Am avut în teste săptămânile trecute, prin amabilitatea lui Dragoș Dogaru, un router wireles de la TP-Link – primul de la această companie, pe care recunosc că am ocolit-o destul de hotărât. Modelul este TP-WR1043ND, iar mai jos sunt concluziile mele după aproximativ 4 zile de “joacă”.

Să începem cu specificațiile tehnice, foarte pe scurt: este un router pentru acasă, middle-range. Are 4 porturi LAN și 1 WAN, toate gigabit. Are 3 antene prin care servește WiFi în standardul 802.11n la maxim 300 Mbit. Mai are și un port USB pe care se poate conecta un stick sau un hard-disk extern.

Aspectul exterior al router-ului este plăcut – o combinație de alb cu negru și leduri verzi. Aș fi preferat să fie negru complet, dar față de Asus-ul alb cu leduri portocalii, copiat prost după Apple, nu pot să mă plâng prea mult. Ar fi putut să fie însă un pic mai mic – n-am înțeles niciodată de ce producătorii insistă să facă dispozitive mai mari decât e cazul. Router-ul de față ar fi putut să fie cu 1/4-1/3 mai mic.

Interfața de administrare este decentă, nimic extraordinar, dar te poți descurca fără mai probleme. Mi-a plăcut că help-ul care apare în partea dreaptă este destul de cuprinzător și te ajută dacă dai peste vreo opțiune despre care nu știi prea multe. Un lucru foarte ciudat (pe care l-a observat Dragoș) este că nu există în interfață buton de Logout. N-am înțeles exact de ce, mai ales că programarea sa este trivială…

Să trecem la funcționalități, pe care le-am grupat în două categorii – alea care mi-au plăcut și alea care nu mi-au plăcut , pentru că simpla lor enumerare nu este foarte relevantă – în definitiv, este un router obișnuit, care are toate opțiunile la care te aștepți pentru clasa sa.

Mi-au plăcut funcționalitățile următoare – în principal pentru că nu sunt foarte comune pentru routerele de acest gen:

Ingress/egress traffic shaping (adică limitări de bandă atât pentru upload cât și pentru download). Am testat sumar și funcționează, mi s-a părut o funcție utilă dacă ai în rețea o aplicație care insistă să-ți mănânce toată banda și nu poți să o configurezi altfel.

Am schimbat IP-urile fără reboot. Nimic nu mă enervează mai tare decât producătorii de firmware-uri care uită că lucrează cu un Linux, nu cu Windows. E suficient să reconfigurezi rețeaua, nu trebuie să repornești mașina. Cei de la TP-Link au reținut asta, așa că au o bilă albă de la mine.

MAC Clone este o altă funcție extrem de utilă. Există încă suficienți ISP care dau IP-uri folosind MAC-ul router-ului sau al sistemului pe care ți-au “instalat” ei Internet-ul, și nu-ți permit (fără să plătești) să utilizezi un router și să oferi acces la mai multe dispozitive. MAC Clone îți permite să-i păcălești.

Dispozitivul face și logging, iar o funcționalitate interesantă este trimiterea log-ului prin email, la un interval stabilit, folosind orice server SMTP. Poți astfel să te uiți din când în când să vezi cine s-a mai conectat la router-ul tău, dacă și cât timp ți-a picat netul, și așa mai departe.

Am lăsat la sfârșit funcția care mi s-a părut cea mai interesantă: partajarea de fișiere de pe portul USB. Există de fapt trei funcționalități distincte aici: partajarea folosind Samba (share-ul standard din Windows), serverul FTP și serverul media (DLNA). Le-am testat pe rând.

Imediat ce am introdus un stick USB, router-ul l-a recunoscut, eu am apăsat butonul “Rescan”, iar în câteva secunde tot dispozitivul a fost disponibil ca share în rețea. Asta nu mi-a plăcut în mod deosebit, aș fi preferat să pot să-mi aleg exact ce directoare să fie disponibile. În plus, deși există posibilitatea de a proteja share-ul cu parolă, funcția este dezactivată implicit. Am descoperit și un bug – deși fișierele erau accesibile, pe pagina de configurare apărea încă serviciul de sharing ca fiind “Disabled”.

