pandhoraa

Seri cu parfum de poveste

2025-11-11T14:46:00.000+02:00

Ma bucur sa va regasesc, dragilor!.

Chiar daca nu mai postez pe blog, din cand in cand trec sa vad ce mai faceti, ce mai spuneti. Anii petrecuti aici pe blog unde am cunoscut si m-am apropiat de oameni foarte diferiti dar de exceptie, au fost chiar minunati! Dar parca timpul este, nu stiu, pe repede inainte. In perioada asta, cu intermitente, am continuat sa scriu cate ceva, acest "microb" deprinzandu-l datorita povestilor depanate in Clubul Povestilor Parfumate, cu gratie condus de Mirela.

De curand am mai facut un pas in directia asta, propriul canal de youtube unde voi citi, o data, poate de doua ori pe saptamana, povestile pe care le-am scris, povesti cu mai mult sau cu mai putin parfum :)

Asa ca, m-am gandit la voi, vechii mei prieteni, m-am gandit sa va invit sa ma urmariti, va invit ca serile, din cand cand in cand, atunci cand va luati un moment de pauza sa asculti "Seri cu parfum de poveste"

Auditie placuta!

Miercurea fără cuvinte - Muşeţel

2024-10-09T16:08:00.002+03:00

Mai multe pe blogul lui Carmen Între vis și realitate

Cu bine, dragi prieteni!

2020-06-27T21:39:00.000+03:00

A venit momentul sa las capacul si sa-mi inchid cutiuta.

Am ezitat mult, dar....

Nu stiu daca va ramane definitiv inchisa, stiu doar ca sunt recunoscatoare celor care in acest spatiu virtual mi-au devenit prieteni.

Multumesc pentru timpul petrecut aici, impreuna :)

Zile senine va doresc!

Max Peter a plecat dintre noi

2020-06-11T16:32:00.000+03:00

Sunt sigura ca mare parte dintre bloggerii cu un trecut mai lung in blogosfera, si-l amintesc pe Max Peter, isi amintesc de pasiunea lui pentru timbre, de dragostea pentru flori si pentru fiintele plapande....
Un om serios dar cald, asa l-am simtit pe bloggerul Max Peter, fara sa stiu ca in spatele acestui nickname se ascunde o somitate, "unul dintre marii specialiști contemporani ai filateliei românești" cum il numeste Sergiu-Marian D.Gabureac, pe blogul caruia veti gasi mai multe informatii despre omul Marian Jianu alias Max Peter si despre "plecarea" lui.
A fost printre primii bloggeri care a ridicat "capacul cutiutei mele", cum era alintat blogul meu de cativa oameni dragi, si a facut asta cu tact si rabdare fata de postarile mele usor superficiale si jucause dar pe care le trata cu seriozitate tandra.

Sunt nemasurat de trista.

Am ales, fara permisiunea lui Max Peter , una dintre cartile postale deosebite, postate de el.
Sunt recunoscatoare ca ne-am intersectat, chiar daca doar virtual draga Max, iti expediez, fara timbru, un ultim gand.

Pacea fie cu tine!

Sărbători cu bine!

2020-04-18T12:12:00.002+03:00

Numai senine nu sunt zilele pe care le trăim, dar asta nu ar trebui sa ne împiedice să ne păstrăm seninătatea, mai ales in suflet.
Prietenilor care mai trec pe aici, o sa le spun că m-am hotărât să fac o pauză mai lungă, nu știu dacă definitivă, pentru că in ultimii ani am încercat să păstrez un minim de activitate aici dar...
Vă urez cu drag Sărbători binecuvântate si un Paște linistit!

Povesti pentru cand suntem mari

2020-03-26T09:57:00.001+02:00

Unghiul nu era bun.

Lumina nu era cea potrivita.

- Reluam, spuse el pentru a nu stiu cata oara, azi.

Schimba blitzul, si ideea unei a treia lumini il facu sa zambeasca incantat.

Da, aceasta a treia lumina va ilumina interesant fundalul, va scoate in evidenta rotunjimea ei perfecta si mai ales culoarea auriu, aramie.

Exact lumina asta ii trebuie, lumina de contur, asta lipsea.

In sfarsit reusise sa o puna in valoare, sa o faca apetisanta.

