ce-am zis eu, dar îmi pare o strategie care ar putea funcționa cu puțin “tuning”. Oricum, mult mai bine decât “o echipă, 100 de km, proiect care durează 2 ani”.

Ce crezi, ar merge un astfel de sistem? Scrie un comentariu mai jos!

PS: E luni, și lunea publicăm un post cu selecția de știri pe blog-ul NOVIT. Citește-l aici!

Image credit: pumpkincat210.

No related posts.

Sunt convins că ai mai citit pe diferite blog-uri despre această idee – scrisă de oameni mult mai deștepți decât mine, specialiști în economie – tot din altă parte am luat-o și eu și cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi pare o abordare foarte bună: ce-ar fi să avem un singur impozit?

Cel la care mă gândesc este impozitul pe venit. Este de departe cel mai simplu de calculat, cel mai greu de falsificat prin șmecherii contabile, respectiv cel mai ușor de verificat de către organele de control.

Nu știu exact ce procent ar fi cel mai potrivit, se pot face, în mod cert, simulări pentru a determina o cifră (cel puțin pentru firme cred că-i foarte simplu de făcut o simulare). Poate fi 20%, 10%, poate chiar și mai puțin. Este puțin important în acest moment.

Ce ar înseamna acest unic impozit pentru o companie: aduni la sfârșitul lunii toate încasările (facturi, bonuri de casă), calculezi X%, plătești, știi imediat cu câți bani ai rămas. Ar fi și mult mai simplu să calculezi ce prețuri trebuie să practici pentru a fi în profit: cât te costă “ceva”-ul pe care-l vinzi, plus impozitul, plus profitul pe care-l dorești. Fără surprize, fără șmecherii contabile.

În mod asemănător stă situația și pentru persoanele fizice: orice fel de venituri ai avea (salariu, chirii, dividende) știi exact cât ai de plătit, fără a mai exista jungla de impozite și taxe diferențiate în funcție de ce fel de venit ai. În acest fel, oamenii ar prefera să fie în regulă cu toate actele decât să facă tot felul de șmecherii cu PFA-uri sau drepturi de autor, sau chiar fără acte (mai ales în cazul chiriilor).

Reducerea birocrației ar permite și organelor de control să fie mult mai eficiente – verificarea unei companii s-ar putea face în mare parte automat, electronic. Dacă vor verifica mai multe firme, riscul de a fi prins în cazul în care ești evazionist crește suficient de mult încât să nu mai ai chef. Dacă procentul de taxe colectate crește, valoarea procentelor poate scădea și toată lumea câștigă – contribuabilii pentru că plătesc mai puțin, statul pentru că un număr mai mare de contribuabili își plătesc taxele.

Și atunci, de ce nu se încearcă așa ceva? De ce nu am auzit nici măcar o singură dată vreun ministru să lanseze ideea? România…

Image credit: Daniel Borman.

Related posts:

1. Impozit pe bonusuri, telefoane și abonamente de metrou Impozit pe bonusuri, telefoane și abonamente de metrou is a...
2. S-a anulat taxa radio-tv S-a anulat taxa radio-tv is a post from Ovidiu's Box...
3. Nededucerea TVA – Încă o lege inaplicabilă Nededucerea TVA – Încă o lege inaplicabilă is a post...
4. Despre impozitul forfetar și cât de inutil este el Despre impozitul forfetar și cât de inutil este el is...
5. De ce plătim taxe? De ce plătim taxe? is a post from Ovidiu's Box...

Am publicat un post pe blog-ul NOVIT în care despic un pic firul în patru (sau 5!) și analizez relația angajat-angajator din momentul selecției CV-ului, până la momentul fericit al promovării. Citește despre cele 5 faze ale relatiei angajat-angajator.

Image credit: John Morgan.

Related posts:

1. Aventuri de angajator – Episodul 1: Scrisori de intenție Aventuri de angajator – Episodul 1: Scrisori de intenție is...
2. Aventuri de angajator – Episodul 3: Din CV-uri Aventuri de angajator – Episodul 3: Din CV-uri is a...
3. Aventuri de angajator – Episodul 7: Interviuri Aventuri de angajator – Episodul 7: Interviuri is a post...
4. Aventuri de angajator – Episodul 4: Mini-interviu 1 Aventuri de angajator – Episodul 4: Mini-interviu 1 is a...
5. Aventuri de angajator sau despre salarii și experiență Aventuri de angajator sau despre salarii și experiență is a...

M-am dat seama că am luat o mare țeapă când mi-am cumpărat televizor. Am dat extrem de mulți bani pe un… monitor cu rezoluție de anii ’95. E un televizor mare, e adevărat, și are și telecomandă, dar îndeplinește fix funcția de monitor.

Mai precis, de când o foarte mare parte din abonați (inclusiv eu) au trecut pe cablu digital sau antenuță, televizorul nu mai face absolut nimic decât să redea semnalul pe care îl produce decodorul. Exact ca un monitor banal, în afară de costul cel puțin dublu…

Personal, nu folosesc decât două funcții ale televizorului – power-on/power-off și butonul de zoom (atunci când dau peste un TV horror – 16:9 vs 4:3). În rest, totul se întâmplă din decodor sau media player sau calculator.

Și atunci, de ce se chinuie producătorii de televizoare să ne ofere tot felul de funcționalităti, cum ar fi:

• picture in picture: inutilă, televizorul nu primește semnal decât pe un singur canal (sau port).
• teletext: decodorul nu trimite semnalul spre televizor, dacă vrei teletext folosești tot telecomanda decodorului.
• programare: iarăși, inutilă.
• nu știu câte intrări și ieșiri de tot felul, deși și decodoarele au aceleași opțiuni.
• mai nou, au început să adauge funcționalități de media player, browser, aplicații. Toate, evident, la un nivel inferior celor disponibile pe un media player dedicat, fără să mai zic de un calculator.
• există și televizoare cu decodoare digitale. Cum în lumea transmisiilor digitale este încă junglă, nu vei putea introduce cartela de decodare în televizor, și tot la decodorul “oficial” trebuie să te întorci.