Pe partea de FTP lucrurile au stat un pic mai bine – am putut să-mi aleg directoarele care să fie disponibile și numele exact sub care să fie expuse. Mai mult, implicit FTP-ul nu este accesibil fără a folosi parolă. Ai posibilitatea să-ți creezi tu useri în pagina User Accounts. Am încercat chiar să creez userul Anonymous, dar nu am reușit să am acces anonim “real”, tot a fost nevoie să folosesc o parolă oarecare.

Serverul FTP poate fi expus și către Internet, iarăși un lucru foarte interesant. Poți să-ți lași conectat la router un hard-disk extern și să ai acces la documentele tale oricând vrei. Păcat că protocolul FTP nu este foarte sigur, nefiind criptat.

Media server-ul (DLNA) este funcția care m-a atras cel mai mult. Toate televizoarele care au porturi de rețea sau se pot conecta wireless au posibilitatea de a accesa un media server. Sună foarte bine să ai filmele, muzica și pozele pe un hard-disk conectat la router și să le poți accesa și de pe televizor. Dacă ar merge.

Nu pot să fiu foarte critic la adresa TP-Link – ei săracii s-au străduit. Serverul lor DLNA se configurează ușor și funcționează. N-am avut nici o problemă să accesez fișierele de pe desktop, folosind media player-ul VLC. Nu același lucru se poate spune despre televizorul meu Samsung, care a văzut dispozitivul în rețea dar n-a vrut să vorbească cu el. Este perfect adevărat că cei de la Samsung sunt un pic idioți și clientul lor DLNA nu respectă nici un standard (voi scrie separat despre televizor).

Concluzia despre partea de file sharing pe USB – e în regulă, mi-a plăcut, funcționează în mare. Mai este însă de lucrat, atât la interfață, cât și la compatibilitatea cu diverse dispozitive.

Am ajuns și la ce nu mi-a plăcut. Încep prin lipsa completă de securitate implicită a dispozitivului. Contul de administrator este, evident, ‘admin’ cu parola ‘admin’. Probabil că-i costa mult să pună o parolă aleatoare și să o tipărească pe o foicică, pe care s-o arunce în cutie. Dar asta nu-i nimic – implicit wireless-ul este pornit, fără criptare, fără autentificare! Deci practic, odată ce-l bagi în priză, oricine are acces în întreaga ta rețea. Super! Au inclus în dispozitiv un firewall cu tot felul de protecții (ICMP, UDP flood și altele), dar au oferit acces liber la toți vecinii.

Și veștile proaste nu se termină aici. Funcționalitatea Quick Secure Setup, activată implicit (evident, nu?) este o gaură de securitate serioasă. Folosind utilitarul Reaver, PIN-ul de la QSS se poate afla în mai puțin de o oră, indiferent cât de complicată este parola de la wireless. Iată un videoclip edificator. Să nu vă plângeți că v-au aflat hackerii parola de la Facebook, că eu v-am avertizat

Cu lipsa de securitate am lămurit-o, așa că o să trec la alte lucruri care nu mi-au plăcut:

• nu suportă IPv6. Nu e grav, dar ar fi fost util, mai ales că și la noi au început ISP-ii să ofere IPv6 la abonați.
• nu vine cu un server NTP deja configurat, așa că dispozitivul nu are data setată corect. Nu cred că mulți utilizatori știu să configureze opțiunea asta, așa că ar fi fost normal să fie deja totul aranjat din fabrică.
• funcționalitatea DDNS suportă doar 3 servici (dyndns.com, comexe.cn. no-ip.com). Oare de ce nu și “Custom”?
• DNS-ul nu știe să rezolve și numele rezervate prin DHCP. Astfel, dacă ai alocat un IP către “laptop”, DNS-ul nu știe să-ți rezolve corect numele “laptop”, ceea ce este absolut stupid.
• nu are client de BitTorrent. Mi s-ar fi părut o funcție care ar fi mers perfect cu cea de USB sharing și multe alte routere o au.
• interfața are și părți mai puțin clare, de exemplu statisticile sunt inutilizabile, iar “Parental control” se bate cap în cap cu “Access control”, suprapunându-se pe alocuri și făcând firewall-ul mai greu de înțeles și configurat.

