tag:blogger.com,1999:blog-52604244088151269282026-06-25T09:42:24.941+03:00cronicile unei vieţi retuşateJohn Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.comBlogger135125tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-79358557041265316382013-07-27T17:53:00.000+03:002013-07-27T19:22:27.804+03:00

aproape, dinlăuntru, mă tulburi şi mă torniîn forma unui vis pe care-l ţeşi când dormi, mă ghemui pe retină, strâns veşnic de privire,mă zbat încet în tine... mi-eşti ultima zvâcnire. aproape, dinlăuntru, mă cerni peste icoane,din glasul meu faci legi absurde şi canoane,mă pironeşti în cuie să vezi dacă mă doare, mă zbat încet în tine... mi-eşti ultima suflare. aproape, dinlăuntru, pe degete

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com2Midi-Pyrénées, France43.609031652132579 1.424586549999958242.145159152132578 -1.1572004500000417 45.07290415213258 4.0063735499999584tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-87649542681913504592012-08-19T22:29:00.001+03:002013-07-27T19:26:51.203+03:00

dac-ai putea să vezi cu-adevărat ce simt,cât mă răneşti, atunci când ochii tăi mă mint,cum doare un minut când eşti departe...ţi-ar fi uşor să umpli-o-ntreagă carte. şi-n locul meu, de-ai fi, să vezi când plâng,cum amintirea ta în mine-ncerc s-o strâng,să-ţi murmur numele când noaptea ne desparte...ţi-ar fi uşor să umpli-o-ntreagă carte.  şi patul gol ce-ţi cere iar, sfidând trecutul,

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-27591897236658172822012-08-06T01:30:00.000+03:002013-07-27T19:28:55.479+03:00

Mărioara Polfacu se mai uită o dată pe bătătură, văzu că cei trei curcani pe care îi cumpărase astă toamnă de la târg şedeau liniştiţi la umbra prunului de lângă casă, legă câinele cu lanţul să nu fugă ca acu' vreo două zile peste coastă, îşi puse broboada pe cap, îşi agăţă şorţul de gard şi ieşi pe poartă. Staicu întârziase astăzi mai mult ca de obicei şi ziua era trecută deja de mult de

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0Lourdes, Franța43.091463 -0.04572643.0450805 -0.12469000000000001 43.1378455 0.033238000000000004tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-40984436311806808332012-08-03T20:24:00.000+03:002013-07-27T19:35:22.309+03:00

Je trouve dans tes yeux une infantile sincérité,Parfois, derrière ton âme, tu caches ta fuite…Tu m’dis des choses – j’attends toujours la suite,Mais quand tu mens, tu dis, peut-être, la vérité. T’as peur, je vois, de tout c’que tu ressens,Devant ta peau, devant tes gestes je suis tout nu;La vie n’est pas une page d’un livre inconnu –Même si tu m’dis la vérité, peut-être, tu mens. Et si un

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-65720807392001491572012-07-29T00:20:00.001+03:002013-07-27T19:40:50.396+03:00

sunt gol, ca şi cum rod din mine viermi,mi-e frig, mă-ngheaţă parcă zeci de ierni,îmi vând pentru iubirea ta de-un ceas, lui Satan, sufletul ce mi-a rămas.  cerşesc, prin temple ridicate-n stânci, un strop de calm intens, căzut pe brânci... privesc, nebun, icoanele... şi mi-e ruşine; căci Dumnezeu e mort demult în mine.  şi tac. îmi pare ruga seacă şi prostească;

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0Lourdes, Franța43.091463 -0.04572643.0450805 -0.12469000000000001 43.1378455 0.033238000000000004tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-24557799388631891982012-07-23T23:34:00.001+03:002012-07-23T23:34:56.888+03:00

