tag:blogger.com,1999:blog-38145333416495736672019-10-05T13:55:39.686+03:00cartea cu păcaterăzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.comBlogger285125tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-85149814402632669202014-02-04T22:06:00.003+02:002014-02-05T00:22:15.468+02:00subnicioformă.
nu fi naiv!
repetă după mine: nu sunt naiv!
nu sunt naiv! bineînţeles că nu sunt naiv!
apoi, fii naiv. naiv ca un copil care, în timp ce e violat, încă mai crede că o să primească îngheţată. atât de naiv. repetă!
încât aproape să te converteşti la creştinism pentru cineva care n-ar da, în veci, doi bani pe tine.
încât să crezi că o să fie bine, că o răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-43389539684379794212014-01-16T21:17:00.000+02:002014-01-16T21:18:32.449+02:00secretul intrării în panică. apasă tare.ai scris aşa:
cum tremura şi cum, spre final, zâmbea. (cum ai fi preferat să plângă.)
cum mâinile nu ţi le mai aminteşti, nici faţa.
cum ai fi vrut să mori, să mori de dragul de-a muri şi tu, căci oricum ai făcut-o.
cum ai inventat nenorocirea şi nu ai mai putut ieşi din ea.
cum te-ai aruncat în braţe răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-70429809703410814802014-01-04T22:12:00.001+02:002014-01-04T22:13:20.888+02:00douămiişiceva. copil ce-ai fost.prefă-te înţelept. prefă-te atât de bine, încât şi tu s-o crezi. încât greşelile tale să pară greşelile altora. acum întreabă-te cine-i monica şi de ce naiba o vorbeai de rău. prefă-te profund şi spune cuvinte care nu-ţi aparţin. spune-le ca şi cum nimeni nu le-a spus mai bine înainte.
auzi la el, trepte ale prieteniei. acum prefă-te că asta însemna ceva.
o, întrebarea aia nu putea fi mai răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-48534773200247830422013-05-10T19:38:00.001+03:002013-05-10T19:38:58.975+03:00în opt luni şi nouăsprezece zile.
câte se pot schimba.
i-am scris asta fără să ştiu, fără să ghicesc, fără ca vreodată să bănuiesc, i-am scris asta ca şi cum i-aş fi scris despre morţii din familia mea.
i-am scris despre băiatul care-mi era frate, i-am scris asta ca şi cum el însuşi îmi era frate. ca şi cum el era fratele căruia îi scriam, fratele de care trebuia să am grijă şi de care n-am avut, de care nu am şi de care nu
răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-11287484629133206242013-02-16T07:53:00.001+02:002013-02-16T07:53:36.318+02:00nescrise: vorbeşte-mi.
vorbeşte-mi despre sinucidere ca şi cum mi-ai spune poveşti. mai spune-mi încă o dată, cu lux de amănunte, povestea aia... povestea aia-n care mor:
a fost odată un băiat. a fost şi mama lui.
vorbeşte-mi despre cât de acru-ţi pare. serios: loveşte-n mine cu pumni şi cu picioare.
vorbeşte-mi despre moarte la masă, vorbeşte-mi dimineaţa, când nici nu m-am trezit, vorbeşte-mi despre moarte în răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-3760988280803302852013-02-15T11:05:00.002+02:002013-02-15T11:05:28.185+02:00mundan.
momentul părerilor de rău:
că 22 nu mai e 22 de multă vreme.
că nu se mai înţelege aproape nimic.
că cei mai mulţi au plecat.
că proza nu-i mai proză, dar nu-i nici poezie.
că uit o vreme şi că revin frenetic.
plus infinit.
momentul părerilor de bine:
că 22 nu mai e 22 de multă vreme.
că nu se mai înţelege aproape nimic.
că cei mai mulţi au plecat.
că proza nu-i mai proză, dar nu-i nici răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-18339046423016098082013-02-11T06:21:00.000+02:002013-02-15T10:42:17.616+02:00pentru că (-- ----- ---) ar fi fost prea puţin.
