Oricât ar încerca unii să influențeze opinia publică, susținând că romii sunt integrați corect în societatea românească, realitatea este alta. Din păcate, cel mai mult au de suferit copiii romi, care din cauza acestor preconcepții ale societății nu se pot dezvolta  pe plan personal și profesional. Motivul este limitarea șanselor de dezvoltare, din cauza discriminării și netoleranței populației.

Campania despre care vorbim este diferită față de  alte inițiative împotriva combaterii discriminării romilor. Pe de o parte se axează în special pe dezvoltarea copiilor romi, iar pe de altă parte implică un anumit domeniu, cel medical.

Cui i se adresează și ce oferă campania

În prima etapă a proiectului, 300 de elevi romi din clasele a XII-a și a XIII-a vor fi pregătiți la materiile fizică, chimie, biologie de 60 de profesori  specializați. Totodată, alți 125 elevi și studenți de la școli postliceale și facultăți din domeniul medical vor primi burse educaționale și vor fi coordonați în activitatea academică de 30 de mentori, medici rezidenți.

Campania se desfășoară în perioada decembrie 2011 – aprilie 2012. Promovarea campaniei a început printr-o activare BTL, urmată de campania outdoor și lansarea spotului  TV pe care îl puteți urmări mai jos. De asemenea, se folosește și promovarea online. Pagina de Facebook a campaniei o găsiți aici.

Campania este dezvoltată în cadrul proiectului O generație de specialiști romi în domeniul medical, implementat de ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei,  în parteneriat cu Fundația Romă Education Fund Romania, Asociația Medicilor Rezidenți, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate – SASTIPEN și Open Society Institute. Este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.

Mai multe informații puteți  găsi pe site-ul  campaniei :    www.profesionistiromi.ro

Acest articol este scris de Bogdan Chiaburu pentru PRbeta.

Redactarea unui astfel de document necesită o atenție deosebită, întrucât vouă vă va reveni rolul de a transmite clientului o informație mai puțin plăcută, în așa fel încât acesta să nu reacționeze într-un mod negativ, ci să accepte negocierea unui alt termen.

Pentru a reuși acest lucru, actul structural al comunicării este de dorit să conțină câteva elemente importante:

1. o menționare pozitivă a colaborării, cu asigurarea că proiectul/lucrare/serviciul la care urmează să vă referiți se desfășoară în bune condiții și că acesta/aceasta este o prioritate absoluta pentru companie;

2. invocarea contractului in cauză și menționarea problemei apărute (personal consider că trebuie asumată o parte din răspundere, chiar dacă întârzierea se datorează unei părți terțe. Dacă întârzierea se datorează unei erori proprii, consider că oportună asumarea întregii răspunderi);

3. asigurarea că buna desfășurare a proiectului/contractului în ansamblu nu este pusă în pericol. Aici ar fi ideal construirea unui scenariu win-win, arătând subtil că și clientul ar avea de câștigat de pe urma amânării;

4. expunerea concretă a termenului ce trebuie amânat;

5. propunerea unui cadru legal al amânării (act adițional la contract);

6. scuze pentru eventualele neplăceri create de amânare;

În ceea ce privește redactarea scrisorii de amânare în sine este util a se ține cont de următoarele elemente:

1. antet, de obicei în header;

2. formulă de salut; de dorit a fi foarte formală și corectă. A nu se folosi titluri academice sau un al doilea prenume dacă nu sunteți siguri de corectitudinea lor;

3. partea principală, care urmează structura menționată anterior;

4. formula de încheiere, de dorit păstrarea aceluiași registru formal;

5. numele directorului în numele căruia vă adresați. Între formula de salut și nume este de dorit lăsarea unui spațiu liber de 2-3 rânduri. În acest spațiu, deci între formula de încheiere și nume trebuie trecută semnătura și, eventual, ștampila companiei;

6. referințe, de regulă în footer. Acestea trebuie să conțină:

a) Inițialele celui care a redactat scrisoarea

b) Anexa: numele anexei (act aditional nr…..)

c) Numele persoanelor care mai primesc o copie a scrisorii (în cadrul companiilor mai mari o asemenea scrisoare va fi, cel mai probabil, trimisă directorilor altor departamente direct implicate);

Pentru a vă face o idee mai clară despre cum ar trebui redactată o scrisoare de amânare a unui termen contractual puteți consulta și modelul pe care îl găsiți AICI.

Acest articol a fost scris de Dan Pătrașcu-Baba. Mai multe informații despre autor găsiți pe blogul său, pe Facebook și pe Twitter.