Sanctuarul regelui Sigal nu mă mai urmărea de multă vreme,-n spate, fantoma ce părea a-mi şti îndelungata trudă, şi nici urechea mea nu mai putea s-audă cuvintele-i dojenitoare ce-mi scrijeleau gândirea; eram de zile bune depărtare de-a sa lume. mă resemnasem, nemaiîndrăznind să cercetez, anume, vreun loc în care să găsesc, înflăcărând simţirea, o inimă ce-aş fi dorit în pieptul meu

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-60608395765657166722012-05-27T23:10:00.000+03:002013-07-27T20:24:29.432+03:00

Partea a şasea:  Rafilda, prinţesa ţigancă Am cunoscut-o pe Rafilda la îndemnul unui bun prieten din copilărie, care, după cum mi-a fost descrisă în cele mai intime detalii, părea să facă toţi banii (pe care, evident, urma să îi primesc pentru prestaţia mea). Am ezitat destul de mult până să îmi calc pe inimă şi să îi accept invitaţia în palatul ei de prinţesă, de pe Calea

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0Lourdes, Franța43.091463 -0.04572642.9986995 -0.20365450000000002 43.184226499999994 0.1122025tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-43324583343428574412012-05-05T03:17:00.000+03:002013-07-27T20:10:41.385+03:00

(pamflet cu personaje şi acţiuni imaginare) A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi... nu v-aş mai povesti. A fost odată o mare împărăţie, care încă există şi în zilele noastre, pe nume Nikelia. Şi tot înflorea această împărăţie, trecând prin atâtea domnii care mai de care mai făloase, cu vise de acaparare de noi şi noi teritorii, încât ajuns-a la cârma ei într-o bună zi un rege care,

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-54253737307660298372011-11-26T21:51:00.001+02:002013-07-27T20:03:10.502+03:00

ce-mi eşti, iubite, oare?-o cârmă, de care să-mi agăţ slăbitul braţ? iubita mea,-ţi sunt doar o urmă prin pielea de-unde-nfulec cu nesaţ. iubitul meu, mi-eşti poate-o formă de răzvrătire către-absurd şi sfânt? iubito, totul mă transformă... de-mi ceri apă să fiu, îţi sunt pământ. atunci ce-mi eşti? o nălucire? iubitul meu, mă macini peste-obraz... iubito, -s ultima zvâcnire

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-87799852914694732862011-09-02T21:11:00.000+03:002013-07-27T19:42:49.184+03:00

Nici măcar nu mai încerc să te am. De ce? Ce-ar mai fi de câştigat din toată frământarea asta care îmi invadează abuziv simţurile şi spaţiul? Nu e mai bine să te las să putrezeşti în mine, ca pe o floare pe care am adorat-o prea mult, dar care la un moment dat trebuie să moară? Cine eşti tu în fapt, să te pun mereu mai presus de orice gest, de orice normă căreia sunt nevoit să mă supun? Nu

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-30798319539474990182011-08-24T23:59:00.000+03:002011-08-26T03:43:53.953+03:00

eu sunt o delicată... nu vorbesc niciodată neîntrebată şi de mi se cere să-mi spun părerea, de-ndată îmi iau o faţă nevinovată şi ochii mi-i plec în pământ, ruşinată, şi rostesc, cu vocea mea minunată cuvintele mamei, din vremea când era fată de măritat: "în lumea asta, niciun bărbat nu-mi va putea cunoaşte cu-adevărat trupul pe care, de bună voie, de dat,

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-64406763098734638972011-08-14T00:07:00.035+03:002011-08-22T04:03:57.974+03:00

Am în mine frânturi din mai multe poveşti. Nu ştiu în care să mă regăsesc mai bine. Tumultul vine din toate, finalul de niciunde. Mi-e greu să mă desprind de una, de teamă să n-o pierd şi pe cealaltă. Nu fac niciodată paşi cerţi, ci doar cred că sunt acolo unde îmi doresc să fiu. E totul ezitant, frenetic în acelaşi timp, ca o balansare periculoasă pe