şi o felicitare.
despre cum dezastrul ar fi fost să nu fi fost. sau despre cum nu-i niciodată-aşa.
că te-ai născut o lună prea devreme şi atâţia ani mai târziu. şi departe (atâţia ani departe). că te-am cunoscut încă dinainte de-a te cunoaşte, încă dinante de tot.
şi poezie.
tot ce ţi-am povestit e poezie. am început să-ţi scriu versuri încă dinainte de-a-ţi scrie, încă dinainte de răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-64393856656692640442013-01-01T12:49:00.002+02:002013-01-01T13:38:47.745+02:00rescrise #3. [am ajuns o sâmbătă destul de tristă]
praful care s-a depus peste.
în ziua în care am plecat era întuneric şi ploaie. ploaia făcea să fie şi mai întuneric. şi ploaie. ploaie ca şi cum adam sau cum mama mă-sii îl cheamă avea să-şi ia încă o dată pluta şi ploaie ca şi cum adam avea să vâslească-n jurul lumii.
e jocul copiilor din piesă e câinele pe care-a trebuit să-l pui-n text şi pe care l-ai căutat pe google.
acoperişul e răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-58040981921314933662012-08-09T11:29:00.000+03:002012-08-09T11:29:22.744+03:00memoriiDacă te întreabă care-a fost cel mai intens moment al vieţii tale, vorbeşte-i despre dragoste. Da' nu cea din prezent, nu, iubirea de acum zeci de ani. Povesteşte-i ce-ţi mai aminteşti. Unde nu reţii exact, inventează ceva cât-de-cât credibil. Dă-ţi frâu liber imaginaţiei! Şi, orice-ai face, ascultă-mă bine, nu-i da de-nţeles că vorbeşti despre trecut. Spune-i că-i o dragoste reciprocă. Fă-ţi o Dacianhttp://www.blogger.com/profile/15314546083842875144noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-26424613507310625092012-08-08T11:24:00.002+03:002012-08-08T11:24:27.352+03:00chamim. #2chamim. #1
undeva
la marginea unei fără-nume-unu locuia un bărbat. iar numele bărbatului nu avea încă un nume.
din sutele de pagini pe care chamim le-a scris cu grijă, pagini din care nimeni nu înţelegea nimic şi din care nimeni nu se mai străduia să înţeleagă ceva, au mai rămas doar câteva şi, cu cât rămâneau mai puţine, cu atât păreau mai multe, cu atât părea că chamim scrie mai mult de răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-45415256439064392292012-08-07T14:12:00.000+03:002012-08-08T11:25:28.725+03:00chamim. #1
trebuia să înceapă cu o promisiune. cu promisiunea că, dincolo de tot ce se va întâmpla, dincolo de toate cele care se vor spune, lucrurile se vor termina cu bine. că sfârşitul le va salva pe toate.
dacă chamim ar fi murit atunci, lumea ar fi fost un loc mai rău. lacurile ar fi secat, pădurile s-ar fi uscat, animalele s-ar fi mâncat, până la ultimele, între ele. ziua de joi ar fi devenit zi derăzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-1418180440135543912012-06-23T08:29:00.000+03:002012-06-23T08:33:11.240+03:00mireCând ieşi de la mititica, singura chestie la care te gândeşti e s-ajungi acasă şi să-ţi fuţi femeia. Ce mai, şi când eşti acolo, cam asta-i tot la ce te gândeşti. S-ajungi acasă, să-ţi fuţi femeia. Muierea care n-a avut un bărbat lângă ea toţi anii ăştia, arzând să te vadă.