]]> http://prbeta.ro/blog/2012/02/03/model-scrisoare-de-amanare-a-unui-termen-de-predare/feed/ 0 http://prbeta.ro/blog/2012/02/03/model-scrisoare-de-amanare-a-unui-termen-de-predare/ http://feedproxy.google.com/~r/PRbeta-blog/~3/tUuQ198QcvM/ http://prbeta.ro/blog/2012/01/31/kfc-si-puterea-unui-tweet/#comments Tue, 31 Jan 2012 14:08:20 +0000 Cristina http://prbeta.ro/?p=509 Twitter nu are același succes  în România cum are pe plan internațional. În România, la ora actuală sunt în jur de 60 mii de utilizatori, pe când pe plan internațional sunt aproape 500 de milioane. Acestă diferență mă face să mă gandesc că o campanie ca cea inițiată de KFC în 2011  nu ar fi avut un succes atât de răsunător dacă era organizată în România.

Despre ce campanie vorbim aici?

KFC oferă burse anuale pentru absolvenții de liceu, burse care să îi ajute să termine facultatea. Suma este de 5000 $ pe an, timp de 4 ani și poate fi folosită pentru a plăti manuale, taxă de scolarizare, cazare etc.

Anual, în Statele Unite ale Americii se oferă peste 2.5 milioane de astfel de burse care să ajute studenții să termine facultatea. În aceste condiții, KFC a trebuit să vină cu ceva inovativ pentru a atrage atenția asupra programului lor de burse și pentru a aniversa bursa cu numărul 75 .

Au ales să ofere o bursă în valoare de 20.000$ celui mai convingător tweet. Viitorul student trebuia să convingă echipa KFC că merită bursa printr-un singur tweet (140 de caractere) care să conțină hashtagul #KFCScholar.

Campania a generat peste 2800 de tweeturi, peste 1000 de menționări în mass-media, apariții în prime-time la cele mai importante canale de televiziune (CNN,  NBC) și un total de 9 milioane de afișări în social media, iar contul de Twitter al KFC a adunat în prima saptămână cu 20% mai mulți urmăritori.

România încă nu acordă o importanță reală rețelei de socializare Twitter, dar campanii ca cea inițiată de KFC ar trebui să dea de gândit atât companiilor cât și utilizatoriilor – Twitter este un instrument puternic de PR, pe care nu îl mai putem ignora.

Acest articol este scris de Adriana Lazăr. Mai multe informații despre autoare găsiți pe pagina ei de Facebook, pe Twitter sau pe blog.

Pentru a înţelege mai bine ce reprezinta cercetarea, definiţia din cartea Relaţii Publice- Strategii şi Tactici a lui Dennis L. Wilcox pare a fi cea mai simplă şi la obiect. Conform acesteia, cercetarea este o metodă controlată, obiectivă şi sistematică de colectare de informaţii cu scopul de a descrie şi înţelege.

Astfel, pentru ca organizaţia să îşi atingă obiectivele şi să îşi satisfacă nevoia de informaţie, aceasta poate recurge la diverse tipuri de cercetare (formală/informală, primară/secundară/, calitativă/cantitativă). Ceea ce trebuie să ţinem minte este că  alegerea va fi întotdeauna  făcută în funcţie de subiectul şi importanţa cercetării.

Înainte de a întreprinde o cercetare este însă nevoie, să răspundem  la următoarele întrebări:

• Care este problema cu care ne confruntăm?

• Ce tip de informaţii avem nevoie?

• Cum vor fi folosite rezultatele cercetării?

• Ce segment de public reprezintă obiectul cercetării?

• Când e nevoie de rezultate?

• Cât va costa cercetarea?

O dată schiţat planul cercetării, ne putem apuca de treabă. Colectarea de informaţii se poate face din diverse surse cum ar fi:  interviurile, focus-grupurile, chestionarele, analizarea materialelor organizaţionale, cercetarea documentelor teoretice şi nu în ultimul rând a Internetului, o sursă inepuizabilă de informaţii utile. Trebuie însă, să ţinem seama de un aspect foarte important în procesul cercetării, şi anume evaluarea credibilităţii surselor de informare precum şi de relevanţa şi importanţa mesajului transmis.

Dacă ţinem cont de aceste lucruri vom putea  cunoaşte opiniile şi atitudinile celor care constituie grupurile tintă, vom şti în ce masură audienţa răspunde la mesajul transmis, şi nu în ultimul rând, vom reuşi să găsim cel mai potrivit canal de comunicare cu aceasta.