Ti-ai fi dorit sa o atingi doar privind fotografia.

Se declara multumit.

- Gata pe ziua de azi, am terminat.

Va puteti lua frumoasa, ne vedem maine cu cele doua, cea neagra, si cea alba.

Painea este slabiciunea lui.

Este fotograf culinar si placerea lui este aceea de a transmite prin imagini dorinta de a gusta, de a te bucura de o paine buna, de a o dori pe masa ta.

Gata, echipamentul era strans, obiectivele frumos asezate in cutiutele lor protectoare, gandurile lui erau deja indreptate spre fotografia de maine.

Vedea perfect combinatia dintre painea alba din grau si cea neagra din cereale integrale, asezate pe o masa rustica din lemn sau nu, nu.

Mai bine o fata de masa alb-galbuie dintr-un material fin, bumbac cald.

Da, asta o sa vrea sa i se pregateasca pentru maine.

Si, in mod evident va avea nevoie de lumina naturala.

Stie exact ce obiective va folosi.

Ziua de maine va fi perfecta!

Si asa a si fost pana la sosirea painilor.

Care nu au mai sosit.

Cel care pregatea painile in brutaria lui, in mare parte artizanala, a anuntat ca nu ajunge la timp.

Si atat.

Asta l-a enervat la culme.

S-a hotarat sa se duca la brutarie, o sa aduca el painile, pentru ca nu vrea sa piarda lumina blanda a diminetii.

Inca a diminetii.

Cartierul linistit, strada in panta cu casute cuminti si imediat dupa colt, un magazin de suveniruri si langa el, brutaria.

Hmm, se astepta sa simta miros de paine coapta ca doar de aia e brutarie, nu?

Nu simtea nimic si mai ales, nu auzea nimic.

Nicio miscare.

Intra in magazin, usa se deschise cu un clinchet usor datorat unui clopotel prins deasupra usii, asa cum existau in magazinele de altadata.

Ramase asa, nemiscat.

Rafturile brutariei erau goale dar pe fereastra se strecura o lumina care ar fi putut coace orice, incet, transformand aluatul intr-o paine bine coapta cu coaja crocanta si aurie.

Asta e lumina, de asta avea nevoie fara ca macar sa stie!

Dar unde e brutarul?

Nu e nimeni in magazin?!

Un fâșâit usor ii atrase atentia.

Intoarse capul.

Abia acum observa pe peretele opus rafturilor o usa in pragul careia statea un baietel, sa fi avut 5 sau 6 ani, care il privea tacut.

- Cine esti tu, il intreba pe baietel?

Nu primi nici un raspuns.

Dar primi o felie de paine unsa cu unt

Nu stia ce sa faca cand langa baiat aparu brusc o micuta doamna in varsta.

- Buna ziua, ingaima el, nestiind cum sa reactioneze la acest sir de aparitii mute

Il caut pe brutar.

- Buna ziua, raspunse micuta doamna

Si eu il caut.

L-am gasit doar pe fiul lui

- Unde e tatal tau?

- La cimitir, raspunde baiatul incet

Amandoi raman ca trasniti, neintelegand nimic.

A murit brutarul, se intreba el?

Asta e scenariu de film sau ce e?

Din fericire usa de la intrare se deschise energic, clopotelul se zbatu frenetic lasand sa intre in incapere un barbat inalt, solid, blond si zambitor.

Azi nu coacem paine, zise el

- Sa inteleg ca sunteti brutarul?

Nu, croitorul, zise el cu un zambet malitios dar trist.

Azi se implinesc niste ani de cand mi-am ingropat sotia.

Nu coc, nu framant.

Decat ganduri.

Imi pare rau.

Pentru a doua oara in interval de cateva minute se auzi clopotelul care vestea deschidera usii.

De data asta isi facu aparitia o faptura blonda, supla, imbracata in niste blugi mulati peste care flutura un tricou alb, pudrat cu faina.

- Imi cer scuze, ziua de azi nu este usoara pentru fratele meu, spuse faptura.

Azi o sa coc eu painea.

Simti ca brusc ia foc.

- Am un contract cu brutaria dvs. pentru painile care apar in publicatia pentru care lucrez.

Si azi nu am ce fotografia.

Si maine nu mai e cazul sa fotografiez pentru ca azi e ultima zi a acestui proiect!