După ce am făcut o trecere prin toate funcționalitățile și am configurat dispozitivul, am făcut niște teste de transfer de fișiere și trafic în rețea pentru a vedea ce poate. Ce am observat imediat a fost că dacă transferi multe date, sharing-ul de fișiere devine greoi, la fel și înterfața răspunde foarte greu. Mai mult, traficul este incetinit sau chiar se oprește când introduci un dispozitiv lent pe USB (de exemplu un stick mai prost).

Pentru că nu am avut un hard-disk cu partiții VFAT sau NTFS (ciudat, dar router-ul nu știe EXT3, deși e Linux), nu am putut face teste de viteză cu un hard-disk rapid, a trebuit să mă mulțumesc cu un stick USB. Am obținut astfel următoarele:

• Samba: upload 1,5 MB/sec, download 5,5 MB/sec.
• FTP: upload: 1,5 MB/sec; download 3,5 MB/sec.

Deși am fost un pic nemulțumit de faptul că router-ul nu suportă sistemul de fișiere EXT3, mi-a plăcut faptul că a funcționat cu discuri partiționate – atât partiții primare cât și extinse. Toate cele trei servicii (FTP, Samba și DLNA) se descurcă onorabil cu discuri cu mai multe partiții.

Următorul test care mi-a trecut prin cap a fost să văd dacă pot să folosesc mai multe dispozitive pe USB, conectându-le într-un HUB USB. Nu pot să trag o concluzie foarte clară, uneori a mers un singur stick, alteori le-a văzut pe amândouă, ba chiar mi s-a întâmplat să-mi vadă două dispozitive identice (foarte ciudat). Nu este exclus ca HUB-ul meu de 10 lei să nu fie foarte bun, dar înclin să cred că este de fapt o problemă software a router-ului.

Am scris deja prea mult despre fișiere și nu am discutat despre funcția de bază: rețelistica. Din testele mele, vitezele de transfer au fost după cum urmează (teste efectuate pe o rețea gigabit cablată foarte bine, iar banda de la ISP 100 Mbit/sec).

• download WAN ~1 MB/s (~90 Mbit)
• routare LAN ~17 MB/s (~150 Mbit)
• switching ~100 MB/s (~900 Mbit)

Sunt niște rezultate absolut decente pentru prețul hardware-ului. Pe pagina de performanță de la OpenWrt am găsit numere mai bune, deci este posibil ca prin tuning-ul software-ului sau înlocuirea firmware-ului să se obțină rezultate și mai bune.

Calitatea semnalului WiFi a fost bună, așa cum mă așteptam. Nu am avut cu ce să testez conexiunea la 300 Mbit, dar la 150 Mbit a funcționat așa cum ar fi trebuit. Iată rezultatele (versus router-ul meu D-Link DIR-300)

• TP-Link: Link Quality=67/70 Signal level=-43 dBm
• D-Link: Link Quality=59/70 Signal level=-51 dBm

Concluzie. Mi-a plăcut router-ul. Hardware bunicel, preț foarte avantajos, funcționalități bune, pe alocuri excelente, pentru un utilizator casnic normal. Nu mi-au plăcut setările implicite, din punct de vedere al securității, dar asta este mai puțin relevant. Dispozitivul își merită banii (chiar mă bate gândul să-mi cumpăr și eu unul).

Pentru utilizatorii avansați există vești foarte bune: dispozitivul este suportat de firmware-urile DD-WRT și OpenWrt, astfel încât se poate transforma foarte ușor într-un server low-power perfect pentru acasă – cu client de BitTorrent, server de mail, conexiune redundantă printr-un dongle 3G, server VPN și așa mai departe.