Putem astfel concluziona  că, în absenţa cercetării, specialiştii în Relaţii Publice  ar desfăşura o activitate lipsită de orice repere, atât în atingerea obiectivelor  prestabilite  şi  în aplicarea strategiilor de comunicare adecvate, cât  şi  în cunoaşterea eficienţei programelor sau campaniilor implementate. Cu alte cuvinte, fără cercetare, activitatea din acest domeniu  ar fi  una oarbă, întâmplătoare şi total neprofesionistă.

Acest articol este scris de Alina Alexandra Ghenciu. Mai multe detalii despre autoare găsiți pe blogul său, http://blogu.lu/alinuta. 

PRbeta, Porsche Timișoara

Timișoara este cunoscută la nivel național pentru comunitățile puternice pe care le are: suporterii echipelor locale, ONG-urile studențești, comunitatea bloggerilor (care este cea mai unită și mai cunoscută la nivel național). Dorim ca, începând din acest an, să mai subliniem existența unei comunități puternice și cu influență din oraș: cea a companiilor mai mari sau mai mici. A munci împreună pentru o cauză nobilă ne ajută pe toți și ne apropie.

În acest scop, în perioada 5 decembrie – 16 decembrie invităm companiile, studenții și persoanele fizice care doresc să se implice în campania ”Fapte bune împreună” să doneze lucrurile de care se pot lipi și pe care le consideră utile pentru copiii din casele de copii. Menționăm că nu este vorba doar despre copii preșcolari, ci de minori cu vârste între 2 și 18 ani. Așadar, dacă doriți să faceți ordine în dulapuri, acesta este momentul potrivit! Dacă doriți să donați bani pentru caourile copiilor, o puteți face, în contul Persoana 1,RO11INGB0000999902684121 deschis în numele ASOCIAȚIA PERSOANA 1. Toți banii strânși vor fi folosiți pentru a cumpăra alimente și rechizite pentru copii.

Anul trecut ne-am bucurat de implicarea Porsche Timișoara, care a devenit partener principal al acestei ediții. Pentru această ediție și-au anunțat deja contribuția o serie de companii locale sau cu puncte de lucru în Timișoara și ne așteptăm la un interes ridicat din partea cât mai multor persoane.

Evenimentul se bucură de vizibilitate la nivel național, prin contribuția comunității de bloggeri timișoreni și a publicațiilor online din Timișoara. Anul trecut s-au scris peste 150 de articole despre campanie și am avut contributori inclusiv din alte județe, cum ar fi Sibiu, Alba sau Hunedoara. În plus, orice companie care alege să se implice va primi un mic cadou din partea Tourmaline Boutique și va avea posibilitatea de a achiziționa produsele pe care le comercializează cu un discount de 10%, până la sfârșitul anului.

Obiectele le puteți colecta la sediul firmei dumneavoastră, urmând să le ridicăm noi în perioada 15-17 decembrie. Le vom împacheta sub formă de cadouri și le vom duce, cu mașinile oferite de Porsche Timișoara, la casele de copii. Evenimentul propriu-zis va avea loc în perioada 19-22 decembrie, când 3 Crăciunițe și un Moș Crăciun vor colinda casele de copii din zona de vest a țării și vor aduce bucurie în sufletele copiilor.

Persona de contact a acestei campanii este Cristina Putan. O puteți contacta la numărul de telefon 0742.115.489 sau pe e-mail, la cristina@prbeta.ro.

Să identificăm cine sunt acești ”potențiali clienți” pe care i-am menționat. În primul rând sunt persoanele fizice și reprezentanții companiilor cu care ai interacționat până acum. Pe unii i-ai întâlnit la conferințe, cu alții ai vorbit la telefon, alții ți-au cerut la un moment dat o ofertă de colaborare sau o ofertă de preț. În funcție de profilul companiei la care lucrezi, potențialii clienți pot veni din cele mai diverse medii și prin cele mai diverse metode.

Fiecare dintre noi cunoaște o mulțime de persoane, dar îi reținem doar pe cei care ne-au atras atenția cu ceva anume. Cei cu care lucrăm sunt la fel. Își vor aduce aminte de existența noastră pe piață și de produsele pe care le vinde compania la care lucrăm numai dacă facem ceva care să le amintească de noi.

Cu subpuncte, o rutină simplă, numai bună de pus în aplicare, care nu consumă mult timp și poate aduce rezultate foarte bune.