Si lumina pe care o vreau, dispare!

De ce nu ati anuntat ca nu va puteti respecta contractul?!

Nu ridicase tonul dar enervarea lui se facea simtita din felul in care accentua fiecare silaba.

- O sa va primiti painea in doua ore

Una alba si una neagra.

Aluatul e framantat, l-am lasat la dospit.

Acum intra in cuptor.

Intra si ea pe usa din spatele baietelului.

Asa ceva nu mai intalnise!

El era omul cel mai organizat cu putinta, totul trebuia sa se intample la timp.

Nu-i placeau surprizele, nu-i placeau oamenii care nu-si respectau cuvantul.

Baietelul il privea cu ochii mari.

- Iti place mult painea, il intreba el

Surprinzatoare intrebare

- Imi place sa fotografiez painea

- Tu nu manaci paine?

Chiar daca parea o intrebare simpla, raspunsul nu era asa.

Ii placea painea dar avea intoleranta la gluten, asa ca nu manca paine.

Fotografiind-o se simtea rasfatat si in contact direct cu ea, cu painea.

Care paine isi facea simtita aroma.

Era clar ca intrase la cuptor unde se cocea.

- Imi pare rau pentru pierdera pe care ati suferit-o

Nu aveam de unde sa stiu

Ma bucur ca lucrurile se vor rezolva, aduga barbatul, luandu-si baietelul de maina.

- Mie imi place painea, aduga micutul muscand cu pofta din felia lui de paine unsa cu unt.

Fotografia lui Paine alba, Paine neagra a fost nominalizata pentru Sony World Photography Awards, zambea acum, amintindu-si cat de surprins a fost de aceasta nominalizare.

Privea fotografia de parca nu ar fi facut-o el.

Cele doua paini cu coaja crocanta odihneau pe o fata de masa simpla de bumbac alb-galbui, in fata unei ferestre, pe o masa de lemn, scaldate in razele unui soare bland.Din painea neagra era rupta o bucata pe care era intins din belsug, unt. Cutitul sprijinit pe untiera, parea ca asteapta sa acopere cu unt inca o bucata de paine calda, scoasa din cuptor.Privind fotografia simteai parca mirosul de paine coapta si vedeai aievea aburul care plutea in jurul painii rupte.

Brutaria aceea, oare ce se mai intamplase cu brutarul si fiul sau?

Oare sora lui mai cocea paine?!

Blonda pudrata cu faina, mereu regretase ca nu o fotografiase, dar el nu fotografia oameni.Fata degaja un aer cald si bland si bun, exact ca o paine calda.Acum realiza ca in toti acesti ani imaginea ei ii revenise periodic in minte.Trebuia sa o fotografieze!

Gandurile si pasii s-au sincronizat si acum regasea, cu o emotie de neinteles cartierul linistit, strada in panta cu casute cuminti si imediat dupa colt, magazinul de suveniruri si langa el, brutaria....

De data asta miroasea de departe a paine coapta, mirosul ala bun de "ce bine e acasa".

Usa se deschise dar fara acel clinchet pe care il avea in minte pentru ca nu mai exista niciun clopotel.

Deschizand usa simti nevoia sa o inchida, crezand ca a gresit locul.

Pentru ca, odata deschisa usa, patrunse intr-o camera vopsita in alb care avea incastrat in perete un cuptor mare, nichelat, de unde se imprastia miroul painii coapte.Prin usa pe care intrase acum patru ani un baietel, razbateau sunetele infundate ale unui motor care probabil framanta painea.In rafturi stateau cuminti franzele albe si intr-un cos impletit, alb si el, isi semeteau prospetimea cateva baghete.

Facu un pas in spate, ii venea sa o ia la fuga.

Prea tarziu, in pragul usii de altadata isi facu aparitia un pustiulica de cativa anisori care, cum altfel, tinea in mana o felie de paine unsa cu unt. Ramase asa, usor blocat incercand sa se dezmeticeasca cand, pe aceeasi usa isi facu aparitia un tip grizonat cu ochi albastri de portelan si o barba tunsa scurt, grizonata si ea.

Ii zambi, stragandu-si bine sortul la spate:

- Buna ziua, cu ce va servesc?

Se aduna rapid, incercand sa-si revina.

- Acum cativa ani aici era o brutarie.