Iată mai jos și o galerie de imagini:

[Show as slideshow]

Related posts:

1. D-Link DIR-300
2. Concert Alphaville – review de rocker
3. iPod review

Este oare suficient să ai un produs calitativ bun și un preț rezonabil, pentru a avea și mulți clienți? Unii ar spune că da, eu am scris pe blog-ul NOVIT despre 5 motive pentru care pierzi clienți, la care probabil că nu te-ai gândit. Citește și tu și comentează!

Image credit: Newtown grafitti.

Related posts:

1. 5 motive de a alege open source pentru compania ta
2. Clienți versus angajați. Cui îi dai dreptate?

What follows is a sad, sad story. A story of admiration, love and disappointment. A story of hurt feelings and betrayal. As I said, a sad story. Here goes:

One upon a time, I was looking for a Linux server distribution that supports LXC out of the box. A enterprise distribution, preferably. Ubuntu Server was the winner, for three reasons: it’s Debian (which I’m a fan of); it was the first enterprise distribution to ship a LXC-ready kernel and the LXC package; the LTS (long time support) version I installed has 5 years support.

Everything worked just great for a while – I had absolutely no problem with the virtual machines or any other software. I even convinced myself that I should install Ubuntu Server LTS distros on other servers, too – a reasonable upgrade from the Debian stable I used to run (and was hard to manage with a lot of backports repositories).

I usually upgrade weekly (on friday night / saturday morning). If a kernel upgrade is available, unless there’s a really critical bug, I don’t reboot (but I do install the new kernel). I take advantage of the next hardware issue or datacenter announced downtime to reboot the machines (maybe 2-3 times a year).

That’s exactly what I did a few months ago, the datacenter techs wanted to move the servers to another rack so I had to shutdown for a few minutes. All went ok, they turned the machine back on, it started ok, was responding to pings… but no service was running. Mail, web, storage, all other services – not even one of them was answering. The virtual machines IPs were down too.

“Disaster! They messed switching/routing in the datacenter.”, I thought. I quickly SSH-ed to the host and I checked. Nope, it wasn’t a datacenter issue, the virtual machines were “simply” not running. I tried to start them, but…

# lxc-start -n mail
lxc-start: failed to clone(0x6c020000): Invalid argument
lxc-start: Invalid argument - failed to fork into a new namespace
lxc-start: failed to spawn '/sbin/init'
lxc-start: No such file or directory - failed to remove cgroup '/dev/cgroup/mail'

“Wait a minute”, I thought again, “that’s just like the message I would expect if there’s no LXC support in the kernel”. “But… there is!”, I tried to convince myself. I was wrong:

# lxc-checkconfig
[...]
Network namespace: disabled
[...]

It seems that some very smart dude from the Ubuntu team decided to simply disable a feature that breaks a critical part of the system! On a LTS enterprise distribution! The kind that should only get security updates, only when necessary. The kind that is supposed to keep software versions, config files, etc, untouched for 5 years! Because it’s a fracking LTS enterprise distribution and people pay for enterprise support!

After some digging (it wasn’t really easy with alerts and emails popping all over because a lot of services were not running), I found that my problem was known. The solution proposed was to install a backport kernel image (it’s funny that from reading their messages I gather they didn’t even understand what will break).

But that is not really the problem. The problem is that the devels at Ubuntu disabled a needed feature and only wrote this in the kernel changelog:

(config) Disable CONFIG_NET_NS

They could have introduced a conflict with the LXC package, so users will know that installing the new kernel version will break LXC. They could have added a suggest or depends field to the LXC package so users will know what the solution will be. They could have, at least, write better changelog messages.

But no, they simply disabled a needed kernel feature that broke all services on some users’ servers. On a fracking LTS enterprise distribution (sorry for repeating myself)!

I don’t trust them anymore. I rarely do upgrades on that host machine now, and only if I am really-really sure the bugs they fix might affect me severely (fortunately, the host only runs 2-3 services). I would change distros, but I completely lost confidence in all enterprise Linux distributions (and no, please don’t suggest RHEL/CentOS, those things suck even worse).