1. Fă schimb de cărți de vizită de câte ori consideri că persoana pe care tocmai ai cunoscut-o poate însemna ceva pentru tine sau pentru companie.

2. Păstrează cărțile de vizită pe care le primești și ține-le pe toate la un loc, să nu le rătăcești.

3. Fă o bază de date cu toate persoanele cu care te-ai întâlnit și de la care ai primit o carte de vizită.

4. Trimite-le un prim e-mail în mai puțin de o săptămână de când v-ați cunoscut. Din categoria ”Mă bucur că ne-am cunoscut” poți divaga pe subiect, fără a scrie totuși prea mult.

5. O dată pe lună stabilește o zi în care să-i întrebi de sănătate. Durează maximum 5 minute să trimiți un mail de curtuazie.

6. În mail scrie ceva cu tentă personală, nu le vinde niciun produs! Asta nu înseamnă că te apuci să vorbești cu ei despre cum te enervează colegul X sau cum te persecută șeful. Construiește un subiect de discuție și păstrați o relație de business. Spre exemplu, celor interesați de dezvoltare personală, le mai trimit, din când în când, câte un articol interesant sau câte un titlu de carte pe care am citit-o și cred că le-ar putea fi utilă.

Toată procedura este utilă din mai multe motive. În primul rând, persoanele cu care comunici știu că în spatele companiei pe care o reprezinți se află o persoană și se simt mai confortabil să comunice cu un om decât cu o entitate juridică.

În al doilea rând, atunci când vor dori să cumpere produse de tipul celor comercializate de compania la care lucrezi, se vor gândi în primul rând la tine, apoi la concurență, pentru că tu le ești proaspăt în minte.

Și, să recunoaștem, atunci când le vei trimite oferte și promoții ale companiei șansele ca ei să citească și eventual să reacționeze pozitiv sunt mult mai mari decât dacă le-ai trimite mailuri doar atunci când vrei să le vinzi ceva.

Toate acestea sunt acțiuni cu bătaie lungă. Cu siguranță nu toți potențialii clienți se vor converti în clienți. Dar investind un timp minim, ai șansa de a câștiga câțiva clienți în plus, poate chiar câțiva parteneri de afaceri și, uneori, prieteni.

Indiferent dacă facem o lansare de produs, un eveniment caritabil sau o campanie de comunicare pe termen lung, avem nevoie de o planificare detaliată. Trebuie să știm în cel mai mic detaliu cine ce face și când, pentru a fi siguri că atunci când tragem linie, totul a fost făcut ca la carte și nimic nu a fost uitat sau lăsat pe dinafară din lipsă de timp și/sau resurse.

Vă prezint azi un template de plan de eveniment pe care-l folosește Oana Barbu. Seamănă foarte mult cu cel pe care-l folosesc eu, dar conține, în plus, explicații multe despre fiecare pas în parte. dacă aveți nevoie de el îl puteți folosi oricând. dacă vreți să-l dați ca exemplu, să nu uitați să precizați că e munca Oanei.

Și încă ceva. Dacă aveți o altfel de structură de planificare, mi-ar plăcea să publicați un comentariu cu link către ea. Cred că e util să strângem cât mai multe exemple. Suntem diferiți și lucrăm diferit. Chiar dacă exemplul de față este potrivit pentru modul meu de lucru, poate altcineva găsește mai la îndemână altă metodă.

Template-ul despre care vă spuneam îl găsiți la un click distanță, aici: Plan Eveniment

Cercetarea este pasul cel mai important. În munca sa de cercetare, specialistul de relaţii publice se foloseşte de factori interni şi externi. Factorii externi sunt tăieturi din ziare, rapoarte, liste ale jurnaliştilor, analize ale conţinutului prezentărilor făcute în diverse mijloace de comunicare în masă, rezultatele unor cercetări şi sondaje, calendarul unor evenimente, copii ale legislaţiei şi câte şi mai câte. Sursele interne folosite de relaţionişti sunt afirmaţiile din misiune şi cartă, istoricul organizaţiei, liste nominale ale persoanelor importante din organizaţie, statistici privind resurse şi buget, lista acţionarilor, liste ale publicaţiilor interne etc. Şi publicul trebuie cunoscut foarte bine de către organizaţie şi de aceea se fac analize SWOT şi PEST. Metodele prin care se poate face cercetarea sunt: informale: contacte personale, informatori importanţi, grupuri ţintă, analiza corespondenţei, rapoarte de teren etc. şi formale: analiza secundară şi bazele de date online, analiza conţinutului, sondaje, chestionare şi interviul direct.