Da’ astea nu-s decât visele pe care ţi le faci, fiindc-ai stat prea mult închis acolo. Aşa că să nu mire pe nimeni că după Dacianhttp://www.blogger.com/profile/15314546083842875144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-24311302015960626102012-05-01T17:06:00.000+03:002012-08-07T14:13:09.233+03:00monolog
Un bătrân dezbrăcat, undeva pe mijlocul unei scene dintr-un teatru părăsit, cu reflectorul defect, pâlpâind anevoie, luminându-i pielea şi aşa prea albă, scoate, pentru început, sunete monosilabice, ca de ritual sălbatic, testând, în acelaşi timp, vocea lui slăbită şi tremurândă şi ecoul ei în sala pustie. Îşi începe monologul şi apoi se opreşte. Îşi pipăie pieptul lăsat, păros, alb ca varul, Dacianhttp://www.blogger.com/profile/15314546083842875144noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-40730219385782027862012-03-24T13:11:00.002+02:002012-03-24T13:20:19.821+02:00horoscopÎn horoscopul de azi scrie că ai toate şansele să-ţi împlineşti destinul. Scrie că nu trebuie să te temi de necunoscut. Trebuie să îmbrăţişezi fiecare provocare pe care o primeşti şi să te bucuri de ziua asta ca şi cum ar fi ultima.
Tu înjuri alarma care te trezeşte şi, cu ochii întredeschişi, o pui să resune peste o oră, gândindu-te că poţi să te întâlneşti mâine cu prietenul pe care l-ai tot Dacianhttp://www.blogger.com/profile/15314546083842875144noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-76961825131919169212012-03-17T16:32:00.000+02:002012-03-17T16:32:17.121+02:00fugaîţi aminteşti doar atât. oricât ai încerca, doar atât. numele unui medicament şi gustul de după. un gust amar. nu voiai să se spună despre tine că ţi-a fost teamă. că te-ai drogat în prostie, numai ca să treacă. nu-ţi convenea că alţii o să vorbească tâmpenii despre cum puteai s-o faci mai bine. despre cum ar fi fost dacă n-ai fi fugit.e sunetul ăla de radio stricat, ca şi cum, în loc să fii aicirăzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-1161937856963804152012-03-12T19:29:00.000+02:002012-03-12T19:29:53.147+02:00un an mai târziu. #1din seara aceea nu-mi amintesc decât că ploua. că ploua şi ţi-am spus că mi-am uitat umbrela acasă. că ai zâmbit şi ne-am oprit la o cafenea din centru şi am vorbit până când a închis. când am intrat cânta ella fitzgerald şi te-am întrebat dacă îţi place. îmi amintesc că nu m-ai auzit. am băut o cafea şi un ceai verde cu lămâie. tu ai băut două cafele. şi mi-ai povestit de dimineaţa în care tatălrăzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-69116158809650100702012-03-11T14:45:00.000+02:002012-03-11T14:45:10.276+02:00bucăţeleeram trei, pentru a fi acum patru. trei şi jumătate, mai precis. din ultima au tăiat bucăţi şi le-au aruncat în stradă. un deget căzând de la etajul patru. piciorul stâng, de pe balcon. şi astăzi, deşi n-o ştie nimeni, o pată de sânge a rămas pe sticla balconului. singura urmă. i-au spus că şi-a făcut-o singură. că şi-a tăiat degetele la final. toţi ştiau mai bine decât ea ce s-a întâmplat. cum. răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-91284270927230144002012-03-09T22:02:00.000+02:002012-03-10T08:46:11.050+02:00scrie un text pe muzică psihedelicăChiar dacă n-o simţi. Cu atât mai mult dacă n-o simţi. Găseşte un colţ în care să stai şi fii tu muzica psihedelică pe care să scrie ceilalţi.
Scrie despre sânge, moarte, scrie despre sex şi speră să-ţi iasă. Scrie ca-ntr-o transă. Ca şi cum tocmai ai luat un pumn de pastile şi tremuratul tău (speră să fie frig) să se asemene ultimei spasme de care mai esti in stare. Scrie despre moarte. Chiar Dacianhttp://www.blogger.com/profile/15314546083842875144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-73385697002089521032012-03-07T17:07:00.001+02:002012-03-07T19:40:16.781+02:00după borgesdupă câteva minute de vorbit aiurea, mi-am dat seama că se preface că-i furios. respiraţia îl trăda. ca şi cum era doar o altă discuţie, de genul celei pe care o porţi cu vecinul de palier, dimineaţa. cu şoferul de taxi. sau discuţia aia din gând când stai prea mult timp singur.urla, iar saliva lui mă scuipa pe faţă.înainte de asta, prima chestie pe care mi-a zis-o a fost:- Ştii toate visele aleaDacianhttp://www.blogger.com/profile/15314546083842875144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-39006401539162695262012-03-06T20:23:00.000+02:002012-03-06T20:23:11.477+02:00rescrise #2. [visam]acum un an.