Image credit: timparkinson.

Related posts:

1. Installing Debian distributions from USB sticks – problems and solutions
2. How to use more than 8 loop devices in Linux
3. Inform Guard LCD UPS vs Linux

I don’t play a lot of games – I don’t have the time and I get bored really fast. Two hours of Starcraft or WoW raids? No, not for me. Well, until the perfect game (for me) came along: The Elder Scrolls V: Skyrim. It also came at a perfect time – I got it at the beginning of December, which was a very slow month for business (read: free time!). And since I have a powerful video card on my laptop, completely unused most of the time…

I am not going to install another operating system just to play a game, ever, (and I don’t own a console), so I decided to run Skyrim using Wine on my Ubuntu Linux (64 bit, Ubuntu 11.04). After digging a few days on WineHQ’s AppDB, I got it to run flawlessly. Here is what worked for me, I hope it will be useful for you too.

Installation

The first thing I needed to install was a newer version of Wine – my Ubuntu was running an ancient version. The game will require version 1.3. I also installed another few libraries, then I started the installer from the DVD:

$ sudo add-apt-repository ppa:ubuntu-wine/ppa
$ sudo apt-get update
$ apt-get install wine1.3 winetricks
$ winetricks d3dx9_42 vcrun2008
$ cd /media/cdrom
$ wine install.exe

Note that it’s possible that the installer window will be corrupted and you will not see any useful information – happened to me one out of 3 installs. I just pressed enter a few times, and the game installed with the default settings, in the default installation folder (~/.wine/drive_c/Program Files/The Elder Scrolls V Skyrim).

Before running

I tried to run the game after installing and I failed. In order to make it work, I had to do some more hacking:

Hack 0. I applied a patch that disables Steam. This was probably unnecessary (Steam is known to work on Linux), but a lot of people complained that Skyrim won’t work – I didn’t check myself. You can find a “crack” that will disable Steam on all major file sharing sites.

Hack 1. I tweaked a few registry settings, picked from random places on the Wine website. You should download these two files: direct3d.reg and dlloverrides.reg, then run “regedit” and import them (the Wine regedit works just like the Windows one).

Hack 2. The opening video file crashed Skyrim, so I had to delete it:

$ cd ~
$ cd ".wine/drive_c/Program Files/The Elder Scrolls V Skyrim"
$ rm -f Data/Video/BGS_Logo.bik

Hack 3. After running the game for a few minutes, I had Wine crashing withe a GL error, complaining about not enough video memory. Other people complained about the game being very slow, even on high end video cards. I found this solution here:

• Download Explorer Suite.
• Install it with Wine.
• Run CFF Explorer, then:
• Open TESV.exe from the Skyrim install folder.
• Click on File Header in the tree on the left side.
• Click on the “Click here” field on the “Characteristics” row.
• Tick “App can handle >2gb address space” and confirm.
• Save file.

Running the game

Hooray, we’re done hacking the game, we can finally play. This is as easy as starting it from the Unity launcher or opening a console and running:

$ cd ~
$ cd ".wine/drive_c/Program Files/The Elder Scrolls V Skyrim"
$ wine SkyrimLauncher.exe

Troubleshooting

If at some point the sound of the game gets choppy (for me it happens maybe 2 out of 5 runs), simply exit the game and kill pulse audio before starting the game again:

$ killall pulseaudio
$ wine SkyrimLauncher.exe

Enjoy the game!

Image credit: Sendoa Portuondo.

No related posts.

You can get from a few of my last posts that I like Electrum – a light Bitcoin client that does not download its own blockchain (1,2 GB of data, thank you very much). Instead it uses a server (the Electrum server, obviously) for that, and it only holds the keys. Add to this deterministic wallets and a easy to understand Python code => love it.

As easy as it is to run the Electrum client (as easy as booting your computer from a USB stick if you use my pet project BitSafe-Electrum), running the server is not trivial at all. So I wrote a simple (well, not so simple…) howto file.