Planificarea înseamnă, prima dată, identificarea publicurilor: cine este acesta, unde trăieşte, ce preferă iar apoi, se concepe cel mai potrivit mesaj caracteristic fiecărui segment de public. Odată ce obiectivele, audienţa şi mesajele sunt cunoscute, este necesară găsirea celui mai potrivit mediu de comunicare. Mai trebuie urmărită opinia publică, stabilit bugetul şi estimat costurile.

Eficienţa comunicării se bazează pe planificare şi îşi intră în rol atunci când se înţelege exact care este misiunea şi care sunt obiectivele. Planul de relaţii publice se implementează şi se prezintă conducerii. Trebuie să te asiguri că mesajul tău este înţeles şi să foloseşti mediile de comunicare specifice fiecărui public pentru că acest proces are ca finalitate schimbarea opiniilor publicului.

Evaluarea, ultima etapă a unui plan de relaţii publice este foarte importantă pentru că meseria unui relaţionist nu se termină atunci când termină promovarea. Un om de relaţii publice trebuie să monitorizeze cine a citit publicaţiile lui, dacă a avut loc o schimbare de atitudine sau comportament, gradul de reacţie, coeficientul de prezenţă în presă, premiile acordate feedback-ul etc.

Calitatea materialelor de relaţii publice este foarte importantă şi un plan de relaţii publice bine făcut este esenţial într-o comunicare eficientă. Ştiu că teoria nu fun dar stă la baze materialelor de calitate. Alte sugestii?

Dacă ai fost contractat de o companie să te ocupi de conturile lor de pe rețelele de socializare sau dacă ești angajat să faci asta, cu siguranță ai în lista de task-uri și pagina de Facebook. Poate părea un lucru foarte ușor de administrat, însă trebuie să ții cont că toată lumea are păreri și că multe dintre ele sunt diferite. Orice companie poate primi feedback pozitiv, constructiv sau critici. Și nimănui nu îi plac criticile. Pentru a proteja într-un mod elegant contul companiei de cei care au tendința de a intra încălțați cu bocancii în casa ta, eu îți sugerez să stabilești, împreună cu compania pe care o reprezinți, un set de reguli de utilizare a paginii de Facebook.

De obicei, Termenii și condițiile de utilizare a unei pagini de Facebook se referă la dreptul de a șterge comentarii de tip spam sau care conțin cuvinte licențioase, la drepturile de copyright, protecție împotriva posibilei antireclame venită din partea altor companii etc.

Până acum, eu am folosit o structură cât de cât similară, pentru toate companiile cu care am ajuns la acest tip de înțelegere. Bineînțeles, o adaptez la nevoile fiecărui client în parte, dar în mare conține cam același lucru. Vă las mai jos, cu subpuncte, ce includ eu într-un fișier de tip Termeni și condiții.

1. Mesaj de bun venit și invitație să citească termenii și condițiile.

2. Dacă este cazul, specific vârsta minimă acceptată pe pagina respectivă. (asta în cazul în care produsele comercializate de companie sunt de tipul alcool, tutun, cafea ș.a.)

3. Un paragraf în care subliniez că tot ceea ce urcă utilizatorii/fanii pe pagina de Facebook nu este responsabilitatea companiei și eventualele încălcări ale legii sunt strict vina utilizatorului care le-a postat. Spre exemplu, dacă Ionel Popescu face reclamă la produsul X folosind poze ale mărcii concurente și urcă materialul pe pagina companiei, marca aceea concurentă nu va putea să dea în judecată compania care a făcut produsul X pentru că altcineva a generat conținutul. Deci, practic, vina cade pe Ionel, că el a fost cu capul în nori și a făcut greșeala.

4. Specific că textele, pozele și filmulețele pe care le public eu din partea companiei pot sau nu pot fi distribuite și folosite de către fanii paginii. Știu că sună ciudat, dar există companii care au materiale de promovare pe care nu le vor distribuite la scară largă, chiar dacă adoră să se laude cu ele în public. Așa că e cel mai bine este să verifici. Bineînțeles, vei recomanda ca orice material pe care îl vei publica pe pagina companiei să poată fi distribuit de către oricine. Până la urmă e în interesul companiei ca informația să ajungă la cât mai mulți utilizatori.

5. Tot în legătură cu conținutul distribuit, trebuie specificat dreptul de copyright. Nu ți-ar plăcea să vezi o companie concurentă care folosește textele tale, pozele pe care le-ai cumpărat pentru materiale sau filmulețele pe care le-au făcut colegii tăi.