- Inca este, raspunse omul zambind.

- Dar unde este brutarul?

- Eu sunt brutarul.

- Acum patru ani locul asta arata altfel, brutarul era altul, de asta sunt asa, putin incurcat.

- Tati, spuse pustiul incepand sa planga pentru ca felia lui de paine ajunsese pe podea, fix cu partea unsa cu unt in jos.

Si ca intr-un film prost, se auzi usa din spate deschizandu-se, in cadrul ei facandu-si aparitia o faptura blonda, tunsa scurt, imbracata intr-o rochie de un alb prafuit, din in probabil, care ii aluneca de pe umeri.

Ea.

Ramase ca traznit privind-o, in minte facand imediat legatura intre brutar si micutul care statea acum cuminte in bratele brutarului.

Un tata, o mama, un copil, o familie.

- Tu, spuse ea...

Ii zambea asa fastacit, se pregatea sa-i spuna ca era intamplator prin zona, cand...

- L-ai cunoscut pe celalalt frate al meu, vad

In ultimii ani ne-am gandit ca a venit timpul sa ne modernizam.

Painea, exista oare un miros mai gustos pe lumea asta?

Acum era hotarat sa afle raspunsul de la cea mai de neuitat brutarita.

Miercurea fara cuvinte - Si totusi primavara

2020-03-19T17:58:00.002+02:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la Miercurea la Carmen

Ar fi putut fi un advertorial :)

2020-03-07T11:49:00.001+02:00

Pentru ca nu imi place sa fiu fraierita 😡

Mașina de tocat 😎

😎 este o mașină de tocat, dar nu una oarecare😉

Orice masină de tocat ne duce cu gândul la carne și😎 nu face excepție, dar o face ca un expert în electrocasnice, ceea ce și este.
În primul rând cantitatea, poți prelucra pana la 3,3 kg de carne pe minut, în al doilea rând, controlul digital cu doua trepte de viteză, este exact ce ai nevoie pentru a alege cu ușurință treapta de viteză pe care vrei să o folosești.
Carne pentru chifteluțe sau perișoare?
Orice tip de carne vei folosi, vită, porc, vițel, în orice combinație, obții, folosind sita de 5 mm, o carne tocată perfect, gata să fie transformată în delicioase chifteluțe sau suculente perișoare.
Sărmăluțe? Cu 😎 și sita de 8 mm ai ca rezultat o carne tocată exact cât trebuie pentru sărmaluțele perfecte sau pentru ardeii umpluți.
Încă un avantaj îl reprezintă funcția revers a 😎 care te ajută când din greseală ai prins un cartilagiu care nu mai permite tocarea sau ai umplut mașina cu prea multă carne. Un simplu touch și carnea este eliminată din mașina de tocat.
Cârnați? Nu doar când se apropie Crăciunul poți pregăti cârnați.
Îi poți face acum, rapid și fără efort!
😎cu sita de 8 mm și cele două accesorii din inox pentru mațe din oaie sau din porc sunt exact ce ai nevoie pentru a obține rapid cârnați subțiri sau groși, gata să fie puși în tigaie, inoxul fiind materialul perfect care facilitează alunecarea mațelor pe tulumbă și umplerea acestora.
Și nu-ți face griji dacă ai aruncat din greșeală un cuțit, mașina de tocat 😎 este dotată cu două cuțite, așa că vei avea la îndemână o rezervă.
Un plus pe care îl oferă 😎 este reprezentat de storcătorul de fructe moi cu ajutorul căruia poți transforma într-un fresh proaspăt fructele preferate, stoarcerea lentă permițând păstratea vitaminelor și nutrienților.
Dar și legumele își primesc atenția meritată, prepararea sucului de roșii, a bulionului sau a ketchup-ului fiind facilă și rezultatul, o adevarată dar și sănătoasă plăcere.
Legumele tari, precum morcovul, țelina, păstârnacul și înțepătorul hrean, pot fi tocate la rândul lor, dar și dovleacul care, astfel pregătit, nu așteaptă decât câteva condimente pentru a se transforma într-o savuroasă plăcintă.
În concluzie, indiferent de funcția pe care o veți folosi, tocat sau stors, motorul de 2000 watt care acționează masina de tocat 😎, vă va face munca nu doar ușoară, ci și rapidă și plăcută.