există puţine lucruri de care sunt sigur. că mă victimizam e unul dintre ele.
o aşteptam pe fată-mea să vină cu maşina în locul ăsta uitat de lume, să vină ca şi cum aş merita, să vină ca şi cum ar avea pentru ce. pentru cine. să vină ca şi cum m-aş întoarce eu acasă, deşi niciodată n-o voi face. deşi. îmi imaginam ce ascultă, mi-l imaginam pe bărbatu-său silind-o să rămână şi pe răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-28934630286981261562012-01-31T10:05:00.000+02:002012-01-31T10:05:38.120+02:00rescris #1. [păcat. sau ceva de genul ăsta.]palma dată celor care-şi pun iubirea pe garduri.
nu-şi spun nimic. nu fiindcă ea i-ar fi otrăvit pisica sau pentru că nu ar avea ce face cu hârtia.nu-şi spun nimic. niciodată nu şi-au. dacă ar fi fost ca vreodată să fi vorbit ceva, cel mai probabil că lucrurile s-ar fi oprit aici. el ar fi considerat că ea e ca toate celelalte, iar ea ar fi ştiut deja că mare diferenţă nu există între el şi răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-79984684363722098462012-01-23T15:04:00.005+02:002012-01-23T19:30:06.399+02:00mai bine mai târziu. anul trei.trebuia să le dovedesc de ce sunt în stare, chiar dacă nici eu n-o ştiam prea bine. dar trebuia.
mai mult decât orice. mai mult decât a găsi bani pentru a o îngropa pe mama, care oricum nu se dorea îngropată.
probabil că de aici a început totul, dacă există într-adevăr un tot (sau măcar un început). nu un caiet albastru, ci unul verde, cu pătrăţele. un caiet care n-a circulat niciodată cu răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-1039740340948777732012-01-06T14:02:00.001+02:002012-03-06T19:25:56.297+02:00simonacând le-a bătut poliţia la uşă, nu aveau habar ce îi aşteaptă. sperau doar că nu e vorba iar de vecinul de la cinci, că n-a făcut iar derbedeu' ăla ceva şi că trebuie să dea declaraţie despre ceva ce nici măcar nu ştiau că s-a întâmplat. odată, pe când simona era ceva mai mică, să fi avut cinci-şase ani, derbedeul a luat-o şi a dus-o la îngheţată. imaginaţi-vă. le-a luat din faţa blocului, pe ea răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-51563701178089578952011-11-03T15:10:00.000+02:002011-11-03T15:10:36.740+02:00(învăţături din) noaptenu ieşi. nu te întâlni cu nimeni. rupe din noapte doar atât cât să-ţi faci, rând pe rând, aceleaşi lucruri, aceiaşi oameni, aceleaşi obiceiuri. de când am făcut pe jos depozit de cărţi, de când m-am ascuns în fiecare dintre ele puţin câte puţin, încât am ajuns, bucată cu bucată, cuvinte, de când mă caut obsesiv şi mă găsesc la fel în cărţile de care niciodată n-am auzit, de când zidurile, uşile, răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3814533341649573667.post-54223450405857170612011-09-29T13:46:00.000+03:002011-09-29T13:46:45.789+03:00încotroîncotro mă întrept, habar nu am şi poate, poate că nu contează. pentru asta iau un medicament [iau două.] întreaga mea viaţa e un medicament. sunt un anticoncepţional fantastic. numai bun de luat în dimineaţa următoare. în dimineaţa când fugi la farmacie, după ce-ai făcut rost de bani. mâine iarăşi mergi la farmacie.încotro mă îndrept? uneori trăiesc [iau trei.] cu senzaţia că merg spre locul răzvan cîmpeanhttp://www.blogger.com/profile/13211895573786545187noreply@blogger.com1