The document is included in my fork of Electrum, but there’s a pull request to the author too, so the “official” link to it is:

https://gitorious.org/electrum/electrum/blobs/master/server/HOWTO

If you’re looking for the latest “beta” version, it will be available first in my fork, here.

Enjoy!

Related posts:

1. My new pet project: BitSafe-Electrum
2. How to run a X session on a remote, headless server
3. How to make cron send remote email without a MTA on the server

Nu prea am dat atenție miliardelor de situri de reduceri și oferte speciale care au apărut ca ciupercile virtuale după ploaia virtuală. În primul rând pentru că oferta lor este 90% formată din servicii de înfrumusețare, excursii și alte tipuri de “intangibile”. Înțeleg motivul – e simplu să faci reducere 30-40% la ceva la care ai profit 200-300%.

Am ajuns însă întâmplător pe un site care vrea să fie un fel de agregator de astfel de reduceri speciale: cautareduceri.ro. Pe lângă obișnuitele tratamente de înfrumusețare și excursii, îmi pică ochii pe o pereche de căști wireless. Ce bine, zic eu în mintea mea, scap de un cablu de 5 metri dintre televizor și pat. Ia să vedeeeem..

Și ce văd? Preț 55 de lei în loc de 129 – ofertă disponibilă prin 3 situri specializate: getadeal.ro, scotianul.ro și topdeals.ro, vânzătorul final fiind pestoc.com. Oferta sună excelent, nu? Cam prea excelent, îmi spune mie intuiția. În primul rând că în domeniul IT/electronice/electrocasnice adaosul comercial nu-i atât de mare încât să faci discount de aproape 60%. În al doilea rând, niște căști no-name n-ar trebui să coste 129 de lei.

Dau repede niște căutări și ce găsesc? De fapt perechea respectivă de căști costă 55 de lei în altă parte decât la pestoc.com. Practic ce-au făcut cei de la pestoc.com ? Au trecut un preț mare din burtă, ca să aibă de unde să scadă și să facă o “ofertă specială” care nu există. Prin urmare, pestoc.com sunt niște țepari ordinari.

Ar mai fi de menționat că domeniul lor are datele de la whois anonimizate – ăsta-i un semn rău. Soluția lor de magazin virtual este oferită de grupul shopmania (destul de ironic faptul că chiar cu shopmania.ro am descoperit că oferta nu-i ofertă, 55 de lei e prețul normal).

Să recapitulăm:

• pestoc.com sunt niște țepari ordianari. Au pe site produse puține, cel mai probabil toate “oferte speciale” care nu există. Tactica e simplă: pun prețuri extrem de mari de la care fac “reduceri generoase” de 60%.
• shopmania.ro își asociază numele și oferă soluția tehnică pentru țeparii ordinari, deci sunt vinovați. Îi trecem și pe ei la categoria țepari, atâta timp cât tolerează astfel de practici în ograda proprie.
• getadeal.ro, scotianul.ro și topdeals.ro sunt exact la fel de vinovați ca pestoc.com. Adică sunt niște țepari ordinari. Business-ul lor este găsirea de oferte speciale pentru clienți. Faptul că o astfel de “ofertă” a ajuns la ei pe site înseamnă fie că nu verifică ofertele, fie că sunt înțeleși cu vânzătorul. Oricum, au înșelat încrederea clienților, așa că merită cu vârf și îndesat eticheta de țepari.
• cautareduceri.ro nu sunt nici ei victime nevinovate. Trântesc la grămadă oferte de pe alte situri și încasează și ei un procent din vânzări, iar în cazul ăsta s-a strecurat și o țeapă. Poate n-ar strica să facă un efort să verifice și ei ce tâmpenii publică pe site. Asta dacă nu vor, desigur, să se alăture automat clubului țeparilor.

Eu am verificat o singură ofertă. Poate că este unica țeapă – caz în care eu sunt extraordinar de ghinionist (sau de norocos, depinde cum privești situația). Oarecum mă îndoiesc de asta – sunt convins că printre reducerile reale se strecoară și extrem de multe țepe. Mai sunt convins și că siturile de reduceri cunosc asta și nu-i deranjează deloc să fie complici la păcălirea clienților, cât timp iese banul.