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-63721323926751674632011-08-09T04:54:00.001+03:002011-08-22T21:00:07.227+03:00

aş vrea uneori să ies din mine, o clipă, să stau aşa, în ochi să-mi privesc rătăcirea, s-ascult, în tăcere, dorul de tine cum ţipă şi-şi cere, -nlăuntrul meu, nedemn, izbăvirea. aş vrea să-mi ating, cu mâna stângă, o clipă, obrazul unde sărutul tău adesea ia viaţă, să mângâi pielea pe care lacrimi, în pripă, îşi sapă până în suflet cimitire de gheaţă. aş vrea

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-88713766367676676662011-07-31T21:17:00.000+03:002011-07-31T21:17:48.497+03:00

mâinile tale îmi poartă prin sânge lumină, să dea frământărilor mele căldură divină, mi-aşează pe tâmple-adieri, şi pe buză, mă-ndeamnă să-i fiu nebuniei drept muză. mâinile tale îmi cântă durerea, prin piele, mă las ferecat cu lacătul nopţii, de ele, în foşnetul lor, ca-ntr-o sacră oglindă ridicol mi-admir lacrima-n ochi şiroindă. mâinile tale mi se-nchină în rugă, aieve, nu

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-37876327620343842882011-07-25T23:25:00.003+03:002011-07-31T21:24:15.889+03:00

sono la Luce/a dei tuoi pensieri, del tuo gioco ribelle, hai un raggio di me in ogni parte della tua pelle, non sento, dentro di me, né il pallore, né il languore. sei la Stella che mi guida nell'oscuro del mio cuore. non ti preoccupare ci perderemo il corso... la mia Luce/a e tuoi passi sono nello stesso universo, tutto il mio mondo, gira intorno solo a te, e gravita. sei

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-81004755006536301332011-07-06T13:53:00.001+03:002011-08-10T01:42:28.729+03:00

Îmi plac degetele tale. Sunt lungi, ca o întrepătrundere de liane, sensibile, ca o binecuvântare a liniştii, delicate, ca atingerea fină a unei brize. Mi le imaginez în palma mea, radiînd a fericire, încercând să zăbovească o clipă în plus, provocându-mi senzaţii dintre cele mai bizare, până într-acolo încât să îmi doresc să le sărut pielea catifelată şi mătăsoasă. Le reţin

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-40443577864942908582011-07-04T01:02:00.001+03:002011-08-10T01:42:28.730+03:00

Linişte. Hotelul îşi duce în spate minutele grele până spre dimineaţă când mă voi trezi din nou în forfota glasurilor de militari ori în sunetul fanfarei care le face încălzirea. Nici nu cred că aici, în calmul acesta aproape cosmic, unde miile de oameni sunt pelerini în căutarea spiritualităţii şi a sinelui, a împlinirii sufleteşti şi a reîntregirii trupeşti, mi-aş putea găsi mai bine

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-49947847846560154452011-07-03T18:35:00.000+03:002011-08-10T01:42:28.730+03:00

Îi contemplu. Din când în când. Timid. Au gene negre. Sprâncene stufoase şi arcuite. Mă privesc fix. Apoi mă evită. Într-o secundă sunt surâzători. Într-alta, gânditori. Sau chiar trişti. Sunt enigmatici. Ascund mistere. Dar şi ataşament. Noaptea îi face şi mai frumoşi. Şi mai intenşi. Aproape întunecaţi. Soarele însă îi deschide, îi luminează. Se reflectă în ei ca-ntr-o oglindă. Devin

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-67156270495331984252011-06-17T02:26:00.002+03:002011-08-10T01:42:28.730+03:00

Mi te infiltrez puţin câte puţin, în suflet, ca şi cum mi-aş picura o perfuzie în vene, să mă pot întrema mai multă vreme cu prezenţa ta. Eşti aici, te privesc de fiecare dată când treci, îţi urmăresc gesturile şi mişcările, îţi calculez minutele până la întoarcere, te aştept şi îmi fac scenarii în minte ce aş putea să îţi spun azi. Mă simt de parcă aş fi un fan obsedat de un idol, deşi de