Amintiri din copilarie :)

2020-03-05T08:24:00.002+02:00

Cand eram destul de mica, cred ca inca nu mergeam la scoala, imi doream foarte foarte tare sa ma fac vanzatoare la cofetarie.Sa fiu toata ziua in preajma dulciurilor, oh! Asta da fericire!
Nu-mi imaginam ca pot cumpara oricate dulciuri cu bani si nici nu cred ca ar fi contat, chiar daca as fi inteles asta.
Pentru mine conta sa fiu acolo unde mirosea a vanilie si frisca era dulce, alba si pufoasa.Si, bineinteles ca, fiind vanzatoare la cofetarie, imi imaginam eu, aveam dreptul sa manac oricate prajituri as fi dorit.De exemplu savarine insiropate, amandine, insiropate si ele, cataif, v-am zis doar ca cel mai mult imi placea frisca.Imi mai amintesc ca-mi placeau bomboanele fondante si bomboanele de ciocolata la cutie, mai ales cele care aveau pe capac pisicute care stateau cuminti intr-un cosulet, mi-a ramas aceasta imagine in minte
Voi? Ce amintiri dulci aveti?
foto: Pinterest

De Dragobete

2020-02-24T11:03:00.000+02:00

Azi sarbatorim Dragobetele si ma bucur ca e asa, chiar daca aceasta sarbatoare nu are (inca) amploarea lui Valentine's Day...
Am ales pentru voi cateva versuri apartinand lui Mircea Cartarescu, sunt versuri de dragoste, cum altfel, si daca vreti sa stiti cine sunt protagonistii acestei povesti, nu va ramane dcat sa cititi...

Poema Chiuvetei
Sa fiti iubiti!

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis...

Miercurea Fara Cuvinte - "Sa nu uitam sa iubim trandafirii"

2020-01-29T11:12:00.002+02:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte - Metro Station

2020-01-22T09:23:00.000+02:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la CARMEN

Farmecul bacaniilor de altadata

2020-01-20T17:11:00.001+02:00

Bacaniile, magazinele de cartier, mereu mi s-au parut fermecatoare.
Si ele inca mai exista, la mine in cartier cel putin.
Fiind un cartier doar cu case si bloculete cu maxim 3 etaje, inca mai intalnesti pe stradutele linistite cate un astfel de magazin.
Chiar am unul preferat, la o strada distanta de mine.
Acolo gasesc legume proaspete de sezon crescute in gradina, fructe, zacusca si suc de rosii, dulceata, preparate in casa de doamnele care detin magazinul.
Sunt absolut delicioase.
Conserve, sucuri, branzeturi, mezeluri sau jumari de casa (din pacate nu mereu), masline, peste afumat, dulciuri diferite, pe care le poti cumpara ambalate sau "varsate".
Mai gasesti obiecte de uz casnic, vase, detergenti dar si mici obiecte vestimentare.
Atasat exista chiar si o carciumioara cu gradina unde obisnuitii isi beau tuica sau vinul sau coniacul.
Cate o vecina iese din casa in papauci pana la "magazin" ca sa cumpere o legatura de leustean pentru ciorba, cate un copil vine in fuga ca sa-si cumpere ceva dulce.
Imi place ca oamenii se cunosc intre ei, se opresc sa mai schimbe o vorba doua, dupa care fiecare isi vede de cumparaturile sau de drumurile lui.
La fel fac si eu, in putinele dati cand ajung pe la "magazin", schimb cateva vorbe despre una, despre alta cu domnele care se ocupa de magazin si la randul meu, cu plasa mai plina decat imi propun, pentru ca mereu gasesc ceva in plus care merita cumparat, ma indrept spre casa.
Ah, bacaniile de cartier, mereu mi s-au parut fermecatoare!

Idilica sau nu....

2020-01-12T20:49:00.000+02:00

.....iarna in Bucurestiul interbelic era cu siguranta mai putin cenusie si asta

datorita zapezii care nu se transforma atat de repede in zloata noroioasa de azi.
Sigur, strazile marginase erau acoperite de nameti (bun prilej pentru saniusul copiilor), sigur, orasul parea ingropat in zapada si probabil ca ideea de a-l strabate mai mult pe jos reprezenta un act de curaj dar, cu toate astea, cum sa nu admiri Calea Victoriei ninsa in proaspat alb?! 😍

Sarbatori cu bucurie!