Practic, cumpărăm tot felul de funcționalități duble, plus o grămadă de electronică redundantă. Trebuie să fii expert încât să știi când trebuie să iei sunetul din decodor și când din televizor dacă vrei să adaugi în mix și niște boxe. Sau dacă ai un DVR și vrei să înregistrezi o emisiune, de unde să-ți iei semnalul. Și tot așa.

Cum viitorul pare să fie televiziunea digitală și integrarea foarte agresivă cu Internet-ul, iar aplicațiile îmi par, cel puțin parțial, o idee bună, as vedea două variante de dezvoltare pentru companiile care fac televizoare:

1. Să abandoneze adăugarea de funcționalități stupide televizoarelor, lăsându-i pe cei care fac decodoare sau media player-e să le implementeze, mult mai bine și cel mai probabil folosind un sistem deschis, ca Linux, și să se concentreze pe ceea ce știu ei să facă mai bine: ecrane mari, de calitate foarte bună. În rest, câteva intrări HDMI și atât. Nici telecomandă nu trebuie, este trivial să-ți dai seama când este semnal și trebuie să fii “on”. Această strategie ar putea fi pusă în aplicare foarte repede și ar duce la lansarea pe piață de televizoare mai ieftine.
2. Să găsească o metodă de colaborare cu producătorii de decodoare și media player-e pentru a integra toate funcționalitățile într-un singur dispozitiv. “Dream gadget”-ul meu ar fi un dispozitiv cu ecran mare, cu slot în care se introduce cartela de decodare de la providerul de televiziune, cu posibilitatea de a conecta un hard-disk extern sau chiar intern, cu legătură la net, cu funcții de media player și mini-aplicații. Totul Linux, și evident, o singură telecomandă! Această strategie ar duce la îndeplinirea unei viziuni care până acum a cam eșuat – un media center care să facă “de toate”, ușor de folosit și la un preț decent.

Ce părere ai despre ideile astea? Te deranjează și pe tine situația cu televizoarele de acum? Ți-ar place un dispozitiv cum l-am descris mai sus? Scrie un comentariu!

Image credit: cloudzilla.

Related posts:

1. TV horror – 16:9 vs 4:3 TV horror – 16:9 vs 4:3 is a post from...

Am publicat pe blog-ul NOVIT primul “endorsement” oficial al unui proiect. Este vorba despre soluția Euko, o aplicație pentru administrarea rapoartelor de evaluare a proprietăților imobiliare. Și cum ne-a plăcut foarte mult proiectul, iar Alin este un prieten, iată că NOVIT susține proiectul Euko.

Related posts:

1. Importanța perioadei de probă Importanța perioadei de probă is a post from Ovidiu's Box...
2. Evaluarea înainte de sfârșitul perioadei de probă Evaluarea înainte de sfârșitul perioadei de probă is a post...

Dacă tot am scris două post-uri despre cum aș face eu evaluarea și plata muncii în educație și sănătate, au început să-mi vină din ce în ce mai multe idei despre cum s-ar putea extinde strategia și asupra altor ocupații. Și voi aborda, pe rând, mai multe ocupații “de la stat” – exact acelea despre care ne plângem continuu: judecătorii, procurorii, polițiștii și așa mai departe.

Voi vorbi astăzi despre judecători, care au una dintre cele mai râvnite meserii – există locuri puține, salarii măricele, munca, deși este grea, nu implică responsabilitate deosebită, în schimb există suficiente modalități de a “ciuguli” câte ceva.

Ce zic “ei”: că au prea multe dosare, că legile sunt interpretabile și e ușor să greșească, că se expun la multe riscuri.

Ce spunem “noi”: că nici nu fac vreun efort să citească dosarele și să înțeleagă situația, că acceptă orice motiv pueril pentru a amâna judecățile, uneori cu lunile, că sunt ușor de influențat sau de cumpărat.

Ar fi deci util un sistem care să măsoare calitatea muncii unui judecător, iar salariul plătit să fie condiționat de diferiți indici de performanță, cum ar fi:

Numărul de dosare judecate. Ai mai multe dosare, ai mai multe chestii de citit, meriți mai mulți bani. Ar trebui, de asemenea, stabilite și niște target-uri – un număr minim de dosare închise pe lună, în funcție de specificul local, pentru a descuraja amânarea la infinit. Cine depășește “planul”, este recompensat, cine tărăgănează fără motive dosarele trebuie dat afară.

Numărul de termene per dosar. Continuând ideea de mai sus, mi se pare normal ca judecătorii care atacă foarte repede un dosar și nu amână luni sau ani de zile să dea o sentință, să fie plătiți mai mult. Să spunem că se stabilește că 3 termene per dosar reprezintă 100%, iar cu fiecare termen suplimentar se pierde 10% din indicele de “viteză”. Astfel, prin aplicarea acestui indice și a celui din paragraful anterior, judecătorii vor fi stimulați să nu mai accepte amânările repetate, pe motive inventate, ci vor face presiuni ca dosarele să se judece cât se poate de repede.

Gravitatea dosarelor. Una este să judeci contestații de amenzi de circulație, alta este să condamni pe cineva la închisoare. Fiecare faptă ar trebui să primească un punctaj, iar judecătorul să fie plătit în funcție de gravitatea faptei.