Sfatul meu: a se evita siturile de reduceri, oferte speciale se găsesc și prin alte metode. Iar dacă e totuși ceva irezistibil, o mică cercetare pe la alți vânzători nu strică. 5 minute te pot scuti de câțiva zeci de lei aruncați pe fereastră, fereastră sub care așteptă să-i prindă din zbor pestoc.com, getadeal.ro, scotianul.ro, topdeals.ro și alți țepari ordinari.

În eventualitatea că oferta specială o să dispară brusc, am avut grijă să fac niște screenshot-uri grăitoare:

[Show as slideshow]

Notă: știu să folosesc link-uri, special siturile menționate nu sunt link-ate. Nu aș vrea să dea cineva click și să-și ia țeapă din cauza mea. Cine vrea neapărat să le viziteze, cred că poate să facă un copy & paste.

Image credit: IvanWalsh.com.

Related posts:

1. Cumperi un six-pack din magazin? Iei țeapă!

I love live CD/USB distributions. Tiny Core, System Rescue CD, BitDefender Live… I use them all. I even created a tool for Android rooting and unlocking: Freedom 4 Android. So it only made sense that I’d love a live CD with Bitcoin, too.

I didn’t have to look too hard: BitSafe is such a live distribution. It comes with encryption enabled out of the box, too, so it’s very easy and safe to use as a portable Bitcoin wallet. It did miss one thing, though: Electrum, my new favorite Bitcoin client.

What to do? Fork BitSafe and include Electrum, of course. So I am proud to present:

BitSafe-Electrum

• Source code is on GitHub.
• Download link for latest version is: BitSafe-Electrum-0.3.img (MD5 sum: f26144d02c468a8cd4626de7247f734e)
• BitcoinTalk forum topic: BitSafe fork with Electrum included.

Changelog:

v0.1 - 12.12.2011

* BitSafe base: https://github.com/ovidiusoft/BitSafe/commit/294ab6f732bd0a730a9981767fd98efd55e35469
* Electrum 0.33: https://gitorious.org/electrum/electrum/commit/340c63bd496387cc1f7f509ebc26afbc13932762

v0.2 - 16.12.2011

* Update to Electrum 0.34: https://gitorious.org/electrum/electrum/commit/b9eda1dd35f0487ab5e1263d194037e6357c3adc

v0.21 - 16.12.2011

* Include real Electrum 0.34: https://gitorious.org/electrum/electrum/commit/28b3a275abbf2389d5d686909277f3207c2343ab

v0.3 - 21.12.2011

* Update Electrum to version 0.35: https://gitorious.org/electrum/electrum/commit/c8ddf49833b03ba064e7e27847767bb4e65dbe8f

***

You need to write the image file to a USB stick. After booting, the first time you start Electrum you will have the option to create a new deterministic wallet or to recover an existing one from the seed. This is very useful because nothing needs to be stored on the stick – you can re-create your wallet on each BitSafe-Electrum start.

If you’re looking for a easy way to remember the seed (and you’re not good at remembering random word mnemonics), you can read my post about passcards. Save the file, open it with LibreOffice, switch to the hexadecimal digits sheet, edit the card to include your seed hidden somewhere, print, cut, laminate and keep it in your wallet.

Enjoy BitSafe-Electrum!

Related posts:

1. Git tip: How to merge from the upstream repository
2. Passcard generator for LibreOffice
3. Cea mai bună carte de (project) management

What’s a passcard? It’s simple: a password card – a physical card that can store your passwords in a safe way. You keep it in your wallet and you use if when you need it. And because a picture is worth 1000 words, take a look at this:

Even if someone takes a look at it or steals it, it’s impossible to identify your passwords from it. Considering that you can choose any length, any starting point and any direction (or even a more complicated “circuit”), a passcard is a very good compromise between choosing passwords who are safe (random characters) and the need to remember them.