2019-12-23T14:35:00.001+02:00

Un interior de poveste la care visam multi dintre noi, nu-i asa?
Eu una, cu siguranta, da!
Dar, chiar si fara acest fermecator semineu, chiar si fara restul "ingredientelor", eu cred ca fiecare a reusit, cu siguranta, sa creeze acasa la el cea mai potrivita ambianta de sarbatori.
Un bradut impodobit, o canapea decorata cu pernute noi, poate un ceai aromind in cescute frumoase, cozonac si prajituri facute in casa, sarmalute coapte incet in cuptor.
Pentru fiecare, Craciunul arata altfel, sa ne bucuram de aceasta diversitate!
De fapt, vreau sa va urez cu drag Craciun Fericit si un An Nou cu multe bune si frumoase, la multi ani!

Miercurea fara cuvinte - Decembrie, gradina interioara a Palatului Brukenthal

2019-12-18T08:54:00.005+02:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la Carmen

Poveste Parfumata - Parfum cald pentru iarna rece

2019-12-08T14:41:00.000+02:00

Ninge.
Metropolă sau cătun, prima ninsoare transformă orice loc, oricât de banal, într-unul de poveste.
Asta dacă ești o visătoare.
Ea e pragmatică.
Prima zăpadă din anul ăsta a prins-o în trafic.
Abia intrase în oraș și odată cu asta, în impas.
Automobilele mai mult stăteau decât înaintau.
Ar fi ales mersul pe jos, nu pentru că i-ar fi plăcut, dar ar fi fost de preferat blocajului.
Totuși, pantofii ei Miu Miu nu meritau un astfel de tratament.

Ahh, pantofii!
Întotdeauna stiletto, întotdeauna închiși la culoare, niciodată roșii, adoră tocul șurub și, în general, designul curajos al acestei mărci.
Și apoi, gențile, oh, iubea gențile, poșetele!
Bunica ei spunea că pantoful și geanta trebuie să fie de calitate, altfel pari nu un sărăntoc ci un om lipsit de bun gust.
Sigur, pe vremea ei asortai poșeta pantofilor, acum lucrurile stau altfel, moda și regulile ei se schimbă dar pentru ea ideea a rămas valabilă, are genți de calitate și pantofi de brand.
Și apoi ciorapii! Fini, din mătase, care parcă îmbracă piciorul într-o a doua piele, mai fină, mai delicată. Tot bunica ei spunea că piciorul unei adevărate doamne are glezna fină, de forma paharului de șampanie.
Eh, aici nu se prea încadrează, glezna ei e departe de forma paharului de șampanie, bine, nici halbă de bere nu e, dar....
Totuși, un pantof elegant și un dres de calitate, schimbă percepția lucrurilor.
Şi?Parfumul?! Fără nicio îndoială, parfumul e tuşa finală pentru o stare perfectă la ţinuta perfectă.