Complexitatea speței. Două fapte, deși sunt la fel de grave, for diferi foarte mult în timpul judecății. Drept urmare, în completarea paragrafului anterior, ar trebui adăugat încă un indice, astfel încât dosarele mai grele să fie plătite mai bine. Nu știu exact cum s-ar putea face asta, dar sunt convins că s-ar putea găsi variante.

Numărul de dosare judecate greșit. Am lăsat la sfârșit partea cea mai importantă – corectitudinea verdictelor. Practic, acum, dacă ești prima instanță și știi că după tine mai sunt două-trei posibilități ca vinovatul să fie pedepsit și să se facă dreptate, poți să-ți bați joc și să dai orice sentință, la nimereală. Și nimeni nu-ți face nimic. Ar trebui să existe aici un procent maxim de erori acceptate – să zicem 1-2%. Dacă, din 100 de decizii, la recurs sau la altă instanță superioară, ceea ce a hotărât judecătorul este contrazis în mai mult de 1-2 cazuri, judecătorul să fie penalizat – inclusiv cu concedierea.

***

Și mai am o măsură suplimentară care cred că ar trebui luată cât se poate de repede: scumpirea proceselor civile și comerciale. Este mult prea ieftin să te dai în judecată în zilele noastre. Dacă totul ar costa de 10-20 de ori mai scump, nu ar mai exista atâtea cauze civile stupide, care ocupă timp și resurse importante pentru alte cauze mai importante, cum ar fi cele penale.

Sunt conștient că, la fel ca și în cazul sănătății, sistemul este extrem de complex și “este greu de găsit un mix bun” între toți indicii pe care i-am enumerat (și probabil că există mulți alții, la fel de utili, la care nu m-am gândit). Dar nu cred că este imposibil de ajuns, prin “tuning-uri” repetate, la un sistem coerent și eficient. Mai ales că se pot face experimente pe judecătorii din orașe mai mici.

Dar oare, are cineva curajul să încerce? Dacă da, să mă contacteze, că mai am idei

Tu ce părere ai? Ar merge ce am scris mai sus? Scrie un comentariu mai jos!

PS: E luni, deci am publicat un post nou cu noutăți pe blog-ul NOVIT. Citește-le aici!

Image credit: Rebecca C.

Related posts:

1. Plata în funcție de valoare – idei pentru învățământ Plata în funcție de valoare – idei pentru învățământ is...
2. Plata în funcție de valoare – idei pentru sănătate Plata în funcție de valoare – idei pentru sănătate is...

Este pe toate posturile TV și nu vreau să reiau și eu, nici înjurăturile la adresa responsabililor pentru omorurile de la maternitatea Giulești (pentru că, să fie clar, nu e nici accident, nici incident, ci omor prin nesimțire), nici să mă plâng de starea sistemului. Mi se pare îngrozitor ce s-a întâmplat și voi face tot ce pot să nu ajung vreodată victimă a sistemului – adică, mai exact, o să mă duc la privat.

Ceea ce vreau să fac în acest post, ca și în cazul celui cu idei pentru învățământ, este să abordez problema din punct de vedere al valorii muncii prestate de angajații din sănătate.

Dar să vedem întâi situația:

Avem personal prost pregătit și nemotivat. Medicii noștri sunt, în marea lor majoritate, extrem de slabi. Nu e doar vina lor – de multe ori nu au echipamente moderne și trebuie să intuiască, dar, indiferent a cui este vina, realitatea este că avem medici incapabili, care bâjbâie diagnosticele și dau tratamente după ureche. Iar despre motivare sau empatie, nici nu se poate pune vorba. De la asistente în jos, toată lumea își urăște jobul și tratează pacienții ca pe vite.

Avem pacienți învățați prost. Pacienții români sunt experți în orice – își pun singuri diagnostic și de multe ori își iau singuri tratamentul, făcând mai mult rău decât bine. Drept urmare, ajung la spital cu complicații. După care mint în legătură cu ce-au făcut și/sau nu respectă indicațiile medicului. Iar despre stilul de viață, ce să mai spun…

Nu avem dotări. Personalul medical nu este mai deștept în alte țări, s-ar putea ca nici să nu fie mult mai bine pregătit la nivel teoretic. Dar au la dispoziție o mulțime de echipamente care fac analize extrem de precise, indexi actualizați de boli, tratamente și medicamente, acces electronic la cazuri asemănătoare și tratemente anterioare.

Nu sunt bani. Sau mai corect, nu sunt cheltuiți cum trebuie – pentru că, de colectat de la contribuabili, asta se face. Dar banii nu ajung acolo unde trebuie.

Înainte de a începe să ne gândim la acțiuni eficiente pentru a face un sistem mai bun, ar trebui să ne răspundem la întrebarea “cum arată un sistem bun?” Când este bun un medic? Când este performant un spital? Părerea mea este că putem afirma asta atunci când nu sunt bolnavi. Atunci când singurele cazuri sunt accidentele. Atunci când pacientul pleacă acasă sănătos într-un timp foarte scurt și nu se mai întoarce (și nu pentru că a murit ).

Iată câteva din ideile mele pe tema asta:

1. Sănătatea ar trebui tratată ca orice serviciu B2C și ar trebui administrat ca un business, de către societăți private de asigurări medicale. Optimizezi cheltuielile, ai grijă să livrezi servicii bune pentru a nu primi reclamații (adică pacienți tratați insuficient, care revin). Sunt de acord, în principiu, că toți contribuabilii ar trebui să plătească taxe pentru ca și cei ce nu pot să-și plătească singuri o asigurare să beneficieze de servicii medicale. Cu două mici modificări: 1. Cei care pot să plătească, dar nu o fac, să nu mai fie asigurați. Și 2: tot sistemul să fie conceput asemănător cu funcționarea asigurăriler RCA obligatorii. Procente sau sume fixe stabilite prin lege, dar administrare privată și libertate totală de a-ți alege asiguratorul.