I used this website for a while, but it did not offer enought flexibility for me (and the passcards look damn ugly), so I decided to make my own passcard generator. I needed to:

• be able to change the number of lines and columns.
• be able to change the fonts, colors and general aspect of the passcard.
• be able to pick what set of characters to use (digits, uppercase or lowercase letters, hexadecimal letters, any printable character…).
• be able to hide my own passwords between the random generated letters. For example, I use a passcard to keep my Electrum wallet seed (which is formed of 32 hexadecimal digits).

Because aspect customization was one of the more important requirements, I chose to “program” my passcard generator in LibreOffice’s Basic (boooooo! ), and it comes in the form of a spreadsheet with some macros.

Download: passcard-0.1.ods.

Just open it and change the sheets to see some examples of usage. You can use the functions (explained in the README sheet) to create your own version. Remeber to save as PDF, because next time you open the file, new random letters will be generated! When you’re happy with the result, print it, cut it to the correct size and (optionally) laminate it and keep it in your wallet. And when you need to choose a password, pick a starting point and type away.

Enjoy!

Image credit: Anonymous Account.

Related posts:

1. Auto-probleme

The following is a simple trick that is useful when you fork a project and at some point in the future you want/need to merge the changes from the upstream (original) repository. My usage scenario was this:

• I forked a project (Electrum, my fork is ovidiusoft’s Electrum)
• I cloned my fork locally on my computer
• I did local changes, but at the same time the original author did important changes that I wanted merged to my fork and local clone.

The git documentation didn’t help me much, so I ended up getting help from the Gitorious used on IRC – thank you guys!

I needed to let my local clone know that there is a remote upstream repository:

$ git remote add upstream git://gitorious.org/electrum/electrum.git

Then, whenever I want to merge the original author’s changes into my local clone, I do:

$ git fetch upstream
$ git merge upstream/master

Ta-daaaa!

Of course, git push will push to my own clone on Gitorious, which is exactly what I want, as pull requests to the original author are managed via the online interface.

No related posts.

Nu-mi place să merg la cumpărături, așa că atunci când o fac mă duc cu listă de acasă și cumpăr în cantități mai mari. Dacă există opțiunea “bax”, iau câte unul din fiecare produs care nu se strică – de obicei apă, sucuri, bere. În cazul acesteia, îmi place opțiunea “six-pack” – iau două-trei și-mi ajung o lună.

Am făcut astăzi greșeala să mă uit mai atent pe eticheta cu prețul. Pe care, indiferent de modul de ambalare, magazinele trebuie să scrie și prețul pe litru sau kilogram. Și uite așa am constatat că prețul pe litru dacă cumperi un six-pack este mai mare decât în cazul în care cumperi dozele separat. Adică 6 doze “vărsate” costă mai puțin decât un six-pack.

W-T-F?!

Ok, înțeleg că ambalajul unui six-pack costă un pic mai mult. Da, diferența nu e mare (câțiva bani, de-asta nici m-am observat-o până acum). Dar totuși, cum să coste mai mult atunci când vinzi în cantitate mai mare?

În definitiv, un six-pack ar trebui să te încurajeze să cumperi mai mult odată. Nu cumperi 2 beri, ci 6. Așa că ar trebui să ai o mică reducere. Sau măcar să coste la fel și să ai beneficiul ambalajului care face dozele ușor de transportat.

Nu cred că e un caz izolat – am constatat asta și la băuturi răcoritoare (la doze) și la energizante ca RedBull & friends, și la mai multe mărci de bere. Așa că pare să fie o tactică larg răspândită – cel puțin în Auchan, unde am constatat eu anomalia.

E prima dată când văd asta, dar o să mă mai uit și prin alte magazine. Iar dacă mă citește cineva care lucrează în domeniu, aș fi interesat de un comentariu cu mai multe amănunte.

Image credit: Mac Walsh.

Related posts:

1. Recenzie magazin online: shopit.ro
2. Recenzie magazin offline: eMAG.ro