6. Punctez în ce condiții șterg comentariile. Bineînțeles că nu recomand să cenzurezi toate comentariile care nu laudă compania. Dar îți sugerez să faci curat des pe Wall. Spam-ul, cuvintele licențioase și reclama concurenței nu au ce căuta pe pagina de Facebook. Trebuie să precizezi asta foarte clar, să nu ai probleme cu utilizatorii mai apoi. Totuși, să nu uiți că un ton agresiv sau un client nemulțumit nu trebuie cenzurat. Sunt cazuri în care trebuie să explici, cu răbdare și cuvinte frumoase, anumite detalii legate de produsele sau serviciile pe care le comercializează compania.

7. Ar mai trebui notat un detaliu: compania își rezervă dreptul de a modifica Termenii și condițiile dacă comportamentul utilizatorilor sau legile din țara în care se promovează o cer. Asta e ca o plasă de siguranță, în cazul în care apar probleme neprevăzute și nu se pot rezolva altfel. De obicei nu se prea modifică Termenii și condițiile.

Deși la noi, în România, sunt încă puține companii care folosesc Termeni și condiții pe paginile de Facebook, eu îți sugerez să recomanzi folosirea lor. De obicei, reprezentanții companiilor știu că nu au voie să organizeze concursuri fără a deține un set de Termeni și condiții și, în consecință, doar în aceste cazuri le solicită. Dar dacă le explici că Termenii și condițiile unei pagini îi pot feri de un set de neplăceri, cred că vor fi de acord și vor înțelege.

Spor la lucru!

De multe ori, când mă întreabă lumea la ce facultate sunt sau cu ce mă ocup şi le răspund relaţii publice, primesc aceeaşi reacţie: capul întors într-o parte, ochii mari şi un zâmbet fals care spune aha. Aceasta mă face să cred că treisferturi din oameni nu cunosc defapt noţiunea de relaţii publice; parcă mintea li se transformă într-o coală albă de hârtie când aud de comunicare, oare ce face o persoană care studiază comunicarea şi mai vrea şi să câştige ceva din asta? Nici nu mai zic că atunci când enervez pe cineva îmi aud sintagma Hei, parcă erai la comunicare, aşa ştii tu să comunici? Mai mult de atât, oamenii confundă relaţii publice cu altceva. Nu, nu sunt un marketer, o femeie care lucrează la ghişeu, cineva care bate din uşă-n uşă să vândă ceva sau vreo secretară.

Relaţiile publice înseamnă altceva. Sunt acel efort planificat şi susţinut, menit a stabili şi menţine bunăvoinţa şi înţelegerea reciprocă între o organizaţie şi publicul său. Adică întreţine relaţia organizaţiei cu media şi public.

Îndatoririle unui specialist în PR sunt:

• el elaborează un program de PR
• scrie comunicate, rapoarte, documente
• organizează conferinţe, evenimente, expoziţii
• se ocupă de managementul crizei
• fluidizează comunicarea internă
• păstrează legătura cu publicul
• menţine compania în centrul atenţiei etc. etc. etc.

Deprinderile şi calităţiile pe care trebuie să le ai ca să lucrezi în PR nu sunt deloc uşor de cultivat, se pare că trebuie:

• să fii sociabil, în primul rând
• să ştii tone de limbi străine
• să lucrezi foarte bine în toate programele online şi office
• să fii răbdător cu toţi care se cred mai deştepţi ca tine
• să lucrezi bine sub stres
• să cunoşti toate mediile de comunicare
• să ştii să comunici bine cu media(pe jurnalişti nu poţi să-i duci cu zăhărelul)
• să ştii să scrii documentele infernale de PR
• să emani încredere şi credibilitate şi lista continuă.

Este foarte adevărat, relaţiile publice au dobândit o conotaţie negativă, nu că mi-ar păsa, care lasă impresia că un om de PR vrea doar să te păcălească, să-ţi ia banii mai repede, să-ţi zâmbească de faţadă şi să te manipuleze. Mai mult, se crede că PR-ul este o meserie de gagici machiate prea tare (n-are farmec fără misoginism) care îşi fac toată ziua unghiile, dau telefoane, dau câte-un like, scriu câte-un post şi vin arătând draguţ la vreun eveniment. Nici nu mă chinui să combat argumentele căci sunt doar semne de incultură şi neinformare.

Ca viitor om de relaţii publice spun: staţi departe, venim în forţă!

*Articol scris de Roxana.