2. Pacienții să plătească în funcție de riscul pe care îl reprezintă. Eu sunt sănătos și nu fac excese, de ce ar trebui să plătesc la fel de mult ca cei supraponderali, sau fumători, sau alcoolici, care reprezintă un risc mult mai mare și drept urmare, asigurările vor plăti mai mult pentru ei? Voi continua analogia cu sistemul asigurărilor pentru mașini – abuzezi de asigurare, plătești mai mult. Există acele evaluări medicale periodice, ar trebui făcute “pe bune” (iar asigurările vor avea tot interesul să fie extrem de precise) și, pornind de la o plată minimă, de bază, persoanele care reprezintă riscuri să plătească mai mult procentual. Dacă ești un umflat de 120 de kg, colcăie colesterolul prin vene și n-ai chef să ții dietă și să faci mișcare, plătești. Dacă nu respecți tratamentul impus de medic, plătești.

3. Medicii să fie evaluați și plătiți în funcție de gravitatea bolilor tratate și a eficienței tratamentului. Nu o să fie simplu de găsit un echilibru între tipul bolii, viteza cu care a fost pus dignosticul, acuratețea lui, eficacitatea tratamentului, lipsa de complicații – mai ales atunci când acestea nu i se pot imputa medicului. Dar nu cred că este imposibi – în plus, sistemul poate fi tunat, bazându-te pe statistici, practic la infinit. De exemplu, fiecare tip de caz să aibă un nivel de referință – un număr de puncte pentru tratamentul standard. O gripă are 10 puncte și se știe cum decurge în mod normal. Diagnostic greșit – minus X puncte. Tratament greșit – minus X puncte. Sau din contră: diagnostic corect fără analize costisitoare – plus X puncte. Tratament eficient, mai scurt decât etalonul – plus X puncte. Iar la sfârșitul lunii, medicii să fie plătiți în funcție de puncte.

4. Restul personalului din sistemul de sănătate să aibă, la rândul său, un sistem de evaluare bazat pe calitatea muncii. Pentru asistente, cât de prompte sunt atunci când este nevoie de ele. Pentru echipele de urgență, se poate evalua și viteza de reacție. Chiar și pentru internări se pot formula niște indici cum ar fi viteza de procesare a actelor. În plus, s-ar putea acorda puncte suplimentare pentru cei care ajută direct medicul – de exemplu o asistentă care observă ceva la un pacient. La sfârșitul lunii, se evaluează variația față de rezultatul lunii anterioare, se adună eventualele puncte și salariul variază corespunzător.

5. Spitalul să fie evaluat în întregime, după niște indici asemănători, iar bugetarea să fie proporțională cu valoarea. În acest fel, managerii vor avea interesul să elimine angajații necorespunzători, să aducă specialiști și să adune cât mai multe “puncte”. Spitalele proaste vor muri, cele bune vor avea bani mai mulți pentru a-și răsplăti mai bine angajații.

Cred că un astfel de sistem i-ar stimula pe toți cei implicați:

• pe pacienți să-și reducă costurile, având mai multă grijă de ei înșiși. Astfel, ar ajunge mult mai puțini pacienți în spitale.
• pe medici să rezolve cazul cât mai rapid și mai eficient. Și imediat se va vedea cine este bun, iar experiența le va permite să fie și mai rapizi (mai ales pentru specialiști). În plus, vor fi stimulați să se intereseze constant de un tratament mai ieftin și mai eficient. De asemenea, vor fi interesați să urmărească pacientul până la sfârșitul tratamentului, de frică să nu se întoarcă cu o recidivă și să-și piardă punctele.
• restul personalului din spitale va fi stimulat să fie rapid și eficient în tot ceea ce face.
• managerii spitalului vor fi constant în căutare de angajați mai performanți și se vor grăbi să-i elimine pe cei care trag “rating-ul” în jos.
• societățile de asigurări medicale vor fi stimulate să lucreze cu spitalele cele mai eficiente și să le elimine pe cele proaste pe de o parte, și să atragă cât mai mulți “clienți”, cu cât mai multe facilități. Și o să înceapă o cursă a calității. Think… telefonia mobilă.

Idei mai există, le-au formulat oameni mult mai deștepți și mai bine informați decât mine. Dar oare o să aibă cineva cojones să le aplice? Dacă da, CV-ul meu este în partea de sus a paginii, ofer consultanță pentru prețuri modice

Image credit: Agecom Bahia.

Related posts:

1. Plata în funcție de valoare – idei pentru învățământ Plata în funcție de valoare – idei pentru învățământ is...
2. Odă pentru contracte mai simple Odă pentru contracte mai simple is a post from Ovidiu's...
3. Șefu’, dai și tu ceva pentru parcare? Șefu’, dai și tu ceva pentru parcare? is a post...
4. Cum plătești pentru software Cum plătești pentru software is a post from Ovidiu's Box...
5. 6 sfaturi pentru nu fi deprimat de blogging 6 sfaturi pentru nu fi deprimat de blogging is a...

Ultimul articol al Silviei de pe blog-ul NOVIT este o continuare a celui despre interviurile nestructurate și abordează, desigur, o altă tehnică de intervievare: Interviurile structurate.

Image credit: SMJPP.

Related posts:

1. Interviurile nestructurate Interviurile nestructurate is a post from Ovidiu's Box - Thinking...
2. Compatibilitatea la interviu Compatibilitatea la interviu is a post from Ovidiu's Box -...
3. Ce este un recrutor și de ce trebuie să vorbești cu el? Ce este un recrutor și de ce trebuie să vorbești...