Miu-Miu Fleur d’Argent este ultima ei slăbiciune în materie de parfumuri, feminin şi provocator, mosc şi tuberoză, poate puţin strident, dar mai bine aşa decât banal.
Dar marele plus în ținuta unei femei de bun gust, după spusele bunicii ei, era...
Gemulețul dintre ea și soferul limuzinei coboară silențios, acesta din urmă i se adresează:
- Scuze pentru întârziere, traficul e haotic, dar vom ajunge la timp.
În dreapta găsiți un mini bar, puteți servi un pahar cu șampanie, trufe din ciocolată sau orice vă face plăcere.
Geamul se ridică la loc și înainatrea de melc continuă.
Un pahar cu șampanie, că tot aminteam de forma lui, e foarte bine venit!
Despre ce vorbeam?
Da, bunica ei spunea că orice porți, indiferent ce pui pe tine, trebuie să știi a purta.
Poti avea pe tine o creatie Chanel dar dacă o porți de parcă ai cumpărat-o din piață de la tarabă, fix așa va arăta. Marea artă constă în a purta o ținută luată din piață care să arate ca și cum ar fi fost atinsă de chiar Mademioselle Chanel.
Hainele trebuie să te îmbrace urmând cu discreție forma corpului, nu trebuie să țipe pe tine ci să fie o invitație la respect și admirație și, dacă e cazul, la a afla mai multe despre persona care le poartă.
Sigur, bunica ei nu era un guru al modei, nici pe departe.
Dar era o delicată doamnă cu un bun gust desăvârșit de educație și fler.
Și nici nu avea nevoie de mai mult.
S-au oprit.
O alunecare lină, ușoară, și portiera din dreapta se deschide.
Șoferul limuzinei face un pas în lateral și o ajută să coboare.
O răsucire elegantă, coborârea se face întotdeauna punând în același timp picioarele jos, și nu un picior, urmat de celălalt.
Da, poate ar fi meritat un covor roșu la cât de spectaculos arată acest hotel!
Este condusă spre unul dintre lifturile private.
Ușa liftului se deschide la etajul trei, direct în livingul unui apartament somptuos, iluminat discret de lămpi cu abajoruri din mătase, pictate probabil manual.
Bărbatul o privește.
Fusta scurtă din piele neagră, ciorapii plasă care prind perefect în stransoarea lor pulpa albă a piciorului, pantofii roșii din lac cu platformă și etola din blană neagră care lasă perfect la vedere bustiera, și ea din piele.
- Cindarella Escorts, spune ea, întinzandu-i cartea de vizită din argint.
Pregătit?

Nu stiu cat de mult se incadreaza povestea mea in tema, eu sper ca da si sper ca o sa va placa. O inscriu cu drag in sirul noilor Povesti Parfumate din Clubul Povestilor Parfumate, cu gratie gazduit de Mirela

Sibiu - Podul Minciunilor

2019-12-03T10:19:00.002+02:00

Cine nu a auzit de el?! ☺️
Nu o sa va spun de unde vine legenda, o găsiți pe net, vă spun doar că este cel mai vechi pod din fonta funcțional de pe teritoriul Romaniei și că a fost al doilea pod european realizat din fonta și primul de la noi.
Garantat, nu e minciuna! 😉

In fiecare dimineata...

2019-11-02T20:47:00.002+02:00

......in receptia firmei noastre ne asteapta un bol care contine biletele cu citate serioase sau haioase, motivationale sau pur si simplu vorbe de duh. Iata ce am ales eu zilele trecute....

Parfumul merelor - Poveste Parfumată

2019-09-28T08:00:00.000+03:00

Ei da, pare că e încă vară dar deja se coc fructele toamnei, strugurii de exemplu. Grozav de mult îi plac strugrurii doar că la ele nu găsești decât mere. Roșii. Nu întelege, de ce toată lumea iubește merele roșii?!

În livada lor găsești mere roșii, frumoase, lucioase, zemoase.

Ei îi plac în schimb, merele acrișoare, mici, tari, mere sălbatice. Mere care au nevoie de curaj ca să crească, să se coacă.Bine că a mai umplut un coș, ultimul pe ziua de azi. Ar vrea să mai rămână în livadă, să se așeze acolo lângă măr și să aștepte apusul, chiar dacă se lasă frigul.
- Unde ești soră Antonia? Soră Antoniaaa!
E maica Gherasima care o are în grijă de 15 ani, din noaptea când maica a auzit un râs zglobiu, un gângurit vesel în spatele ușii de la micuța lor biserică.

Slujba de la miezul nopții se sfârșise, era tot așa, toamnă, se lăsase frigul, ea era pusă într-o cutie din carton și, chiar dacă era întuneric și rece afară, ea râdea. Maica Gherasima a luat-o în brațe, și în grija ei a rămas. Cum a ajuns acolo? Eh, parcă mai conta?! Maicile i-au fost măicuțe, blânde sau aspre dar răbdătoare cu ea, zburdalnică dar și gânditoare, cu ochi limpezi albaștri, mereu melancolici, cu păr blond acoperit de vălul de călugărie. Privind apusul, se întreaba, cât de greu poate fi să trăiești în lume?! Cât?
- Soră Antonia! Nu mai visa cu ochii deschiși! Nu e un păcat dar e mare păcat că te așteaptă la bucătărie maica Mina cu merele. Trebuie să le alegeți, să păstrați pentru peltea și marmeladă, hai, gata cu visarea!
Asculatrea ei în mânăstire era grija pentru grădina și livadă și ajutorul la bucătărie.
Îi plăcea mânăstirea lor ascunsă acolo între dealuri, cu cele 11 măicuțe harnice, cu slujbele de rugăciune de zi și de noapte, cu multă treabă de făcut, cu învățătură dar...îi lipsea ceva.
Seară de seară, după slujba de noapte, se întorcea în chilia ei și acolo, despăturea o eșarfă roșie cu unduiri galbene și verzi care învelea o cutiuță, roșie și ea, din email, care mai avea încă urmele unei creme parfumate. Parfumul era slab. Ea chiar credea că el există mai mult în amintirea ei decât în realitate, parfum de flori necunoscute, parfum de mere coapte, dulci-acrișoare, parfum de vară, parfum de toamnă, parfum de libertate.