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0Lourdes, Franța43.091463 -0.04572600000005877543.048642 -0.11195400000005877 43.134283999999994 0.02050199999994122tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-73293280385698499142011-06-04T02:24:00.001+03:002011-06-17T23:37:33.601+03:00

Privesc, ca şi cum aş şti pe dinafară, dintotdeauna, mersul bizar al timpului, orologiul mare de perete care, prin gongul său macabru, îmi scrijeleşte inima şi creierul într-un mod apocaliptic, tulburând liniştea supremă a fiecărei ore. Nu-mi dau seama dacă e trecut de douăsprezece noaptea, dar numărând gongurile de până acum, am impresia că stau deja aici de o veşnicie. Nu există nimic

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0Lourdes, Franța43.091463 -0.04572600000005877543.048642 -0.11195400000005877 43.134283999999994 0.02050199999994122tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-56886101688729289622011-06-01T00:06:00.002+03:002011-07-31T21:24:46.513+03:00

te rostesc instinctiv, ba cu glasul în şoaptă, ba-n gând, toate drumurile mele duc către tine, ca atunci când în vremuri apuse duceau spre zidurile vestitei Rome - ma non è possibile amare così il tuo nome...  îţi ştiu pe dinafară toate cuvintele, nimic n-am uitat, şi iubesc îndeajuns limba în care le pronunţi apăsat, chiar dacă nu le cunosc înţelesurile confuze şi echivoce -

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-52348548161222216322011-05-26T00:42:00.002+03:002011-08-10T01:42:28.731+03:00

Ne furăm privirile de câte ori le găsim adumbrite peste simţurile noastre, dar nu avem încă certitudinea că locul lor ar trebui să fie acolo, între emoţie şi tăcere. Ne spunem cuvinte banale, ca şi cum înţelesurile lor ar trebui să evolueze dincolo de capriciile a două limbi îngemănate, rostite doar pe jumătate. Ne intersectăm drumurile minţii şi cele ale inimii, fără a şti însă dacă ar fi

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-69592484819193805852011-04-04T23:58:00.001+03:002011-04-14T16:50:55.939+03:00

"-S-o caute cineva pe Luiza!", am auzit deodată în spatele meu, şi toate privirile s-au întors spre mine, acuzator, de parcă eu aş fi fost autorul dispariţiei sopranei. Regizorul m-a privit cu ochii aproape ieşiţi din orbite, ca un fel de personaj mitic, dintr-un basm macabru. Am ridicat din umeri. De fapt, de câteva ore, nimeni n-o mai văzuse la repetiţie pe Luiza Florescu, eroina principală

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-22250007872800908812011-03-25T15:03:00.001+02:002011-03-25T15:03:43.251+02:00

Moartea... ce sintagmă stupidă într-un context ireal... Ea, care ne ia pe neaşteptate, în regatul ei de umbre, pe fiecare în parte, fără să ţină cont de toţi cei pe care îi lăsăm în urmă... Pe nea Sergiu îl ştiam încă de când nici nu făcusem primii paşi în viaţă, însă nu-mi amintesc mai nimic despre el din vremurile acelea. Ştiam doar din ce îmi povestise el, când mă făcusem mai mărişoară, în

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5260424408815126928.post-28556965748903853112011-03-21T17:49:00.001+02:002011-07-31T21:25:32.718+03:00

cine te crezi, să-mi faci lumea să pară un templu, prea departe de orice simţăminte ţi-aş cere, de unde, aura ta, printre zei, înglodiţi de putere, ca pe-o rară minune, eu, drept sclav, s-o contemplu? cine te crezi, să aprinzi lumină în ochii mei trişti, mai apoi, să o stingi cu-ntuneric şi ceaţă, ca şi cum aş gusta pe-ndelete o fărâmă de viaţă, doar să-mi vindec blestemul că prin

John Humehttp://www.blogger.com/profile/08686685435374782745noreply@blogger.com2