“Dragostea” mea pentru RDS este binecunoscută. Este probabil compania de care am scris cel mai mult pe acest blog (plus nenumărate comentarii prin alte părți). Și iată că minunata companie îmi dă încă un motiv să îi “laud”.

Dar să încep cu câteva precizări: am fost abonat RDS persoană fizică înainte de a înființa NOVIT. După ce am înființat societatea, ca orice antreprenor normal în țara asta, am făcut tot ce s-a putut pentru a deduce cât mai multe cheltuieli și a avea profitul cât mai mic.

Drept urmare, am trecut toate abonamentele, inclusiv cele RDS, pe numele firmei. Am păstrat abonamentele respective și tarifele, doar facturile le-am primit pe numele firmei. Eram practic un home-user-companie.

Și totul a fost bine timp de 4 ani – am putut face orice modificare mi-am dorit în contract, am upgrade-at sau downgrade-at abonamentele după cum am avut chef. De exemplu, acum două luni am mărit pachetul de programe TV și am închiriat un decodor HD. Repet, fără nici un fel de probleme.

Asta, desigur, până săptămâna trecută. Cum mi se apropie termenul contractului cu Vodafone, mă gândesc să renunț la accesul 3G prin stick USB de la Vodafone și să testez serviciul echivalent de la RDS – care, pentru abonații de Internet fix, este gratuit.

Episodul 1

M-am dus la sediul RDS din apropiere, am luat loc la birou (noroc că nu era aglomerat) și… am stat. Am așteptat ca omulețul (a se observa că NU am folosit termenul uzual, “maimuță”) din fața mea să termine de vorbit la telefon cu un membru al familiei. După care, am așteptat să vorbească cu cineva căruia i-a explicat că nu-știu-ce nu merge la sistemul lor.

Dacă nu ați văzut The IT Crowd, ar trebui. Eu am trăit asta live, la RDS: “Have you tried turning it on and off again?”. Probabil că asta i-a zis interlocutorul maimuței din fața mea (a se observa că l-am downgrade-at după ce a vorbit la telefon pe timpul meu), pentru că asta a făcut – a repornit calculatorul și problema s-a rezovat. El era fericit, eu eram optimist.

Îi zic omului ce vreau, adică să-mi schimbe din Cable Link 3 în Fiber Link 2 (deși eu am fibră, probabil am rămas pe vreun abonament “istoric”, care acum nu mai există) și să-mi dea un stick să-l testez și eu. El îmi cere CNP-ul, eu îi zic că-s firmă și-i zic CUI-ul.

S-a luminat tot la față – scăpase de o problemă – și-mi zice că nu, trebuie să mă duc la un sediu care are reprezentant business, că el nu lucrează cu firme. Am simțit nevoia să-l pocnesc. I-am explicat calm (nici eu nu știu cum am reușit) că acum două luni am făcut la același birou, tot cu el, modificări la abonamentul TV, pe aceeași firmă.

“A, daaaa…., la TV pot. La Internet nu. Trebuie să mergeți la alt sediu, care are reprezentant business pentru Internet”. Kafka, you suck, RDS te bate la orice oră. Cu o mână legată la spate.

Îl întreb unde este un sediu cu reprezentant business, aflu că, din fericire, este aproape, pe Calea Vitan, și plec mormăind vorbe de bine, care includeau referiri ce nu-și au locul pe acest blog de o înaltă ținută morală.

Episodul 2

Ajung la sediul de pe Calea Vitan, stau la coadă ca tot omul vreo 15 minute, ajung la biroul business, îmi cere CUI-ul (deja mă relaxasem, era clar că aveam în față o “profesionistă dă biznis”).

Îi zic întâi de stick, îmi răspunde zâmbitoare că stick-ul e doar pentru persoane fizice. “Huh?!”. Îmi zic că poate n-am auzit bine, poate e gratuit pentru persoane fizice și eu, ca firmă, ar trebui să plătesc ceva. Dar nu, auzisem bine, nu se dau stick-uri decât persoanelor fizice. Ai firmă, ești prea șmecher pentru RDS, du-te la Vodafone sau Orange.

Reușesc cu greu să nu pun în aplicare câteva din scenariile care-mi trecuseră prin cap, unele dintre ele incluzând un monitor făcut guler, altele un mouse băgat pe gât. Ovidiu, calmează-te, nu-i vina maimuței că cel care face politica cu clienții e idiot.

Trec deci la următorul punct, trecerea de la defunctul abonament Cable Link 3 la Fiber Link 2 (am deja fibră, costă la fel, deci e doar o formalitate). Răspunsul: nu se poate, că nu sunt client business.

Acela a fost momentul de supremă iluminare (mă rog…), în care am înțeles exact cum este să fii mâța lui Schrodinger – eram sau nu eram client business, în același timp. Pentru maimuța din Dristor, eram, pentru maimuța din Vitan, nu eram.

Pot afirma că NOVIT este prima companie (de care știu eu) care este o superpoziție a clientului business RDS.

Întorcându-mă la biroul la care ședeam, am întrebat-o cum e posibil așa ceva și ce am de făcut. Aparent am două opțiuni pentru a rezolva dificultatea cuantică în care mă aflu: ori trec pe un abonament de Internet business (adică să plătesc de vreo 4-5 ori mai mult pentru bandă mult mai mică, no 10x) sau să re-devin client persoană fizică.

Pentru că, aparent, RDS nu consideră că firmele care nu au pretenții business, dar vor factură pe firmă, merită atenție. Deși, logic, un client companie este mai valoros decât unul persoană fizică, chiar și la exact același preț. Iar costurile pentru RDS sunt zero sau neglijabile.