Sau poate că așa miroase dragostea....
Eșarfa și cutiuța era tot ce găsiseră măicuțele în coșul în care ea gângura veselă în noaptea aceea.
Maica Mina o privește cum amestecă în pelteaua aurie care încă nu se legase. Mirosea a mere zemoase în bucataria lor. Era dimineața devreme și azi aveau de pus în borcane pelteaua de mere pentru la iarnă și de terminat marmelada. Iarna le prindea bine să întindă pe pâine marmeladă sau peltea, chihlimbarul ăsta dulce le energizează și le bucură. Bucurii simple pentru care aveau a mulțumi Celui care le ocroteste și le așează viața pe drum tihnit de pace și rugăciune.Dar sora Antonia era cu gândurile departe. Maica stareță își spunea că a venit timpul ca ea să aleagă dacă vrea să rămână la viața monahală sau dacă vrea să plece în lume. Încă putea alege, era doar soră, nu maică.
O știa și ea, Antonia.
De aici gândurile și emoția și poate, curiozitatea.
Cutiuța ei prețioasă, parfumul acela care o făcea să plece cu gândul departe de mica lor mânăstire dintre dealuri.Dar ce înseamnă pentru ea departe?Cel mai departe era foarte aproape, micul orășel la care ajungeai nici în două ore, un orășel cu biserici nu multe dar frumoase și îngrijite, cu drumuri, atât cât sunt necesare, nu chiar frumoase, nu chiar îngrijite, cu case la fel.

Ea privea la oameni cu ochii ei albaștri limpezi, cercetător și atent, oamenii priveau în pământ, prinși în gândurile lor.Parfumul din cutiuța ei sigur nu avea legătură cu acel oraș, parfumul acela venea dintr-un loc însorit și luminos, cu livezi pline cu fructe dulci zemoase, coapte și parfumate.
Era ultima seară, trebuia să se hotărască.
Parcă acum mai mult ca niciodată, cutiuța răspândea un parfum de mere roșii, dulci, ademenitoare.
Dacă ar fi avut acum în mână un măr, ar fi mușcat cu poftă din el, din carnea lui albă și zemoasă, ar fi străpuns cu dinții coaja roșie și lucioasă...
- Evă ce ești, își spuse Antonia în gândul ei!

Un parfum pe care îl găsesc interesant, l-am întâlnit dar nu l-am purtat, este All About Eve de la Joop! Un parfum nou, lansat la sfârșitul anilor '90, un parfum în care mărul își are locul lui, învăluit fiind de tulburătoarea iasomie, de picanta scorțișoară și de vanilia caldă și tandră. Un parfum care cred că rezonează cu Eva care se află în fiecare dintre noi....

Poveste scrisă pentru Clubul Condeilor Parfumate, iniţiat şi găzduit de Mirela

Miercurea Fara Cuvinte - Veveriţa din Beliş

2019-09-25T08:08:00.000+03:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte - Semnul, cea mai placuta urma lasata cartii

2019-09-04T08:44:00.003+03:00

Mai multe si mai interesante gasiti la Carmen

Miercurea Fara Cuvinte - Morning Coffee

2019-07-17T08:51:00.003+03:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la Carmen

Miercurea Fara Cuvinte - Cu soarele in ochi

2019-05-29T16:52:00.004+03:00

Mai multe si mai frumoase gasiti la Carmen

Miercurea Fara Cuvinte - Orasul de acasa

2019-05-22T08:24:00.004+03:00

Miercurea fara cuvinte, initiata de Carmen