În plus, așa cum 4 ani de zile n-am avut nici o problemă, schimbarea de politică este ilogică. Iar dacă RDS își închipuie că o să mă fac client business, deși nu am nevoie de servicii speciale, doar pentru a avea o factură, se înșeală amarnic.

Și-așa serviciile business (avem la RnD Software un astfel de abonament) nu sunt strălucite, dar acum se pare că RDS se străduiește să-i piardă și pe puținii clienți firme pe cei pe care îi are.

După cum ziceam, Kafka și Schrodinger reloaded. Doar la RDS.

Image credit: Jason Scragz.

Related posts:

1. Emulatoarele și utilizarea lor în companii Emulatoarele și utilizarea lor în companii is a post from...
2. RCS & RDS este Diavolul, sau poate că nu RCS & RDS este Diavolul, sau poate că nu is...
3. Cel mai prost cold call ever Cel mai prost cold call ever is a post from...

Am publicat pe blog-ul NOVIT un post în care am oferit un filtru simplu ce poate fi folosit de cei care trebuie să aleagă ce fel de aplicații să folosească: Aplicații native sau web-based? Online sau offline?

Image credit: Alex McCabe.

Related posts:

1. Recenzie magazin offline: eMAG.ro Recenzie magazin offline: eMAG.ro is a post from Ovidiu's Box...
2. Recenzie magazin online: mediadot.ro Recenzie magazin online: mediadot.ro is a post from Ovidiu's Box...
3. Recrutare inteligentă folosind rețelele sociale online Recrutare inteligentă folosind rețelele sociale online is a post from...
4. Recenzie magazin online: shopit.ro Recenzie magazin online: shopit.ro is a post from Ovidiu's Box...

Ca de obicei, joia trecută (fiind cea de-a doua din luna august) a avut loc întâlnirea lunară a grupului utiliatorilor de Linux din România (sau RLUG), organizată de Asociația ProLinux – am lansat, tot ca de obicei, invitația la Întâlnirea RLUG August’ 10 cu o săptămână în urmă. Iată mai jos, impresiile mele:

• numărul de participanți a rămas relativ restrâns, deși parcă au fost un pic mai mulți oameni decât luna trecută. Sperăm ca din septembrie să “ne revenim”.
• am avut și câteva fețe noi, ceea ce este foarte bine – observ că lumea află de noi și vine să vadă cum este.
• am revenit la formatul care s-a dovedit cel mai popular – două prezentări de 20 de minute și mai multe (3) foarte scurte, de câte 5 minute.
• am ordonat însă un pic altfel prezentările, după cum urmează: 20 min – 5 min – 5 min – pauză – 20 min – 5 min, și a fost chiar ok. Probabil că vom mai încerca varianta asta.
• n-am mai avut chef să scriu pe Twitter
• Nicu nu a fost prezent, așa că nu avem înregistrări video
• a ieșit un flame de toată frumusețea în legătură cu open source în universități (UPB, în particular), care s-a îndreptat rapid spre calitatea învățământului de la noi.
• așa cum era și normal, am continuat dezbaterile (și flame-ul!) la o bere la o terasă din apropiere.

Iată mai jos prezentările:

Prezentarea 1:

Răzvan Deaconescu ne-a dezvăluit cum se folosește la noi open source în mediul academic, dându-ne exemplu cursurile de la catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică din UPB.

Prezentarea 2:

Eu am prezentat foarte pe scurt un nou sistem de virtualizare la nivel de sistem de operare, urmașul Linux-VServer și OpenVZ – LXC.

Prezentarea 3:

Cum se poate discuta “pe chat” dacă legătura cu serverul este picată, dar cei doi participanți “se văd” unul pe celălalt? Cu mDNS/Bonjour, așa cum ne-a arătat Vlad Dogaru.

Prezentarea 4:

Dan Şerban ne-a vorbit despre Hadoop, un sistem ce poate fi utilizat pentru procesarea paralelă de seturi masive de date, folosind tehnici ca MapReduce.

Prezentarea 5:

Tot Dan ne-a arătat diversele modele de servicii “in the cloud” și platforma open source pe care acestea pot fi construite: OpenStack.

***

Din fericire, nu suntem complet “media-less”, Andrei Tosea ne-a făcut poze (link original):

[Show as slideshow]

Vino și tu data viitoare!

PS: Este luni, deci avem știri proaspete pe blog-ul NOVIT. Citește-le aici!

Related posts:

1. Invitație la Întâlnirea RLUG August ’10 Invitație la Întâlnirea RLUG August ’10 is a post from...
2. Impresii de la Întâlnirea RLUG Iulie ’10 Impresii de la Întâlnirea RLUG Iulie ’10 is a post...
3. Impresii de la Întâlnirea RLUG Mai ’10 Impresii de la Întâlnirea RLUG Mai ’10 is a post...
4. Impresii de la întâlnirea RLUG Noiembrie ’09 Impresii de la întâlnirea RLUG Noiembrie ’09 is a post...
5. Impresii de la Întâlnirea RLUG Aprilie ’10 Impresii de la Întâlnirea RLUG Aprilie ’10 is a post...

E mult prea cald pentru a bea ceai fierbinte (da, da, știu teoria că te răcorești mai bine dacă bei cald, nu rece. Nu funcționează! k? 10x, bye). Și nu sunt suficient de organizat pentru a-mi face o cantitare mai mare de ceai, să aștept să se răcească și să am mereu la dispoziție ice tea. În plus, dacă eu vreau ice tea acum și nu am, ce mă fac?!

După un complicat brainstorming, urmat de o ședință de planificare din care a ieșit un WBS pe 6 nivele, am implementat următoarea metodă (era să scriu algorim sau proces ):

Materiale și echipamente necesare:

• pahar sau cană
• linguriță
• 1 pliculeț de ceai – eu prefer Earl Grey, dar probabil merge și cu Branca Ursului, dacă astea sunt nevoile de moment
• zahăr – opțional, după gust
• apă fierbinte
• apă rece
• gheață

Iar pașii de execuție sunt următorii:

1. Se adaugă pliculețul de ceai și zahărul în jumătate de pahar cu apă fierbinte. Apa fierbinte se poate obține foarte ușor direct de la dozator sau în 1 minut la microunde. Timp de execuție: maxim 1 minut.
2. Se amestecă și se scutură pliculețul pentru a grăbi prepararea ceaiului și a se dizolva zahărul. Timp de execuție: 3 minute.
3. Se aruncă pliculețul folosit.
4. Se adaugă apa rece până la 4/5 din capacitatea paharului – apa rece are rolul de a… ta-daaaa… răci ceaiul fierbinte. Prefer apa de la dozator, care este foarte rece. Dar merge și cu 5-6 cuburi de gheață “de sacrificiu”.
5. Se adaugă gheață până se umple paharul (3-4 cuburi). Timp de execuție pentru pașii 3-5: 1 minut.
6. Se savurează ice tea-ul

Timp de execuție total: 5 minute!

Enjoy

PS: Promit că nu o să transform blog-ul în “culinar DIY” (nici DUI), există oameni mai pregătiți decât mine pe segmentul ăsta

Image credit: Toms Baugis.

No related posts.

Am publicat primul rant serios (dacă țin eu bine minte) pe blog-ul NOVIT, ca o reacție la “corul bocitoarelor” de pe diverse forum-uri (cum ar fi BestJobs), la adresa angajatorilor sau a recrutorilor. Află ce este un recrutor și de ce trebuie să vorbești cu el?

Image credit: Pascal.

Related posts:

1. (I)relevanța testelor psihologice la angajare (I)relevanța testelor psihologice la angajare is a post from Ovidiu's...
2. Compatibilitatea la interviu Compatibilitatea la interviu is a post from Ovidiu's Box -...
3. Candidații care nu apar la interviu Candidații care nu apar la interviu is a post from...
4. Interviurile nestructurate Interviurile nestructurate is a post from Ovidiu's Box - Thinking...
5. Interviurile structurate Interviurile structurate is a post from Ovidiu's Box - Thinking...

A very simple update to the previous (v1.1) release, a very simple update that I lazily postponed for too long: increased the size of UL LI elements from 12px to 13px, to match the rest of the post text (and OL lists too).

BTW, I am using it and it works fine on WordPress 3.

You can download the new version here. Enjoy and let me know if you do any nice changes to it.

Related posts:

1. Fantastic Flowery 3 Columns v1.1 WordPress Theme Fantastic Flowery 3 Columns v1.1 WordPress Theme is a post...
2. Fantastic Flowery 3 Columns WordPress Theme Fantastic Flowery 3 Columns WordPress Theme is a post from...
3. WordPress Tip: Mai multe bannere în același widget WordPress Tip: Mai multe bannere în același widget is a...
4. Upgrade la WordPress 2.7 Upgrade la WordPress 2.7 is a post from Ovidiu's Box...
5. DDNS with PowerDNS – server side DDNS with PowerDNS – server side is a post from...

Probabil că ai văzut câteva filme cu hackeri. Cum realitatea nu e ca în filme, citește ultimul meu post de pe blog-ul NOVIT pentru a afla, pe bune, cum află “hackerii” parolele angajaților tăi.

Image credit: Muhammad Adnan Asim.

Related posts:

1. Operatorii mobili și securitatea accesului la Internet Operatorii mobili și securitatea accesului la Internet is a post...
2. Ce caută “salarii.xls” pe DC++?! Ce caută “salarii.xls” pe DC++?! is a post from Ovidiu's...
3. Parole, parole, parole Parole, parole, parole is a post from Ovidiu's Box -...

În ultimele câteva week-end-uri nu prea am ieșit ziua din casă de frica căldurii, am preferat să stau la adăpostul aerului condiționat și să efectuez alte activități recreative, printre care și ceva mai rar la mine: privitul la televizor.

Dacă week-end-ul trecut am avut noroc cu foarte multe evenimente din categoria “sporturi cu motor și minim 2 roți”, zilele trecute a fost o plictiseală totală. Drept urmare, am zapat (sper că mă exprim corect, rog experții în uitat la TV să mă corecteze ) de muuulte ori toate canalele (noroc că am multe).

Și am constatat… varza totală din punct de vedere al formatelor (“aspect ratio”) care sunt folosite, aparent complet aleator, de posturile TV. 16:9, 4:3, 16:9 în 4:3, 4:3 în 16:9, plus toate cazurile în care imaginea este turtită sau alungită “de la ei”.

Nu am găsit nici măcar o singură combinație de setări ale televizoarelor și decodorului în așa fel încât să pot trece o dată prin toată lista de canale și să văd corect toate posturile. Horror.

Să încep prin a zice că am două televizoare în casă: un LCD HD-Ready, 16:9, combinat cu un decodor HD de la RDS și un televizor vechi, CRT, 4:3, conectat direct la cablul coaxial.

Televizorul LCD are funcție de zoom (care de fapt, face un crop) și permite eliminarea a câțiva centimetri de sus și de jos la posturile 4:3, ceea ce rezultă într-o imagine corectă din punct de vedere al aspectului, dar cu bucăți lipsă. Televizorul CRT are funcție 16:9, adică turtește imaginea primită în așa fel încât arată corect. Din păcate, nici unul dintre ele nu are setare per canal

Am identificat câteva combinații de formate și modalități de retransmisie:

Canale 16:9

Sursa este 16:9 – de obicei, aici intră canalele HD, dar și TVR emite uneori programe SD în 16:9. LCD-ul nu are nici o problemă cu ele, pe CRT trebuie să folosesc butonul 16:9, pentru că altfel imaginea apare alungită. Din păcate, nu multe televizoare 4:3 au acest fel de setare.

Sursa este 4:3. Am găsit două cazuri aici:

• imaginea este turtită vertical. Pe televizorul 4:3 arată bine, din greșeală, dar pe cel 16:9 nu prea am avut ce să-i fac.
• se adaugă benzi verticale negre pe margine. Pe televizorul 4:3 arată hidos și nu ai ce să-i faci, pe cel 16:9 imaginea se vede corect (deși nu este “full screen”).

Canale 4:3

Sursa este 4:3. Desigur, pe televizoarele 4:3 arată bine, în schimb pe cele 16:9 trebuie să folosești funcția Zoom, ceea ce înseamnă să pierzi informație de sus și jos. De cele mai multe ori, asta înseamnă că pierzi burtierele, ceasul și o linie de subtitrare la filme.

Sursa este 16:9. Și aici sunt mai multe posibilități:

• imaginea este alungita (întinsă vertical). În cazul televizorului LCD 16:9 nu am avut ce să-i fac, pentru televizorul 4:3 m-a ajutat funcția 16:9, dar evident, puține televizoare vechi au așa ceva.
• se adaugă benzi orizontale sus și jos. Pe televizoarele 4:3 imaginea arată corect și nu se pierde informație, iar pe cele 16:9 se poate folosi funcția Zoom, pentru că elimină doar părțile negre. Din nefericire, unele posturi pun acolo subtitrări.

Iată deci 6 combinații pe care le-am găsit, și doar una arată bine și nu se pierd informații, atât pe televizoarele vechi cât și pe LCD-urile 16:9. Nici nu vreau să pomenesc de conversii multiple, atunci când posturile preiau din altă parte o imagine deja prelucrată ca mai sus… Tristă situație, și fără o soluție definitivă. Dar câteva recomandări ar putea fi:

• doar posturile HD să fie emise în 16:9. Cum televizoarele vechi nu prind HD nativ, este treaba decodorului să facă downscaling și să adauge benzi sus și jos (din fericire, decodoarele sunt suficient de deștepte să facă asta).
• posturile 4:3 să aibă ca sursă doar 16:9, la care să adauge benzi negre sus și jos, fără a plasa acolo nici un fel de informație (logo, subtitrări).
• suplimentar și temporar, acolo unde nu se poate folosi o sursă 16:9 pentru posturile 4:3, să se evite plasarea de informații (cum ar fi subtitrări) în parțile de sus și de jos. Ar arăta destul de urât pe televizoarele 4:3, este adevărat…

Și uite așa nu mă voi mai uita decât la posturile HD de acum încolo. Și la EuroSport, atunci când dau sporturi cu motor și roți. Iar televizorului vechi, 4:3, i-am pus gând rău

PS: Este luni, deci am publicat un post cu noutăți pe blog-ul NOVIT. Citește-l aici!

Image credit: Alan.

Related posts:

1. Televizorul ca monitor Televizorul ca monitor is a post from Ovidiu's Box -...

E cald, știu. Pinguinii ar trebui să se ascundă la umbră și să se învelească în câteva straturi de gheață, nu să organizeze întâlniri pentru “geeks”. Și totuși, exact asta vor face, ca de obicei în a doua joi a lunii: vor organiza Întâlnirea RLUG August ’10.

Adresa este cea obișnuită deja: Bucharest Hubb, de pe Str. Stelea Spătarul 21, sector 2, București (zona Sfânta Vineri, hartă, poze și indicații pe wiki). Data este 12 august și vom începe la ora 19.

Vino să ne cunoști, să vizionezi prezentările tehnice, să participi la discuțiile libere și să mergi apoi să bei o bere cu noi! Nu uita să confirmi participarea editând pagina de pe wiki-ul RLUG, cu un comentariu la post-ul ăsta sau prin email la ovidiu at mybox dot ro.

Pentru update-uri, urmărește lista ProLinux, lista RLUG, wiki-ul RLUG și contul @prolinuxro de pe Twitter.

Related posts:

1. Impresii de la Întâlnirea RLUG August ’10 Impresii de la Întâlnirea RLUG August ’10 is a post...
2. Invitație la Întâlnirea RLUG Iunie ’10 Invitație la Întâlnirea RLUG Iunie ’10 is a post from...
3. Invitație la întâlnirea RLUG Decembrie ’09 Invitație la întâlnirea RLUG Decembrie ’09 is a post from...
4. Invitație la Întâlnirea RLUG Mai ’10 Invitație la Întâlnirea RLUG Mai ’10 is a post from...
5. Invitație la Întâlnirea RLUG Februarie ’10 Invitație la Întâlnirea RLUG Februarie ’10 is a post from...

Am publicat pe blog-ul NOVIT un articol în care discut despre lucrul de acasă și din punctul de vedere al managerilor și antreprenorilor – există atât avantaje cât și riscuri. Citește despre ele în articolul Lucrul de acasă – aspecte pentru manageri.

Image credit: Brad Montgomery.

Related posts:

1. Desktop-uri sau laptop-uri pentru angajații tăi? Desktop-uri sau laptop-uri pentru angajații tăi? is a post from...
2. Odă pentru contracte mai simple Odă pentru contracte mai simple is a post from Ovidiu's...
3. Cum plătești pentru software Cum plătești pentru software is a post from Ovidiu's Box...
4. Succesiunea – grija pentru viitor Succesiunea – grija pentru viitor is a post from Ovidiu's...
5. Cum alegi un abonament la Internet pentru compania ta Cum alegi un abonament la Internet pentru compania ta is...